8,137 matches
-
Clinton a fost unul dintre cofondatorii ideii de „third way”. Au apărut Împreună la Universitatea New York să susțină ideea celei de-a treia căi, Între capitalism și socialismul de tip autoritar, tiranic. Theodorakis a făcut atunci o afirmație celebră: „Îl urăsc pe Bill Clinton, urăsc America, tot ceea ce este american, și nu văd nici o diferență Între America și Germania nazistă”. Nu exagerez decât poate cu ultimele două cuvinte. Această ură antiamericană vine din partea unui om a cărui patrie a fost, În
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
dintre cofondatorii ideii de „third way”. Au apărut Împreună la Universitatea New York să susțină ideea celei de-a treia căi, Între capitalism și socialismul de tip autoritar, tiranic. Theodorakis a făcut atunci o afirmație celebră: „Îl urăsc pe Bill Clinton, urăsc America, tot ceea ce este american, și nu văd nici o diferență Între America și Germania nazistă”. Nu exagerez decât poate cu ultimele două cuvinte. Această ură antiamericană vine din partea unui om a cărui patrie a fost, În ultimă instanță, salvată de
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
acesta e tocmai punctul nodal! Aici acționează din păcate un stângism destul de iresponsabil, care face de multișor ravagii În lumea occidentală, un fel de naivitate a unor oameni cărora nu le pot spune decât, românește, că li s-a cam urât cu binele. Vladimir Tismăneanu: Am fost la o conferință la Academia Americană din Berlin, organizată de colegul meu, profesorul Benjamin Barber, autorul unei cărți celebre, tradusă și În română - Jihad vs. Mac World. Coorganizator era unul dintre cei mai buni
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
pe Vadim Tudor ca poet. Să nu fii prețuit de Gellu Naum și de Miron Radu Paraschivescu, nici măcar de Eugen Barbu, În pofida faptului că Îi Împărtășești opiniile antisemite și ultranaționaliste, trebuie să fie o tragedie Îngrozitoare, și atunci ajungi să urăști tot mai mult. Iată, acest om s-a hrănit cu ură Începând din perioada facultății. Ziua a nouatc "Ziua a noua" Corupția: boală ajunsă la metastază • Marile aranjamente de culise • Prețul europenizării • Semnale Încurajatoare din afară • Ezitări și criză • Am
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
doream să mă mut la școala din zona mea. Am avut îndoieli, fiindcă îmi plăcea școala la care lucram, iar oamenii erau nemaipomeniți acolo, dar să merg în fiecare zi cu autobuzul până în cartierul alor mei era foarte dificil și urăsc să ajung la serviciu în ultimul moment, stresată. Așa că am decis până la urmă să accept oferta și am început să lucrez la mine în cartier. După ce am rămas însărcinată, mi-am luat un an sabatic. Am vizitat-o pe sora
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
percepe pe sine împingându-și odrasla spre realizări înalte, exact în maniera în care părinții lui o făceau pentru el: Îmi aduc aminte de tata cum mă trezea la 6.00 dimineața ca să exersez solfegiile, era îngrozitor de stresant, plângeam și uram toată chestia asta. Astăzi sunt multe lucruri pe care le aplic copiilor mei (în antrenamentul lor sportiv)... Sunt clar afectat de genul ăsta de abordare a lucrurilor (Earnst). Un număr mai mic de participanți se referă la o tendință opusă
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
a apărut dintr-odată singură în imensitatea stepei. În jargonul nostru, îi numeam „văzători“... În ziua aceea, în zăduful african din oraș nu se mai aflau decât rămășițe ale celor două armate dușmane, soldați istoviți, nemaiavând nici măcar puterea să se urască. Mai erau și câțiva locuitori, ascunși, asurziți de explozii, veghindu-și morții. În sfârșit, „văzătorii“, acei profesioniști angajați de întreprinderile de armament, specialiști care urmăreau de la o distanță rezonabilă luptele, făceau fotografii, notau performanțele armelor, filmau moartea. Cumpărătorii de tunuri
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
1916, liniștea unui sat din apropiere. Pe la sfârșitul lui noiembrie 1916, ploua încet și fără sfârșit. Pe ulițele satului se întinsese un noroi subțire, amestecat cu multă apă. Era mai mult o zeamă, care se scurgea pe roțile căruțelor. Era urât și frig. Undeva peste gârlă fusese jefuită o moară. Mare lucru nu se găsise în ea. Cerul era negru. Cum nu mai fusese niciodată de la începutul lumii. Timp de două săptămâni arseseră, părând mări de flăcări, rafinăriile de la marginea Ploieștiului
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
