5,157 matches
-
o viață. Și atunci ar trebui să-ți amintesc că... Dar nici despre istoria asta nu are rost să se vorbească mai întâi, indiferent dacă va fi amintită mai încolo, ca și celelalte, de altfel, ori va fi ignorată sau uitată. Acum altceva este mai important. Ca de obicei, bătrâna doamnă Marga Pop a scotocit îndelung în geanta roasă la colțuri după cheia pe care niciodată nu știa sigur în ce despărțitură o pusese, în întuneric, în fața apartamentului, fără să aprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe ei înșiși? Unde sunt utopiile fiecăruia, fantasmele tinereților, puse la păstrare între foi de memorie, ca niște ierburi sau flori strânse pentru școlăreștile ore de botanică pe care le descoperi în ceasurile de neodihnă ale pensiei în de mult uitate, prăfuite și arse de vreme ierbare? Devenim cu toții oameni așezați. Andrei Vlădescu le zice oameni care au tras fermoarul. S-au închis, nu mai știu nimic. Chiar și vorba asta care circulă atât de larg, ce-o fi însemând? „Așezați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lună. Dar chiar și pe aceștia îi expedia repede, sub diferite pretexte. Nu le spunea cum se simte. Dar nu se simțea bine. Într-o zi toate puteau fi extraordinare, ca și cum ce suferise până atunci ar fi fost un coșmar uitat. Dar în ziua următoare putea fi țintuită la pat sau în șezlong sau cine știe unde de o stare neplăcută de sfârșeală și dureri. De acestea, mai ales. Nu le-ar fi putut descrie decât ca pe o apăsare sufocantă. Acum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
istovit zumzetul intermitent care, la Londra cel puțin, se aproapie cel mai mult de ceea se poate numi liniște. ...La silence va plus vite à reculons. Trois fois... Mintea mea era buimacă și incoerentă, repetând fără noimă conversații pe jumătate uitate, amintiri neplăcute și angoase exagerate. Când vă încremenesc gândurile într-un asemenea tipar, devine în curând evident că pentru a scăpa de ele, singura soluție este să te dai jos din pat: și totuși acesta este ultimul lucru pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu prea se schimbase în ultimele două săptămâni. Exact într-o asemenea după-amiază, cu zece zile în urmă, trupul Fionei fusese incinerat în decorul jalnic și trist al unui crematoriu suburban. La ceremonie participaseră puțini oameni: doar Michael, o mătușă uitată și un unchi din sud-vestul Angliei, împreună cu o mână de colegi de serviciu. Imnul cântat a fost insuportabil de inconsistent și încercarea de a se întâlni după aceea la o cârciumă a fost greșit calculată. Michael stătuse doar câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
inevitabil, o primă tranșă după ce le despacheta. În plus, de regulă, jumătate dintr‑o valiză era ocupată de vreo două duzini de cutii portocalii de la Hermès, fiecare conținând câte o eșarfă albă care Își aștepta răbdătoare rândul să fie pierdută, uitată, rătăcită sau pur și simplu aruncată. ↔ Am Închis telefonul după ce am făcut un efort sincer să par grijulie și am dat cu ochii de Lily: stătea Întinsă pe canapea, fuma o țigară și bea un lichid incolor, care sigur nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Nu vezi că universul pică prin clipe și elanuri de uitare iar astrul nostru... luna purtând cămașa ta de noapte dezvelește proteic țărmul uitatelor povești? În noaptea asta nu vreau să te schimbi. Trăiește-ți viața în reverii pictate iar dimineață... de te vei trezi în zgomot de cometă urlătoare, tu nu uita că ieri te-am alinat de ți-ai schimbat conturul în
Dans irepetabil by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83921_a_85246]
-
mai mult să auzi colindul Away in a Manger 1 interpretat de niște copilași În stilul acela al lor abrupt și grăbit decât de Întregul cor de la King’s College, perfect sincronizat? Cotrobăi În buzunarul hainei și, Într-un colț uitat, găsesc un șervețel. 15.41: La gustarea de după, poți vedea o mână de tați ascunzându-se În spatele camerelor de filmat, În schimb holul roiește de mame, molii care zboară În jurul luminițelor din centrul vieților lor. La serbări, mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
marele om a lovit cu securea rădăcina buruienii, dar vremurile în care a trăit nu erau favorabile susținerii unui astfel de remediu. 165. Această lucrare, începută în anul 1832 și încheiată în următorul, a rămas adormită în biroul autorului, aproape uitată, nepărîndu-i-se acestuia că sînt vremuri bune pentru a publica ceea ce a scris pentru mîngîierea sufletului său mîhnit de starea gravă în care era Biserica lui Dumnezeu. Dar acum (1846) că nevăzutul Cap al Bisericii a făcut să urce pe Scaunul
