5,010 matches
-
mai apucat să-și mai ridice privirea de la ceasul argintiu, deoarece, cu o viteză supraomeneas că, am alergat spre ea. Speriată, a scos un țipăt înăbușit, încercând să se desprindă din strânsoarea mea, dar oricât de mult s-ar fi zbătut n-ar fi reușit să scape. I-am ridicat capul și imediat mi-am înfipt colții în gâtul ei. Simțeam cum viața fetei se scurge în corpul meu... iubeam aceasta senzație. Sângele ei era ușor amărui, dar tot irezistibil de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a uscat. Lea, care mă alăpta pe mine atunci, l-a luat și pe Iosif la sânul ei. Vechea ranchiună a Rahelei a pâlpâit din nou, dar s-a stins când a văzut că Iosif, un copil agitat, care se zbătea și țipa, nu se liniștea decât în brațele mamei lui adevărate. PARTEA A DOUA POVESTEA MEA CAPITOLUL UNU Nu sunt sigură că primele mele amintiri sunt chiar ale mele, pentru că atunci când le aduc la suprafață, simt răsuflarea mamelor mele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
milos și n-am pierdut nici un animal. Când soarele se culcase deja printre crengile copacilor, doar taurul cel mare, măgarii, femeile și copiii rămăseseră pe malul celălalt. Ruben și Iuda s-au luptat cu taurul înnebunit de groază, care se zbătea ca un animal dus la tăiere. Le-a luat foarte mult timp să aducă vitele de partea cealaltă și când, în fine, au reușit, soarele apusese. Mama și cu mine am trecut ultimele, de data asta ea ținându-mă strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
binecuvântarea. Vor moșteni amintiri cutremurătoare și vise ciudate. Vor ajunge să-mi urască numele. Iosif a ținut-o mai departe cu blestemele, iar eu și Benia ascultam. Rănile trecutului îl înconjurau, prinse în faldurile pelerinei lui lungi și negre. Se zbătea ca un miel care se îneacă. În timp ce vorbea despre anii buni și despre cei răi, despre singurătate și nopți nedormite, despre cum viața l-a tratat cu cruzime, eu încercam să-l găsesc pe fratele din amintirile mele, tovarășul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-o înapoi, s-a lovit de mine, de era să cad și eu, cei din spate începuseră să se împingă-n față, cineva din spate m-a îmbrâncit, am căzut în față, rândul se îndesise până la refuz, ca atunci când ne zbăteam să luăm autobuzul cu asalt, cineva mi-a tras un cot în coaste, iar eu, din instinct, am dat cu piciorul într-acolo, am încercat să înaintez, dar mă împingeau în continuare, ei, și atunci coada iarăși a dat înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
deschise Încet, pe tăcute. Pierdută În visele ei, nu simți apropierea siluetei care era acum alături, dominînd-o, dar, cînd aceasta se aplecă s-o atingă, Marie se deșteptă dintr-odată. Brusc conștientă de o primejdie, scoase un urlet strident, se zbătu, Își respinse cu violență agresorul care se agăța de ea. Omul strigă și el sub șocul loviturii pe care ea i-o dăduse. Înșfăcîndu-se unul pe altul, se rostogoliră pe jos În Întuneric. - Marie, Marie, eu sînt! exclamă Christian. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ei! Unul Îi ajunse pe gît. Marie tresări violent, căci Își dădu seama, alungîndu-l, că zeci de crabi erau acum agățați de hainele ei, Încurcîndu-i-se În păr, căzîndu-i În decolteu, În cizmele de cauciuc, urcîndu-i-se pe coapse, pe fustă... Se zbătea ca Într-un coșmar, incapabilă să priceapă cum de era cu putință un asemenea lucru, Încercînd să se descotorosească de micile animale de pe spatele ei, care scîrțîiau ca nisipul sub tălpi. Picioarele păroase o zgîriau, scăpă volanul din mîini. Mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