toți fiii lui Dumnezeu (În loc de „și să se Întărească Într-Însul toți Îngerii lui Dumnezeu”). Căci El va răzbuna sângele robilor Săi (În loc de „căci sângele fiilor Săi e răzbunat”) și va răsplăti cu răzbunare vrăjmașilor Săi și celor ce-L urăsc le va răsplăti și va curăți Domnul pământul poporului Său!” Așadar În cazul Exodului s-a optat pentru versiunea TM, iar În cazul „Cântării lui Moise” din Deuteronom s-a găsit că e mai bine să se traducă după LXX
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Varianta scenelor, București, 1970; Dioptrele sau Dialog la zidul caucazian, București, 1975; Emisfera de dor, București, 1979; Eclipsa, București, 1979; Insula albă, București, 1984; Cartea realităților fantastice. Jurnal, îngr. Fabian Anton, București, 2001. Repere bibliografice: Damian, Intrarea, 71; Ardeleanu, „A urî”, 125-129; Alexandra Roceric, Imposibila certitudine, RL, 1972, 19; Petrescu, Scriitori, 112-117; Anghelescu, Creație, 291-299; Nicolae Manolescu, „Emisfera de dor”, RL, 1979, 33; Dana Dumitriu, Cronica lui Azarias, RL, 1979, 52; Mircea Muthu, La marginea geometriei, Cluj-Napoca, 1979, 155-159; Vasile Popovici
BOTEZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285836_a_287165]
-
mentalitatea lui Tolstoi (Legea trupului). Personajele lui A. sunt de regulă niște inadaptabili, împresurați de o aură a muceniciei. Cele mai reprezentative și mai reușite sunt acelea al căror caracter este tulbure, chiar întunecat. Uneori, astfel de eroi par a urî viața (Fefeleaga, Dura lex), deși atitudinea lor este ambivalentă. Considerând oamenii drept „marile minuni ale vieții”, prozatorul îi face să traverseze, în cazurile tipice, experiențe deosebit de dureroase, de obicei tanatice, pentru a le releva adevărata personalitate. Iar aceasta e dominată
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
de vise: o mască râde, o mască plânge. Dar, spectacolul este și va rămâne pentru spectatori un EVENIMENT, dar și actorul este produsul central al evenimentului - spectacolul. Dovada? Mergem la teatru să ne consumăm în direct emoțiile, să iubim, să urâm, să învingem sau să fim învinși odată cu actorii. Și indiferent de trăirile noastre la finalul spectacolului aplaudăm actorii. De aceea când moare câte un actor toți pierdem multe personaje, pe care nu le ia cu el, ele rămân pe scenă
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
femeile șiau găsit bagajele pregătite la ușă de către mama, împreună cu multe alte lucruri, aproape noi, de care noi nu mai aveam nevoie. Fire miloasă, mama le-a dat și o sumă bunicică de bani, apoi le-a condus până la poartă, urându-le drum bun și Dumnezeu să le dea mintea cea de pe urmă. Sora și prietena mea, Floriana A intrat în viața mea pe când aveam trei ani. Ne despărțea, ca vârstă, o singură lună. A venit împreună cu părinții ei printr-o
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
părere. ― Chiar așa? ― Îți dau un sfat, că tot o să locuiți cu noi. Nu discuta cu soțul meu politică. ― Bine. ― Și satul? se interesă Sourmelina. ― Toată lumea a plecat din horeo, Lina. Acum nu mai e nimic. ― Dacă n-aș fi urât acel loc, poate că aș fi vărsat o lacrimă, două. ― Lina, trebuie să-ți explic un lucru... Dar Sourmelina se uita În altă parte, bătând din picior. ― Poate că a căzut Înăuntru. ― ...Ceva despre mine și Desdemona... ― Da? ― ...Soția mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
asupra noastră. Clătinând din cap la vederea priveliștii - campusul verde, deluros, lacul din depărtare -, ne spune: ― Fetelor, ați face bine să vă bucurați cât mai puteți. Partea cea mai bună din viață e când ești tânăr. (La doisprezece ani am urât-o când a spus asta. Nu-mi puteam imagina un lucru mai cumplit pe care să i-l spui unui copil. Dar poate și pentru că, din cauza anumitor schimbări care Începuseră În acel an, aveam bănuiala că perioada fericită a copilăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Avea din nou paisprezece ani În loc de douăzeci și patru și, Împotriva tuturor probabilităților, ne Împrieteneam. ― „Neplânsă, părăsită, făr’ de-al nunții desfăt, mă mână Înainte moartea...“ ― „...soartas...“ ― „...soarta. De vie spre al morților lăcaș cobor. Nicicând...“ ― „...făr’ de noroc...“ ― „Făr’ de noroc!“ Urăsc chestia asta! „Nicicând, făr’ de noroc cum sunt, n-o să-mi ridic de-acuma ochii spre zei, dar pentru a mea soartă nu-i lacrimă să cadă, nici... nici...“ ― „Nici prieten să jelească.“ ― „Nici prieten să jelească.“ Eram din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Ieri le-ai spus perfect... ― Te rog, poți să nu mă bâzâi un minut? mă repezi Obiectul. Încerc să-mi intru În stare. Îmi aruncă o privire fioroasă. Apoi se Întoarse și plecă. Stăteam și mă uitam la ea abătută, urându-mă. Faină? Eram orice, numai asta nu. Deja făcusem ca Obiectul Obscur să fie dezgustată de mine. Pentru că simțeam că eram gata să izbucnesc În plâns, am apucat una dintre draperiile negre și m-am Înfășurat În ea. Stăteam În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
