17,506 matches
-
O, câte ceruri lumina lor străbate să vină să se așeze-n ochii tăi! Tu ești frumoasă ca o zi senină, ca o câmpie vălurită de căldură, în suflet porți aprinsă o lumină ce nu cunoaște margini, ce nu cunoaște ură. Tu ești potir cu cel mai dulce vin, o floare ce acum e-mbobocită, zâmbești și unui crunt destin, nimic n-aștepți, decât să fii iubită... Referință Bibliografică: Femeie tânără / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1909, Anul VI
FEMEIE TÂNĂRĂ de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348613_a_349942]
-
a osândit la moarte Întocmai cum e scris în Carte. Te-a pălmuit și te-a lovit Dar Tu nu Te-ai împotrivit Deși cu apă s-a spălat Păcatul nu s-a curățat Că s-a lăsat înduplecat De ură celor ce Te-au dat Cu patimă la judecat Deși spusese răspicat De sângele-Ți nevinovat. Iar cei ce lângă Tine-au stat, Și-atâtea Tu i-ai învățat, Cu toții ei Te-au părăsit În noaptea-n care au venit
URCUS SPRE INVIERE de ALEXIA TEODORA RAICEA, 12 ANI, BUCUREŞTI în ediţia nr. 67 din 08 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348633_a_349962]
-
dat cu capul de pereții celulei până a murit. După ce doi soldați au azvârlit leșul babei într-o groapă, săpată la repezeală, Amza și-a dat nădragii jos și s-a lăsat pe vine deasupra gropii, deșertând, odată cu fecalele, toată ura strânsă de atât amar de vreme. - Bă, țăran jegos, i-a mai zis Amza lui Nicuță adu-l p-ăla micul, hai, fuga marș! Nicuță a dat fuga și l-a adus pe P, pe atunci un copil, mai degrabă
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
vecinii, asta până când a intrat sub protecția ovreiului. După moartea ovreiului, Amza trăia din furtișaguri, până l-au prins țăranii din Ciulnița la furat de găini și a intrat în Securitate. Acum era domn mare. Vestit pentru cruzime și pentru ura viscerală ce o purta țăranilor. Dacă era după el, i-ar fi împușcat pe toți, dar avea și el frică de ceva pe lumea asta, îi era frică de partid. - Vezi, măi copchile, în ce belea m-ai băgat? i-
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
Văd anii care-au trecut în zbor cum îmi sculptează marmora ființei reliefând conturul ciudat al suferinței ce și-a făcut cuibar în orice zbor. De ce a fost să fie doar iureș de peceți ce-au mutilat c-o nefirească ură frumosul plin de farmec din orice trăsătură, sădind în suflet holde de scaieți? Imaginea din urmă mă face să oftez, să-mi pară rău că azi mă reprezintă... Cum poate să trișeze și-așa stupid să mintă când încă-n
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348657_a_349986]
-
păianjen și-a țesut o plasă fină. Îl văd cum stă la pândă sperând că o să vină vreo gâză, dar e trist, n-a prins nimic. Să fie oare-Arachne, cea care a-ntrecut pe-Athena în țesut de pânze-alese? Zeița, umilită, cu ură le rupsese fiindcă de-a lor splendoare s-a temut. S-a spânzurat artista durerea ne-ndurând. N-a suportat să fie pedepsită doar pentru că fusese de soartă hărăzită să-și țeasă-aproape fiecare gând. S-a îngrozit Athena de gestu-i disperat
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348657_a_349986]
-
lucru, proasto! Nu am canalizare aici. O să-ți dau și apă mai târziu. Iuliana nu a răspuns. De durere și teamă să nu-l provoace s-o lovească din nou, a preferat să tacă, strângând din dinți și mocnind a ură neputincioasă. Încerca cu disperare să-și ascundă goliciunea și nu reușea. Mâinile îi tremurau puternic pe prosopul ce-l înghesuise între picioare. Nu îndrăznea să-l privească. Își ascundea ochii înlăcrimați și plini de ură de privirea lui. Știa, simțea
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
din dinți și mocnind a ură neputincioasă. Încerca cu disperare să-și ascundă goliciunea și nu reușea. Mâinile îi tremurau puternic pe prosopul ce-l înghesuise între picioare. Nu îndrăznea să-l privească. Își ascundea ochii înlăcrimați și plini de ură de privirea lui. Știa, simțea că se uită la trupul ei... Pentru ea a fost o noapte de coșmar. Bărbatul s-a mai folosit de trupul ei încă de două ori, după ce a dezbrăcat-o complet. A mușcat-o de
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
Acasa > Stihuri > Momente > MĂ UIT LA CALENDAR, IUBITO... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 307 din 03 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mă uit la calendar cu ură; Vreau să-mi dau zilele în urmă, Căci viața mea, hain, mi-o fură Și gândurile crud îmi scurmă. Mă uit la calendar cu greață Că-mi dă mustrări de conștiință. Îmi ninge-n suflet cu mătreață, De-al morții
MĂ UIT LA CALENDAR, IUBITO... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348705_a_350034]
-
