3,844 matches
-
Pavel Ilioniu, Ion Nicolcioiu, Valeriu Bilău, Nicolae Davițoiu, Ion Andrescu, Constantin Goncea, actualmente Constantin Croicu. Rolul acestei biserici s-a redus după construirea și sfințirea, în anul 1908, a actualei biserici din centrul satului Frâncești. Atât clădirea bisericii cât și zestrea patrimonială din interior au rămas pradă degradării și sustragerii obiectelor de cult, datorită nepăsării autorităților statului și lipsei de interes manifestate de unii slujitori ai bisericii. Pe timpul păstoriei preotului paroh Nicolae Davițoiu o parte din patrimoniu care exista în biserică
Biserica de lemn din Frâncești-Boașca () [Corola-website/Science/317606_a_318935]
-
și codul canonic. În 1606 mai călătorește o dată în străinătate, de data aceasta ca tovarăș al lui Sir Walter Chute, după care se stabilește cu familia lângă Londra, la Mitcham. Tatăl soției îi iartă într-atât încât îi dă fiicei zestrea în 1608, ceea ce face ca să poată trăi puțin mai bine. O nouă călătorie în străinătate are loc în 1611, ca companion al lui Sir Robert Drury, după care familia Donne se reîntoarce cu domiciliul la Londra. Trăiește din scrisul pentru
John Donne () [Corola-website/Science/317766_a_319095]
-
1874 în prezența unchiului Verei, Țarul Alexandru al II-lea al Rusiei, care observând neatractivitatea nepoatei lui a remarcat neelegant "Mărturisesc că nu-l invidiez pe tânărul bărbat".. Cu toate acestea, Țarul a dăruit Verei un milion de ruble ca zestre. Cuplul s-a stabilit într-o casă mare din Stuttgart. Anul următor, Vera a născut un fiu, Karl Eugen, care a murit șapte luni mai târziu. În 1876, Vera a născut două fete gemene, Elsa și Olga. Viața de femeie
Marea Ducesă Vera Constantinovna a Rusiei () [Corola-website/Science/317806_a_319135]
-
nici măcar surse elementare de subzistență (zone care nu au fost colectivizate și în care locuitorii nu au nici măcar modestele pensii de foști membri C.A.P.), să contribuie la edificarea unor grandioase catedrale (vezi cazul Catedralei Episcopale din Arad), în timp ce extaordinara zestre de biserici de lemn din Arad, atât cât a mai rămas din ea, este lăsată de izbeliște, iar preoți tineri care ar dori să salveze lăcașurile de cult sunt lăsați să se lupte până la exasperare cu „morile de vânt”-birocrația
Biserica de lemn din Ogești () [Corola-website/Science/318198_a_319527]
-
care scria "MUZEU". Muzeul era adăpostit în două camere și în cerdacul casei. În muzeu erau expuse obiecte cu valoare de anticariat, unele unicat (cioburi de lut ars, unelte de lemn, iatagane, zale ruginite, căști și ghiulele, grenade, lăzi de zestre, opinci, un meteorit, monede vechi, un plug de lemn, o balanță, Ocaua lui Cuza, „Istoria frumosului Arghir”, tipărită în chirilică, scara șeii haiducului Darie, fluiere, cimpoi, fotografii vechi, ouă încondeiate, ștergare, icoane” etc.) Cât a trăit, Toader Hrib a dorit
Toader Hrib () [Corola-website/Science/319528_a_320857]
-
de Parma. Norocul Mariei Cristina de a se căsători cu bărbătul pe care l-a iubit le-a deranjat pe celelalte fiice ale Mariei Tereza. Nu numai că ea s-a căsătorit cu persoana iubită dar a primit și o zestre mare cum a fost ducatul de Teschen. Maria Amalia, fiica cea mai afectată, s-a înstrăinat de mama ei pentru tot restul vieții împărătesei. Deși Maria Antoaneta i-a scris scrisori din Franța, Mimi nu s-a bucurat de aceeași
Arhiducesa Maria Christina, Ducesă de Teschen () [Corola-website/Science/319596_a_320925]
-
