37,442 matches
-
cînte, și toți plopii/ Cîntau duios în vînt,/ Și m-am trezit dodată/ Că plîng și eu și cînt!” (G. Coșbuc) Plopii „se cutremur” (Eminescu), se „zbat („Și-atunci, lîngă mormînt,/ Plopi cu frunza rară/ S-au zbătut ușor în vînt,/ Zile lungi de vară” - Topîrceanu), vuiesc („Plopii începură să se clatine cu vuiet”- Vasile Demetrius), în rezumat, sînt imagini plastice ale sensibilității neliniștite; tulbură 8). Din cauza foșnetului său permanent, - spune o legendă de Petre Dulfu -, plopul a fost blestemat de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Cînd orice se vinde,/ Cînd orice e marfă-/ Trezește un sunet bătrîn/ Din antica harfă.// Din cupe, din vin de uitare,/ Fie a virtuții eșarfă-/ Trezește un cîntec bătrîn/ Din antica harfă”), fie o expresie a zădărniciei tuturor faptelor („în vînt și uitare tot stînd,/ Cu zile grele, stăpîne -/ Oricine, orice au trăit,/ Nimic nu rămîne...”), fie o relaxare a interesului față de problemele dificile, complexe ale actualității („Cînd ore libere/ Sună/ Uitări și abandon,/ De-a lumii baricade.../ Relativ,/ Pardon”)3
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Cum ar fi altă viață.../ Același tic-tac de tîrziu,/ Cu tăceri ce plîng,/ Din nici un timp. Ca noaptea ploioasă/ Deafară...” 5) Concluzia e simplă: amînarea schimbării face imposibilă uitarea, întreține criza morală, devine un motiv de interminabilă agonie. Vorbe din „Vînt” în poemul „Vînt” sînt și aceste versuri: „Lîngă ușă frunzele s-au strîns,/ De departe vin ecouri vechi de plîns,/ Brumă, toamnă literară,/ Pe drum prăfăria se duce fugară”1). Ori de cîte ori le citești, iese în evidență formula
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
altă viață.../ Același tic-tac de tîrziu,/ Cu tăceri ce plîng,/ Din nici un timp. Ca noaptea ploioasă/ Deafară...” 5) Concluzia e simplă: amînarea schimbării face imposibilă uitarea, întreține criza morală, devine un motiv de interminabilă agonie. Vorbe din „Vînt” în poemul „Vînt” sînt și aceste versuri: „Lîngă ușă frunzele s-au strîns,/ De departe vin ecouri vechi de plîns,/ Brumă, toamnă literară,/ Pe drum prăfăria se duce fugară”1). Ori de cîte ori le citești, iese în evidență formula „toamnă literară”. Ea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
la climatul literar, nici la producția editorială de sezon, ci are cu totul alt înțeles: „toamnă literară” e, pur și simplu, o toamnă ca în literatură! Spunînd asta, poetul se scutește de efortul de a o mai descrie. Tot în „Vînt”, derutant e versul „în zăvoiul decadent”. „Decadent” (cerut de rimă: „talent”) n-are nici o legătură (cum cred unii) cu orientarea literară de care Bacovia s-a simțit atașat și nu lasă să se vadă (încă) o obsesie lexicală. „Zăvoiul decadent
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în decadență după venirea toamnei, fără frunze, gol. Reamintesc contextul: „Și-am stat singur supărat/ în zăvoiul decadent,/ Și prin crengile-ncîlcite mi-am notat/ Versuri fără de talent”. Autoironizîndu-se, autorul își permite și nițică afectare. „Versuri fără de talent” Aprecierea aceasta, din „Vînt”1), naște o serie de întrebări. Ce înțelege Bacovia prin „versuri fără de talent”? Au vreo legătură cu poemul în care se amintește de ele? „Talentul” e o dispoziție de moment asemănătoare cu „inspirația”? Dacă nu-i o ironie 2), această
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
