3,795 matches
-
trebuia să fie sacrificiul adus de Vechiul Regat prin participarea lui în războiul european. Raționamentul lor ducea drept la acea ce dreptul internațional numește "droit de conquete". Și într-adevar, Unirea s-a făcut pe această bază. Ei, ca să nu vatăme susceptibilitatea și știind că suntem naivi și neexperimentați, ne-au lăsat să vorbim despre Unire, lăsînd ca timpul să ne trezească. De altcum dânșii, evident mai iscusiți, mai șireți, mai inteligenți decât noi asta trebuie s-o recunoaștem, deși au
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
biserica Sfântul Spiridon era înălțată. Așa este, însă cine știe ce nu i-o fi plăcut voievodului Constantin Cehan Racoviță, fiindcă între anii 1756-1758 reface biserica. Nu trec decât 44 de ani și cutremurul din 14 octombrie 1802 „a crăpat și a vătămat tare biserica Sfântul Spiridon”. Ca urmare, este demolată și refăcută, fiind gata în 1807. În anul 1786 este înălțat și turnul clopotniță, rezidit apoi în 1808. În 1862 însă i se modifică acoperișul din formă bulbară în formă de culion
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
sau furieri ai regelui maghiar cari ar fi opriți de-a pleca din cauză de boală și răni sau având a păzi carele sau din alte cauze temeinice vor petrece liberi și siguri în Valachia, fără a fi supărați sau vătămați în persoana ori avutul lor. În întreg documentul tratatului Mircea vorbește ca amic și aliat recunoscător, nicidecum ca vasal și partizan, îndatorit la credință; nu-l numește pe rege nicăierea suveran (Dominus meus sau naturalis ), precum se obicinuia aceasta în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai adâncă, toate acestea apar înzelate (gehamischt) înainte-ne prin artistul dramatic. Formele esilate din elementul cel moale al fantaziei în realitate, schimbate într-o esistință sensibilă, ele lucrează asupra-ne cu puterea a chiar realităței, fără de-a ne vătăma însă prin asprimea lor, prin ne-ndurarea lor, ca în viață, ci împărtășind numai mărimea impresiunei cu puterea realităței. În privința impresiunilor nemijlocite nu poate nimeni să se-ntreacă cu artistul dramatic; întru a (dota) înarma atât de precis pe cel
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Ținoarea cea mai spirituală esprimată de-un astfel de ton și e degradată și produce în noi simțirea plină de turment că vedem coprinsul însemnat a unei fantazii pline de avânt încredințat unui vas atât [de] grosier, o contrazicere ce vatămă absolut dispozițiunea îndreptată mereu pe pătrunderea coprinsului (fondului) și a formei. Tonul fără timbru poate, prin spiritualitatea accentului, s-o aducă la espresiunea idealului; tonul ordinar însă cu formă si fond să se pa trundă să se confunde (durch drungen
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-ntindeau verzi în aer. Impotența rutinierului e așadar în genere impotența mecanismului, unde [e] vorba de valoarea organismului. Majoritatea reprezintatorilor va aparține firește întotdeuna acestei rele regiuni de mijloc a rutinierului; fericire chiar daca încă nu târăsc cu ei obicinuința ce vatămă pozitiv prin reflectele cele fără coloare a figurilor lor. Din dezvoltare urmează așadar că calitățile rutinierului nu pot fi decât negative Limba teatrului cea obicinuită se esprimă, fără să aibă cunoștință clară despre asta, în modul următor: "El nu strică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
astfel încît să pară că în această unică arătare s-ar fi epuizat o dată pentru totdeuna toată speția. E cu mult mai grea și de-aceea și cu mult mai rară concepțiunea ideală a caracterelor acelora prin cari omul e vătămat în participarea lui cea mai plină de entuziasm pentru eroii celor mai nobile simțăminte umane; a caracterelor acelora formate dintr-o materie mai ordinară și înconjurate de coaja vârtoasă a realității, de cari se sfarmă adesea fără de milă naturele cele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o resimțire tare și agilă a frumuseței, ci și o reprezentare relativă a acesteia, se cere cel puțin expres ca în și pe el să nu se prezinte nimic nefrumos, ba și împrejurul lui să nu fie nimic care să vateme simțul estetic. Întru cât și pentru că estetica vine la aplicare nu numai cu privire la artă, ci tocmai atâta, ba mai mult încă cu privire la frumuseța naturală a vieții și a simțămintelor, vom avea să-ndreptăm privirea noastră asupra culturei în legătura ei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