pentru a construi a doua fabrică aproape de stația de cale ferată, atunci când tatăl său a murit. Adam și-a construit o nouă casă lângă fabrică lui și s-a căsătorit cu fiica unui bogătaș. Sophie a adus cu ea o zestre substanțială, care l-a ajutat pe Opel să se extindă. În 1870, el a introdus o nouă mașină, denumită Sophia, după numele soției sale. În 1880 producția de mașini de cusut a crescut, cu extinderea continuă a uzinei, și până în
Adam Opel () [Corola-website/Science/319096_a_320425]
-
Sus, județul Alba, datează din secolul XIX (1825). Are hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”. Biserica nu se află pe noua listă a monumentelor istorice. Biserica a fost construită în anul 1825 de către Gligor Todor, ajutat de restul satului. Din zestrea bisericii fac parte și două icoane de la 1780 și 1798 pictate de Simion Silaghi, cel care a pictat și biserica de lemn din Gârda de Sus. Lucrările de pictură, în tehnica frescă în stil bizantin, au fost realizate în anul
Biserica de lemn din Biharia () [Corola-website/Science/319321_a_320650]
-
pomeană neuitată în veci. Iar cine se va ispiti a o vinde, sau a o străina de la acea biserică, au popă, au mirean, acela să fie proclet și afurisit și părtaș cu Iuda, Amin, 1684”. Se adaugă acestor tipărituri, din zestrea vechiului lăcaș și o icoană, cu reprezentarea Deisis, și suita apostolilor, dincolo de chenarul în frânghie, rămasă răzleață, prin autorii ei, edificatoare însă pentru mulțimea bunurilor dispărute ca și pentru ambianța artisitică, postbrâncovenească, în care a fost realizată. Autorii picturii au
Biserica de lemn din Pianu de Sus () [Corola-website/Science/315641_a_316970]
-
s-a aflat în proprietatea familiei lui Ion Neculce, cronicarul moldovean. Vistierul Neculce, tatăl cronicarului, s-a căsătorit în anul 1670 cu Catrina, fiica boierului Iordache Cantacuzino, unul dintre cei mai bogați boieri din Moldova secolului al XVII-lea. Ca zestre de nuntă, Catrina a primit 21 moșii, printre care și câteva sate din nordul Moldovei (Boian, Cernăuca, Valeva, Chisălău, Pohorlăuți, Prelipcea, Bocicăuți, Grozinți, Vasileuți, a patra parte din satul Lehăcenii Teutului) . În anul 1702, vel aga Ion Neculce împarte moștenirea
Pohorlăuți, Zastavna () [Corola-website/Science/315778_a_317107]
-
s-a aflat în proprietatea familiei lui Ion Neculce, cronicarul moldovean. Vistiernicul Neculce, tatăl cronicarului, s-a căsătorit în anul 1670 cu Catrina, fiica boierului Iordache Cantacuzino, unul dintre cei mai bogați boieri din Moldova secolului al XVII-lea. Ca zestre de nuntă, Catrina a primit 21 moșii, printre care și câteva sate din nordul Moldovei (Boian, Cernăuca, Valeva, Chisălău, Pohorlăuți, Prelipcea, Bocicăuți, Grozinți, Vasileuți, a patra parte din satul Lehăcenii Teutului) . În anul 1702, vel aga Ion Neculce împarte moștenirea
Grozinți, Hotin () [Corola-website/Science/315805_a_317134]
-
s-a aflat în proprietatea familiei lui Ion Neculce, cronicarul moldovean. Vistierul Neculce, tatăl cronicarului, s-a căsătorit în anul 1670 cu Catrina, fiica boierului Iordache Cantacuzino, unul dintre cei mai bogați boieri din Moldova secolului al XVII-lea. Ca zestre de nuntă, Catrina a primit 21 moșii, printre care și câteva sate din nordul Moldovei (Boian, Cernăuca, Valeva, Chisălău, Pohorlăuți, Prelipcea, Bocicăuți, Grozinți, Vasileuți, a patra parte din satul Lehăcenii Teutului) . În anul 1702, vel aga Ion Neculce împarte moștenirea
Bocicăuți, Hotin () [Corola-website/Science/315824_a_317153]
-
2015, având codul de clasificare și fiind alcătuit din următoarele 4 obiective : Conacul familiei Negruzzi datează din perioada anilor 1807-1810, aparținând mai întâi lui Dinu Negruț (tatăl scriitorului Costache Negruzzi), care a primit la căsătoria sa cu Sofia Hermeziu, ca zestre, moșia Trifeștii Vechi (localitate care apoi s-a numit Hermeziu, din 1967 Lunca Prut și din 1996 din nou Hermeziu). În această casă s-au născut și/sau au trăit mai multe personalități ale istoriei românești: În conacul familiei Negruzzi
