4,070 matches
-
rămâne, / Plânge frunza după mine, / Că n-am făcut nici un bine. Și chiar de-am făcut vreun rău, / Mi-a răsplăti Dumnezeu!"91 În basme, elementele cosmice antropomorfizate realizează schema narativă, participând, în același timp, la acțiunea propriu-zisă, având multiple valențe. Astfel, natura realizează cadrul parcursului inițiatic, vestind și prevestind destinul: "Lângă curtea aceea se afla un măr nalt și frumos, carele înflorea îndată ce sosia ficiorul babei acasă; și când se ducea de acasă, pica floarea. Mărul acesta era așadară sămnul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de-avrământ, / Cât am umblat pe pământ, / Am cântat și-am să mai cânt / Până m-or băga-n mormânt, / C-așa am fost eu făcut."221 Interferența genurilor transformă "cântul" în "poveste" a propriei vieți în care personajul liric are valențele unui indice al narativității: "Nu pot citi și nici scrie, / Să-mi pun doru pe hârtie; / Nu pot scrie, nici citi, / Știu din gură-a povesti. De-ar ști mâna mea a scrie, / Multe ți-aș mai spune ție; / De
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o structură operațională de imagini. Ca structură relațională, mitul redimensionează percepția asupra spațiului și a timpului, transformându-le în categorii poetice predicaționale. Sub pecetea prezentului etern, recuperat prin rit, ritual și ceremonial, metamorfozele spațio-temporale soarele, luna, pasărea și șarpele capătă valențele unor categorii poetice relaționale. Astfel, procesul semantic, care învestește mitul ca discurs polifonic, poate fi reprezentat în felul următor: Interdependența categorială formează nucleul semantic al discursului mitic polifonic: III.1. DISCURSUL MITIC UN DISCURS POLIFONIC Filosofic și antropologic, mitul este
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ale continuității naturii sale, un fel de spații limită (...).Astfel, spațiul satului arhaic este un spațiu discontinuu".32 "Fenomen cu desfășurare ciclică a existenței", "un întreg organic" și "cadru existențial și categoric al cunoașterii"33, timpul, din cultura tradițională, capătă valențele unui "cosmos viu": "Activitățile omului se produc în funcție de ritmul anotimpurilor, de ritmul cosmic, de la mersul cerului până la cel impus de fenomenele meteorologice, dar aceste activități se depun și în funcție de prezența unor reprezentări și unor rânduieli tradiționale care ordonează și îndrumează
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a vieții. Ca simboluri ale spiritului și ale cunoașterii, păsările sunt ipostaziate ca divinități care dețin secretele celor trei lumi. Știința cunoașterii "limbii păsărilor" este dobândită în urma inițierilor în tainele vieții și morții. Pasărea poate prevesti destinul implacabil și moartea, valențele oraculare fac posibilă descifrarea viitorului, după strigătele și zborul păsărilor, artă practicată de romani și moștenită de la etrusci.230 Zborul păsărilor reprezintă, în majoritatea mitologiilor, un simbol al relațiilor dintre cer și pământ, ca prevestire, "mesaj al cerului". Desenele preistorice
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în cuiburile altor păsări, iar puii săi, mai mari, îi răstoarnă pe ceilalți pui din cuib, tocmai pentru a avea parte de mai multă hrană; cucul nu-și face cuib, nu-și clocește ouăle și nu-și hrănește puii. În ciuda valențelor negative, cucul este considerat, în mentalitatea tradițională, un simbol al primăverii și al dragostei pătimașe, căruia i se dezleagă limba de la Blagoviștenie până la Sâmpetru. Pasăre-oracol, despre care se spune că duce și aduce cucul în spate, este barza, prevestitoare și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
miezul nopții, când cântă întâi cucoșul, toacă în cer și atunci îngerii dănțuiesc."263 În mitologia universală, pasărea care reprezintă armonia și plenitudinea, simbol al fertilității și ipostază zoomorfă a pomului vieții, este păunul care reprezintă imaginea spiritului universal, având valențe demiurgice 264: Când a împodobit Dumnezeu păsările și le-a pus pene, mai întâi l-a gătit pe păun și pe urmă pe păuniță. Ei i-a pus numai crucea în cap și îndată a cântat cucoșul, ș-a rămas
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
adevărat taumaturg. Fierul, extras din măruntaiele pământului, este de origine divină, protejând împotriva răului. Asocierea pasăre fier construiește principiul dualității i-materialitate / materialitate, făcând posibilă comuniunea dintre pământesc și ceresc. Într-un descântec pentru "durere de cap", realitatea imediată capătă valențele fierului, tocmai pentru a fi apărată de puterile malefice: "La stânca de fier, / O pasăre de fier / O scos puii de fier, / Cu clobanț de fier, / Cu aripi de fier, / Cu toate de fier. / Puii o prins a țipa / Și-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Într-un vârf de minte nalt, ( O șerpoaică a fătat, / Cum a fătat, / Așa a crăpat. / Așa să crape, / Să răscrape / Toate pociturile, / Toate deochiturile, / Din crierii capului, / Din fața obrazului."375 Vocativul descriptiv, ca substitut metaforic al cauzei patologice, transfigurează valențele răului, prin intermediul imperativului antinomic, afirmativ / negativ, plasat într-un spațiu ritualic, prin utilizarea deicticelor temporale: "Veveriță pestriță, / Nu umfla, / Nu bursuca! / Atunci umflă, / Atunci bursucă / Când a face / Laur-balaur / Cuib în crucea bradului / Și în vârfu molidului. / Atunci și nici