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
să vă temeți. Temeți-vă de acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă, da, vă spun, de el să vă temeți. Nu se vînd oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuși, nici una dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. Și chiar perii din cap toți vă sînt numărați. Deci să nu vă temeți: voi sînteți mai de preț decît multe vrăbii." "De aceea vă spun: Nu vă îngrijorați cu privire la viața voastră, gîndindu-vă ce veți mînca, nici
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și biblioteca clubului. Nici măcar În Estrella de Mar nu Împrumuta nimeni cărți după miezul nopții. Am așteptat liftul, am urcat la etajul al treilea, am ieșit pe palier și m-am uitat prin ușile de sticlă la rafturile cu bestselleruri uitate și la stativele cu exemplare din Wall Street Journal și Financial Times. În fața apartamentului lui Frank, covorul gros, arat de o cameristă cu aspiratorul În dimineața aceea, purta urme de tocuri. Deschizînd ușa, mi s-a părut că undeva dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Îndrăgostit. L-am privit cum desfăcea funda cu care era legat jurnalul și Începea să citească, jucînd panglica Între degete. Ridică ochii și privi camera mică, zăbovind cu privirea asupra poliței de deasupra căminului, pe care un talmeș-balmeș de obiecte uitate aștepta să ia drumul coșului de gunoi. Pe perete era lipită cu bandă adezivă o fotografie cu autograf a unui grup de punk rock, alături de o familie de troli cu părul creț, o colecție de scoici și pietre de pe plajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
regizate de Arnold Wynegarde, un veteran al lui Shaftesbury Avenue(##notă - Bulevard londonez care concentrează teatrele importante din zona West End.##); distribuția de amatori urma să fie consolidată cu cîțiva foști profesioniști ai scenei. Mugurii verzi ai unei culturi metropolitane uitate răsăreau prin ghipsul și palplanșele dezvoltatorilor imobiliari. În scurta pauză dintre două răpăituri de ciocane, a răzbătut pînă la mine un motiv muzical din Giselle (##notă - Balet clasic (1841) pe muzică de Adolphe Adam și un libret de Jules-Henri Vernoy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
se afla ceașca de porțelan plină cu cafea, și toarta aurie a ceștii îi aduse aminte, din senin, de stiloul auriu cu care scrisese atunci compunerea la olimpiadă. Primise mai târziu o diplomă pentru acea compunere. O diplomă de mult uitată. Dar ce mult o emoționase pe atunci foaia aia de hârtie colorată! Stăteam în bancă privind la ploaie și scriam, își continuă ea gândul cu aviditate. Ce scriam? Nu mai știu. Probabil despre o lume care nu există, așa cum visează
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și se vârî tremurând sub pătură. O apucase un tremur incontro labil. închise ochii, încercând să se liniștească. Dar și cu ochii închiși vedea același lucru: chipul de fată cu ochi imenși și fruntea plină de imagini disparate. Un chip uitat, zăvorât în rama subțire a unui tablou. Imaginile disparate de pe fruntea fetei din tablou se învălmă șeau în fruntea Clarei, izbindu se între ele. încercă să le alun ge din minte și să-și ordoneze gândurile. Dar, pentru prima dată
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o siluetă subțire într-o pijama roz, cu elefanți verzi. Desfăcu oftând pachetul cu prăjituri și privi concentrată la norul de zahăr pudră care se înălță de îndată, așteptând parcă un semn de la el. Dintr-odată simți în nări mirosul uitat al par fumului mamei ei. Când se deschise ușa, era aproape sigură că va intra mama ei. O va privi cercetător pe Clara, să vadă cum arată, va clătina din cap observând că astăzi nu este machiată și nu și-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
aceasta a fost Întotdeauna deosebirea esențială dintre noi; stranie totodată, misterioasă din punct de vedere genetic. Adoram ceea ce lui Îi provoca repulsie. Propriile mele „livezi“ au fost, din clipa În care le-am văzut pentru prima dată, dumbrăvile și crângurile uitate și din ce În ce mai pustii ale vestului Angliei, iar mai târziu ale Franței. Încă mai am În grădină meri din soiurile preferate ale tatălui meu, cum ar fi James Grieve, precum și unele soiuri ale mele personale, de pildă aromatul d’Arcy Spice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
