4,112 matches
-
doamna Piscălescu îl ia la palme. În casă s-au adunat vreo paisprezece frigidere. Domnul Piscălescu a lipit trei între ele și doarme, cum zice el, la balcon. E de groază cu ăla micu’. La fiecare pachet de biscuiți Șotron, umflă un frigider. Tot cartierul s-a umplut de frigidere. Nu poți să cumperi un kil de mălai, că, gata, primești un laptop. Da’ măcar laptopurile sunt ușoare. Doamna Piscălescu a umplut cămara cu ele. Ce te faci însă cu mașinile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
periuțele pe frigidere și faci avere. Sau schimbi scobitorile pe Logan-uri. În orice caz, ceva de genul ăsta. Pe ușă intră val-vârtej băiatul cel mare: „Mamă, mamă, toată lumea câștigă hote cu talonul magic. Am cumpărat gumă de mestecat și-am umflat unșpe hote!“. Dar mama jap, două palme și aruncă hotele pe fereastră în capul domnului Columbeanu. Nu-i nici o problemă, toți îi aruncă noaptea câte ceva în cap. Ar putea să-și mute patul pe celălalt trotuar, însă e lacom. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nouă, de ce stai?! E zece, tot stai? E unsprezece, de ce stai? E două, toată lumea e la treabă, iar tu nu muncești. Ați mâncat vreodată pâine țărănească, domnule Mariean? Ei bine, n-are pic de aer în ea. A trebuit să umflu pâinea cu pompa de la bicicletă ca s-o mănânc. Să fie pufoasă ca jimbla turcească. Numai că dacă o gonflezi cu aer fără noxe și fără miros de mucegai, tot degeaba. N-are gust. Pute a grâu. Gazda mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
are de făcut Chile e să-și dea jos din cîrcă incomodul său amic yankeu, sarcină care, cel puțin deocamdată, pare herculeană, date fiind sumele de dolari americani pe care Statele Unite le-au investit aici și ușurința cu care Își umflă mușchii ori de cîte ori interesele lor economice par amenințate. TARATA, EL MUNDO NUEVO Tarata - lumea cea nouă Nu ne separau decît cîțiva metri de postul Gărzii Civile care marca intrarea În oraș, dar rucsacurile deja ni se păreau de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
zeci de ori cu ranga peste tălpile în care aveam bocancii... Apoi, mi s-a poruncit să dau jos bocancii și ciorapii și iarăși am fost bătut peste tălpi cu ranga: zeci și zeci de lovituri... până ce mi s-au umflat tălpile, ca o pâine... Atunci m-au dezlegat și m-au făcut să alerg în jurul camerei cu tălpile goale, până ce s-au dezumflat. În acest caz, am fost din nou legat și bătut ca mai înainte... până s-au umflat
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
umflat tălpile, ca o pâine... Atunci m-au dezlegat și m-au făcut să alerg în jurul camerei cu tălpile goale, până ce s-au dezumflat. În acest caz, am fost din nou legat și bătut ca mai înainte... până s-au umflat tălpile din nou... Iarăși dezlegat, alungat prin celulă, și iarăși legat și bătut de circa 6-7 ori, nu pot preciza... Destul că m-au torturat astfel până după miezul nopții. La terminarea bătăii, s-au repetat întrebările tâmpite din ziua
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mai dureroasă. Istoria ne este martoră: Ariu a crăpat când era purtat în triumf; Irod, ucigătorul Pruncilor Nevinovați, a fost mâncat de viermi pe când trăia încă; Neron a fost străpuns de sabia slugii sale; Dioclețian, înainte de a muri s-a umflat iar limba i-a fost mâncată de viermi; Foție a murit în închisoare; Luther a fost chinuit de diavoli într-un chip oribil; Napoleon cel Mare, care timp de cinci ani l-a ținut pe papa Pius al VII-lea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
-i plăceau jocurile de societate cu care ceilalți bărbați își petreceau sărbătorile, nu-i plăcea jocul de șah ori de cărți, nici popicele, și nici să meargă la dans. Ci doar ședea și bea până ce ochii și limba i se umflau, iar picioarele i se muiau. Din acest punct de vedere, flashback-urile fotografice documentează și stările lui. Tot în număr de trei și acestea, strecurându-mi-se a doua zi în păr printre dinții pieptenelui. Dar poate că starea de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
montându-se tot mai tare și uitând de paharul cu apă. Așa-și lățise de mult coatele pe masă și-și încordase umerii, că i se înfundase capu-n umeri. Vocea i s-a frânt, pe gât i s-a umflat o venă ca o sârmă albastră. Stăteam în picioare, fiindcă el se așezase pe scaunul meu, mă sprijineam cu spatele de dulap și doar din când în când mai piuiam câte o propoziție fără de noimă. Spaima mea își luase un