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Memoria. Gândirea. Imaginația (2003), Repere pentru o concepție umanistă asupra educației (2005), Educația, profesorul și vremurile (2009), Grijile și îngrijorările profesorului (2013). La editura Institutul European Iași au mai apărut: O psihologie a educației (2005), Comunicarea interpersonală. Aspecte formative și valențe psihologice (2008). Gabriel ALBU, Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ-educative (c) 2013 Institutul European Iași pentru prezenta ediție INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13, O. 1, C.P. 161 euroedit@hotmail.com.; www.euroinst.ro Descrierea CIP
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Cu sentimentul neputinței, ei își dau seama că nu pot face față singuri pentru mult timp (și la nivel satisfăcător) acestor timpuri imprevizibile, iuți, presante, exigente, amenințătoare și amețitoare. Așa încât, cei mai mulți preferă să se asocieze, să se alăture, să găsească valențe și preocupări, situații care să-i apropie de ceilalți, pentru a fi și a lucra împreună. În felul acesta nu întotdeauna în cunoștință de cauză ei își asigură un suport moral, social, emoțional necesar supraviețuirii, încrederii în sine, împărtășirii problemelor
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
dat de sistemul strategiilor (și, din cadrul acestora, al tehnicilor) discursive și teatrale valorificate/valorificabile în acte comunicative comune sau contextualizate didactic/ educațional. Itinerariul propus de acest prim capitol al cărții are ca premise: (a) prezentarea unora dintre accepțiunile, formele și valențele comunicării interpersonale (elemente considerate relevante pentru logica teoretizării și a exemplificării); (b) particularizarea acestora în contextul comunicării didactice/educaționale, în special la nivelul ciclului primar; (c) ancorarea discursului și a problematicii acestuia în sfera comunicării, cu punctarea coordonatelor structurale și
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
în cel al pragmaticii acestora. I.1. Comunicare Comunicarea ca relație, ca interacțiune, ca împărtășire, ca proces, respectiv ca produs etc. implică o serie de contextualizări necesare atât la nivel teoretic (vezi, în continuare, raportarea componentelor actului comunicativ la multiplele valențe ale situației de comunicare), cât și aplicativ (cu nuanțări și exemplificări din planul comunicării interpersonale, respectiv din cel al comunicării didactice/educaționale). Este vorba, așadar, despre un proces care se construiește pe sine, prin sine (prin componentele sale), într-o
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Din multiplele interpretări date comunicării, în general, relevante în contextul lucrării de față sunt cu predilecție două: comunicarea ca relație și comunicarea ca împărtășire, reflectând, implicit, și accepțiunea interacțională a procesului comunicării, respectiv ancorarea sa într-un anumit context, cu valențe specifice de la caz la caz. Într-un demers de la general la particular, comunicarea înseamnă, ca principiu, atât ancorarea într-un anumit context, cât și ideea de interacțiune, de relație și de împărtășire, care vor fi detaliate/exemplificate în cele ce
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Moldova, iar celălalt nu); pe de altă parte, mai multe acte comunicative, contextualizate diferit, presupun folosirea de către același locutor a unor coduri diferite (vezi, de exemplu, în comunicarea scrisă, folosirea alfabetului limbii române versus folosirea sistemului Braille) sau a unor valențe diferite ale aceluiași cod (în comunicarea cu un copil de clasa I, profesorul va folosi alte elemente din sistemul limbii decât în comunicarea cu un specialist în domeniul pragmaticii). Particularizând, locutorul actualizează, în varii situații de comunicare, atât codul verbal
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
aceluiași cod (în comunicarea cu un copil de clasa I, profesorul va folosi alte elemente din sistemul limbii decât în comunicarea cu un specialist în domeniul pragmaticii). Particularizând, locutorul actualizează, în varii situații de comunicare, atât codul verbal (cu toate valențele sale), cât și codul nonverbal (gestica, mimica, postura, ținuta, distanța față de interlocutor etc.), respectiv pe cel paraverbal (intensitatea vocii, accentuarea în context, ritmul vorbirii etc.); ca și în exemplul de mai sus, aferent codului verbal, pot apărea neconcordanțe între codul
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
exemplu, atunci când interlocutorul nu este de acord cu o anumită idee și își pregătește deja în minte contraargumentele; sau când se recunoaște într-o situație prezentată și o rememorează în gând pe cea din propria experiență etc.); raportarea la alte valențe ale codului decât cele pe care le-a avut în vedere locutorul (de exemplu, decodarea și interpretarea eronată a unor cuvinte/ structuri polisemantice, a unor semne motivate prin raportarea la numite norme de ordin social, cultural etc.); * disfuncții contextuale: factori
