36,644 matches
-
conducerea măcar nominală a Casei de Habsburg-Lorena era astfel sortită eșcului. Dorințele naționale erau cu mult mai puternice decât resturile loialității dinastice. În 21 octombrie 1918, cu referire la manifestul împăratului, reprezentanții germani ai Consiliului Imperial au constituit Adunarea Națională Provizorie pentru Austria Germană. În 30 octombrie, Adunarea Națională condusă de Karl Seitz i-a dat comitetului său juridic, format din 20 de membri, numele de "Staatsrat" (nou organ executiv și judiciar al Adunării Naționale, avându-l în frunte pe același
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
serviciu guvernul cezaro-crăiesc devenit superfluu al Ministerpräsident-ului Heinrich Lammasch (al cărui cabinet fusese numit încă din 26 octombrie „cabinetul lichidării”). În 12 noiembrie 1918 a avut loc în Viena ultima ședință a Consiliului Imperial și în aceeași zi Adunarea Națională Provizorie a proclamat Republica Austria Germană. În 13 noiembrie, ultimul monarh Habsburg al Ungariei, regele Carol al IV-lea, s-a retras în aceeași măsură. Trei zile mai târziu, Ungaria devenea în mod efemer republică și a rămas mai târziu un
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
din decembrie 1989, Iliescu și o parte a disidenților politici au constituit Frontul Salvării Naționale, care a preluat puterea cu sprijinul forțelor armate conduse de Gen. Stănculescu. Iliescu a fost recunoscut ca lider al FSN și , prin urmare, al autorității provizorii a statului până la alegerile din 1992. Calitatea de lider provizoriu a statului a fost recunoscută și de Consiliul Frontului Salvării Naționale care s-a constituit ulterior din membrii FSN si a partidelor noi create. Un document descoperit în arhiva Ministerului
Ion Iliescu () [Corola-website/Science/296687_a_298016]
-
au constituit Frontul Salvării Naționale, care a preluat puterea cu sprijinul forțelor armate conduse de Gen. Stănculescu. Iliescu a fost recunoscut ca lider al FSN și , prin urmare, al autorității provizorii a statului până la alegerile din 1992. Calitatea de lider provizoriu a statului a fost recunoscută și de Consiliul Frontului Salvării Naționale care s-a constituit ulterior din membrii FSN si a partidelor noi create. Un document descoperit în arhiva Ministerului de Afaceri Externe polonez confirmă că, la 23 decembrie 1989
Ion Iliescu () [Corola-website/Science/296687_a_298016]
-
de bază comuniste diferit (uneori exprimate cu trăsături scandaloase — unul dintre sloganele susținătorilor lui Iliescu de la începutul anului 1990 a fost „Nu ne vindem Țara!”). La sfârșitul anului 1989, Frontul Salvării Naționale a preluat puterea și a constituit un guvern provizoriu, în frunte cu Petre Roman, și l-a numit pe Ion Iliescu președinte-interimar al României, ei urmând să preia autoritatea executivă până la următoarele alegeri. În ianuarie 1990, FSN, inițial, la nivel declarativ, organizat ca organism provizoriu al exercitării puterii, a
Ion Iliescu () [Corola-website/Science/296687_a_298016]
-
a constituit un guvern provizoriu, în frunte cu Petre Roman, și l-a numit pe Ion Iliescu președinte-interimar al României, ei urmând să preia autoritatea executivă până la următoarele alegeri. În ianuarie 1990, FSN, inițial, la nivel declarativ, organizat ca organism provizoriu al exercitării puterii, a hotărât să se transforme în partid politic. Întrucât acesta era format în principal din al doilea eșalon al fostului PCR, au izbucnit proteste anti-FSN, aprobate de partidele politice de opoziție Partidul Național Liberal (PNL) și Partidul
Ion Iliescu () [Corola-website/Science/296687_a_298016]
-
de Miron Cozma, au sosit în București și au reprimat demonstrațiile opoziției democratice. Cu toate acestea, liderii FSN au acceptat să împartă puterea cu partidele de opoziție până la alegeri. Astfel, la 13 februarie 1990, Iliescu este ales Președinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională, un organism creat pentru a prelua puterile prezidențiale în stat și în care au fost incluși reprezentanți ai tuturor partidelor politice apărute după Revoluție (dar în care FSN rămânea însă majoritar), preluând "de facto" interimatul la Președinția
Ion Iliescu () [Corola-website/Science/296687_a_298016]
-
de oraș. În 1691, "Castelul Santa Barbara" a fost asediat de francezi, iar în timpul "Războiului Spaniol de Succesiune " (1701 - 1714) a fost ocupat temporar de austrieci. Războaiele napoleoniene au ocolit orașul, care în perioada ocupației Valenciei (1811) a devenit capitala provizorie a regiunii. Alicante a suferit totuși în timpul "Războiului Civil Spaniol" (1936 - 1939), când au fost distruse și furate multe dintre operele de artă importante, care împodobeau bisericile și mânăstirile locale. Clima este subtropicală, cu veri lungi și fierbinți și ierni
Alicante () [Corola-website/Science/296749_a_298078]
-
și când are loc capitularea Vienei (pe 13 aprilie). Pe 27 aprilie 1945 este fondată a "Doua Republică a Austriei" pe teritoriul ocupat al țării, cu capitala la Viena; este recunoscută, în octombrie de Forțele Aliate care instituie un guvern provizoriu bazat pe constituția din 1920. Teritoriul Austriei este împărțit între forțele aliate învingătoare. La o întâlnire a acestora în 1945, s-a stabilit ca granițele Austriei să nu fie modificate cu excepția unor schimbări minore. Totuși, incidentele apărută în rândul populației
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
de piatră indică locurile de acces în fostele prăvălii. Ansamblul arhitectural se află în stare avansată de degradare, în cea mai mare parte bolțile sunt deteriorate, pereții și elementele de structură de la etaj sunt dărâmate. a fost montată o construcție provizorie de susținere a stâlpilor și a planșeelor, a pereților în mare parte înclinați și curbați. Ulterior clădirea a fost și mai mult degradată de un incendiu.
