10,305 matches
-
numele unui personaj din Umbra vîntului, ultimul roman al lui Carax. Isaac se Încruntă. — Un personaj de ficțiune? — În roman, Laín Coubert e numele folosit de diavol. — Cam teatral, aș zice. Însă, oricine ar fi fost, cel puțin avea simțul umorului, estimă Isaac. Eu, care aveam Încă proaspătă În amintire Întîlnirea cu acel personaj, nu vedeam farmecul nici măcar În treacăt, Însă mi-am păstrat părerea pentru ocazii mai bune. Individul ăsta, Coubert sau cum s-o fi numit, avea fața arsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nu dispuneau de transport propriu sau nu voiau să se supună dificultăților traficului urban. Întâmplările, care nu întotdeauna erau povestite doar pe șoptite, exploatau cunoscuta temă a vânătorului vânat, dusul-după-lână-și-întors-tuns, dar nu se mulțumeau cu aceste inocențe puerile, cu acest umor de grădiniță de belle époque, mai creau și variante de caleidoscop, unele dintre ele radical obscene și, în lumina celui mai elementar bun-gust, condamnabil de scatologice. Din nenorocire, și prin aceasta se demonstrau încă o dată bătaia scurtă și debilitatea structurală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mai cunoscusem până atunci scriitori și acum îi găseam destul de bizari, dar nu cred să-mi fi făcut impresia că ar fi niște ființe întru totul reale. Îmi aduc aminte că găseam conversația lor absolut sclipitoare și ascultam cu uimire umorul mușcător cu care îl sfâșiau în bucăți pe orice confrate chiar din clipa în care se întorcea cu spatele. Artistul are acest avantaj asupra restului lumii: prietenii săi îi oferă drept țintă a satirei nu numai înfățișarea și caracterul, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de bani pe care o adusese cu el se sfârșise, nu se lăsase înspăimântat. Nu vindea nici un tablou. Cred că nici măcar nu-și dădea osteneala să vândă ceva. Căuta o altă cale de a câștiga bani. Mi-a povestit cu umor sumbru perioada pe care a petrecut-o ca ghid al unor cockney, londonezi get-beget, curioși să cunoască viața de noapte a Parisului; era o îndeletnicire care-i stârnea spiritul sardonic; și într-un fel sau altul ajunsese să cunoască pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
un om absurd, dar sinceritatea pasiunii lui îți stârnea compătimirea și înduioșarea. Nu-mi venea deloc greu să înțeleg sentimentele nevesti-sii pentru el și mă bucuram că afecțiunea ei e atât de tandră. Dacă ar fi avut cât de cât umor s-ar fi amuzat văzând cum o așeza el pe un soclu și o adora cu o idolatrie atât de sinceră. Dar chiar și dacă râdea nu putea să nu fie încântată și emoționată. Era îndrăgostitul constant și cu toate că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să fie notate. Strickland nu era amator de dialog și nu avea nici un fel de dar pentru a formula ceea ce avea de spus în expresia izbitoare pe care să și-o amintească ascultătorul. N-avea apetență pentru vorbe de duh. Umorul lui - așa cum se va vedea, dacă am izbutit cât de cât să reproduc conversația lui - era sardonic. Replicile îi erau aspre. Uneori te făcea să râzi pentru că spunea adevărul, dar aceasta este o formă de umor care își câștigă forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pentru vorbe de duh. Umorul lui - așa cum se va vedea, dacă am izbutit cât de cât să reproduc conversația lui - era sardonic. Replicile îi erau aspre. Uneori te făcea să râzi pentru că spunea adevărul, dar aceasta este o formă de umor care își câștigă forța doar prin caracterul ei neobișnuit. Ar înceta să-i amuze pe oameni dacă ar fi practicată în mod obișnuit. Ar trebui să mai spun că Strickland nu era un om foarte inteligent și că părerile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pensiuni a căpătat un contract pentru vopsirea unui vas sosit de la Madagascar pe lângă Capul Bunei Speranțe, așa că vreo câteva zile statură pe o scândură atârnată de bordul vasului acoperind cu vopsea carena ruginită. Era o situație care cu siguranță stârnise umorul sardonic al lui Strickland. L-am întrebat pe căpitanul Nichols cum a înfruntat Strickland toate aceste greutăți. Nu l-am auzit niciodată spunând vreo vorbă rea. Mai era el încruntat și bosumflat uneori, dar când nu găseam nimic de mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu eram prea mândru de mine. Am pierdut vremea puțin prin V., cu mâinile-n buzunare, murdărindu-mi pantalonii de noroiul care băltea pe trotuare. Orașul avea amețeli. Un oraș beat. O mulțime de recruți băteau orașul, umplând străzile cu umorul lor lăudăros și cu râsetele prostești. O nouă tranșă, mult mai numeroasă de data asta, se pregătea să fie trimisă pentru a-i întâlni pe nemți. Și, deocamdată încă mai puteau să glumescă. Străzile, ca și localurile, erau pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
