3,853 matches
-
decembrie 1849 deci cu 10 zile înainte de nașterea viitorului poet soții Eminovici, dimpreună cu Vasile Iurașcu, au ticluit următorul Înscris, din care rezultă că toată averea lui Eminovici și toate afacerile sale au fost făcute cu banii luați numai din zestrea soției sale: "Gios iscălitul camr. Gh. Iminovici încredințez prin înscrisul de față că afară de zestrea ce am primit în trecutul an, 840, mai 26, atît în bani cît și în scrisori, precum lămurește izvodul ce am dat subt a me
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Iurașcu, au ticluit următorul Înscris, din care rezultă că toată averea lui Eminovici și toate afacerile sale au fost făcute cu banii luați numai din zestrea soției sale: "Gios iscălitul camr. Gh. Iminovici încredințez prin înscrisul de față că afară de zestrea ce am primit în trecutul an, 840, mai 26, atît în bani cît și în scrisori, precum lămurește izvodul ce am dat subt a me iscălitură, și pentru care soțiea me Ralu născută Iurașc iaste siguripsită prin cinst. Divan de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de doctorul V. Braniște, acestui înscris, este necorespunzător 19. Deși el a văzut în acest înscris "o avere considerabilă", organele judecătorești s-au arătat fără entuziasm. Ele n-au putut crede că Raluca Eminovici va fi primit așa de multă zestre la căsătoria sa, mai ales cînd cunoșteau toate demersurile făcute de atîția creditori, cerînd ca Eminovici să le restituie banii, iar Eminovici sta împotmolit cu totul într-o mulțime de datorii, așa de mari! Organele judecătorești voiau să vadă izvodul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
căsătoria sa, mai ales cînd cunoșteau toate demersurile făcute de atîția creditori, cerînd ca Eminovici să le restituie banii, iar Eminovici sta împotmolit cu totul într-o mulțime de datorii, așa de mari! Organele judecătorești voiau să vadă izvodul de zestre, în original, așa cum fusese întărit de Tribunal, la căsătoria Ralucăi Eminovici. Pînă atunci actul prezentat a rămas nevalabil. Și chiar în acest sens judecătorii i-au răspuns Ralucăi Eminovici: "Judecătoria acestui ținut Botoșani vă răspunde că actul aflat de la luna
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
i-au răspuns Ralucăi Eminovici: "Judecătoria acestui ținut Botoșani vă răspunde că actul aflat de la luna decembrie 1849 țitat prin zisa jalobă nu poartă desăvîrșita însușire a unei legiuite întărituri apoi și judecătoria nu poate înainta vreo lucrare pentru asigurarea zestrei mai înainte de a înfățișa dv. valabil act doveditor cîtimei zestrei"44. Tocmai aici era buba! Raluca Eminovici nu putea prezenta asemenea act! Nu-l avea și nici cu zece ani în urmă nu-l avusese, așa că fără acel act ea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
răspunde că actul aflat de la luna decembrie 1849 țitat prin zisa jalobă nu poartă desăvîrșita însușire a unei legiuite întărituri apoi și judecătoria nu poate înainta vreo lucrare pentru asigurarea zestrei mai înainte de a înfățișa dv. valabil act doveditor cîtimei zestrei"44. Tocmai aici era buba! Raluca Eminovici nu putea prezenta asemenea act! Nu-l avea și nici cu zece ani în urmă nu-l avusese, așa că fără acel act ea nu putea căpăta întîietate, între creditorii soțului ei, în timp ce Costache
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
le-a adus "aici la Botoșani", unde locuia Eminovici, ca să le vîndă, pentru a mai scădea din datoriile lui Eminovici. S-a supărat foc Raluca, și a trimis jalobă la Tribunal, pentru că "asupra a toată averea bărbatului meu, urmează siguripsirea zestrei mele"46. Dar Tribunalul nici acum nu s-a lăsat intimidat și iar i-a răspuns: "Nu să cunoaști în ci an s-au întărit izvodul de zestre; să se prezinte actul dotal, în original, spre a se cunoaști cătimea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
jalobă la Tribunal, pentru că "asupra a toată averea bărbatului meu, urmează siguripsirea zestrei mele"46. Dar Tribunalul nici acum nu s-a lăsat intimidat și iar i-a răspuns: "Nu să cunoaști în ci an s-au întărit izvodul de zestre; să se prezinte actul dotal, în original, spre a se cunoaști cătimea di cari poate fi despăgubită, în averea bărbatului și atunci se vor regula cele de cuviință"45. La 1 decembrie 1850, Raluca a mai încercat și pe altă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