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
pe de altă parte, manifestări ale inteligenței sociale (Thorndike, apud Roco, 2004, p. 139), ale inteligenței interpersonale și ale inteligenței intrapersonale (Gardner, apud Roco, 2004, p. 139). (h) Direcții particulare de analiză a comunicării interpersonale După cum reiese și din multiplele valențe ale competenței comunicative, o situație de comunicare interpersonală se constituie într-un proces complex, multifațetat, care se constituie, la rândul său, în sursă de informații. Studiind anumite coordonate ale unui act comunicativ, pot fi identificate elemente ale mediului familial al
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
limite impuse sau în ajutor oferit (coordonată negativă), Adultul poate fi perceput pozitiv, în analiza și rezolvarea unei situații-problemă, respectiv negativ blocat în raționamente. Importantă este, în toate aceste cazuri și în manifestarea tuturor Stărilor Eului, adaptarea (lor) la diferitele valențe contextuale ale situației de comunicare, la aspecte precum: "1. gradul de urgență (în cazul unui incendiu, explicațiile Adultului sunt, probabil, în plus, iar panica Copilului trebuie să fie reținută etc.); 2. persoane (trebuie să fii uneori protector cu anumiți indivizi
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
obicei, foarte amabil... Fii drăguț și adu-mi dosarul roșu de pe birou! zâmbet privire directă gesturi deschise ton cald intensitate medie/scăzută a vocii etc. Importantă este, după cum reiese și din exemplele de mai sus, valorificarea contextualizată, adaptată la multiplele valențe ale unei situații de comunicare interpersonală, respectiv didactică/educațională, a strategiilor politeții pozitive/negative. Nu există, așadar, o cheie general valabilă de comunicare, de transmitere optimă a intenției comunicative a locutorului și de relaționare optimă cu interlocutorul, există particularizări și
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
a intenției comunicative a locutorului și de relaționare optimă cu interlocutorul, există particularizări și soluții particulare. I.1.3. Comunicarea didactică/educațională delimitări, particularizări Am folosit, contextual, supra, fie sintagma "comunicare didactică", fie alternanța "comunicare didactică/educațională" cu trimitere către valențele deosebite pe care le poate avea comunicarea, în general, în condițiile plasării acesteia într-un context cu miză în planul educației. Dacă prima sintagmă 27, "comunicarea didactică", este valorificată, în literatura de specialitate și în uzul comunicării, cu precădere pentru
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
interpersonală, implică, pe de o parte, actualizarea anumitor trăsături ale persoanei, a anumitor particularități ale personalității acesteia (în asociere cu ceea ce înțelege locutorul prin "rolul" respectiv) și, pe de altă parte, adaptarea acestora, punerea lor în "congruență"35 cu diferitele valențe ale contextului comunicativ (dintre care cea mai importantă este, aici, instanța interlocutorială). De exemplu, o persoană feminină își asumă rolul de mamă în discuția cu fiul său, actualizând în discuțiile cu acesta toate caracteristicile aferente acestui rol (afecțiune, deschidere spre
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
sine, cunoaștere a interlocutorului și anumite "cunoștințe, proiecte, valori" subsumate "temei discursului" (cf. și Dospinescu, 1998, p. 86), precum și raportarea la o "cunoaștere comună" locutorului și interlocutorului, care să asigure fundamentul comunicării optime, și la context 40, cu multiplele lui valențe (vezi concretizarea acestui fundament în cazul comunicării didactice/educaționale, în cadrul căreia un locutor-profesor trebuie să-și adapteze discursul, atât în planul conținutului, cât și în cel al formei, la particularitățile interlocutorilor; nu poți vorbi, de exemplu, despre propoziție simplă și
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
comunicării teatrale (1)48 schemă reflectând trei mari instanțe comunicative reperabile în comunicarea-teatru: * autorul creației dramatice puse în scenă autor care reflectă, în opera sa, maniera sa subiectivă de a se raporta la anumite coordonate ale realității obiective, valorificând diferite valențe ale limbajului artistic; * regizorul care pune în scenă, într-o anumită manieră, opera dramatică 49 aleasă, subiectivitatea acestuia intervenind încă din momentul alegerii și continuând cu maniera particulară de receptare și interpretare a creației dramatice, respectiv cu modul în care
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
ca personaj de sine stătător 77 etc., toate având ca principale caracteristici: esențializarea, stilizarea și îngroșarea 78; construcție și funcționalitate, "păpușa este rezultatul întâlnirii a trei factori: păpușa sculptură, actorul animator și spectatorul" (Ciobotaru, 2006a, pp. 64-65), de unde și multitudinea valențelor ei în planul spectacolului de teatru și al procesului semnificării; * personaj entitate construită de dramaturg (ca sinteză a unei tipologii de persoane), recreată de regizor (prin prisma viziunii sale artistice) și de actor (prin interpretarea dată și prin caracteristicile de
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]