blând și de treabă, cum îl numeau oamenii din Goldana, păși, de nevoie, în vestonul lui, nemaivăzut, roșu, ca drapelul clasei proletare, spre mama Kaliei, țiganca cu glezne subțiri, târșiind mereu târlici de căpătat și sugând dintr-o țigară fumegândă, uitată permanent între buze. O roti convingător și cu foc, sub stejar, pe mama Kaliei doar și ea îi era fină de cununie! iar fina jucă rușinoasă, ținându-și ochii în pământ și fustele-i largi cu mâna. Când, în toiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
străveche a Vânătorului și a Fetei lui cu ochii negri, dar se părea că celor doi le era de ajuns să constate la interlocutor doar certitudinea vocii sale. Împreună cu ei și în acea limbă ciudată, ajunse să exploreze mirosul aproape uitat al zăpezilor din pruncie și după un timp, în domoala rostire a Vânătorului, desluși o baladă în care pietrele se arătau vii, asemenea ploii, asemenea vântului și asemenea fulgerului, elemente care cuprind în ele un spirit ce este ostil nemișcării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu lapte sau iaurt, modiste cochete, băieți de prăvălie. Soarele încă necopt dar plin de vitalitate eliberase din strânsoarea căciulilor grele de iarnă părul strălucitor al femeilor și aduse pe trotuare zgomotul delicat al tocurilor înalte de la pantofii ușori, făcând uitate ghetele grele, frigul, umezeala și zăpada. Semnele războiul aproape nici nu se văd. Aspectul pașnic, liniștit, contrastează izbitor cu realitatea oribilă a carnajului desfășurat la numai câteva sute de kilometri. Doar drapele cu zvastică și afișele mari care te previn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ascultă țintuit în fotoliu acordurile ușoare, sau profunde ce închipuie parcă o poveste plină de tristețe, dar în spatele căreia se poate vedea un zâmbet pur, cu puterea miraculoasă a învierii. Țigara aprinsă în momentul când ieșise din baie arde încet, uitată. În scrumieră a rămas doar filtrul și o mică grămăjoară de scrum. Un vag fum dulce-acrișor se ridică spre tavanul alb. Difuzorul aparatului tace pentru câteva momente, înlănțuit parcă și el în visare, apoi un bâzâit scurt anunță o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o canapea ponosită și descleiată, Marius își privește soldații cu durere. Odată cu reînceperea luptelor chipurile multora dintre ei vor dispare, dar deocamdată acești oameni obișnuiți, obligați de mașinăria infernală a războiului să ucidă alți oameni, reiau bucuroși activități de mult uitate. Râd, glumesc, își spală efectele, citesc sau scriu acasă. Câțiva încropesc din niște cârpe ceva ce închipuie o minge și pornesc cu chiote și strigăte vesele o partidă de oină, spre amuzamentul celor care se îmbulzesc bucuroși să privească. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
asemeni unei călugărițe misionare. Alături de ea, într-un coș din nuiele, doi bebeluși scâncesc cu putere, bine înfășurați în pături groase. Stupefiat, maiorul continuă să fixeze scena cu gura căscată. Atitudine de loc aristocratică, dar pe moment, ineditul întâmplării face uitată "morga" obligatorie la un nobil militar prusac. Herr Major, mă consider prizoniera dumneavoastră. Faceți ce credeți de cuviință cu mine, dar aveți milă de aceste suflete nevinovate. Femeia cere clemență pentru copii nu cu glas umil, dimpotrivă, aproape poruncitor, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
rămâi pe front, Nicky? Îți place războiul? Îl urăsc. Și eu. Totuși încă ești aici, în prima linie. Cu toți anii de război ai avea tot dreptul să nu fii aici. Ai un motiv anume? Marius aruncă pe geam țigara uitată ĩn colțul gurii. Are chipul întunecat, crispat. Pentru că fascismul, ca orice altă formă de autoritarism, trebuie să dispară. Altfel nu vom fi decât niște simpli figuranți într-un scenariu scris de alții și asta este împotriva oricărei rațiuni a firii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
decât cele din mediul rural, dar își au propriile lor dificultăți. În cadrul procesului de tranziție de la economia planificată la cea de piață, China a trebuit să înfrunte multe probleme noi și urgente. Problema persoanelor de vârsta a treia este adesea uitată. „Proiectul Speranța” a ajutat copiii din regiunile sărace care nu puteau să-și facă studiile să se întoarcă la școală. Asociația pentru handicapați a ajutat această categorie de persoane și a obținut rezultate remarcabile în ultimii ani. Dar pentru mai
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]