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de atât de multe lucruri. Cele trei rațe albe de pe râul Lahn veneau sub chipul trecutului. Stomacul mi s-a întors pe dos văzându-le cum mestecă apa, iar capul mi-era amețit. Râul strălucea și dintr-o dată s-a umflat. Oare nu vătămare se cheamă când, aflat într-un loc intact, la o mie de kilometri depărtare de suferință și mizerie, tiranul detestat reușește literalmente să-ți îndese în măruntaie aurul său? În asemenea momente când prezentul și trecutul se
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Privirea Străină prin exerciții stilistice și înțelegerea aprofundată a limbii nici nu știe cât e de norocos că în realitate a scăpat de Privirea Străină. Nu știe că dovedește dispreț față de cei ce nu scriu și că vanitatea i se umflă-n pene tocmai în punctul unde cei mai mulți au fost zdrobiți nescriind. Nu știe nici cât de insolentă și neverificată e atitudinea sa. Privirea Străină nu are nimic de-a face cu literatura. Ea există acolo unde nu-i nevoie nici
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
furat până la urma urmelor? Ăsta-i doar un pui de salcâm uscat. Ce crimă au făcut, în definitiv?! Cum vă permiteți să-i bateți în halul ăsta? Este inadmisibil, rușinos și revoltător! Trebuie să încetați imediat!!! Bă flăcău, s-a umflat tărâța-n tine?! Poftim? Ție încă nu ți-a căzut cașul de la rât, măi băiatule! Tu îmi dai mie lecții?? Tu, mă?? Vezi mă, că-ți fac raport precum că ești de partea hoților și ai încurcat-o! Ai auzit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mama voastră care, desigur, este foarte îngrijorată. La revedere copii. Vă mulțumim, domnule primar. La revedere. Apropo, condu-i pe băieți până la strada cu numărul trei. Am înțeles, tovarășe primar! răspunse tânărul milițian. Dar nu puteam merge. Glezna mi se umflase și mă chinuia din ce în ce mai mult. Inițiativa a venit tot de la Mircea. Radule, ia toporișca și copăcelul. Lică, dă mâinile încoace! Unindu-și mâinile într-un anumit fel, au realizat cunoscutul "scăunel" iar eu, ținându-mă de gâtul lor și stând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dacă numai mă gândesc la ele și le rostesc mental: cavitatea bucală și fosele nazale îmi sunt invadate instantaneu de un puternic fluid aromatic și amețitor alcătuit din mirosuri de pâine proaspătă și uleiul de floarea-soarelui abia presat, plămânii mei umflându-se ca niște cimpoaie irlandeze de nesațul acestei mixturi olfactive, în timp ce organul vizual pictează în eter silueta morarului-șef ca pe un apostol al vremilor îmbelșugate ce va să vină, ținând sus de tot cu palmele desfăcute pâinea proaspătă, aburindă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
călătorie " redactat pentru acest gen de aventură, în care orice detaliu minor contează pentru a face chinul mai suportabil. Astfel, trebuie neapărat prevăzută o pereche de papuci pentru a odihni laba piciorului care refuză să mai intre în pantof, fiind umflată aproape de explozie din cauza proastei circulații, consecința a îndelungatei poziții în șezut. Să se renunțe la sandvișuri; din cauza căldurii și a aglomerației din cabine, ele se transformă rapid într-o pastă amorfă cu gust de cauciuc făinos, imposibil de mâncat. Sunt
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
club jacobin, un cuib de filosofie iluministă, a ajuns peșteră de tâlhari morali și pirați politici." Chiar și masoneria am balcanizat-o. Scriu această notă după ce am văzut pe Internet fotografii cu niște indivizi grași cu gușa triplă și urechi umflate de grăsime (doar în România oamenii de afaceri și politicienii se îngrașă la ceafă și urechi, o specialitate națională, cred) ce-și spuneau masoni și pozau cu niște sorțuri galbene pe un decor albastru, cu stele. Păreau o combinație bizară
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
N-am cedat. Poate pentru că amigdalele erau martorele tuturor strigătelor mele articulate. Poate fiindcă multe gânduri nerostite auzeam cum se duc să moară acolo, în acel țesut limfoid, inflamându-l. În mintea mea profană, ani și ani, amigdalele s-au umflat din cauza durerilor prea înăbușite. Acum vin doctori mari, șefi de oreleuri, ștabi în pediatrie și susțin nu numai că: „amigdalele nu trebuie extrase din principiu”, din principiul că-s „prea mari”, ci că, mari sau mici, dacă nu-s foarte