era la mine, la școală, acuma vreo 50 de ani, un bătrân învățător foarte deștept, Ion al lui Ion cel Mare, că așa-i ziceam noi, aaa, nu, n-ai cum să-l știi, dar îți spun eu, ăsta avea umor, ne tot zicea, „cu cât mai sus, cu atâta se vede mai bine curul de maimuță”, nu se poate abține femeia. Trimiterea e directă, bărbatul suspină ca un copil, în fața mamei nu poate minți, nici nu vrea, ea a știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
eu i-am și întrebat, ați încercat și altceva?, nu facem rating, mi-au răspuns, o să devenim un popor care se uită la telenovelele de la bloc, râdem?, nu e rău, dar noi nu râdem, noi facem bășcălie, și bășcălia desacralizează, umor?, da, umorul e o chestie creștină, asta da, ăsta era Creangă, el avea umor, nu făcea bășcălie. Învățământul teatral românesc s-a distrus, tu dai pe piață, de la școala aia particulară, niște Iacobeți - și se uită lung, cu reproș, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
am și întrebat, ați încercat și altceva?, nu facem rating, mi-au răspuns, o să devenim un popor care se uită la telenovelele de la bloc, râdem?, nu e rău, dar noi nu râdem, noi facem bășcălie, și bășcălia desacralizează, umor?, da, umorul e o chestie creștină, asta da, ăsta era Creangă, el avea umor, nu făcea bășcălie. Învățământul teatral românesc s-a distrus, tu dai pe piață, de la școala aia particulară, niște Iacobeți - și se uită lung, cu reproș, la Maestru. Democrație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
răspuns, o să devenim un popor care se uită la telenovelele de la bloc, râdem?, nu e rău, dar noi nu râdem, noi facem bășcălie, și bășcălia desacralizează, umor?, da, umorul e o chestie creștină, asta da, ăsta era Creangă, el avea umor, nu făcea bășcălie. Învățământul teatral românesc s-a distrus, tu dai pe piață, de la școala aia particulară, niște Iacobeți - și se uită lung, cu reproș, la Maestru. Democrație?, păi, învățământul nu se democratizează, profesorul e profesor, îl asculți, el e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mare profesor de română, care predă de o viață la un celebru liceu din București, pereți întregi de cărți, dă meditații și, din banii luați, cumpără cărți, doar cărți. — Și ce dacă, el nu moare?, trântește Căpșuna, dorind să aibă umor. Toți tac însă, chiar și Loredana e stupefiată, ea n-ar fi făcut o asemenea gafă, îl știe bine și pe Maestru, și pe Regizor, nu vrea să-și schimbe vreunul impresia despre ea, mamăăă, ce tâmpită!!!, își zice femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
asistenți care au pariat că i-o trag, pariu pe-un ceas Calvin Klein (noi am aflat asta de la bibliotecară), trece un timp, și-l vedem pe unul, dl Lupu, c-un ceas nou, Calvin Klein, bineînțeles... (a vorbit cu umor). Tipa vroia să-i fie ușor (vorbește cu înțelegere), să nu se chinuie la planșetă, la computer ca un salahor, a și terminat facultatea ca o lady. Eu am muncit chiar ca un salahor, dar toate mi-au mers de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o mansardă închiriată, pe undeva prin centru. I-am văzut și poze printr-o revistă, ea, în fața patului din fier forjat, îmbrăcată divin: furou negru, sutien și chiloți albi, declarând că ascultă Wagner... (Pauză, va vorbi mai departe cu un umor cinic.) Ea și Wagner... Nu râde, că era de plâns, ești femeie și mă înțelegi. Cum?... Nici o femeie nu înțelege altă femeie dacă nu vrea ea. Poate... (Se gândește.) Poate ai dreptate, dar eu am crezut că-l omor. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Emma recită exagerat, fals, evident, ca o neprofesionistă, se mișcă stângaci pe ritm, muzica trebuie să urmărească textul poeziei. Tobe.) Așa recita bărbatul meu: ca un actor (chiar crede ce spune...), îi plăcea lui textul ăsta, tu ce zici?... are umor?, păi, sigur că are, iar eu am încercat să-l imit întru totul... Cât despre povestea aia trăită de el, povestea cu ziarista lui, m-a îmbolnăvit... îmbătrâneam în fiecare zi câte puțin... (Lumini, muzică, se schimbă în ținută ușchită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