umerii. Părul Îi stătea În cale, așa că l-am dat la o parte. Am tăcut o vreme În timp ce o masam, apoi am Întrebat: ― Ai fost vreodată la un ginecolog? Obiectul dădu din cap În pernă. ― Cum e? ― E un chin. Urăsc să merg acolo. ― Ce-ți fac? ― Mai Întâi te pun să te dezbraci și să-ți pui un hălățel. E făcut din hârtie și-ți intră tot aerul rece prin el. Îngheți. Apoi te pun să te urci pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
noastră fără sfârșit; propriul meu corp, imun la legile timpului. Și, drept În fața mea, Zoë Antoniou, căreia timpul i-a jucat o altă farsă. Viața de soție de preot se dovedise a fi mai rea decât se așteptase mătușa Zo. Urâse anii petrecuți În Pelopones. Locuiseră Într-o casă mică de piatră, neîncălzită. Afară, femeile din sat Întindeau pături sub măslini și loveau ramurile până cădeau măslinele. ― Nu mai termină odată dracului cu hărmălaia! se plângea Zoë. În cinci ani, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
costum de baie. Rex o urmări. ― Haide, Callie, spuse ea. Stai cu mine În cameră. Am urmat Obiectul Înăuntru. Mergea repede, aproape În fugă, și nu se uita la mine. Pe când urca scările Înaintea mea, o priveam din spate. ― Te urăsc, am spus. ― Ce? ― Ești așa de bronzată! Îmi aruncă un zâmbet peste umăr. În timp ce Obiectul se Îmbrăca, eu mă uitam prin cameră. Mobilierul era și aici tot de răchită albă. Pe pereți erau fotografii de croazieră, făcute de amatori, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și, cu ochii ei mari, semăna cu un extraterestru. ― Iartă-mă că-s așa de afurisită azi. M-am periat În continuare. Voiam să sufere un pic. Obiectului Îi apărură riduri pe frunte, iar ochii i se muiară, implorând. ― Mă urăști? ― Mă mai gândesc. ― Ești așa de rea! Îmi spuse ea, strâmbându-se comic, și trase perdeaua dușului cu o smucitură. După micul dejun am stat pe balansoarul din verandă, bând limonadă și legănându-ne Înainte și Înapoi, ca să facem curent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
precum peștii de dedesubt. ― Uneori mi se face o silă totală să am trup, spuse Obiectul. ― Și mie. ― Și ție? ― În special când e atât de cald. E un chin fantastic și să te miști de colo colo. ― În plus, urăsc transpirația. ― Nici eu nu suport să transpir, am spus. Mai degrabă aș gâfâi ca un câine. Obiectul izbucni În râs. Zâmbea la mine, se minuna. ― Înțelegi tot ce-ți spun, zise ea. Apoi clătină din cap. ― De ce nu poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ultima clipă. Îmi schimbam starea Încontinuu, Între speranță și opusul ei: siguranța crescândă că se Întâmpla ceva teribil cu mine. Dar nimic nu mă făcea mai disperată decât privitul În oglindă. Am deschis ușa și am pășit Înapoi În cameră. ― Urăsc hotelul ăsta, am spus. E oribil. ― Nu-i prea drăguț, mă aprobă Tessie. ― Era mai plăcut, spuse Milton. Nu pricep ce s-a Întâmplat. ― Mocheta pute. ― Hai să deschidem un geam. ― Poate că n-o să fim nevoiți să stăm așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care pare să fie scoasă În relief de tristețe“. Câteva pagini mai Încolo vine subtitlul „Calomnii caustice și câinoase, de Callie“. Jumătate din timp scriam prost În genul lui George Eliot, cealaltă jumătate scriam prost În genul lui Salinger. „Dacă urăsc un lucru pe lumea asta, ăla e televizorul.“ Fals: iubeam televizorul! Dar pe acea mașină Smith Corona am descoperit repede că nu era nici pe departe la fel de amuzant să spui adevărul pe cât era să inventezi. De asemenea, știam că scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mine, n-o să regreți. Femeile nu vor un bărbat care arată ca o fată. Să nu crezi ce ți se spune, că vor un bărbat sensibil. Astea-s așa niște căcaturi! Înjurăturile, briciul drept, periile de bărbierit, toate acestea Îmi urau bun venit În lumea masculină. La televizorul frizerului era un meci de fotbal american. Calendarul arăta o sticlă de votcă și o fată drăguță, Într-un bikini alb, de blană. Mi-am pus picioarele pe suportul de metal zimțat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]