speranța că va ieși la liman: "Despre titlurile înzăstrărîi mele scrie ea vroind cinstita giudecătorie a ave lămurire, apoi mă rog să binevoiască a să adresarisi cătră părintele meu, D-lui Stolnicu Vasile Iurașcu, care păstrează la sine izvodul de zestrea mea, din anul, 1840 mai, 26 zile"46. Dar răspunsul i s-a dat prompt, la 5 și la 13 decembrie, 1850 : "Judecătoria acestui ținut Botoșanii vă răspunde că nu este datoare a ave în pricină corespondență cu fețe străine
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
26 zile"46. Dar răspunsul i s-a dat prompt, la 5 și la 13 decembrie, 1850 : "Judecătoria acestui ținut Botoșanii vă răspunde că nu este datoare a ave în pricină corespondență cu fețe străine; înșivă trebuie să înfățoșați titlurile zestrei, după care apoi să va regula cele de cuviință"47. Vasile Iurașcu a aflat repede de acest răspuns și, ca urmare, s-a adresat, cu jabolă, la Isprăvnicia ținutului, arătînd acolo că izvodul cu zestrea dată Ralucăi nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
înșivă trebuie să înfățoșați titlurile zestrei, după care apoi să va regula cele de cuviință"47. Vasile Iurașcu a aflat repede de acest răspuns și, ca urmare, s-a adresat, cu jabolă, la Isprăvnicia ținutului, arătînd acolo că izvodul cu zestrea dată Ralucăi nu-l mai are, pentru că i l-a furat un țigan bucătar, cînd a fugit de la el și de aceea roagă Isprăvnicia să intervină pe lîngă Eminovici, ca să-i deie alt izvod de zestre. Dar la cererea Isprăvniciei
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
acolo că izvodul cu zestrea dată Ralucăi nu-l mai are, pentru că i l-a furat un țigan bucătar, cînd a fugit de la el și de aceea roagă Isprăvnicia să intervină pe lîngă Eminovici, ca să-i deie alt izvod de zestre. Dar la cererea Isprăvniciei din 22 decembrie, 1850, Eminovici a răspuns că izvod nu poate da (s.n.) decît însemnarea de zestre ce a primit-o de la socrul său48. În această situație, rămîne să te întrebi: dacă Eminovici nu avea decît
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
fugit de la el și de aceea roagă Isprăvnicia să intervină pe lîngă Eminovici, ca să-i deie alt izvod de zestre. Dar la cererea Isprăvniciei din 22 decembrie, 1850, Eminovici a răspuns că izvod nu poate da (s.n.) decît însemnarea de zestre ce a primit-o de la socrul său48. În această situație, rămîne să te întrebi: dacă Eminovici nu avea decît o simplă însemnare de zestre, fără autentificarea judecătorească, pe ce s-a bazat el, cînd a scris "Copia izvodului de zăstre
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
din 22 decembrie, 1850, Eminovici a răspuns că izvod nu poate da (s.n.) decît însemnarea de zestre ce a primit-o de la socrul său48. În această situație, rămîne să te întrebi: dacă Eminovici nu avea decît o simplă însemnare de zestre, fără autentificarea judecătorească, pe ce s-a bazat el, cînd a scris "Copia izvodului de zăstre din anul 1840, mai 26", pe care a trimis-o Isprăvniciei ținutale? De bună seamă că presupusul izvod și pretinsa copie au fost ticluite
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cît mai mult umflat în obiecte de lux și în bani, încît valoarea lui totală să fie mai mare decît datoriile lui Eminovici. În casa memorială, din Ipotești, se află, pe două pagini, o fotocopie de pe acel închipuit izvod de zestre, cu scrisul lui Gh. Eminovici: Copia izvodului de zăstri din anul 840 mai 26. Să-l reproducem: "Una icoană Maica Domnului firicată în argint 101/2 galbini; una candilă de argint 91/2 galbini; patru ineli cu diamant 20 galbini
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
150). La 8 ghenarie, 1851, Raluca Eminovici a depus acest "izvod", la judecătoria Ținutului Botoșani 48, dar fără folos! Dacă judecătorii n-au putut-o crede cînd ea stăruia pentru asigurarea celor 1400 galbeni, pe care ea îi pretindea "din zestre", cum o puteau crede acum, cînd în "izvodul" de zestre, cu scrisul proaspăt, erau trecute atîtea obiecte de podoabă de aur, cu diamante, ori cu mărgean, apoi tacîmuri și rufărie de lux, ca la fetele de boieri mari? De exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
izvod", la judecătoria Ținutului Botoșani 48, dar fără folos! Dacă judecătorii n-au putut-o crede cînd ea stăruia pentru asigurarea celor 1400 galbeni, pe care ea îi pretindea "din zestre", cum o puteau crede acum, cînd în "izvodul" de zestre, cu scrisul proaspăt, erau trecute atîtea obiecte de podoabă de aur, cu diamante, ori cu mărgean, apoi tacîmuri și rufărie de lux, ca la fetele de boieri mari? De exemplu: 7 rochii de mătasă, 24 bucăți cămeși și fuste, 7