îmbrățișările. Femeia nu pleacă de bunăvoie, ci simte prea bine pata de luciditate pe înșelăciunea leșinului dublu. Ce e drept, niciodată ea nu va înțelege cum un om poate fi practicant al nefericirii și nici în ce fel prezența ei vatămă perfecțiunea izolării. Ea totuși trebuie să se ducă, să se ducă. Și după ce-a plecat, îți dai seama ce mare eroare e viața cu ea și fără ea. Dac-ai putea muri lumii în umbra femeii, dacă parfumul ei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să o scoată. Mai zvâcnește din când în când. Bătrânul își pipăie cu vârful limbii golurile din gură. Ar reuși și el în felul acesta să salveze ce mai are? Extracțiile sunt foarte periculoase și preferă să le evite. Pot vătăma maxilarul, chiar și ochii. — Nu văd să fi încălcat legea în vreun fel, răspunde în cele din urmă. Mai e ceva, se repede Livia. Pe chip i se citește deziluzia, dar și hotărârea de a merge până la capăt. — Flaccus Vascularius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ultima plecare și trebuia să-l învețe pe Petka, fiul și urmașul lui, cum se dă unui sat foc din trei părți, cum se săgetează din goana calului, cum se saltă, din aceeași goană, femeia în șa fără s-o vătămi prea tare și câte și mai câte, lucruri care nu se pot învăța șezând pe prispă. Pătrunseră în stepă. Bătrânul, călărind în frunte, își simți nările înfiorate de aerul proaspăt al serii. Sângele începu să i se miște mai iute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
acești ani râsese de filmele ieftine de acțiune când cineva avea un ochi vânăt, nefiind În stare să creadă vreodată că ochiul unui om se putea umfla În halul ăla din cauza unei singure lovituri. Spre deosebire de față, trupul nu-i fusese vătămat, a tras concluzia. S-a atins ca să vadă dacă mai era Încă În stare să simtă ceva. Cum se făcea că putea să simtă atingerea degetelor ei și nimic În afară de asta? Dacă era rănită sau tristă, trupul ei n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mângâiere, o întrebare ca între prieteni. Și caii răspundeau, dădeau din cap, își scuturau coamele, nechezau, își afundau nările în palma sau sub haina bărbatului, în căutarea căldurii. Asista la o minune? Avea halucinații? Omul scăpase cu viață. Nu-l vătămase nici glonțul anume pregătit pentru el, nici herghelia dezlănțuită. Doar un om ocrotit de un cerc de vrajă ar fi putut să scape de două ori la rând într-o singură dimineață. Îl văzu încălecând. Omul poseda în cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Ignatius. Nimeni altu’ n-ar fi atacat de o pasăre. — Unde e șoferul de autobuz? Trebuie reclamat imediat. — Ai leșinat doar, prostule. — Și atunci de ce am bandajul asta? Nu mă simt bine deloc. Când am căzut pe stradă mi-am vătămat probabil o parte vitală a trupului. — Te-ai zgâriat doar puțin la cap. N-ai nimic. Ți-au făcut raze X. — Oamenii ăștia s-au distrat cu trupul meu cât timp am fost inconștient! Ai fi putut avea atâta bun-simț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
va ucide balaurul de lîngă mare (Egiptul). 2. În ziua aceea, cîntați o cîntare asupra viei celei mai alese: 3. "Eu Domnul, sunt Păzitorul ei. Eu o ud în fiecare clipă, Eu o păzesc zi și noapte ca să n-o vatăme nimeni. 4. N-am nici o mînie. Dar dacă voi găsi mărăcini și spini, voi merge la luptă împotriva lor, și-i voi arde pe toți, 5. afară numai dacă vor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
în plata domnului pe omuleț [= moșneagul din pădure], nici că se mai sinchisi de el și-și văzu de drum mai departe. Dar pedeapsa nu întârzie să vină, după ce izbi de câteva ori cu securea în trunchiul unui copac, se vătămă așa de rău la un picior, că trebui să fie dus acasă.” Dimpotrivă, Prâslea îndeplinește ofranda și moșneagul îi indică arborele care trebuie tăiat și la rădăcina căruia se află gâsca de aur (arbore consacrat). Ulterior, Prâslea amplifică ofranda („un
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
provoca tutunul prin inhalarea fumului degajat. „Denumirea [plantei] indică acțiunea însăși”, conchide Nicolae Mavrocordat. Domnitorul fanariot descrie în termeni apocaliptici „trăsăturile nocive” ale tutunului și efectele lui malefice nu numai asupra corpului, ci și asupra minții fumătorului : „în timp ce alte [plante] vatămă numai trupurile, asta nimicește și mintea nu mai puțin decât trupul. Arde corpul, și prăpădind umezeala proporționată, face trupul să se usuce și, precum un tiran crunt, îl cosește din viață înainte de vreme. Iar gândul pentru cele frumoase și bune
