15,959 matches
-
bale, a saliva În plan simbolic, saliva este învestită cu numeroase puteri și funcții. În vis, este interpretată în funcție de scenariul oniric. Aspectul pozitiv se regăsește în salivare, echivalent simbolic al dorinței fizice (acțiunea fiziologică a salivării) și materiale, afective, sexuale. Verbul «a saliva» se aplică oricărei tentații sau excitații. Saliva are și o funcție fecundantă (crearea lumii în anumite mituri) și curativă (animal care își linge rănile). Aspectul negativ se regăsește în faptul de a scuipa, semn al disprețului și respingerii
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Deșert Deșertul evocă, în inconștientul colectiv, solitudinea și sterilitatea. «Traversarea deșertului» semnifică o perioadă dureroasă, marcată de lipsa rezultatelor și a recunoașterii. Este, prin urmare, posibil ca cel ce visează să aibă un sentiment de abandon (termenul «deșert» vine de la verbul latin deserere, „a abandona”), de eșec, de penibil, sentiment sporit de imensitatea (asemenea deșertului) a sarcinii ce trebuie îndeplinite. Dar deșertul are și o semnificație spirituală de purificare și înălțare. Loc suprem al confruntării cu forțele răului, omul sfânt iese
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
nerecunoașterea resurselor. Indică în plus absența conștientizării. Este simbolul iluziei în care evoluează cel ce visează. Trezirea și toate formele sale derivate (ceas deșteptător, revelion) simbolizează ieșirea din iluzie și deci accesul la lumină și la adevăr. Consolidând această semnificație, verbul «a resuscita» înseamnă, conform etimologiei sale, «a se trezi» și «Buddha», «trezitul». Astfel, a vedea în vis un ceas sau a se trezi indică faptul că subiectul este gata să găsească soluția, să evolueze de la apatie la acțiunea creatoare. Revelionul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
celui ce visează. Tămâie Tămâia înnobilează sufletul în trei moduri: - prin foc, în sensul său purificator; - prin fum, care, urcând spre cer, ghidează ascensiunea spirituală; - prin subtilitatea parfumului, care șterge mirosurile vulgare și profane. Înălțarea este de altfel redată prin verbul «a tămâia» care, în sens figurat, exprimă faptul de a purta înspre nori, de a admira și de a onora. Copil, adolescent A visa propriii copii e ceva foarte frecvent și indică, în general, dorințele sau temerile pe care subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
sărăcie a conectorilor conjuncționali; extensie minimă a textului; sărăcia epitetelor descriptive; prezența apăsată a elementelor de localizare; reducerea până la dispariție a elementelor de subiectivitate: prezența eului, constatările și valorizările personale; prezența dublei întreruperi, gestionarea anume a începutului și sfârșitului; folosirea verbelor performative: interogativ, imperativ, vorbire indirectă; gestionarea informației - de la simplu la complex; saturarea contextuală: Cine?, Ce?, Unde?, Când?, De ce?. Orice articol de ziar este un telefon matinal: scurt, dinamic, la obiect. Superficial și obosit, cititorul răsfoiește ziarul între două feluri de
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de alegere a cuvintelor nu este nici lingvistic, nici semantic, ci comunicațional: atragerea atenției, întrebări la care alții trebuie să răspundă etc.; normele individuale ale textului se suprapun celor sociale - de unde și importanța publicului-țintă, adaptarea la cerințele acestui public; folosirea verbelor cu valoare ilocuționară: verbe explozive, stabilizatoare, indicatoare de perspectivă. * Într-un eseu celebru, Roland Barthes (1964) vorbește despre „gradul zero al scriiturii”. Miza și implicațiile teoretice ale acestui concept sunt uriașe. Este limpede că nimic nu poate fi definit în
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
nu este nici lingvistic, nici semantic, ci comunicațional: atragerea atenției, întrebări la care alții trebuie să răspundă etc.; normele individuale ale textului se suprapun celor sociale - de unde și importanța publicului-țintă, adaptarea la cerințele acestui public; folosirea verbelor cu valoare ilocuționară: verbe explozive, stabilizatoare, indicatoare de perspectivă. * Într-un eseu celebru, Roland Barthes (1964) vorbește despre „gradul zero al scriiturii”. Miza și implicațiile teoretice ale acestui concept sunt uriașe. Este limpede că nimic nu poate fi definit în sine: poezia, nuvela, articolul
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
cea aristotelică: la baza figurii stă transferul - de la gen la specie, de la specie la gen și de la specie la specie. Într-adevăr, dacă acceptăm că nici un cuvânt nu semnifică în sine (lucru discutabil și lesne de contrazis prin interjecții și verbe onomatopeice), înseamnă că secretul semantismului și, implicit, al expresivității stă în alăturarea cuvintelor: lună - regină - noapte. Asta înseamnă că există două mari procedee de creare a expresivității și două figuri tutelare: Prin învecinare. Este cazul metaforei, o comparație prescurtată, din
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