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
De exemplu: 7 rochii de mătasă, 24 bucăți cămeși și fuste, 7 șaluri și unul turcesc etc., etc., plus 3000 galbeni în bani; cine o putea crede? Și apoi, motivul principal pentru Tribunal de a respinge acest proaspăt izvod de zestre a fost că el n-avea autentificarea judecătorească, din anul căsătoriei, deci nu era actul legal, pe care judecătorii i-l ceruseră de atîtea ori. Din această cauză, Raluca Eminovici n-a căpătat întîietate, între creditorii soțului ei, și nici
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
436. 16. G. CĂLINESCU, op. cit., pag. 13. 17. AUGUSTIN Z. N. POP, Contribuții documentare, pag. 20. 18. GEORGE MUNTEANU, Eminescu (Familia poetului), "Luceafărul", anul XII, nr. 14 (362), sîmbătă 5 aprilie, 1969, pag. 6. 19. DR. VICTOR BRANIȘTE, Izvodul de zestre al părinților lui Mihai Eminescu, "Convorbiri literare", anul LVIII, 1926, pag. 44-48. 20. PETRU VINTILĂ, op. cit., pag. 42. 21. DR. VASILE BINZAR, Noi contribuții la biografia lui Mihai Eminescu, în volumul colectiv Zilele M. Eminescu, sesiune de comunicări științifice, Botoșani
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cap ai flori de luncă". Rămasă orfană, de ambii părinți, credem că ea stătea la vreo rudă. "Giunca", despre care poetul a scris în Erotocrit și pe care ea o păscuse astă vară, pe deal, poate că era singura ei zestre. Fără a face cercetări documentare, biografii lui Eminescu i-au zis de atîtea ori Elena. Pentru Cezar Petrescu, ea era Leana, nepoata pădura rului Pătru Toader Gînj, de la Baisa. Augustin Z. N. Pop i-a zis Ileana, care, printr-un
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Ipoteștiului și înstrăinarea cimitirului, cu tot cu mormîntul Casandrei. Aici se simte nevoia unei paranteze. La 5 ianuarie 1871, Gh. Eminovici a făcut cu ginerele său, Ion Drogli, o tranzacție dotală, cum că el îi dă Aglaiei 2.000 de galbeni o zestre enormă și imposibilă față de situația economică a lui Gh. Eminovici. Mai mult, pînă va cumpăra niște pămînt, echivalent capitalului de 2.000 de galbeni, el s-a obligat ca, la acești bani, să-i plătească ginerelui, procente de 10% pe
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de o familie grea e cu toate astea înzestrat c-o deșertăciune atît de mare, încît ar putea servi de prototip pentru acest viciu, după părerea mea cel mai nesuferit din lume. Măritîndu-se sora mea, el i-a promis o zestre de 2.000 de galbeni. Este ridicul cînd un om promite, în scris, ceea ce nici are, nici poate realiza; dar obligațiunea față de cumnatu-meu este pozitivă și bătrînul meu e ca și ruinat. Mai am o soră un geniu în feliul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
bănești față de Drogli. Dar ginerele Drogli a privit situația negustorește și, foarte la rece, l-a cerut pe socru în judecată. La 9 mai 1877, Tribunalul din Botoșani l-a condamnat pe Gh. Eminovici să-i achite lui Ion Drogli zestrea promisă în 5 ianuarie 1871, adică 2.000 de galbeni, cu care, în termen de doi ani, va trebui să-i cumpere niște pămînt, aici în țară și să-i mai dea și 400 de galbeni, procentele pe ultimii doi
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Moritz, din Ipotești, cu dobînda tot de 10% pe an, cum plătise și Gh. Eminovici pînă atunci. Așadar, Gh. Eminovici, prin vînzarea silită a Ipoteștiului, a rămas stăpîn numai pe perna de sub cap, pentru că Drogli a vrut să-și treacă zestrea soției în alte mîini, și tot în aceleași condiții 210. După vînzarea Ipoteștiului, poetul s-a simțit ca un pom dezrădăcinat. Toate legăturile sale, văzute și nevăzute, le-a simțit rupte în mod nemilos. De fiecare dată cînd revenea la
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de la Agafton, dar ele n-au primit-o. În această situație, s-a simțit obligat farmacistul Ion Franck, din Botoșani, pentru că Gh. Eminovici îi fusese acestuia naș, la cununie, și primise de la Eminovici, cu împrumut, 5000 de franci, care constituiau zestrea Harietei. Franck a luat-o pe Harieta la Botoșani și a așezat-o într-o casă, cu chirie. Din dobînda pe care o primea de la Franck, pentru acești bani, Harieta trebuia să-și achite chiria casei și hrana zilnică 265
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]