vorbe de ocară, Goi la suflet, plini pe dinafară De poleiala vremii trecătoare, Lumina lor nu vine de la soare, Nici adevărul dinspre Dumnezeu, În întuneric șerpuind mereu Ei poartă în priviri atâta zgură Și aerul din piept e plin de ură! Fiul meu, de-aici și de departe, În tot ce faci doar dragoste împarte! Nu aștepta răsplată niciodată, Ascult și-acum porunca lor ciudată, „ Du-te de la noi”, așa I-a spus Mulțimea înfricoșată lui Iisus... Referință Bibliografică: Du-te
DU-TE DE LA NOI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348729_a_350058]
-
peu / De solitude, un peu de silence, un ciel bleu / ... În zilele noastre cine-și simte brațele apte de muncă, pleacă în Lume să-și găsească pâinea cea de toate zilele, pâinea noastră a fiecăruia, când de fapt demența și ura stăpânește lumea! Ce ne-a adus civilizația? O întrebare pertinentă! Beneficiile tehnicii avansate au creat milioane de șomeri răspunde majestatea mea și gândesc la cifra imensă de oameni care-și părăsesc familiile și țara pentru o existență câștigată în condiții
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
îmi apar, ieșind dintre dărâmături, infirmi, cocoșați, pitici pe două picioare deformate, purtând cu ei, cioburile unor vieți distruse, urmele unor speranțe înșelate, ruinele unor familii sfărâmate. Demonii din noi, acele forțe nevăzute, ascunse, insuflă în om și dragoste și ură, și adorație și repulsie, ne împinge la fapte mărețe dar și la gesturi nebunești. Aceiași demoni care șterg din om sentimentele de apropiere între doi oameni pe drumul înfiripării familiei! Nimic nu mai e sfânt, nici viața bărbatului, nici viața
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
se duce ca gândul și atâtea planuri are" , dar m-a asigurat că în 2013 ne apucăm de lucru. Apoi "...după aceea a urmat tăcerea" , iar plecarea iubitului meu gorjan spre stele, în lumea celestă, unde durere nu este, nici ură omenească, iar veșnicia i-a oferit grădina luxuriantă a raiului dorit... și aștri luminoși adunați într-un cor magnific îi aduc murmurul izvoarelor, tremurul frunzelor, tălăzuirea valurilor mării necuprinse, ciripitul păsărilor, dragostea noastră, a românilor, care-l slăvim cu pioșenie
O MARE STEA A CULTURII ROMÂNEŞTI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348721_a_350050]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > IUBIREA APROAPELUI Autor: Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1293 din 16 iulie 2014 Toate Articolele Autorului IUBIREA APROAPELUI Iubirea aproapelui e ură Și-o gheară înfiptă în carnea crudă. E iz de cremene stropită cu ceară Peste sufletul dornic de alinare. E mângâierea ghimpelui Pe-o coastă străpunsă De sulița vorbelor rostite cu sânge De șerpi și hiene, de cancer și cangrene
IUBIREA APROAPELUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349258_a_350587]
-
Poeta are "Naivitate" să creadă că " toți oamenii sunt oameni"iar când se întâmplă să se însele, "mă ascund înlăuntrul meu unde Îngerul Păzitor/ mă acoperă cu aripile până uit". Când viața o aruncă într-o mare " De deznădejdi și ura"gaseste "Salvare" mergând pe calea " Spre lumină", iar când se coc cireșele , retrăiește bucuriile copilăriei, "Alerg desculța prin iarbă" și "Am tinerețe în suflet". În "Singurătate" când durerile fizice și sufletești se intensifică, poeta rostește o "Ruga de noapte", în
AURITA CALE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349297_a_350626]
-
am citit articole și comentarii care m-au întristat. Până acum Biserica era criticată că rămâne în urma spiritului vremii, acum, că o ia prea înainte. Totul îi deranjează pe necredincioși, pe cei care dintr-un spirit de revoltă sau chiar ură, desconsideră religia și biserica și pe cei care o conduc. Petre Țuțea spunea: „ ... Între un credincios și un necredincios, nu există nici o legătură. Ăla e mort, sufletește mort, iar celălalt e viu și între un viu și un mort nu
CREDINŢA TREBUIE SĂ NE UNEASCĂ! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349316_a_350645]
-
Unde ne-au fost „curajoșii”? Nu se putea, o să-mi spună cineva. Dar acum se poate? Și îi răspund cu cuvintele lui Nelson Mandela: „Când am ieșit pe ușa care mă purta spre libertate, am știut că dacă nu las ura și amărăciunea în spate, voi continua să fiu în închisoare”. Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României a sfințit și inaugurat de curând, la Sărbătoarea Sfintei Treimi, noile studiouri ale Radioului și Televiziunii TRINITAS din incinta Centrului Social-cultural. Au apărut imagini și
CREDINŢA TREBUIE SĂ NE UNEASCĂ! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349316_a_350645]
-
