4,194 matches
-
întoarcerea prin faptul că zânele înseși translează lumile. Cel care mănâncă din hrana morților rămâne pe tărâmul lor, dar Ardiu s-a „cuminecat” din turta zânelor și are acum puteri egale cu ele. Fesul îl protejează de intențiile răzbunătoare ale zânelor și, la momentul potrivit, eroul își fură copilul printrun gest violent final care reinstaurează ordinea. Zâna este obligată să-l urmeze în profan și rămâne circumscrisă acestuia prin uniunea sacră a nunții. Victoria lui Ardiu este totală: mărul alimentează din
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tărâmul lor, dar Ardiu s-a „cuminecat” din turta zânelor și are acum puteri egale cu ele. Fesul îl protejează de intențiile răzbunătoare ale zânelor și, la momentul potrivit, eroul își fură copilul printrun gest violent final care reinstaurează ordinea. Zâna este obligată să-l urmeze în profan și rămâne circumscrisă acestuia prin uniunea sacră a nunții. Victoria lui Ardiu este totală: mărul alimentează din nou lumea cu forțele sale magice iar revigorarea universului este dublă prin „îmblânzirea” și convertirea în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
înaintea apariției lui pe lume, fapt care face ca până la douăzeci de ani (vârsta inițierii) protagonistul să crească sub semnul principiului feminin. Călătoria ce va urma este necesară scoaterii de sub dominația maternă printr-o victorie asupra feminității însăși, întrupată de zâne. „Balta zânelor” este un loc cunoscut de Pătru din copilărie, „unde maică-sa îl ducea”. Știința sacrului preluată de la mama prefigurează gestul următor, parcă sugerat de aducerea la această apă: „Iacă zânele-mi venea;/ La baltă când ajungea,/ De cămăși
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lui pe lume, fapt care face ca până la douăzeci de ani (vârsta inițierii) protagonistul să crească sub semnul principiului feminin. Călătoria ce va urma este necesară scoaterii de sub dominația maternă printr-o victorie asupra feminității însăși, întrupată de zâne. „Balta zânelor” este un loc cunoscut de Pătru din copilărie, „unde maică-sa îl ducea”. Știința sacrului preluată de la mama prefigurează gestul următor, parcă sugerat de aducerea la această apă: „Iacă zânele-mi venea;/ La baltă când ajungea,/ De cămăși se dezbrăca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
printr-o victorie asupra feminității însăși, întrupată de zâne. „Balta zânelor” este un loc cunoscut de Pătru din copilărie, „unde maică-sa îl ducea”. Știința sacrului preluată de la mama prefigurează gestul următor, parcă sugerat de aducerea la această apă: „Iacă zânele-mi venea;/ La baltă când ajungea,/ De cămăși se dezbrăca/ Șincepu a se scălda./ Da’ Pătruță ce-mi făcea?/ Cămășile la zâne-mi lua/ Și pe fugă se punea”. Urmează episodul făgăduinței că zâna mică, „Inelușa”, va fi dată lui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
îl ducea”. Știința sacrului preluată de la mama prefigurează gestul următor, parcă sugerat de aducerea la această apă: „Iacă zânele-mi venea;/ La baltă când ajungea,/ De cămăși se dezbrăca/ Șincepu a se scălda./ Da’ Pătruță ce-mi făcea?/ Cămășile la zâne-mi lua/ Și pe fugă se punea”. Urmează episodul făgăduinței că zâna mică, „Inelușa”, va fi dată lui de nevastă în schimbul cămășilor, promisiune reînnoită de „a mai mică” însăși. Este cunoscut că la nuntă mireasa oferă mirelui o cămașă la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de aducerea la această apă: „Iacă zânele-mi venea;/ La baltă când ajungea,/ De cămăși se dezbrăca/ Șincepu a se scălda./ Da’ Pătruță ce-mi făcea?/ Cămășile la zâne-mi lua/ Și pe fugă se punea”. Urmează episodul făgăduinței că zâna mică, „Inelușa”, va fi dată lui de nevastă în schimbul cămășilor, promisiune reînnoită de „a mai mică” însăși. Este cunoscut că la nuntă mireasa oferă mirelui o cămașă la schimbul de daruri. Hainele sunt identificate cu personalitatea celui ce le poartă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mi-o lua/ Și-n oglindă se uita,/ Și-n slava ceriului zbura”. Natura dublă a mamei lui Pătru este din nou sugerată de anticiparea pierderii, sfatul încălcat de erou fiind și aici motorul ce dă naștere călătoriei. Înainte de plecare, zâna îi sugerează localizarea tărâmului nimfelor, de unde vine: „Unde cântă paiele/ Ș-unde joacă trestia”. Hrana luată de Pătru de acasă (turta de pâine) îl ferește de contaminarea cu neantul a cărui mâncare el o poate consuma doar după ce a gustat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