acele versuri? Cred că după „sunet”, „greutate” și „căldură”. „Versurile cu talent” vin, parcă, de departe („e depărtat izvorul”, vorba altui scriitor), au o măreție a profunzimii și un sunet plin; cele „fără” sînt pripite, discordante, „reci și nesincere”. Poezia „Vînt” a apărut în 1915. Pe Bacovia problema propriilor versuri, cu sau fără talent, l-a frămîntat în continuare. Una din concluziile la care a ajuns e cuprinsă în următoarea „divagare utilă”: „în poeme de Plumb, acolo sunt neîntrecut...!”4). La
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și atestă înfrîngerea: „Vine întunericul...”, „negru profund, noian de negru”, care îl va cuprinde ca furtuna pe Romulus Rege, definitiv! Vremea urîtă a alternat cu cea senină pînă în ziua funeraliilor: „Vreme rece, cu cer mai mult noros... ploi intermitente... vînt moderat...” La mormînt, Miron Radu Paraschivescu a spus, uzînd de retorică: „A murit pe acestă vreme de primăvară ploioasă ce pare un omagiu al naturii care îl plînge cu ploile ei odată cu lacrimile noastre”.5 ) însă lacrimile după Bacovia n-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
stradă lăturalnică, ninge”, e, în fapt, un autocitat. Reia, rezumînd-o, această frază existentă în fragmentul precedent: „O după-amiază de iarnă, care trecea tăcută, într-o stradă lăturalnică”. Al treilea, menit să ateste prezența în memorie a unor vechi „pasiuni amoroase”, „Vîntul tremură-n perdele astăzi, ca și-n alte dăți...”, e ceva mai ușor de recunoscut: sînt legate între ele primele două versuri din ultima strofă a poeziei: „Pe aceeași ulicioară...” de Eminescu. însă, pentru starea lui Bacovia, întreaga strofă era
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
perdele astăzi, ca și-n alte dăți...”, e ceva mai ușor de recunoscut: sînt legate între ele primele două versuri din ultima strofă a poeziei: „Pe aceeași ulicioară...” de Eminescu. însă, pentru starea lui Bacovia, întreaga strofă era de actualitate: „Vîntul tremură n perdele/ Astăzi ca și altă dăți,/ Numai tu de după ele/ Vecinic nu te mai arăți!”4). Problema citatelor se pune și mai încolo. De pildă, următoarea frază din „Impresii de roman” se termină astfel: „Cărțile sunt scrise, în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nu sînt, cum s-ar putea crede, vreun vers de-al celei plecate, ci unul de-al lui Ștefan Petică, autor pe care Bacovia (aceasta nu-i singura dovadă) îl cunoștea par coeur: „Florile roșii muriră/ Flori de gherghine în vînt;/ Vise în stoluri răsfiră/ Pale tristeți pe mormînt”8). Despre plumb Plumb e un titlu norocos, care a contribuit la individualizarea unei cariere literare. Exagerînd doar puțin, aș spune: a și salvat-o. Mă îndoiesc că situația lui Bacovia în cadrul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
II Regi, 18, 33 8. „Furtună” pare scrisă pe tiparul „Toamnei” lui Coșbuc (v. Versuri, EPL, 1961, p. 144), însă geamătul bacovian, expresie a unei suferințe atroce, e mai profund decît cel din poemul autorului clasic. Acesta evocă încleștarea dintre vînt (barbar din nord) și „regele codru”: „Și codrul se-ndoaie;/ Și-l biruie vîntul,/ Rîzînd îl zugrumă/ Și-i rupe vestmîntul,/ Și părul i-l smulge/ Și-n văi îl aruncă”. (ib., p. 145) 9.Vieți paralele, Traducere de N.I.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Versuri, EPL, 1961, p. 144), însă geamătul bacovian, expresie a unei suferințe atroce, e mai profund decît cel din poemul autorului clasic. Acesta evocă încleștarea dintre vînt (barbar din nord) și „regele codru”: „Și codrul se-ndoaie;/ Și-l biruie vîntul,/ Rîzînd îl zugrumă/ Și-i rupe vestmîntul,/ Și părul i-l smulge/ Și-n văi îl aruncă”. (ib., p. 145) 9.Vieți paralele, Traducere de N.I. Barbu, Ed. Științifică, 1960, p. 82. 10. Ibidem, p. 83 ,,Am greșit colosal că
