KorAP: Find »[drukola/base=vânt & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1450 1451 1452 ...1489 >

37,223 matches

Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864

Donatorul de umbră Ed.Junimea 2000 • Sertarul cu emoții Ed.Junimea 2006 2)Dramaturgie 1. Hora întreruptă Casa de creeație Iași 1975 2. Volumul "Mașina de vânt" Ed.Cronica Iași 1996 ; cu piesele : Calul Verde, Regulamentul de bloc, Mașina de vânt și Cavou Bar Piese de teatru montate: • Hora întreruptă imprimată la Radio Iași ; TVR film realizat de Letiția Popa 1975 • Alegerea apelor montată de Teatrul V. I. Popa Bârlad 1974 regia Cristian Nacu • Calul verde imprimat la Radio Iași ; spectacol

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
Bănică ; montată pe scena Teatrului Național "Vasile Alecsandri" Iași 1981 regia : Dan Nasta • Regulamentul de bloc spectacol lectură în cadrul Cenaclului de dramaturgie al Uniunii scriitorilor în lectura autorului : montat pe scena Teatrului Național Iași, regia Dan Nasta, 1991 • Mașina de vânt Teatrul Național Iași 1999 regia Constantin Popa • "Gheorghe Popescu" 2007 în curs de montare pe scena Teatrului Național Iași, regia Ovidiu lazăr, scenografia Rodica Porumbel ; în distribuție : Petru Ciubotaru, Emil Coșeriu, Constantin Popa Scenarii și adaptări • "Livada cu ... oameni" scenariu

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
secolul XX, care pune în joc degradarea unui tip al umanității prin alienare ruptură condiționată de un complex proces socio-istoric, bio-ecologic și moral-spiritual, amputînd ființa umană de propria existență, precum o plantă smulsă din solul ei hrănitor, purtată haotic de vîntul uscăciunii. Asemenea oameni trăiesc fără să existe, sînt alienați, fie ca cei străini pe meleaguri de noapte, aruncați fără copilărie și fără memorie, fie alienați ca cei mintali a căror cugetare e străină de cea a semenilor. Lipsiți de identitatea

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
pe cealaltă parte. Se propune aici o pagină a înfrînților vieții, a căror ultimă salvare nu este nici măcar sinceritatea, ci luciditatea dureroasă asumată în genunchi. Părăsind ordinea cronologică a apariției pieselor lui C. Popa, mă opresc asupra textului " Mașina de vînt". Ca și în "Calul verde", pretextul sentimental e doar manevra prin care se speră ( zadarnic) abaterea atenției cenzurii de la mesajul fundamental. Și aici, totalitarismul nu ne apare doar ca distrugător politic, sau nu numai politic, ci ca o forță ce

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
Umanitarismul totalitar este privit de autor ca cea mai periculoasă formă de dictatură. Este o dictatură morală. Ea pune ordine, odată pentru totdeauna, în viața tulbure, plină de indecizii, de neprevăzut, de libertate în fond, a sentimentelor noastre. "Mașina de vînt", acordînd metaforei încă o treaptă plastică, este imaginea puterii malefice, care distruge fără să construiască, și care, finalmente, îi înghite și pe cei ce au slujit-o. "Regulamentul de bloc" apare ca reacție la un fenomen politic intern și la

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
de bloc"(dincolo de comentariul ce amendează o conjunctură creatoare a unei monstruozități cu chip uman) s-ar dori drumul de la mistificare spre autenticitate, de la umilință spre demnitate, de la a fi oricum spre a fi tu însuți. Constantin Popa Mașina de vînt Referințe critice Măștile absurdului După o "uvertură" în tonuri prețios-poematice (per parcurs mai pîlpîie inflexiuni de lirism oarecum artificios), sugerînd un eteric ceremonial al iubirii, în piesa " Mașina de vînt" sîntem conduși, printr-o suită de replici zvîcnite, surescitate în

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
oricum spre a fi tu însuți. Constantin Popa Mașina de vînt Referințe critice Măștile absurdului După o "uvertură" în tonuri prețios-poematice (per parcurs mai pîlpîie inflexiuni de lirism oarecum artificios), sugerînd un eteric ceremonial al iubirii, în piesa " Mașina de vînt" sîntem conduși, printr-o suită de replici zvîcnite, surescitate în intimitatea unei căsnicii intrate, ireversibil, în derivă. Umbre grele atîrnă prin toate ungherele, platitudinea se întinde ca o mîzgă peste zone sortite emoțiilor inefabile, faza crepusculară a acestei conviețuiri consumîndu-se

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
Florin Faifer Premieră la "Naționalul" ieșean Ultima premieră a actualei stagiuni a Teatrului Național "Vasile Alecsandri" din Iași se va produce mîine, ora 18, la Sala Studio a instituției. Spectacolul prezentat pentru prima dată în fața publicului se numește "Mașina de vînt" și îi aparține actorului Constantin Popa, care semnează de această dată atât textul, cît și regia. Întrebat de motivația acestei montări, autorul-realizator a răspuns: "Pentru că acum i-a sunat ceasul scenic... Și pe scena Teatrului Național, pentru că scîndurile acestei scene