plăcut de la bun Început. Despre cei doi Holiday se zvonea că ar fi gemeni, dar În realitate cel cu părul negru, Kerry, era cu un an mai mare decât fratele său blond. Kerry era Înalt, cu ochi cenușii, plini de umor, și cu un zâmbet spontan, cuceritor. El a devenit imediat mentorul casei, secerătorul spicelor care se Înălțau prea obraznic, cenzorul trufiei și distribuitorul de umor satiric de o calitate rară. Amory a pus pe masa viitoarei lor prietenii toate ideile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
an mai mare decât fratele său blond. Kerry era Înalt, cu ochi cenușii, plini de umor, și cu un zâmbet spontan, cuceritor. El a devenit imediat mentorul casei, secerătorul spicelor care se Înălțau prea obraznic, cenzorul trufiei și distribuitorul de umor satiric de o calitate rară. Amory a pus pe masa viitoarei lor prietenii toate ideile sale despre ce Însemna și ce ar fi trebuit să Însemne anii de colegiu. Kerry, de loc Înclinat să ia pentru moment lucrurile În serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și mai interesantă iar el se străduia să se uite la Princeton prin ochii lui Oscar Wilde și ai lui Swinburne - sau ai lui „Fingal O’Flahertie“ și „Algernon Charles“, cum Îi plăcea să-i numească, cu prețiozitate nelipsită de umor. Citea enorm În fiecare noapte: Shaw, Chesterton, Barrie, Pinero, Yeats, Synge, Ernest Dowson, Arthur Symons, Keats, Sudermann, Robert Hugh Benson, Operele de la Savoy - un talmeș-balmeș, fiindcă descoperise dintr-o dată că nu citise mai nimic de ani de zile. La Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
persoana pe care dorea cel mai puțin s-o Întrețină. Isabelle a manevrat În așa fel Încât ea și Froggy Parker, boboc la Havard, cu care jucase cândva șotron, să găsească loc de stat pe trepte. O referire plină de umor la trecut era tot ce-i trebuia. Isabelle putea face lucruri remarcabile În societate pornind de la o singură idee. Mai Întâi o repeta, fermecată, Într-un contralto entuziasmat și cu o umbră de accent sudist; pe urmă o ținea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Înțeles, greșit. — Scumpă Isabelle, sunt sigur că... — Nu mă atinge! a țipat fata. N-am destule de cap, mai și râzi de mine! Atunci Amory a gafat din nou: — Păi, situația este comică, Isabelle, și deunăzi vorbeam despre importanța simțului umorului... Ea Îl privea cu ceva ce nu era zâmbet, ci un ecou palid, Încruntat, al unui surâs, În colțul gurii. — O, taci odată! a strigat brusc și a luat-o la fugă spre camera ei, pe coridor. Amory a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bunătate: — Ia uitați-vă la Amory! Bietului Amory i s-a făcut rău... Ți se Învârte capul? — Priviți-l pe omul ăla! a strigat Amory, indicând cu degetul divanul din colț. — Vrei să zici zebra aia stacojie?! a țipat cu umor Axia. Iuhuu! Amory e urmărit de o zebră stacojie! Sloane a râs dogit: — Te-a dat gata zebra, Amory? S-a făcut liniște... Bărbatul se uita Întrebător la Amory. Pe urmă voci omenești i-au parvenit, slab, la ureche. — Crezusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cu inscripția „Proprietatea dlui decan Hollister. Cumpărat și achitat“. Doi mecanici experimentați au avut nevoie de două zile ca să dezmembreze taxiul În părțile sale componente și să-l evacueze din birou, ceea ce nu face decât să dovedească energia rară a umorului studențesc, pus sub o conducere eficientă. Pe urmă Burne mai stârnise o dată vâlvă, În aceeași toamnă. O anumită Phyllis Styles, amatoare de competiții inter-colegii, nu-și primise invitația anuală la meciul Harvard - Princeton. Jesse Ferrenby o dusese cu câteva săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
asurzitoare despre amicii lor din echipa de fotbal, până când ea aproape că-și auzise cunoscuții șoptind: — Trebuie că Phyllis Styles este Într-o situație disperată dacă se lasă văzută cu filfizonii ăia doi! Iată cum fusese Burne: dinamic, plin de umor, dar foarte serios În esență. Din rădăcina aceea izvorâse energia pe care Încerca acum s-o canalizeze Înspre progres... Au trecut săptămânile, a venit și luna martie, dar picioarele de lut așteptate de Amory nu și-au făcut apariția. Circa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]