Hanul Gabroveni () [Corola-website/Science/317258_a_318587]
-
special cele două turle, existând riscul ca acestea să se prăbușească. Pentru a salva biserica de la prăbușire, prof.dr.ing. Anatolie Mihul (n. 1923) de la Facultatea de Construcții din cadrul Institutului Politehnic Iași, împreună cu asistentul său, Ionel Gosav, au apelat la o soluție provizorie, legând cele două turle între ele printr-un sistem care a rezistat mai mult de 25 ani. Odată cu trecerea timpului, degradarea bisericii s-a accentuat. La începutul secolului al XXI-lea, comunitatea armeană din Iași număra circa 150 de persoane
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
identității, a domiciliului și, după caz, a reședinței titularului acestuia. Acest document se eliberează începând cu vârsta de 14 ani. (2) In sensul prezentei ordonanțe de urgență, prin act de identitate se înțelege cartea de identitate, precum si cartea de identitate provizorie și buletinul de identitate, aflat în termen de valabilitate. (3) Buletinele de identitate, eliberate în condițiile legii, rămân valabile până la preschimbarea lor în totalitate. (Articolul a fost modificat prin art. I pct. 2 din Legea nr. 290/2005) Art. 12
Domiciliu (drept civil) () [Corola-website/Science/317722_a_319051]
-
Țar care avea încredere numai în soția lui Alexandra Feodorova și care nu-l plăcea pe Serghei și-l enumera printre dușmanii ei. La abdicarea lui Nicolae al II-lea, Serghei se afla la Moghilău. În timpul primei luni de guvernare provizorie, Marele Duce a rămas la Moghilău într-un exil voluntar la sfatul fratelui său Marele Duce Nicolae. Serghei Mihailovici s-a întors la Petrograd la începutul lunii iunie 1917. A rămas în fosta capitală imperială locuind cu fartele lui Nicolae
Marele Duce Serghei Mihailovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318046_a_319375]
-
la dizolvarea Sfântului Imperiu Roman. În cadrul Regatului Prusiei regiunea a făcut parte din Provincia Rinului. Prin Tratatul de la Versailles zona a fost anexată de către Belgia în 1920 sub formă de reparații de război. Până în 1925 zona a fost sub administrație provizorie. La un referendum, în care votul nu este secret, majoritatea covârșitoare a populației s-a declarat pentru alipirea definitivă la Belgia. În 1940 Belgia a fost ocupată de către trupele Germaniei naziste, iar Cantoanele din Est au fost alipite acesteia din
Comunitatea germanofonă din Belgia () [Corola-website/Science/318257_a_319586]
-
între 1887-1888, corpul de o parte și alta a celei de-a doua poartă, tot între 1887-1888 de-a lungul afluentului Crișul Negru, Valea Nimăieștilor, corpul internatului pavelian (prelungit ulterior între 1891-1892). Tot episcopul Pavel ridică la 1888 (ca sală provizorie de gimnastică peste care între 1914-1920 episcopul Demetriu Radu mai adaugă două nivele) ceea ce astăzi este demisolul internatului iar între 1899-1900 istorica sală de festivități și sport. Ultima componentă este construită de episcopul Valeriu Traian Frențiu între 1939-1941. Privită de
Colegiul Național „Samuil Vulcan” din Beiuș () [Corola-website/Science/318347_a_319676]
-
numai pînă la convocarea Adunării Constituante nu se grăbea să organizeze alegerile. La data de 14 iunie 1917 alegerile pentru Adunarea Constituanta au fost programate pentru 17 septembrie iar convocarea membrilor acesteia pe 30 septembrie. Însă pe 9 august Guvernul Provizoriu fiind sub președinția lui Alexandr Kerenski a decis că alegerile să fie programate la data de 12 noiembrie, iar convocarea membrilor Adunării Constituante pe 28 noiembrie 1917. Imediat după Revoluția din Februarie la 27 octombrie 1917 Consiliul Comisarilor Poporului adopta
Alegeri pentru Adunarea Constituantă Rusă, 1917 () [Corola-website/Science/319515_a_320844]
-
alegători. Femeilor și soldaților li s-a permis să voteze. 586 de locuri au fost alese prin reprezentare proporțională. Simbol al rezistenței franceze față de ocupația germană și fondator al Franței Libere Forțelor, generalul Charles de Gaulle a condus un guvern provizoriu compus din cele trei forțe politice principale de rezistență: Partidului Comunist Francez (PCF), secțiunea franceză a Muncitorilor "Internațional (socialiști, SFIO) și Mișcarea Creștin Democrat Popular Republicana, (MRP).Acesta a susținut o politică economică inspirat de programul de Consiliul Național al