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
virtutea, vecină cu divinitatea”, dau celor cinci simțuri hrana „legiferată de Natură”. Tutunul însă, „iarba plină de scârbă”, distruge trei dintre simțuri : gustul („prin amă- răciune”), olfacția („prin mirosul rău”) și văzul (prin „întunecimea” provocată de fum). Fumul de tutun „vatămă și ochii în cel mai mare grad prin întunecime”. „Fiind orbi de bună voie, [fumătorii] ajung cu adevărat la necazul dat de pedeapsa care îi așteaptă pe păcătoși în acest caz : căci se crede că aceasta este întunericul. Pe ei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Un paznic care i-a înfruntat a urlat când revolverul i s-a evaporat din mâini și hainele i s-au dezintegrat pe corp. Urletul trebuie să fi fost provocat doar de spaimă, căci acea flacără palidă, intensă, nu-l vătămase. Tocmai natura armei și modul de ieșire pe care-l asigurase aceasta au făcut ca forțele aduse în apărare la acel strigăt să nu fie eficace. Polițiștii nu-și închipuiseră că se pot găuri zidurile masive. Mașinile așteptau la locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Societatea "Oganj" nu are altă menire decât "linia dreaptă", care va duce fără greș spre scopul urmărit. Dorind clerului iugoslav, în mijlocul căruia am mulți prieteni, o cât mai largă înțelegere a problemelor sociale și asigurarea că ideea cremațiunii nu va vătăma întru nimic Biserica Creștină, ba dimpotrivă îi va mări prestigiul în fața omenirii; dorind viteazului popor iugoslav și Suveranului Său, biruințe asupra celor potrivnici și eternă prietenie cu România, al căreia fiu și cetățean sunt eu; fac din adâncul sufletului meu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
prin introducerea copilului ca parte în proces, o amânare până pe 2 aprilie. Magistrații Tribunalului Argeș au decis, luni, nevoia unui curator pentru micul Patrick, de doar opt ani. Reprezentanții tribunalului Argeș au declarat că instanța a hotărât introducerea ca parte vătămată în cauză a minorului Patrick Cioacă și citarea lui la domiciliul Anei Maria Ene, mătușa din partea tatălui, în custodia căreia se află. De asemenea, instanța a hotărât și citarea în calitate de autoritate tutelară a Direcției de Asistență Socială a municipiului Pitești
Cioacă joacă leapșa cu fiul minor: îl implică în proces. Tribunalul Argeș cere un curator by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/79996_a_81321]
-
luciri argintii, forța de-a înota kilometri întregi - de fapt, de-a înota fără oprire. Femeia a îndrăznit s-arunce o privire către Drew și-a constat că bărbatul o privea și el. Nu-i de mirare că adolescenții se vatămă. Corpurile lor sunt pline cu electricitate, nu cu sânge.Când încep să creadă că sunt doriți, iau foc. 12 Un povestitor bun crede în propriile lui povești, așa că Naji a ales medicina. Bărbatului îi plăcea să spună povești, dar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
rodească mult, răsplătindu-mi atenta purtare de grijă. Vijelia l-a răsturnat pe o coastă, rezemat pe un ciot, iar el, ca un bătrân grijuliu și cuviincios, s-a așezat la pământ peste tufele de roșii înflorite, dar n-a vătămat decât trei, însă și acestea vor avea rod ceva mai târziu. Peste o săptămână aveam să culeg toate cireșele și să mă bucur de ultimul lui rod. Într-o încercare de a scrie despre dramatica dispariție a cireșului, d-lui
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
metru de trunchi și că, după aceea, prin măsurile luate ți-am micșorat suprafața rănii și ți-am aplicat câteva straturi de vopsea albă pentru metal, astfel ca tu să nu mai pierzi seva hrănitoare, iar razele soarelui să nu vatăme ființa ta... - Ce mult m-am bucurat că mi-ai micșorat suferința și mi-ai dat posibilitatea de a da o nouă ramură care în cei zece ani a ajuns să fie aproape de mărimea celorlalte surori ale ei. Apoi cireșul
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
le-a cunoscut și care au ocrotit-o cu tot devotamentul, dar fiecare s-a stins într-o zi, când a ieșit din cercul din care nu avea voie să iasă, lighioanele pământului s-au năpustit asupra ei și au vătămat-o, acum stă aici cu ochii închiși și bolește, ar vrea să moară dar știe că nu i-a venit, încă, sorocul, se va odihni până își va recăpăta puterile, va părăsi peștera și va pleca pe urmele băiatului din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]