5,438 matches
-
ducem noi lipsă ? întrebă el. Să vezi ce de dumnezei am adunat în hârtiile mele, destui pentru tot universul. Ce noroc ar fi fost pe noi să facem atâtea lucruri câți dumnezei am creat... Se îndreptară spre peretele opus. Mașinile zăceau, cu fața în sus și fixate pe bancuri, precum vechii cavaleri sculptați în piatră pe sarcofage. Firele groase care le porneau din gâtlejuri arătau că, pe vremuri, unele dintre ele funcționaseră cu curent electric, altele, precum strungurile vechi, de lăcătușerie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-l vezi, pe urmă, când răscolește prin farfuria cu lozuri ori prin castronul cu numerele de loto. Degetele nu-i mai tremură, părul i se adună smocuri și se încrețește, ochii nu-i mai fug într-o parte. Iar eu zac, aruncat la întâmplare, ca o moluscă, pe scaun, cu umerii căzuți, cu genunchii tremurând, cu palmele umede și limba ținută a zbârcă între dinți. Cel mai rău nu e când câștigă, asta e, nu mai ai ce să-i faci
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
al doilea odată cu gospodinele de la primul etaj, care, nedezlipindu-se de tigăi, se ajutau de ele ca de niște aripi. În urmă veneau bărbații, mai degrabă dibuind scările, cu ochii împăienjeniți de băutură. Maca își făcu loc și împinse ușa. Bătrânul zăcea pe spate, cu ochii larg deschiși, tremurând tot. Dinții îi clănțăneau ca niște castaniete, iar capul îi dârdâia, în același ritm. Bâiguia, speriat de ceva ce vedea doar el, sunetul venea din gât, de parcă scotea tot din el, fără să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
guri arcuite și triste și constatară că, sub farduri, gurile le rămân la fel de triste. Locuitorii se temeau și preferau să rămână închiși în casele lor. Căci prin oraș umbla zvonul despre niște crime îngrozitoare. La spartul zorilor erau găsiți oameni zăcând în cele mai neașteptate locuri. Nu numai în casele lor, în așternuturi, cu brațele în lături și ochii holbați, ci și pe la răscruci, aruncați peste uluci, ca niște rufe puse la uscat, ori pe treptele catedralei. Morții aveau cu toții ceva
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
era singur, ceea ce, altminteri, se întâmpla mai tot timpul, se simțea în siguranță. Numerele de pe bulinele strânse în castronul de tablă păreau inofensive, câtă vreme nu se alegeau, câte cinci, câte șase, și nu se înșirau pe biletul de loterie. Zăceau ca niște frânturi, dar orice alăturare a lor ar fi putut naște monștri. Împinse castronul mai spre mijlocul tejghelei, de teamă ca o mișcare stângace să nu-l răstoarne. Ar fi trebuit, atunci, să culeagă numerele, unul câte unul, de pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
creadă că există o putere în trupurile acestora, mortul, aruncat în mormântul lui Elisei, a înviat când s-a atins de trupul mort al profetului. Trupul mort al profetului a săvârșit ceea ce săvârșise și sufletul lui. Trupul cel mort, care zăcea în mormânt, a dat viață mortului și, deși a dat viață, a rămas totuși mort. Pentru ce? Pentru ca nu cumva să i se atribuie sufletului minunea, dacă ar fi înviat Elisei. Acest fapt dovedește că în trupul sfinților, chiar dacă în
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
aplauzele furtunoase. Dar deodată se auziră de dindărătul ei alte țipete ale actriței și cortina nu se mai ridică. Unii din spectatori se opriră cam mirați, majoritatea însă nu dădu nici o atenție, repezindu-se spre garderobă. Pe scenă, Carababă zăcea mort de-a binelea, împușcat. Agentul provenit din cabotinaj și tovarășul său, intrați în plus în figurația cagularzilor, trăseseră, ca în Tosca, gloanțe adevărate. Carababă își atinsese ținta vieții sale: "jucase teatru adevărat". Ioanide concepu o antipatie specială împotriva lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pildă, mai sărăcuță, își acomodă o rochie neagră și o împodobi clandestin cu crep. Unul dintre nepoți, publicist, redactă în linii sumare necrologul lui Conțescu, urmat de o bibliografie minimă a lucrărilor. Vizitatorii nu mai intrau în dormitorul bolnavului, care zăcea inconștient, vegheat de către o singură persoană, ci se adunau în sufrageria de alături. Acolo, după ce se informau pe scurt asupra stării muribundului, ședeau de vorbă despre cele mai variate subiecte, chiar și despre război. Unii vedeau lucrurile foarte optimist și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe vremea asta, o să fie o problemă grea înmormîntarea lui. - Și eu sunt îndatorat să vorbesc, ca oficialitate, din partea ministerului! - Norocul este că asemenea ninsori