două ori pînă s-o desprindă. O privi cum se Îndepărtează În direcția scării fără să se poată reține să nu zîmbească, apoi, din trei pași mari, o ajunse din urmă și o apucă de Încheietura mîinii. Ofuscată, Marie se zbătu. - Dă-mi drumul! Da’ dă-mi odată drumul, amărîtule! - Atunci, dă-mi cheia... Ai luat-o pe a mea... Marie, tulburată, se uită fix la cheie, constatînd că avea dreptate. Lucas Îi accentuă stinghereala: - Era din nebăgare de seamă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se agita, trăgea de chingi. Tot inconștientă, Își mișca dintr-o parte În alta pe pernă capul asudat, ochii i se Întredeschideau, gura rostea cuvinte greu de deslușit. Din toate puterile, Încerca să iasă la suprafața cețurilor În care se zbătea. I se părea că o voce, pe care nu o putea distinge, o chema... Luptă ca să Încerce să-și ridice pleoapele ca de plumb și, preț de o clipă, i se păru că Întrezărește un chip... Loïc? Era el, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nemișcată. De Îndată ce privirea pătrunzătoare a Yvonnei văzu că dispare chipul infirmierei, se ridică fără grabă, apucă o pernă pusă pe un scaun și se apropie de Marie, pe care o pironi cu privirea fără urmă de emoție. Pleoapele Mariei se zbătură cu greutate ca și cum ar fi Încercat să se deschidă, respirația ei se acceleră. Simțea o prezență, Încercă iarăși să iasă din magma tenace care o Împotmolea, lupta ca să urce la suprafața unui hău În care simțea forfotind un vîrtej de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o nutrisem cu atîta grijă, ideea că putea, iarăși, să-mi răpească ce mi-era mai scump, m-a făcut să grăbesc pasul. O, nu avea să scape. Mi-o jurasem, și doar un singur cuvînt aveam. Inima mi se zbătu cînd mi-am dat seama că o pierdusem din ochi. Privirea mea Îngrijorată cercetă bezna. Nimic. Nici un zgomot. Nici cea mai slabă mișcare. Am Înjurat cu glas scăzut. Doar nu va avea ticăloasa asta ultimul cuvînt? Lăsam ura să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pat, dădu la parte perdelele de voal și se aplecă peste Marie. O mînă se ivi, Îndreptîndu-se spre chipul ei și se lipi ferm de gura și de nasul ei. Marie deschise pe dată ochi Îngroziți și Începu să se zbată, dar rămase nemișcată recunoscîndu-și agresorul. Lucas Îi făcu semn cu mîna liberă să nu scoată nici un zgomot. Îi eliberă gura și scoase Încet ceva din buzunar, un mic obiect pe care i-l puse sub ochi. Ea se Încruntă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ochii de un albastru spălăcit ai lui Erwan. PM se gîrbovi sub privirea aceea. Preț de o clipă, chiar crezu În fantome. Apoi mîna Îl apucă de beregată. O mînă cum nu se poate mai reală. PM vru să se zbată, dar se afla cu totul la cheremul celuilalt. Cu traheea comprimată, cu ochii ieșiți din orbite, Îngăimă că Gwen fusese cea care Îi trăsese după ea. „Dacă bați În retragere”, Îi lansase ea lui PM, „n-ai să faci niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Tot ce nu era ființa lor. Plăcerea nu era departe cînd auziră bătînd la ușă. Subit revenită la realitate, se strecură Într-un halat și se duse să deschidă. Milic o privi din prag, răvășit. Inima Începu să i se zbată În piept. - Tată... Ce este? Ce se Întîmplă? - Nu știu cum să-ți spun... e... e atît de... Se tulbură cînd Îl zări În oglindă pe Lucas intrînd rapid În baie, cu hainele În mînă, și se sili să-și Întoarcă privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
față și vulgară. Merse drept spre ea și o Înșfăcă, răsturnînd-o direct pe podea. - Ești nevasta mea! Nevasta mea, Înțelegi? N-am să accept niciodată să te pierd! Ești a mea! - Dă-mi drumul! Christian, oprește-te! Stai! Marie se zbătea, simțindu-i sexul În erecție frecîndu-se de ea, gura umedă care Îi morfolea cu zgomot sînii și țipă cuprinsă de dezgust și de disperare. Ușa cabinei se deschise atunci, dîndu-se de perete sub mîna lui Lucas. Nici măcar nu-și dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fu intensă. Brusc, Într-o mișcare pe cît de rapidă, pe atît de neașteptată, Ryan trase arma Mariei din holster și, imobilizînd-o În timp ce o ținea lipită de el, o amenință cu arma. Marie, fulgerată de un sentiment de trădare, se zbătu amarnic. - Dă-mi drumul! Nu ai dreptul să mă trădezi, nu tu! Nu acum! - N-ar fi trebuit să-i spui prietenului tău să vină. O Întoarse pentru ca să poată vedea, venind pe drumul dinspre landă cu toată viteza, mașina lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