frazei. Evitați incidentele prea mari (9,5 cuvinte pe frază). Suprimați la maximum redundanțele inutile. Recurgeți la imagine și la concret. Cu cât subiectul abordat de text este mai complicat, mai dificil, cu atât trebuie să respectați structura simplă: subiect - verb - complement. Vom regăsi în jurnalism câteva dintre criteriile sociolingviștilor de măsurare a lizibilității: numărul restrâns de cuvinte, scurtimea frazelor, gradul de redundanță (direct proporțional cu audiența). Din păcate, sau din fericire -, în presa scrisă, lizibilitatea nu funcționează după modelul sociologic
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
să vorbim despre epiderma sau membrele inferioare înalte ale colegului de bancă. Nu este normal să ne relaționăm cu prietenii la discotecă. Chiar dacă ne putem intersecta cu cineva pe drum, bine este să evităm neologismul, câtă vreme avem la dispoziție verbul mult mai concret: a întâlni. Expresivitatea sporește și prin alegerea acelor cuvinte care pot reda fibra lucrurilor, având o priză cât mai mare la concret. Să luăm aminte la inepuizabila forță a expresiilor populare: umblă cu capul în traistă, prost
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
crezi tu?”. Sfatul nostru este să evităm această conjuncție (mai ales în textele descriptive și narative) și astfel vom fi la adăpost de greșeli de exprimare extrem de grave - anacolutul, de pildă: „Fusese la mare, dar nu se vedea”. Evitați substantivarea verbelor. Mâncatul, dansatul, cusutul etc. dau impresia de neglijență, de limbaj vetust și lipsit de eleganță. Să nu fim comozi în exprimare. Cu puțină străduință, vom găsi sintagma potrivită ideii pe care vrem să o exprimăm. Rareori se întâmplă ca substantivarea
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
folosit în atacul unui text. Gerunziul exprimă o acțiune în curs de desfășurare, simultană cu altă acțiune. Or, aici, gerunziul (ca prim cuvânt al atacului) exprimă o simultaneitate cu o acțiune exprimată înainte ca textul să înceapă. Este preocupată. Folosirea verbului la diateza pasivă nu este deloc dinamică și nu personalizează corect. Numele ziariștilor și precizarea cetățeniei lui Munaf încarcă inutil textul. S-a acționat pentru răpire este o gafă impardonabilă, care modifică sensul afirmației. Voice over IP, „canal de comunicare
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
eventual, în împrejurări sau mijloace (cum), în cauze (de ce), în consecințe (și atunci?). Nici o informație nu e posibilă decât în preajma unei noutăți care să comporte un răspuns la fiecare din cele patru întrebări constitutive sub forma unui subiect, a unui verb, a două complemente sau adverbe de timp și de loc [...]. Cum? De ce? Și atunci? Răspunsurile la aceste întrebări nu sunt subsidiare. Dacă ele nu determină existența faptului informativ, așa cum o fac celelalte întrebări (Cine? Ce? Când? Unde?), ele îi dau
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
pe cât posibil, intraductibil: „Intelectualii e fără snagă”. Un dezacord, o răbufnire temperamentală sau un cuvânt folosit greșit transformă citatul într-un element de portret. Spune ceva despre nivelul intelectual al persoanei citate. Simplu de realizat, stilul indirect implică: prezența unui verb de declarație și a unei conjuncții subordonatoare: că, dacă etc. În procesul transpunerii din stilul direct în stilul indirect, propozițiile enunțiative devin completive, exclamativele și imperativele își pierd intonația caracteristică, iar dacă sunt construite cu modul imperativ, în subordonată apare
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
au luat zborul” etc. Convenționale, uzate, ostentative sau de-a dreptul neclare, metaforele (ca și personificările cu tentă senzaționalistă), obturează sensul, îndepărtând cititorul de la mesajul principal. Să nu fie general. În principiu, orice titlu are un caracter publicitar, axat pe verbe puternice și concrete. Ziarele serioase își permit însă titluri sobre, de genul: „Bill Clinton și-a rupt piciorul”. La rândul lor, ziarele populare și de scandal vor încerca să supraliciteze informația, într-o manieră senzațional generalizantă („Statele Unite șchioapătă”) sau ironic
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
O avere nu vine niciodată singură”, „Pâine și circulație”. Absurdul. Folosit rar și numai urmărind un efect umorist ironic: „Brusc, ați fi spus că este, fiindcă ar fi fost deodată” (Academia Cațavencu, 11-17 ianuarie, 2006, p. 4). Prin cupură (absența verbului, de pildă). „Șoc și groază - la Londra”. Mai scurt și mai direct, acest titlu este intens folosit în presa noastră cotidiană. Michel Voirol (1992, pp. 31-34) simplifică mult lucrurile, propunând două mari tipuri integratoare: Titlul informativ. Un asemenea titlu oferă
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
metri a guvernului Năstase... 30 milioane euro pentru finul lui Mitrea ca să facă curățenie 10 ani în trenurile Săgeata Albastră” (Gândul, 22 iunie, 2005). Țineți cont de genul abordat, de lungimea textului. Articolele de opinie cer titluri mai incisive, cu verbe puternice, vag acuzatoare. Reportajul permite un titlu mai metaforic, mai elegant. O știre mizează clar și la obiect pe sintagma-cheie. Nu vă chinuiți să găsiți un titlu înainte de a scrie textul. De regulă (superstiție sau nu), având titlul de la început
