36,644 matches
-
sprijinul și încrederea marii mase a muncitorilor. Sovietele erau atunci dominate de partidele socialist, menșevic și socialist-revoluționar (SR). Bolșevicii, în ciuda numelui lor, erau în minoritate. Imediat, aceste soviete, inclusiv cel din Petrograd, afișau o linie moderată de sprijin pentru guvernul provizoriu, și nu înaintau pretenții dintre cele mai radicale — ceea ce obligă la nuanțarea obișnuitei noțiuni de „dualitate a autorității”. Intersecția între guvern și sovietul din Petrograd era asumată de către vicepreședintele său, republicanul socialist-revoluționar Alexandr Kerenski, care era și ministru de justiție
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
pentru a împiedica o așteptată contrarevoluție monarhistă sau o ruptură cu burghezia. Cu toate acestea, acest lucru nu răspundea urgenței realizării aspirațiilor maselor. Părțile revoluționare au fost, prin urmare, expuse riscului de a suporta aceeași discreditare populară ca și guvernul provizoriu. În ciuda dorinței populare de a pune capăt războiului, implicarea în Primul Război Mondial nu a fost pusă în discuție. În luna aprilie, la publicarea unei note secrete adresată de către guvern aliaților săi, indica faptul că acesta nu va afecta tratatele
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
în țările nou industrializate, să-și asume rolul revoluționar pe care îl jucaseră în trecut. Pentru el, numai acordarea „întregii puteri sovietelor” și continuarea revoluției putea opri războiul și asigura cuceririle Revoluției din Februarie. El refuza orice sprijin pentru guvernul provizoriu și pleda pentru confiscarea și împărțirea terenurilor de către țărani, controlul muncitoresc asupra fabricilor, trecerea imediată la o republică a sovietelor. Aceste idei fuseseră până atunci foarte minoritare chiar în rândurile bolșevicilor, care ținuseră linia comună de susținere a guvernului, "Pravda
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
Petrograd au refuzat să se întoarcă pe front. Alături de muncitori, ei manifestau cerând liderilor sovietului din oraș să preia puterea. Copleșiți de cererile populare, bolșevicii se opuneau revoltei premature, având în vedere că este încă prea devreme să răstoarne guvernul provizoriu: bolșevicii erau majoritari doar în Petrograd și Moscova, în timp ce socialiștii moderați încă mai păstrează o influență semnificativă în restul țării. Ei preferau să lase guvernul să meargă până la capătul posibilităților sale și să-și dovedească incapacitatea de a gestiona problemele
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
indiferent față de posibila restaurație a țarului, și un om din popor (fiu de cazaci și nearistocrat), ceea ce era ceva rar, la acea dată, în casta militară. Naționalist înainte de toate, el voia să țină Rusia în război, fie sub autoritatea guvernului provizoriu, fie fără. Mai degrabă sau chiar pre-fascist decât monarhist, el a devenit totuși destul de repede o speranță a fostei clase conducătoare, a nobilimii și burgheziei, și a tuturor celor care aspirau la o revenire la ordine, sau doar la pedepsirea
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
1917, Kornilov a organizat o revoltă armată, și a trimis 3 regimente de cavalerie pe calea ferată la Petrograd, cu scopul declarat de a înăbuși în sânge sovietele și organizațiile muncitorești și să păstreze Rusia în război. În fața incapacității guvernului provizoriu de a se apăra, bolșevicii au organizat apărarea capitalei. Muncitorii au săpat tranșee, feroviarii au trimis trenurile pe linii secundare, iar trupele în cele din urmă s-au împrăștiat. Consecințele puciului au fost importante: masele s-au reînarmat, bolșevicii au
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
Lenin, din ascunzătoarea lui, stabilind sloganul: „Fără susținere pentru Kerenski, luptă împotriva lui Kornilov”. Din ce în ce mai mulți muncitori și soldați credeau că nu poate exista o conciliere între vechea societate apărată de Lavr Kornilov și cea nouă. Puciul și prăbușirea guvernului provizoriu au dat sovietelor direcția de rezistență, le-au întărit autoritatea și au crescut aderența bolșevicilor. Prestigiul lor era în creștere: cu imboldul dat de contra-revoluție, masele s-au radicalizat, sovietele și sindicatele trecând pe partea bolșevicilor. La 31 august, sovietul
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
magazinele au rămas deschise. Unul dintre evenimentele decisive ale secolului al XX-lea a avut loc fără ca mulți oameni să-și dea seama. Dacă o mână de suporteri a fost în stare să preia controlul asupra capitalei, în fața unui guvern provizoriu pe care nimeni nu-l mai susținea, revolta trebuia acum să fie ratificată de către mase. A doua zi, la 25 octombrie, Troțki anunța oficial dizolvarea guvernului provizoriu după deschiderea Congresului Pan-Rus al Sovietelor Deputaților Muncitorilor și Țăranilor (562 de
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