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
l-a făcut cu o plachetă de versuri, "Prețul alegerii", Editura Junimea, continuînd cu alte volume de versuri, pentru ca în 1996 să îi fie editată o primă carte cu piese de teatru, care poartă chir titlul actualei premiere, "Mașina de vînt". "Mașina de vînt" a fost scrisă cu 15 ani în urmă, dar autorul o consideră și acum actuală prin tematica sa: cuplul, dragostea în raport cu intervenția politicului și moralei. Într-un context politic anacronic, dar care nu trebuie uitat. Partenerii de

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
cu o plachetă de versuri, "Prețul alegerii", Editura Junimea, continuînd cu alte volume de versuri, pentru ca în 1996 să îi fie editată o primă carte cu piese de teatru, care poartă chir titlul actualei premiere, "Mașina de vînt". "Mașina de vînt" a fost scrisă cu 15 ani în urmă, dar autorul o consideră și acum actuală prin tematica sa: cuplul, dragostea în raport cu intervenția politicului și moralei. Într-un context politic anacronic, dar care nu trebuie uitat. Partenerii de echipă ai lui

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
un context politic anacronic, dar care nu trebuie uitat. Partenerii de echipă ai lui Constantin Popa sînt actorii Constantin Pușcașu, Livia Iorga, Doina Deleanu și Călin Chirilă. Scenografia îi aparține Rodicăi Arghir. Oltița Cîntec ("Evenimentul", 17 iunie 2000) " Mașina de vînt" de Constantin Popa la Naționalul ieșean Scrie teatru așa cum joacă teatru: cu bucurie, cu dăruire. În fiecare dintre piesele aduse pe scenă pînă acum de la spectacolele cu Calul verde și Regulamentul de bloc au trecut ceva ani -, dramaturgul-actor dă la

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
animă destine eșuate, festele ce viața are grijă să le aștearnă la fiece pas. Și de fiecare dată printre cadrele realiste ale unei încăperi-cutie dintr-un bloc de uniformă se ițesc himere ba un cal verde, ba o mașină de vînt, cînd amenințătoare, cînd mîngîietoare pentru disperările celui neputincios. Și de fiecare dată Constantin Popa mobilizează cu vînă de dramaturg adevărat lecția marilor absurzi ai secolului XX. Răul, cu atât mai puternic într-o lume pe nepotriva omului normal, adică liber

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
piesa ce tocmai am văzut-o cu sugestii dostoievskiene. În prezența insului fără nume E la puterea n -, a insului care intră și iese nestingherit diabolic din apartamentul celor doi Ei, se insinuează frigul metafizic, descins dintr-o mașină de vînt simbolic prezentă în spectacol și în text. Răul învelit în cele mai bune intenții comunitare binele și prosperitatea familiei care, al rîndul ei, este celula societății, moralitatea intangibilă a certificatului-contract de căsătorie etc. dobîndește în spectacol chipul proteic și vocea

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
soția, resemnată și înțelepțită, dorește să abdice, Poetul îi răspunde cu un eseu lung și metaforic, răspunzător pentru lungime și nescenicitatea momentului fiind în întregime regizorul, îngăduitor cu dramaturgul. Pe Livia Iorga am surprins-o în spectacolul cu Mașina de vînt într-o formă actoricească foarte bună. Are firesc, știe să convingă, trăiește adevărul iubirii sale și ne convinge de adevărul ei. Mărturisim, cu orice risc, surpriza de a vedea o actriță stăpînă pe mijloacele ei actoricești, pe talent și bun

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
cameră. Aluziile politice, ca țși stereotipia de loc al viețuirii și de vestimentație vetustă, trimit la un trecut apropiat, de care ne despărțim cu greu. Un spectacol de văzut și de auzit, pentru minte și inimă. Sorina Bălănescu MAȘINA DE VÎNT premieră absolută Teatrul Național "Vasile Alecsandri" și-a propus să încheie stagiunea 1999-2000 cu o premieră a unei piese românești, un "preambul", dacă vreți, la stagiunea 2000-2001 dedicat dramaturgiei românești contemporane. E un risc asumat să pui în scenă spectacole

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
fiind "nesemnificative", "non-valoare", deși adevărul e altul. Acesta e motivul, probabil, pentru care, la Iași, se vor aduce, sub luminile rampei, piese românești contemporane. Primul pas va fi făcut duminică, 18 iunie, cînd, începînd cu orele 18,00, "Mașina de vînt" (autor și regizor CONSTANTIN POPA, actor al Naționalului, profesor univ. la Universitatea de Arte "G. Enescu") va cunoaște emoția primului spectacol. MAȘINA DE VÎNT se constituie într-un mesaj al intelectualului sugrumat de regimul Ceaușescu, nevoit să se comporte conform