Casa Memorială „Constantin Negruzzi” din Trifești () [Corola-website/Science/315870_a_317199]
-
au existat discuții despre o căsătorie între ea și fiul lui Henric al IV-lea al Angliei însă regele Angliei a murit înainte ca negocierile să înceapă. Noul rege, Henric al V-lea, a susținut căsătoria însă a cerut o zestre mare și recunoașterea dreptului său la tronul Franței. Henric al V-lea a plecat la război împotriva Franței și chiar și după victoria engleză de la Agincourt, planurile de căsătorie au continuat. Se spunea că prințesa Caterina era foarte frumoasă și
Caterina de Valois () [Corola-website/Science/315885_a_317214]
-
Blandiana, Radu Cârneci și Marko Bela, multiplul campion mondial și olimpic Ivan Patzaikin, rapsodul Grigore Leșe ș.a. Își încheie colaborarea oficială cu SRR în aprilie 2013. Din ianuarie 2015 revine la Radio România Antena Satelor, ca realizator - reportaje (Lada de zestre), eseuri radiofonice (Gusturi românești), rubrica Rețeta zilei, precum și emisiunea „Focul din vatră” (emisiune de antropologie culinară românească), pe care o reia, cu aceeași ritmicitate, sâmbăta, de la 11 fix - si coordonator al paginii media www.antenasatelor.ro. Din septembrie 2015 intră
Simona Nicoleta Lazăr () [Corola-website/Science/316520_a_317849]
-
bărbați la judecată în cazul în care aceștia le cauzau răni corporale sau în cazul unui viol. Călugăria nu era o opțiune pentru femeile din clasa de jos pentru că admiterea în Biserică era permisă doar celor care dispuneau de o zestre substanțială. Nu erau foarte multe călugărițe în Evul Mediu tocmai din acest motiv, dar mânăstirea era un refugiu foarte atrăgător pentru multe dintre ele. Într-o astfel de comunitate femeile puteau ajunge la o funcție importantă și să exercite o
Femeile în Evul Mediu () [Corola-website/Science/318727_a_320056]
-
Lista monumentelor istorice din județul Iași. Satul Voinești a fost înființat la mijlocul secolului al XVII-lea ca așezare de țărani clăcași pe moșia boierilor Voinești. În jurul anului 1825, proprietarul moșiei Voinești, serdarul Iorgu Anastasie Voinescu, a dat această moșie ca zestre fiicei sale Zoe la căsătoria acesteia cu spătarul Enache (Ianachi) Negruzzi (1799-1836), vărul scriitorului Costache Negruzzi (1808-1868). În anul 1830, familia boierului Ianachi Negruzzi a construit un conac la Voinești pe trei niveluri (demisol+parter+etaj) cu 28 de încăperi
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Voinești () [Corola-website/Science/318852_a_320181]
-
s-a aflat în proprietatea familiei lui Ion Neculce, cronicarul moldovean. Vistierul Neculce, tatăl cronicarului s-a căsătorit în anul 1670 cu Catrina, fiica boierului Iordache Cantacuzino, unul dintre cei mai bogați boieri din Moldova secolului al XVII-lea. Ca zestre de nuntă, Catrina a primit 21 moșii, printre care și câteva sate din nordul Moldovei (Boian, Cernăuca, Valeva, Chisălău, Pohorlăuți, Prelipcea, Bocicăuți, Grozinți, Vasileuți, a patra parte din satul Lehăcenii Tăutului) . În anul 1702, vel aga Ion Neculce împarte moștenirea
Lehăcenii Tăutului, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316082_a_317411]
-
un fiu în 1858. Louise s-a căsătorit cu Prințul Moștenitor Frederick al Danemarcei (1843-1912) la Stockholm la 28 iulie 1869. Nunta a fost celebrată cu mare pompă într-un moment când Suedia era într-o stare de foamete iar zestrea prințesei a constat în lucruri fabricate în Suedia, pentru a beneficia economia suedeză. Căsătoria a fost sugerată ca o modalitate de a crea o relație de prietenie între Danemarca și Suedia. Cele două țări au fost într-o situație tensionată