Biserica Ortodoxă și stat, trecerea de la calendarul iulian la calendarul gregorian etc. Reușita din octombrie avea să realizeze pe termen scurt unele dintre premise imediate ale Revoluției Ruse apărute în februarie, luând în 33 de ore măsurile pe care guvernul provizoriu le-a tergiversat în 8 luni de existență. În 1871, muncitorii parizieni luaseră puterea în timpul Comunei din Paris. Primul experiment al „” (după cum o numise Friedrich Engels”) sfârșise cu masacrarea a între și de comunarzi și cu deportări în masă. Preluând
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
Primul Război Mondial făcuse Rusia să sângereze și o privase de mare parte din provizii. În mediul rural, neexistând bunuri de consum de cumpărat contra cerealelor, fermierii deja încetaseră să mai alimenteze orașele, chiar înainte de Revoluția din Februarie. Deja Guvernul Provizoriu al lui Kerenski trebuise să treaca la rechiziționarea forțată a stocurilor de alimente, pentru a hrăni orașele, unde foametea făcea ravagii. Ajungând la putere, bolșevicii au încercat să renunțe la astfel de practici nepopulare, dar în fața agravării situației sanitare și
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
maselor rurale, imensa majoritate a țării, bolșevicii au convocat între 10 și 16 noiembrie un congres țărănesc. În ciuda unei majorități SR ostile bolșevicilor, acest congres a ratificat decretul privind pământul și și-a dat sprijinul noului guvern, consacrând o uniune provizorie între proletariatul urban și țărănime. Astfel, în cele câteva luni foarte grele dinainte de tratatul de la Brest-Litovsk, noua putere a reușit să evite pericolul de a-și înstrăina și mai mult masele rurale, care deja se confruntau cu ostilitatea țariștilor, liberalilor
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
10 decembrie, liderii partidului KD, care s-au pus în fruntea rezistenței armate împotriva guvernului bolșevic, au fost declarați în stare de arest. Alții cred că prima perioadă a regimului sovietic s-a caracterizat mai ales prin clemență. Miniștrii guvernulului provizoriu au fost arestați, dar eliberați rapid. Cei mai mulți aveau să participe ulterior la războiul civil, de partea . Generalul Krasnov, care s-a ridicat imediat după insurecția din octombrie, a fost repus în libertate alături de alți ofițeri în schimbul cuvântului lor de onoare
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
cunoscută mai ales sub numele de Ceka. Acțiunea sa nu avea niciun temei legal sau judiciar (decretul prin care s-a înființat nu a fost făcut public înainte de moartea lui Lenin), și a fost în primul rând concepută ca instrument provizoriu de represiune, independent de justiție. Este condusă de un cinci membri (trei bolșevici și doi ), în frunte cu Felix Dzerjinski. Printre „sabotorii” și dușmanii prevăzuți de decret se numărau KD, SR de dreapta, jurnaliști, greviști... Încă de la început, Ceka a
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
perfect adevărat. Dar ceea ce nu se remarcă de multe ori este că această Adunare avea oricum să aibă mari dificultăți în a guverna în condițiile tulburărilor de atunci. Troțki exagera când spunea că Adunarea nu era altceva decât fantoma guvernului provizoriu: era dominată de aceleași partide care fuseseră în imposibilitatea de a controla situația în februarie 1917, și, ca și acestea, era lipsită de orice sprijin militar sau administrativ.” Încă din 9 ianuarie 1918 s-a luat în calcul mutarea guvernului
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
1917, Kornilov a organizat o revoltă armată, și a trimis 3 regimente de cavalerie pe calea ferată la Petrograd, cu scopul declarat de a înăbuși în sânge sovietele și organizațiile muncitorești și să păstreze Rusia în război. În fața incapacității guvernului provizoriu de a se apăra, bolșevicii au organizat apărarea capitalei. Muncitorii au săpat tranșee, feroviarii au trimis trenurile pe linii secundare, iar trupele în cele din urmă s-au împrăștiat. După tratatul de la Brest-Litovsk, țările au pus Rusia sub embargo și
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
-lea Congres al Partidului, ținut în același timp cu insurecția de la Kronstadt, a eliminat și dreptul de fracțiune în cadrul Partidului. Dar în fața impasului „comunismului de război” și prăbușirii economiei, Lenin a hotărât revenirea la un capitalism de piață limitat și provizoriu: Noua Politică Economică (NEP) a fost adoptată la același congres. Această liberalizare economică — care nu a fost dublată și de o liberalizare politică — avea să contribuie la revigorarea economiei. După Războiul Civil, a avut loc o schimbare foarte importantă în
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
declanșeze revoluția socialistă. În martie 1915, ea s-a dus în Elveția, unde a organizat "Conferință Internațională a Femeilor Socialiste", o întrunire antirăzboinica. Pe 1 martie 1917, tarul Nicolae al II-lea a abdicat, lăsând toată puterea în mâinile Guvernului Provizoriu. Bolșevicii din exil erau în acel moment disperați să să se reîntoarcă în Rusia, pentru a nu rămâne în afara vieții politice din țară. Ministrul de externe german, care spera că prezența la Petrograd a radicalilor bolșevici va ajuta încheierea unei