filmele sale, făcut cu o lună În urmă; În el, David secționa cu drujba un sex masculin. Excitat la culme, trase lângă el o fetiță de vreo doisprezece ani, prietenă a fiicei proprietarului, imobilizând-o În fața fotoliului său. Fetița se zbătu puțin, apoi Începu să i-o sugă. Pe ecran, David apropia drujba atingând ușor coapsele unui bărbat de vreo patruzeci de ani; insul era legat fedeleș, cu brațele În cruce, și urla de groază. În clipa când lama secționa sexul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mi se strânge tot mai tare stomacul. — E un Kumonryu, tocmai spune Nathaniel scoțând ceva din container cu o plasă mare verde. Vreți să-l vedeți ? Când mă apropii și mai tare, văd un pește enorm cu model care se zbate disperat în plasă. I-l întinde lui Trish și ea se dă înapoi, cu un țipăt. — Ia-l de aici ! Pune-l înapoi în heleșteu ! — V-a costat două sute de lire, spune Nathaniel ridicând din umeri. M-am gândit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-mi vine să râd. Când am fost la ananghie, te-ai făcut că nici nu mă cunoști. Și acum suntem iar amici la cataramă ? — Ești nedreaptă, spune Guy aprins. Am făcut tot ce-am putut pentru tine, Samantha. M-am zbătut pentru tine atunci, la ședință. Arnold a fost cel care s-a opus reprimirii tale. În momentul ăla habar n-aveam că... — Și cu toate astea n-ai vrut să mă găzduiești, așa-i ? Schițez un zâmbet. Prietenia noastră nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-i spun chiar tot ce-i trecea prin cap celui care era jumătate din Tatăl. I-am zis lucrul ăsta, iar Tuni nu s-a supărat. Mi-a spus doar că ai lui se uitau la noi, liniștiți, cum ne zbatem. Că ce va fi, a mai fost. Că nu se poate decât Într-un singur fel. Că dacă n-aș fi pornit eu În călătorie, cineva tot ar fi plecat. Că dacă n-ar fi pornit pe urmele mele cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se năpustiră alți vânători din neamul coarnelor de cerb. Se stârni o Învălmășeală nemaipomenită și vedeam limpede că n-aveam cum să răzbesc. Deja mă târau afară din casă, iar strigătul de groază al lui Nunatuk mă făcu să mă zbat din toate puterile. Unde erau ticăloșii ăia de pândari pe care Îi lăsase Logon de pază? Am reușit să-l mușc până la sânge pe cel ce mă strivea. Îmi dădu drumul și se trase Îndărăt, horcăind, dar ceilalți vânători se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
i‑am spus: - Cât timp crezi că mai Îndur poveștile astea agasante despre ceainicul ăla agasant și despre agasantele tale articole de lux? Uite ce‑i, Abe, dacă nevoile tale Îți depășesc mijloacele materiale, dacă ești un aristocrat care se zbate victimizat de nevoia lui pentru frumos, de ce nu‑ți sporești mijloacele de existență? La aceste cuvinte, Îmi amintesc, Ravelstein și‑a astupat urechile cu mâinile. Mâinile Îi erau frumos modelate, urechile grosolane. - Și ce să fac? Să‑mi ofer serviciile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
brațelor se vedea Încrengătura de vene. Nu te puteai Împiedica să te gândești la sângele infectat din ele. În timp ce infirmiera Încerca să‑i acopere organele genitale, Ravelstein părea să rumege o Întrebare presantă - poate dacă are vreo noimă să te zbați atât de aprig pentru existență. Nu are nici o noimă, totuși el se zbătea. Se crampona de tubul de oțel, care era probabil foarte rece, pumnii Încleștați i se apropiaseră de urechile mari, de franjul de păr occipital care se zbârlea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
la sângele infectat din ele. În timp ce infirmiera Încerca să‑i acopere organele genitale, Ravelstein părea să rumege o Întrebare presantă - poate dacă are vreo noimă să te zbați atât de aprig pentru existență. Nu are nici o noimă, totuși el se zbătea. Se crampona de tubul de oțel, care era probabil foarte rece, pumnii Încleștați i se apropiaseră de urechile mari, de franjul de păr occipital care se zbârlea la liziera cheliei. Există capete pleșuve care‑și proclamă tăria. Așa fusese și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
trebuie să trăiesc. Ea a fost cea care m‑a salvat, - care m‑a transportat pe sus, În ultimul moment, din Caraibe, care m‑a cantonat la terapia intensivă, unde a dormit pe un fotoliu lângă patul meu. Când mă zbăteam să respir, Îmi ridica masca de oxigen ca să‑mi șteargă interiorul gurii. Numai când am fost conectat la aparatul de respirație s‑a repezit până acasă pentru o oră ca să‑și schimbe hainele. Singurul medic care mă vizita regulat era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]