nu țin mult. Babe! Gaittany venea zilnic cu mașina, arunca un ochi spre patul unde zăcea Conțescu, apoi, înclinîndu-se în fata doamnei Conțescu, îi săruta mâna și se retrăgea zicând invariabil: - Să sperăm că mâine va fi bine. Însă, ajuns la Casa de Artă, în mijlocul cercului său, vestea fără acoperămînt: - Nenorocitul, a intrat în agonie! . - Un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cel spre care aspiră toate.” Termenul de agathon(bine) exprimă dorința de înfăptuire a unui lucru bine definit. În acest context s-ar putea plia foarte bine cuvintele lui Plutarh care descria că în vreme ce Pericle era prins de treburi, Anaxagoras zăcea uitat de lume și îndura cu tărie răul deși era în vărstă. După stăruințele lui Pericle de a se îngriji, răspunsul lui Anaxagoras “Cei care au nevoie de lumina lămpii mai toarnă ulei” face referire la binele întărziat și la
Fericirea ca demnitate umană în „Etica nicomahică”. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Mihaela Alexandra Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2298]
-
și franțuzești asupra celor două popoare, pe care l-a trimis Jurnalului economiștilor 67. Articolul sosea din îndepărtata regiune Landes, fără a fi sprijinit nici măcar de cea mai neînsemnată recomandare. Trebuie de asemenea să spunem că a fost lăsat să zacă o vreme în cutii. Un jurnal este expus să primească atâtea articole, și ce fel de articole! Dar, în sfârșit, la intervenția editorului, domnul Guillaumin, redactorul-șef al Jurnalului, domnul Dussard, și-a aruncat privirea asupra acestei lucrări a unui
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
cu două liste de punctaj pentru discuție. Punctul 1 pe listă, impresia explozivă pe marginea Norilor lui Petru Creția. Proiect de traducere în patru limbi (?!) Îl fascinează biografia cărții, începută în 1952, desfășurată pe zece ani și lăsată apoi să zacă cincisprezece. Totul îi apare ca un semn al unei culturi vii și frumoase, neintrate în artificiul creației de serie specific Apusului. Discuția se prelungește în posibilitatea spargerii granițelor culturale românești în stilul generației spaniole de la 1896, care intră spectaculos în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
doar despre moarte: "Îmi ții mereu discursuri despre moarte, dar de murit nu mori."" După care Kafka comentează: "Este nepotrivit să-ți râzi de eroul care, rănit de moarte, zace întins pe scenă și cântă o arie. Adevărul e că zăcem și cântăm ani în șir." Toată esența operei lui Cioran este prinsă aici. "Vorbiți de o viață despre sinucidere și totuși sînteți în viață." Această "întîmpinare" Cioran a auzit-o de zeci și sute de ori de-a lungul vieții
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care moartea mai întîi i-a rănit, și asta cu mult înainte de a-i fi "luat" pur și simplu și de a-i fi scos din scenă. Friedgard sesizează foarte bine că Cioran, asemeni lui Kafka, este dintre cei care zac răniți pe scenă o viață întreagă și cântă aria morții în beneficiul celor care, prin ei înșiși, nu sânt capabili s-o facă. Ceea ce m-a tulburat în lectura cărții acesteia este nu atât că pătrundeam pe un teritoriu al
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
acea faptă a întunericului, acea mișelie demnă de diplomația veacului trecut, acea nerușinată pălmuire a slăbiciunei și dezbinării poporului românesc. Și într-adevăr, ce rușine mai mare putea să ni se întîmple? După ce ni se luase bucata de pământ unde zac oasele domnilor noștri de la Dragoș Voievod până la Petru Rareș, după ce ni se luase vatra strămoșească, începătura domniei și neamului moldovenesc și în care doarme cenușa lui Alexandru cel Bun, legiuitorul și părintele țării, și a lui Ștefan Vodă, pavăza creștinității
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Grigore Vodă au încunjurat cu razele sale fruntea înmărmurită a lui Constantin Negri și mormântul său, deschis să-l primească. Astfel pământul românesc primește în brațele sale pe copiii săi adormiți cu aceeași blândețe ca sânul mamei; el, în care zac comorile trecutului nostru, își adaogă câte o nouă comoară; și astfel ni se face mai scump, tot mai scump. Dormi dulce în pământul din care te-ai născut, pe care l-ai iubit, pe care l-ai apărat viața toată
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pomăritului la români. Se naște deci întrebarea: unde și cum să se facă cel dintâi pas spre îndreptare și, îndeosebi, unde să se deprindă noua generație, copiii țăranilor, la o esploatare mai înțeleaptă și mai rentabilă a bogățiilor naturale cari zac astăzi disprețuite și ascunse în sânul pămîntului? Pentru acei cari petrec cu luare aminte mersul progresului modern răspunsul nu poate fi decît: grădina școlară. Grădina școlară este fără îndoială locul cel mai potrivit unde învățătorul ar putea instrui pe copiii