Inessa Armand () [Corola-website/Science/298302_a_299631]
-
Marele Duce Mihail Alexandrovici, și îi dăm binecuvântarea noastră la urcarea pe tron."” Marele Duce Mihail a refuzat să accepte tronul și a abdicat a doua zi, și astfel trei secole de istorie a dinastiei Romanov s-au încheiat. Guvernul Provizoriu a hotărât la început să-i țină pe Nicolae, Alexandra și pe copiii lor închiși în reședința imperială, Palatul Alexandru. În încercarea de a-i îndepărta din capitală și de a-i feri de posibile vătămări, guvernul lui Alexandr Kerenski
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
modernă contestă caracterul de revoluție populară a loviturii de stat, iar expresia Marea Revoluție Socialistă din Octombrie (M.R.S.O.) este folosită de partidele comuniste și troțkiste, bunăoară de comuniștii ruși. Revoluția bolșevică are drept cauză proximă măsurile represive ale guvernului provizoriu: închiderea ziarelor partidului ca și decizia guvernului de a trimite garnizoanele capitalei pe front.) O altă cauză proximă este refuzul obstinat al socialiștilor din Dumă de a lua puterea și forma un guvern socialist pur, așa cum cerea populația. O cauză
Revoluția din Octombrie () [Corola-website/Science/298393_a_299722]
-
de a trimite garnizoanele capitalei pe front.) O altă cauză proximă este refuzul obstinat al socialiștilor din Dumă de a lua puterea și forma un guvern socialist pur, așa cum cerea populația. O cauză fundamentală a revoluției bolșevice este refuzul guvernelor provizorii de a încheia pacea (care a fost prima cerere afișată pe pancartele revoluției din februarie), asta cu atât mai mult după eșecul total al ofensivei din 16 iunie ordonată de guvernul provizoriu (și care s-a soldat cu aproape jumătate
Revoluția din Octombrie () [Corola-website/Science/298393_a_299722]
-
cauză fundamentală a revoluției bolșevice este refuzul guvernelor provizorii de a încheia pacea (care a fost prima cerere afișată pe pancartele revoluției din februarie), asta cu atât mai mult după eșecul total al ofensivei din 16 iunie ordonată de guvernul provizoriu (și care s-a soldat cu aproape jumătate de milion de soldați ruși omorâți fără nici un câștig) și a concentra eforturile administrative pentru corijarea gravelor dezechilibre sociale. (țăranii, care reprezentau majoritatea absolută a populației voiau reformă agrară cu împroprietărire, în timp ce
Revoluția din Octombrie () [Corola-website/Science/298393_a_299722]
-
orașelor, și ei țărani la origine, voiau schimbarea relațiilor umilitoare dintre patronat și forța de muncă) Guvernul revoluționar a alunecat gradual, dimpotrivă, dinspre poziții pro-reformă, înspre măsuri autoritare și nedemocratice. Insurecția bolșevică survine pe fondul deteriorării complete a popularității Guvernului provizoriu condus de Kerensky și a unei situații de criză profundă, atât pe front, cât și în întreaga societate și economie, fapt care a repolarizat societatea pe vechea linie de fractură dintre clase. Ea este, de asemenea, o reacție la provocările
Revoluția din Octombrie () [Corola-website/Science/298393_a_299722]
-
pe front, cât și în întreaga societate și economie, fapt care a repolarizat societatea pe vechea linie de fractură dintre clase. Ea este, de asemenea, o reacție la provocările unui guvern nefuncțional și regim muribund. Unii istorici văd înlocuirea Guvernului provizoriu al lui Kerensky cu guvernul bolșevic al lui Lenin mai mult ca o prăbușire a primului, decât ca un rezultat al acțiunii celui de-al doilea. Fapt istoric este totuși că Lenin a impus, în 10 octombrie, Comitetului Central al
Revoluția din Octombrie () [Corola-website/Science/298393_a_299722]
-
din iulie, acesta chiar credea sincer în amenințarea unei contra-revoluții organizată de Kerenski, mai ales că presa vehicula zvonuri despre intenția guvernului de a evacua capitala la începutul lui octombrie. De altfel, arhivele confirmă faptul ca fostul șef al guvernului provizoriu (Lvov) intenționase chiar și mai înainte să mute capitala la Moscova pentru a scăpa de prezența în capitală a soldaților care participaseră la revoluție. Kerensky însuși, ca și alți membri ai guvernului său, intenționa, așa cum făcuse și în iunie, să
Revoluția din Octombrie () [Corola-website/Science/298393_a_299722]
-
urmă fiind una pur defensivă. La 25 octombrie 1917 (după calendarul iulian încă în uz la acea vreme în Rusia, sau 7 noiembrie după calendarul gregorian) grupări militare conduse de liderul bolșevic Vladimir Ilici Lenin au înlăturat de la putere guvernul provizoriu al lui Alexandr Kerenski aproape fără vărsare de sânge. Gărzile Roșii conduse de bolșevici au preluat controlul principalelor puncte din capitală întâmpinând o slabă opoziție. În noaptea de 24-25 octombrie/6-7 noiembrie 1917 a fost ocupat Palatul de Iarnă, reședința
Revoluția din Octombrie () [Corola-website/Science/298393_a_299722]