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
ni se pare, dimpotrivă, un eșec, la limita impietății. Folosiți cu măsură titlurile interogative: „Cum să slăbim eficient?”. Nu abuzați de negații, mai ales când sunt banale: „Nu mâncați orice, pentru a nu vă îmbolnăvi”. Limitați-vă la un singur verb, mai ales dacă este puternic: „Toate sforile se trag la Cotroceni”. Evitați abuzul de hiatusuri: „Lacrimi, disperare și neputință”. Un titlu bun este o promisiune de informare. Nu supralicitați această promisiune. Un titlu ca: „Dumnezeu există sau nu?” anunță un
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de genul: organizația autointitulată..., partid extremist, ultranaționalistul, autoproclamata regiune, pretinsul lider..., etc. Corect și deontologic ar fi ca aceste formule să fie prezentate prin distanțare: considerat de unii extremist, ultranaționalist etc. de asemenea, riscul comentariului involuntar crește prin folosirea unor verbe minimalizante: a pretins, a evitat să comenteze, nu a fost în măsură să... O mare și de neiertat eroare este ca informația de la care plecăm să fie ori speculativă, ori proiectată într-un viitor incert: Conservatorii bistrițeni se pregătesc pentru
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de metri pătrați nu înseamnă mare lucru pentru cititor. Altfel stau lucrurile dacă spunem că această construcție administrativă este a doua ca mărime din lume, după Pentagon, sau că în interiorul ei încap cu ușurință 10 garnituri complete de tren. Folosiți verbe, imagini și, mai ales, scene cât mai puternice, concrete și șocante. Curzio Malaparte a relatat bătălia Leningradului pentru ziarul Corriere della Sera. Iată o descriere devenită celebră, în care autorul surprinde o scenă crâncenă, surprinsă după ce soldații ruși s-au
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
meserii din lume pentru prostituate). Atenție, însă, la context. Orașul Sfânt poate să însemne Ierusalim (pentru creștini) sau Mecca pentru musulmani. Sintagmele verbale. Ele subliniază poziția jurnalistului în raport cu sursa: prin distanța, acordul sau neutralitatea. În știre se folosesc foarte mult verbele declarative. Distanțarea față de sursă se realizează prin verbe ca: a afirma, a pretinde, acordul sau pactizarea minimă: prin a sublinia, a mărturisi, a confirma sau a fi de acord, neutralitatea: prin a spune, a declara sau a indica. Oricât de
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
context. Orașul Sfânt poate să însemne Ierusalim (pentru creștini) sau Mecca pentru musulmani. Sintagmele verbale. Ele subliniază poziția jurnalistului în raport cu sursa: prin distanța, acordul sau neutralitatea. În știre se folosesc foarte mult verbele declarative. Distanțarea față de sursă se realizează prin verbe ca: a afirma, a pretinde, acordul sau pactizarea minimă: prin a sublinia, a mărturisi, a confirma sau a fi de acord, neutralitatea: prin a spune, a declara sau a indica. Oricât de rutiniere ar fi aceste verbe, ele pot ascunde
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
se realizează prin verbe ca: a afirma, a pretinde, acordul sau pactizarea minimă: prin a sublinia, a mărturisi, a confirma sau a fi de acord, neutralitatea: prin a spune, a declara sau a indica. Oricât de rutiniere ar fi aceste verbe, ele pot ascunde nedorite nuanțe de comentariu (de exemplu, a pretinde). Pe lângă multiplicarea citării surselor, mai identifică un mijloc de credibilizare, de întărire epistemică (a crede că este adevărat) a știrii: utilizarea condiționalului: „Conform greviștilor, guvernul ar fi oferit...”. Legăturile
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Este potrivit nivelul limbii folosite pentru cursanți? Indicatori: stilul de scriere a informațiilor postate pe site este clar și direct; directivele sunt clar precizate; sunt utilizate cuvinte simple și familiare; se constată un anume ton convivial al conversației cu profesorul; verbele utilizate la diateza activă, și nu cea pasivă, cum ar fi: maslow a dezvoltat teoria, și nu teoria a fost dezvoltată de maslow; propozițiile sunt scurte; paragrafele sunt succinte; numerele sunt utilizate pentru a marca succesiunea pașilor în cadrul unui proces
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
sunt în strânsă legătură cu programa de studiu; ele sunt relevante pentru subiectul dezbătut și au aplicabilitate practică, nu doar relevanță teoretică; obiectivele menționează clar care sunt rezultatele învățării prin prisma cunoștințelor, îndemânărilor, competențelor, comportamentelor și/sau atitudinilor; se utilizează verbe care descriu perfect acțiunea propusă de scopuri și obiective; realizarea obiectivelor ar trebui să fie măsurabilă; de aceea, cuvintele cu înțeles vag, precum a înțelege, a intui, a conștientiza etc., nu trebuie utilizate (în general, se evită verbele ce descriu
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]