sfințit pereții încăperii respective”, a trebuit să declare Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române. Cu adevărat, sunt printre calomniatori și persoane care „nu au habar”, adică nu cunosc modul și scopul unei astfel de sfințiri. Dar vorbesc, cu ură și amărăciune! Desprețuind Biserica noastră națională și înjosind-o, sau denaturând anumite gesturi, acțiuni ale Bisericii, inconștienții sau rău intenționații încearcă să deposedeze credincioșii de arma cea mai puternică în lupta națională, deoarece Credința și iubirea de neam a unit
CREDINŢA TREBUIE SĂ NE UNEASCĂ! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349316_a_350645]
-
o pune în suflet sentimentul religios. Dar acest sentiment religios trebuie constatat cu adevărat. El nu se confundă cu sentimentul de turmă, pe care îl au fricoșii și animalele. La el nu se poate apela ca la un instrument de ură. Religia unește, nu separă”. Etimologic, cuvântul religie provine din latinescul religare (a pune împreună, a uni, a lega), iar credincioșii își iubesc semenii și îl iubesc pe Dumnezeu. Prin Credință am putea scăpa de dezbinarea care există între noi la
CREDINŢA TREBUIE SĂ NE UNEASCĂ! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349316_a_350645]
-
rit, tot șchioape Dansează și cântă, recolta să ne-o ude. Țăranii aduc fânul și-l grămădesc în clăi, Alții își vând în piață, acum în plină vară, Recoltele-adunate din plaiuri și din văi, Că nu mai sunt țăranii de ură și ocară. Cirezile se-adună la staul în amurg, Se-adună și sătenii când luna dă s-apară Satisfăcuți din plin pentru așa belșug; Au dus destul o viață prea amară. Aș vrea să cred că totul e normal În
VARA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349355_a_350684]
-
doar la câteva luni de la nașterea fiicei sale trece prin chinuri cumplite, e pe punctul să-i fie tăiați sânii, primind apoi o condamnare de 7 ani, pe care o execută integral. Iar după detenție nu poate scăpa de ispita urii, își simte sufletul chinuit, îi este foarte greu dar nu poate ierta, - dovadă evidentă că singura posibilitate de salvare în încleștarea cu sistemul diabolic comunist este răspunsul creștin, altfel salvarea morală a persoanei intrate în acest conflict devine imposibilă. Deținutele
ACTORUL ŞI REGIZORUL CREŞTIN DAN PURIC – ÎNTRE CURAJUL DE A APĂRA ŞI DEMNITATEA DE A MĂRTURISI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349142_a_350471]
-
roadă.” (Ioan 12: 24) Una dintre probele grele prin care cetățeanul gulagului românesc trebuia să treacă era relația cu aproapele. Îndemnând la lupta pentru supraviețuire și la delațiune, regimul spera în închistarea deținuților într-un egoism feroce care să provoace ură și respingere față de celălalt. Soluția nu putea veni din altă parte decât din morala creștină și astfel: „În celulă, din ce în ce mai mult, fiecare va simți că suferința nu e numai a lui și că devine un simbol.” (Petre Baicu, Povestiri din
ACTORUL ŞI REGIZORUL CREŞTIN DAN PURIC – ÎNTRE CURAJUL DE A APĂRA ŞI DEMNITATEA DE A MĂRTURISI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349142_a_350471]
-
chilie, opresorii - victime pentru care trebuie să te rogi căci, oameni, adică făpturi ale lui Dumnezeu fiind, îți sunt frați, chiar dacă te torturează, chiar dacă te ucid; întreaga cohortă de mizerii (foamea, frigul, promiscuitatea fizică) sunt percepute ca rețetă ascetică; în locul urii pe care regimul o cultivă cu asiduitate se naște iubirea, înțelegerea, toleranța; suferința - scară spre ceruri - devine generatoare de sfințenie. Incapabil de creație, comunismul a distrus fără să poată pune nimic în schimb și, în urma acestei constatări a cărei concretețe
ACTORUL ŞI REGIZORUL CREŞTIN DAN PURIC – ÎNTRE CURAJUL DE A APĂRA ŞI DEMNITATEA DE A MĂRTURISI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349142_a_350471]
-
frunzele-i s-au dus în vânt, Lăsându-l gol, să-și plângă suferința. În viața sa, el multe a văzut, Trecut-au peste el mai multe toamne, Dar niciodată nu ar fii crezut Că-n țara lui,e atâta ură,Doamne! Astăzi se urăsc și frații între ei, Că și-au uitat sorgintea lor străbună Și ocrotesc tacit pe-acei mișei... Ce-a noastră țară vor să o supună. Române, țara-n care te-ai născut În suflet s-o
LUCRUL BINE FĂCUT! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349381_a_350710]
-
Fordului care a atras ca un magnet privirile curioșilor de pe trotuar și ale celor prezenți în fața barului. Nu întotdeauna puteai vedea pe străzile orașului o asemenea mașină, chiar dacă Galațiul, ca mai toate orașele a început să se umple de second-hand - urile Europei Occidentale în privința autoturismelor. Era parcă o bijuterie ce aparținea altei epoci și chiar așa era. Parcară în fața barului. Mircea a rugat un salariat al localului care l-a întrebat imediat unde doresc să ajungă să aibă grijă ca mașina
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349278_a_350607]