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
zac movile de aur, pentru a preface în pulbere maghernițele putrede ale politicei oligarhice, îmbîcsite de putoare și de păinjeniș... Vom construi majestoase trapeze de lemn în al căror ochi de frînghie hoiturile despoților vor face gimnastică funerară în bătaia vîntului...” (vol. 2, Ed. Cartea Romînească, 1922, p. 86) 3. Al. Macedonski, „La vizită” (Scene din viața bucureșteană), în Opere, 6, ediția cit., p. 225. 4. „Șantecleru coani Frosi”, în Matache Pisălog, Ed. Librăriei Leon Alcalay, BPT, f.d., p. 93. 5
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bicaz)”, în Piatra-teiului, Ediție îngrijită de Geo Șerban, EPL, 1967, p. 255. 5. „Pe lîngă plopii fără soț...”, în Poezii, ediția cit., p. 129. 6. Iată două exemple scoase din literatura epocii: „Plopii din marginea drumului își plîngeau frunzele în vînt și triști își încovoiau vîrfurile țuguiate” (Ion Popovici-Bănățeanu, „în lume”, în Muncitorul în literatura romînă, p. 90); „Și cu cît mă duce gîndul/ Peste vremuri înapoi,/ Tot mai suflă-n vînt icoana/ Unui car cu patru boi./ Uite-l cît
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
epocii: „Plopii din marginea drumului își plîngeau frunzele în vînt și triști își încovoiau vîrfurile țuguiate” (Ion Popovici-Bănățeanu, „în lume”, în Muncitorul în literatura romînă, p. 90); „Și cu cît mă duce gîndul/ Peste vremuri înapoi,/ Tot mai suflă-n vînt icoana/ Unui car cu patru boi./ Uite-l cît de-ncet coboară,/ încărcat cu galbeni snopi,/ Pe drumeagul de pe culme,/ Străjuit de-un șir de plopi”. (Vasile Militaru, „Car frumos cu patru boi”, în Romanțe, Ed.Muzicală, 1984, p. 79
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
p. 177), „Gaudeamus” (p. 149), „Idei III” (p. 196). 4. T. Arghezi, „Dintr-un foișor”, în Ars poetica, Ediție îngrijită de Ilie Guțan, Ed. Dacia, „Restituiri”, 1974, p. 209. 5. „Noapte de oraș II”, în Opere, p. 248. Vorbe din „Vînt” 1. Opere, p. 67. Dovadă că formula s-a menținut în limbajul publicistic, am regăsit-o într-o pagină din Universul literar, 46, nr.9, 23 febr. 1930, p. 140: „Primăvara literară se pare că - anul acesta - a început prea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
prea de timpuriu”. 2. Viața Romînească, 2, vol.6, 1907, p. 239. 3. Soveja [Simion Mehedinți], Primăvara literară, Ed. Librăriei Leon Alcalay, 1914, p. 13. Articolul care dă titlul volumului poartă mențiunea: „Tipărit în martie 1905”. „Versuri fără de talent” 1. „Vînt”, în Opere, p. 67. 2. Ipoteză mai greu de admis, întrucît în cele două situații cînd se referă la „talent”, Bacovia îi imprimă cuvîntului respectul cuvenit: „- Ce bine a scris/ Și cu talent/ Un inspirat/ Din secolul trecut...” („Legendă”) Și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
la șosea. Nimeni, nimeni , nimeni. (subl. m.) Boschetele stufoase de pe vară, teii înfloriți din mai încremenesc în tristeță desfrunzită și sură. înaintez pînă departe, la Hipodrom... Zările sînt moarte. (subl. m.) Numai glas de ciori și de crengi vuind în vînt” . ( Jurnal, I, ediție citată, p. 99. însemnare din 28 noiembrie 1898). 6. O asemenea scenă e menționată în „O alergare de cai”, de Constantin Negruzzi: „Domnul R. ne spuse că se va da semnalul alergării, îndată ce se vor cîntări concurenții