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
români, și de aceea vom ști ca să dezvoltăm această zi într-o serbare națională în memoria lui Ștefan cel Mare. De sine însuși această serbare religioasă e și națională, căci locașul dumnezeiesc monăstirea Putnei e fondată de erou și acolo zac oasele sale sânte, apoi pentru că o serbare a creștinului e prin escelință o serbare românească, căci trecutul nostru nu e decât înfricoșatul coif de aramă al creștinătății, al civilizațiunii. Crist a învins cu litera de aur a adevărului și a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
în educație din vremea aceea, convorbire care dusese la un articol de șase pagini într-un hebdomadar celebru, ne-am văzut munca coborâtă la rangul unui tabloid prin prima pagină în culori roșu-sânge și negru-doliu, pe care trupul unui elev zăcea întins într-o curte de recreație. Articolul propriu-zis vorbea pe larg despre derivele securitare și încerca să trateze adevărurile și minciunile din jurul violenței. Pentru a pune în lumină acest rol al presei, mă voi mulțumi, pentru început, cu două istorii
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
dar se întrerupe mereu din cauza sughițurilor. Brusc, luptătoarele încremenesc o clipă. Se depărtează încurcate una de alta și încep să se dichisească. Mariedl începe să se liniștească și strânge bucățile de păr căzute din coafura lui Grete. Erna și Grete zac pe podea fără o vorbă. În cele din urmă se ridică Erna și, ajutată de Mariedl, o ridică pe Grete cea voluminoasă de la podea) ERNA: Așa o prostie, dintr-o nimica toată. MARIEDL (Face ordine în bucătărie, plină de avânt
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
masa Hertei și se chircește acolo) JÜRGEN: Doamnă cârciumăreasă, povestiți-ne totuși încă o istorie europeană. CÂRCIUMAREASA: Europa e plină de istorii. Când cineva face o excursie de grup în Europa face și un drum în mormanul de istorii. Istoriile zac una peste alta ca și cârpele de stofă, și fiecare istorie este una despre prădători ai altor prădători și cum o nouă fărădelege a putut depăși alta mai veche. Eu fac bucuroasă excursii de grup în Europa. Ca și cârciumăreasă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
între timp a devenit totuși prea deprimată. KARLI (sare în sus agitat): Noi nu suntem o societate deprimată. Noi trăim în mijlocul vieții o viață veselă. Suntem tot timpul veseli. Pot la o adică să vă cânt și un cântec (cântă): Zac la margine de drum, Viața mi-a făcut-o acum, Stă cuțitul meu în piept ah, și ah... Sau nu, știu și altceva (cântă): Tatu, tatu, pompierii, iar arde viața foarte tatu, tatu, pompierii, dar viața noastră nu mai poate
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mea mă înțeleg cel mai bine Cel din urmă sprijin fără de podea Unde aerul de respirat putrezește Mocirla este prietenul meu profund Mocirla nu are nici un stăpân Când se înțepenește în fața blestematului de soare Mocirla moale și întunecată În mocirlă zac toate de toată lumea urâte și drăgălașe păcate ale schilozilor Și care la final vor fi liberi de viermi Mocirla este supa mea prezidențială de donație Mocirla este regele meu descărnat în chinurile sufocării Toate durerile mă iau în primire ca
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
lumea Asta-i groapa lui de nisip Și au râs cu toții așa de tare până când am fost îngropat Un metru în gaura roșie Mohorala războiului au lăsat-o deoparte Că în fața semnului războinic hitlerist au toți respect Și așa am zăcut eu o sută de zile bolnav Că nisipul era cu murdării străine (respiră greu) Groapa mea de nisip Și ultimul ochi aruncat spre ea Ochiul meu cel bun și cald Și rahatul de câine îi vor aparține Curând Imediat Când
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
s-a dat la fund Tu ești tatăl Ești tatăl unui Nimic Puroiul țâșnește din ochii tăi Gălbenușul e putrezit Nevoia a obosit (strânși unul în altul rămân pe scenă) SEPP BOTDEJIGODIE: Acu' mi s-a înroșit ciotul piciorului Acu' zac în apa mea unturoasă Apropierea ia foc Apropierea care trebuie să știe de mine O apropiere care știe cum, unuia ca Sepp, să-i smulgă gaura curului O fantomă prezindențială smulge haleala oamenilor Haleală porcească de pe globul pământesc Care nu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]