toiagul furat e mai mult decât o probă reușită pentru erou. Ea îi garantează faza următoare a inițierii. La fel ca întrebarea lui Parsifal, gestul eliberator al lui Pătru îi condiționează izbânda. Dintre toate păsările întrebate de spațiul mitic al zânelor doar ciocârlanul, întârziat în timpul fără curgere de pe celălalt tărâm, știe unde se află. Rolul lui îl suplinește și pe cel al calului, transportându-l pe erou dus și întors. Este, poate, prima fază din procesul pe care l-a remarcat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
substituire a păsării de către cal. Toate atributele ciocârlanului, de la aripi până la capacitatea de a vorbi, vor fi preluate mai târziu de cal, ceea ce ne îndeamnă să vedem în pasărea transportator un element arhaic al baladei, împrumutat în vechime de la basme. Zânele sunt găsite într-un moment gospodăresc, ele își curăță reședința. Viziunea aceasta ce adaptează chiar existențele sacre la un comportament uman, domestic, caracterizează folclorul românesc în întregime. Omul nu se simte deloc diferit de divinitățile sale, ba mai mult, ocupațiile
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mai mult, ocupațiile și comportamentul profan sunt copiate, în mintea sa, după modelul arhetipal. Imitatio dei nu definește deci doar actele eroice, ci și viața cotidiană instaurată de gesturile din illo tempore. Deși Pătru poartă pălăria care îl face invizibil, zânele și copilul său îl recunosc imediat, căci sunt ființe inițiate, prin simpla lor apartenență la tărâmul celălalt. Cuplul reîntregit revine în profan, unde împăratul păsărilor le dăruiește „un căluț de argint”, mijloc de transport solar „de-mi lumina lumea toată
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
profan, unde împăratul păsărilor le dăruiește „un căluț de argint”, mijloc de transport solar „de-mi lumina lumea toată”. Eroizarea lui Pătru este completă și primește în final împărăția păsărilor ca răsplată. Rege peste sufletele călătoare și căsătorit cu o zână, Pătru și-a încheiat inițierea. Alte probe ce pun la încercare calitățile eroilor le verifică limitele psiho¬logice, iar depășirea testului dă drept de posesiune asupra celor dobândite în sacru: „- De nu spălai chelea de vulpe, tăte le luam” (UrmenișMaramureș
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a fiarelor este oferită flăcăului, ca semn al supunerii totale în fața întemeietorului, ce convertește astfel forța zămislitoare din sacru: „- Nu ne, Ioane săgetară/ C-am o sor’ foarte frumoasă,/ Și e sor’ cu soarele,/ Are-o mână ca și-o zână,/ Cu cumpătu de albină,/ Eu cu ea te-oi dărui” (Bumbuiești - Vâlcea). Înrudirea cu soarele, atributele divine și calitățile preluate de la o specie sacră indică adevăratul motiv al incursiunii eroice, înfruntarea fiarei distructive nefiind altceva decât modalitatea de obținere a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a lăsat în niște răspîntii” (VoiaDâmbovița). Răscrucea reprezintă punctul nodal la nivel ontologic, aici se pun în balanță abilitățile eroice, provocate de hierofanii. Revenirea din sacru provoacă o evaluare a reușitei în spațiul răspântiei, aici fiara teriomorfă infirmă faptul că zâna adusă de fecior ar fi ursita lui și îl trimite, printr-o înghițire simbolică, înapoi în sacru: „Șî l-a luat în dinț’ șî l-a azvârlit în nouri verz’ și când a picat jos, a picat în fundu pământului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este. Când a băgat mâna acolo, mă rog, ș-a luat oglinda calului, ce-a văzut? A văzut pă Mustață de Aur și Barbă de Mătase, moșu care i-a dat drumu de la taică-său din împărăție, era cu trei zâne lângă el” (Pătuleni - Dâmbovița). Funcția psihopompă a calului transformă trupul lui într-un mediu transparent al sacrului, de care nu se desparte nici când se află în contingent. Legătura permanentă cu lumea esențială se face prin organul sensibil al ascultării
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
singurul care poate „citi” nivelul cel mai avansat al însemnelor, statutul divin al miresei fiind culmea spirituală a fecioarei nubile: „Atunci unii ziceau că-i urmă de căprioară/ Dar nunul cel mai mare/ (...)ș-a zis că-i urmă de zână/ Să fie împăratului cunună” (Borca - Neamț). Remarcăm o nouă confirmare a identității mitice fecioarăciută și totodată natura superioară a fetei nubile. Dacă flăcăul este împărat și pornește la vânătoare cu un alai ce seamănă cu o „expediție domnească medievală” (Silvia
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