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
poet, cred, să nu aibă, în anumite momente, remușcări pentru „ușurătatea” existenței sale în raport cu a inșilor obișnuiți. Un asemenea contrast îl îndeamnă pe Arghezi să scrie: „Lumea plînge de necazuri/ Tu-ți pui gîndul pe atlazuri/ Și, de dor de vînt și mierle,/ Faci cu acul fir de perle” („Dor dur”), iar autorul Cuvintelor potrivite nu era unul care să-și umple zilele numai cu literatura: avea o gospodărie, un atelier tipografic etc. Cu atît mai izbitoare e percepția diferenței între
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în mai mult de un caz, a segregare valorică, a lipsă de stimă. Asta se întîmpla (și se mai întîmplă) și cînd era vorba de actori, instrumentiști, dirijori, oameni de știință. Orașul, în înțelesul de mai sus, se dă în vînt după „străini” și-i înstrăinează de el pe ai săi. în orice biograf se dă o luptă între curiozitate și decență, între voința de a informa despre toate lucrurile privitoare la viața unei personalități și teama de a nu-i
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
propriu-zise, ci asupra conceperii. Basmul nu pune niciodată la îndoială nașterea; conceperea este punctul crucial care asigură apariția copilului. Copilul poate fi dobândit în vis. Simbol al aventurii individuale, visul este expresia cea mai tainică a ființei. În narațiunea Ion Vântul [Niculiță-Voronca, I] se spune că: "Vântul e copil de fată de împărat fără bărbat, numai așa, din vis. Când l-a născut, Dumnezeu a mers si l-a botezat și i-a pus numele Ion Vântul." În basmul George cel
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
pune niciodată la îndoială nașterea; conceperea este punctul crucial care asigură apariția copilului. Copilul poate fi dobândit în vis. Simbol al aventurii individuale, visul este expresia cea mai tainică a ființei. În narațiunea Ion Vântul [Niculiță-Voronca, I] se spune că: "Vântul e copil de fată de împărat fără bărbat, numai așa, din vis. Când l-a născut, Dumnezeu a mers si l-a botezat și i-a pus numele Ion Vântul." În basmul George cel Viteaz [Ispirescu] o împărăteasă rămâne însărcinată
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
ființei. În narațiunea Ion Vântul [Niculiță-Voronca, I] se spune că: "Vântul e copil de fată de împărat fără bărbat, numai așa, din vis. Când l-a născut, Dumnezeu a mers si l-a botezat și i-a pus numele Ion Vântul." În basmul George cel Viteaz [Ispirescu] o împărăteasă rămâne însărcinată în vis. "Se făcea că umblă pe o câmpie verde și frumoasă. Pe acolo toate firicelele de iarbă erau însoțite, și două câte două se încovoiau una către alta și
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
trei ursitoare îl ursesc astfel: "să hie bogat și norocos"; "să fie hoț și criminal"; "lăsați să fie ca mine, că io sun cam șchioapă și nu pot să rânduiez mereu: când o fi dă noo ani, să vie un vânt turbat să-l ia să-l verse-n munții turbați!" [Bârlea, I]. Alte narațiuni prezintă consecințele nerespectării unor interdicții dictate de ursitoare la naștere. Astfel, ursitoarele previn părinții să nu lase fata afară din casă până la 18 ani. "Și n
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]