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
în care rămâne Young. (În timpul convorbirii, modulul se va numi Snoopy). La Guayamas (Mexic), filmând pentru Catch 22, operatorul John Jordon cade de la înălțimea de 1.300 metri. Pe șantierul unui apeduct din Franța, ca să se amuze, câțiva muncitori îl umflă cu un compresor pe Jean-Louis Decret, 19 ani. Explozie a unui țesut intestinal. SNOOPY: Adios... Ne vom vedea peste 6 ore... Îți văd cilindrii scuipând foc. YOUNG: N-aveți idee ce spațiu am aici de când ați plecat... SNOOPY: N-ai
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Levinson n-ar fi ocupat Praga... sunt singurul dintre voi care anul trecut am comparat invadarea Cehoslovaciei cu un nor de hidrogen atacând Calea Lactee... am scris-o negru pe alb...”. Numai că limba mea în loc să se lase înghițită, mi se umflă! Așa am simțit - că mi se umflă limba, ca în basmul lui Arkadi Gaidar, cu copilașul acela care trebuia să țină un secret. În curtea Uniunii Scriitorilor Sovietici mi se năzări nu de un suicid, ci de o tumoare a
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
singurul dintre voi care anul trecut am comparat invadarea Cehoslovaciei cu un nor de hidrogen atacând Calea Lactee... am scris-o negru pe alb...”. Numai că limba mea în loc să se lase înghițită, mi se umflă! Așa am simțit - că mi se umflă limba, ca în basmul lui Arkadi Gaidar, cu copilașul acela care trebuia să țină un secret. În curtea Uniunii Scriitorilor Sovietici mi se năzări nu de un suicid, ci de o tumoare a limbii, urmare a unui sarcom; mi-am
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
bărbie), că m-am reținut și e posibil ca limba să nu mă fi ascultat, ca în basmul acela al lui Gaidar, „știi basmul?” (el, prins în povestea mea, negă), și atunci i-am zis de copilul căruia i se umfla limba din cauza secretului, în sfârșit - poate că politic am fost imatur. Vali încercă să pună mâna pe fruntea mea, să controleze dacă nu delirez - gest fără ironie, de seriozitatea unui băiețel care nu îndrăznește să-i spună amicului său că
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
aceea nu-mi răsări decât un cardiolog bucureștean care-mi demonstrase în cabinetul său că nu există nici un scriitor care să nu fi folosit această expresie de imensă banalitate: „inima îi bătea cu putere”. Nu limba, ci inima mi se umflase, ocupând creierul și plămânii, blocând picioarele și respirația, inima era o tumoare - și în fața acestui diagnostic nu am găsit ceva mai bun de făcut decât să mă așez pe scările unei clădiri pierdute în ceață, ca să-mi trag sufletul și
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
pentru că absurdul mă calcă întotdeauna pe nervi. Așa că nici nu râd, nici nu plâng și spun aproape urlând nu-i nimic comic aici domnule ce mama naibii nu vedeți că-i o mare porcărie. Brusc, de parcă aș fi schizofrenică, mă umflă și pe mine râsul, fiindcă îmi dau seama că de fapt eu mă duc la prietenii mei după o jumătate de porc destul de mărișor. O iau pe scurtătură și nu mai povestesc cum domnul de la Asociația Nevăzătorilor (unde, peste zece
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
văd cum se-ndoaie de râs și cum scapă pisica din brațe. Din inerție, mai scot două-trei smiorcăituri și gem patetic unde-am ajuns Doamne unde-am ajuns. Iar când ea strigă veselă pe victoriei acasă ai ajuns mămăloi, mă umflă și pe mine râsul. Trag adânc aer în piept, dau de pământ cu crengile, salt sacul de cărbuni în brațe, îl târâi gâfâind până în pivniță, urc treptele înapoi și mă năpustesc triumfătoare în hol ca Amazoana în cort la Alexandru
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mai putem să ne facem că iubim ceea ce e altfel decât noi?... De aceea dictaturile și dictatorii ne seduc, fiindcă ne flutură prin fața nasului asemănarea promisă. Mă tem că lumea noastră a acumulat prea mult și prea repede. S-a umflat până a devenit o roșie uriașă, după care se va chirci toată într-o pitică albă, iar la sfârșit nu va mai rămâne din ea decât o gaură neagră, care multă, foarte multă vreme n-o să mai facă copii. Parcă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]