liceu, pe Bogdan cel mai mare al meu, m-am dus să cumpăr o carte de muzică de la Dna Aneta L.Băncilă fosta domnișoară Aneta Grigorescu din 1908. Dar nu mai era aceea de atunci frumoasă și durdulie ca o zână din povești ! Era bolnavă de ficat și foarte slabă și foarte supărată și distrusă. Soțul ei Diaconul Leon Băncilă, mare dirijor de cor la biserica Adormirea din Fălticeni, și om e rară vrednicie, murise de tifos exantematic încă din 1916
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
național foarte frumos. Mai ales dna Raveica era îmbrăcată foarte frumos, cu cămeșă cu flori, cu bundiță înflorită cu suman negru în canafi 38 și cu catrință. Și mai ales că și era frumoasă. E felul ei, parcă era o zână din povești, așa de bine îi șădea. Și la masă dl.Petrea Gheorgheasa a vorbit foarte frumos și i-a dat Eugeniei miresei o rublă de 5 lei de argint și i-a spus s-o puie în sân. Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de acasă la biserică la groapă și tot preotul cel tânăr și frumos Ermil Gh.Grigorescu, i-a cetit și cântat, toate rugăciunile de înmormântare cu ochii în lacrimi! Și așa s-a stins viața Floricăi cea frumoasă ca o zână! Care-i pricina morții ei? Cum s-a căsătorit cu Ghiță V.Onișoru s-a și îmbolnăvit și s-a dus la spital. Nașul ei preotul Eugen Zăhărescu, s-a dus la spital și a întrebat-o: "Fină să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
îl chema Eduard Kucinschi iar pe mamă, Emilia; au trăit în Piatra Neamț unde sunt înmormântați. Trebuie să fi fost părinții ei oameni foarte frumoși că și dna Elisabeta, soția lui Costică Maxim, a fost frumoasă în tinerețea ei ca o zână din povești. Costică Maxim a făcut școala comercială în Iași. Și din anul 1919 a fost numit director de fabrică de la Suha Mălini și de acolo la Găinești Râșca. Peste 40 de ani a fost director de fabrici de cherestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
București, pe care a absolvit-o în 1945, obținând titlul de contabilă. Țara de activitate - România. S-a afirmat ca economist - contabil în cadrul Ministerului Domeniilor și Agriculturii. TONCEV (TONCEA) Afanasie Id. S-a născut în 1919 în comuna Fântâna Zânelor, județul Izmail (azi Ucraina). Decedat. Stud. Absolvent al liceului de băieți Regele Carol al II-lea din Bolgrad în 1939, cu examen de bacalaureat în orașul Izmail. Urmează Facultatea de Medicină Veterinară București, pe care a absolvit-o în 1947
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
vedeam, vrăjiți, alte jucării, mai frumoase, păpuși îmbrăcate ca niște prințese, animale exotice, fără nume pentru noi, papagali zburători și viu colorați, susținuți de sus cu o sfoară incoloră... Din aceeași lume făcea parte și „doamna” educatoare, frumoasă ca o zână și veșnic numai zâmbet, într-o elegantă rochie albastră cu guleraș alb de dantelă... De ce, oare, numai după o lună, la început de martie, pe când ne pregăteam, întârziați fiind, să urcăm grăbiți scara spre ușă, ne simțim obligați să ne
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
din dulapurile acum larg deschise și golite de toate cele altele prohibite, pe care aveam dreptul până atunci să le vedem doar cu ochii nu și cu mâinile... Impresia de „lume răsturnată” îmi interzicea orice gest. Dispăruse parcă și Doamna, zâna protectoare a jocurilor noastre. Era acum o alta, înghesuită într-o haină de iarnă, strâns legată la cap cu un batic gros și urât; repeta, pentru noii veniți, printre lacrimi: copii, luați de jos tot ceea ce puteți lua; aici, este
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
de azi e ca spionul Mossadului, îl simți dar nu-l vezi. Dar un portret al necititorului de poezie...? Poezia nu e o miză, niciun test de departajare a personalităților umane. De altfel, nu am auzit, în folclorul nostru, ca zâna să-i pună pruncului în copaie sau la cap un volum cu versuri de Cărtărescu, de Danilov, de Rilke, de Lucian Vasiliu, de Ioan Es Pop sau de Ștefan Petică. Sunt mulți oameni, însă, care trăiesc poezie fără să știe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o poiană înflorită în mijlocul pădurii; pe iarbă, unde pășteau trei oi, erau mai mulți copii de țigani, aproape goi, cu ochii mari și părul creț, cari ascultau pe cel care zicea cântecul unei fete „care nu era fată, ci o zână, nu o zână, ci o floare, cine o miroase în trei zile moare“. Mă apropiai încet de ei și, după multă stăruință și mai ales multe făgăduieli, îmi cântară pe rând și alte cântece apoi, toți în cor. În fine
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]