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
Primul pas va fi făcut duminică, 18 iunie, cînd, începînd cu orele 18,00, "Mașina de vînt" (autor și regizor CONSTANTIN POPA, actor al Naționalului, profesor univ. la Universitatea de Arte "G. Enescu") va cunoaște emoția primului spectacol. MAȘINA DE VÎNT se constituie într-un mesaj al intelectualului sugrumat de regimul Ceaușescu, nevoit să se comporte conform "principiilor de clasă", dar care, de fapt, în universul său interior, e un răzvrătit, lucid și moral fiind. Actualitatea mesajului este dată de faptul

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
adică poate fi oricine. Bogat în metaforă, idee, textul vine în întîmpinarea actorului, oferindu-i acestuia posibilitatea de a se desfășura liber, fără constrîngeri de substrat, fără trimiteri obositoare la o filosofie de "mare anvergură". Cu alte cuvinte, "Mașina de vînt" e o piesă pentru actori, care-și așteaptă spectatorii în SALA STUDIO a Naționalului, în acest iunie incendiar la "rivalitate" cu fotbalul. Anca Negruți Din cronici Spectacolul "readuce în atenție problematica regimului comunist și a puteri politice devoratoare, care se

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
la "rivalitate" cu fotbalul. Anca Negruți Din cronici Spectacolul "readuce în atenție problematica regimului comunist și a puteri politice devoratoare, care se infiltrează, lent sau cu brutalitate, în intimitatea indivizilor, distrugîndu-le căsniciile, sufletele, viața. Scrisă înainte de '90, piesa " Mașina de vînt" de Constantin Popa surprinde o situație de criză din interiorul unei familii în care El și Ea au încetat de mult să mai trăiască unul pentru altul. Decis să oprească eroziunea sufletească, bărbatul se avîntă într-o pasiune năvalnică, pură

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
familii în care El și Ea au încetat de mult să mai trăiască unul pentru altul. Decis să oprească eroziunea sufletească, bărbatul se avîntă într-o pasiune năvalnică, pură, absolută. Piesă psihologică avînd ca fundal politic totalitarismul antedecembrist, " Mașina de vînt" e mai mult un poem dramatic al stărilor / ipostazelor între bărbat și femeie, un joc al renunțărilor, al pasiunilor și încleștărilor care nu poate sfîrși decît în derizoriu sau tragism. Autorul a ales să-și regizeze singur piesa, încredințîndu-le celor

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
care realismul și metafora, poezia și duritatea se contopesc amețitor. Un spectacol actual, deși nu aparține unei perioade de tranziție; un spectacol în care fiecare dintre noi se poate regăsi; un spectacol împotriva uitării unui sistem concentraționar, a "mașinii de vînt" care nu seamănă doar vrajbă și furtună, care nu distruge doar "celula de bază a societății", ci minează din interior echilibrul și așa precar al omului." Mioara Adina Avram (Monitorul, 17 iunie 2000) Părerea autorului " Mașina de vînt", nefiind nici

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
mașinii de vînt" care nu seamănă doar vrajbă și furtună, care nu distruge doar "celula de bază a societății", ci minează din interior echilibrul și așa precar al omului." Mioara Adina Avram (Monitorul, 17 iunie 2000) Părerea autorului " Mașina de vînt", nefiind nici publicată, nici jucată, e o piesă care, deocamdată, se sprijină pe opiniile lectorilor ocazionali și pe convingerile mele estetice și etice ceea ce o recomandă și pentru publicare, și pentru montarea scenică.* Regimul vroia un om nou, murdar, dar

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
adică este fericit, puternic, inspirat, generos, solidar chiar cu soția lui, față de care, de altfel, nu are nici un resentiment. "El la puterea N" este instrumentul puterii necruțătoare, a securității a tot văzătoare și a tot ascultătoare, este servitorul "mașinii de vînt", adică al forței distrugătoare care este un regim totalitar. Maleficul personaj știe perfect alfabetul distrugerii; el știe că stabilitatea, cîtă poate să fie, evident, este dată de echilibrul erotic; castrează-l pe om de iubire, și restul demolărilor e un

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
regim totalitar. Maleficul personaj știe perfect alfabetul distrugerii; el știe că stabilitatea, cîtă poate să fie, evident, este dată de echilibrul erotic; castrează-l pe om de iubire, și restul demolărilor e un fleac. Asta se întîmplă în "Mașina de vînt"; în numele unei morale și al unei etici socialiste, adică în numele unui sistem care n-are nici o etică și nici o morală, slujitorul, absurd în gînduri și fapte, provoacă vîrtejul, uraganul care răstoarnă, strică, otrăvește și nu lasă nimic pe unde activează

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
spre "etică" și liniștea căsniciei aflată sub mortală rutină, Ea 1 lăsată într-o halucinantă nedumerire și dezamăgire. Finalul piesei intenționează o subtilă și legică dialectică a evenimentelor, puterile necurate își devorează proprii slujitori ultimul pe care rafala "mașinii de vînt", de intensități apocaliptice, îl mătură, ca pe orice alt gunoi, este "El la puterea N" el (prietenul, fratele, tînărul, dînsul, dumnealui, excelența sa, amantul, preotul). Constantin Popa Cavou bar Referințe critice Măștile absurdului În gama de stări a acestui teatru, un

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]