Lovisa a Suediei () [Corola-website/Science/316160_a_317489]
-
deschidere la stradă de circa 50 metri. Satul Voinești a fost înființat la mijlocul secolului al XVII-lea ca așezare de țărani clăcași pe moșia boierilor Voinești. În jurul anului 1825, proprietarul moșiei Voinești, Iorgu Anastasie Voinescu, a dat această moșie ca zestre fiicei sale Zoe la căsătoria acesteia cu spătarul Ianachi Negruzzi (1799-1836), vărul scriitorului Costache Negruzzi (1808-1868). a fost construit în anul 1830 de către familia boierului Ianachi Negruzzi. Clădirea are 3 niveluri (demisol+parter+etaj), 28 de încăperi întinse pe o
Conacul din Voinești () [Corola-website/Science/316185_a_317514]
-
că îngrijesc cu multă osârdie lăcașul bisericii pe care îl înfrumusețează mereu pentru a fi exemplu în întreaga parohie. În acest fel, biserica Sf. Pantelimon și-a reluat întreaga activitate, în condiții de demnitate, slujindu-și cu credință enoriașii. În zestrea sa de patrimoniu, pe lângă pictura murală și zecile de icoane valoroase, biserica a deținut și un număr de peste 60 de cărți rare, provenind din secolele al XVIII-lea și al XlX-lea, care se păstrează în fondurile patrimoniului național. Printre
Biserica Sfântul Pantelimon din Ploiești () [Corola-website/Science/320068_a_321397]
-
ani. Soțul ei era fiul lui Henry Jules, Duce de Enghien, fiul capului Casei de Condé, o ramură a Casei de Bourbon. Mama lui era Anne Henriette de Bavaria. Regele Ludovic al XIV-lea i-a dat fiicei sale o zestre generoasă de un milion de livre. La scurtă vreme după căsătoria ei, în timp ce curtea își avea reședința la Palatul Fontainebleau, Louise Françoise s-a îmbolnăvit de variolă. În timp ce soțul ei de 17 ani n-a îngrijit-o, mama ei și
Louise-Françoise de Bourbon () [Corola-website/Science/320156_a_321485]
-
al unchiului lor, "Monsieur". Că soție a unui "petit-fils de France", Françoise Mărie avea rang mai mare la curte decât Louise Françoise și decât sora lor vitregă, Mărie Anne. Acest lucru, combinat cu faptul că Françoise Mărie a primit o zestre dublă a înfuriat-o pe Louise Françoise, care a intrat în competiție cu sora ei. Louise Françoise a fost o femeie frumoasă și vivace. În jurul anului 1695 ea a început o relație romantică cu François Louis de Bourbon, "prince de
Louise-Françoise de Bourbon () [Corola-website/Science/320156_a_321485]
-
grafician și scenograf de teatru și film. A realizat decorurile pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum "Ciulinii Bărăganului" (1957), "Pasărea furtunii" (1957), "D-ale carnavalului" (1958), "Telegrame" (1959), "Setea" (1960), "Dacii" (1967), "Columna" (1968), "Tinerețe fără bătrânețe" (1969), "Zestrea domniței Ralu" (1971), "Săptămîna nebunilor" (1971), "Felix și Otilia" (1972) și "Mușchetarul român" (1975). S-a născut la 17 octombrie 1921, în orașul Oradea. A absolvit Facultatea de Arhitectură, obținând diploma de arhitect. a lucrat ca scenograf de teatru și
Liviu Popa () [Corola-website/Science/320273_a_321602]
-
Blois", titlu acordat mai tarziu mai tinerei sale surori vitrege, Françoise-Marie de Bourbon. La 16 ianuarie 1680, Mărie Anne s-a căsătorit cu vărul ei, Louis Armând de Bourbon, Prinț Conți, care era "prinț de sânge", în capelă Castelului Saint-Germain-en-Laye. Zestrea ei a fost de un milion de livre. În 1683, și-a pierdut fratele iubit, Contele de Vermandois, care a fost născut în aceeași zi la un an după ea. Tânărul fusese exilat de la curte după implicarea într-un scandal
Marie Anne de Bourbon () [Corola-website/Science/321035_a_322364]