Alegeri legislative în Franța, 1945 () [Corola-website/Science/319661_a_320990]
-
Adunarea Națională să pregătească un nou text constituțional. De Gaulle și "Alianță celor trei partied” au votat " Da “, în timp ce radicalii și conservatorii au militat pentru " Nu "." Da „a câștigat cu 96% din voturi. Acest rezultat a reflectat sprijinul pentru guvernul provizoriu și voința poporului pentru schimbare. Nesurprinzător,cele "Alianță celor trei partide" a câștigat o largă majoritate în Adunarea Națională. Partidul Radical, care a fost partidul conducător de stânga în A Treia Republică Franceză a suferit un rezultat catastrofal, și partidul
Alegeri legislative în Franța, 1945 () [Corola-website/Science/319661_a_320990]
-
ar putea suspenda alegerile așa cum a suspendat și alegerile programate in 1937 și 1938 și a organizat o lovitură de stat preventivă care l-a înlăturat prematur pe Vargas de la putere pe 29 Octombrie, 1945 și a instalat un guvern provizoriu condus de José Linhares pentru a asigura libertatea și dreptatea alegerilor. În timpul acestei perioade de liberalizare, Vargas a fondat 2 partide: Partidul Social Democrat (PSD), un partid de centru - dreapta compus în principal din burghezia industrială națională care l-a
Alegeri prezidențiale în Brazilia, 1945 () [Corola-website/Science/319680_a_321009]
-
a fost un tanc ușor, fabricat de Germania în anii 1930. Denumirea oficială a acestui vehicul era Panzerkampfwagen II (abreviat PzKpfw II). Proiectat ca o măsură provizorie până la apariția tancurilor medii germane, acest tanc a jucat un rol important în primii ani ai celui de-al Doilea Război Mondial. Producția acestui tanc ușor a încetat la începutul anului 1943, dar șasiul a fost folosit ulterior pentru alte
Panzer II () [Corola-website/Science/319737_a_321066]
-
la rândul ei pentru ucrainizare. După abdicarea împăratului Nicolae al II-lea, liderii comunității ucrainene au reușit în sfârșit să organizeze Rada Centrală în Kiev. Președintele primei Rade a fost Mihailo Grușevski. Deputații ucraineni au dorit să obțină aprobarea Guvernului Provizoriu de la Petrograd pentru formarea unui guvern regional. Membrii Radei Centrale aparțineau unui spectru politic larg: socialiști-revoluționari, social-democrați ucraineni sau ruși, naționaliști polonezi sau evrei, reprezentanți ai armatei și țărănimii și ai minorităților. Elementele demobilizate ale fostei armate imperiale care mai
Ucraina după Revoluția Rusă () [Corola-website/Science/319735_a_321064]
-
și în vederea legăturilor speciale ce au avut loc în acel an între Moscova și Budapesta (un acord în ceea ce privește cooperarea economică și reluarea completă a relațiilor diplomatice), puterile vestice au impus alegerile libere și nu și-au dat consimțământul în ceea ce privește guvernul provizoriu până când nu au avut susținere sovietică. Alegerile, cu buletine secrete de vot și fără recensământ sau fraudă, au fost cele mai democratice și libere din Ungaria până în 1990- “primele alegeri libere din istoria Ungariei”. Doar liderii partidelor de dreapta dizolvate
Alegeri legislative în Ungaria, 1945 () [Corola-website/Science/319744_a_321073]
-
Consiliul Antifascist de Eliberare Populară a Iugoslaviei, cunoscut cu abrevierea iugoslavă (în ) a fost o organizație umbrelă politică pentru consiliile de eliberare națională a rezistențelor iugoslave împotriva ocupației forțelor Axei, care ulterior a devenit guvernul provizoriu al Iugoslaviei pe timpul războiului. a fost înființat la 23 noiembrie 1943, pentru a administra teritoriile controlate de partizani. A fost principala conducere politică a rezistențelor iugoslave în timpul ocupației Puterilor Axei din Al Doilea Război Mondial.
AVNOJ () [Corola-website/Science/319777_a_321106]
-
1917 a permis numeroaselor grupuri etnice din Imperiul Rus să pretindă o largă autonomie ca și dreptul la autodeterminare. În luna martie a aceluiaș an, a fost proclamată la Kiev Republica Populară Ucraineană, entitate autonomă din cadrul Rusiei, recunoscută de Guvernul Provizoriu Rus, condusă de un parlament - Rada Centrală - dominat de elementele socialiste. Guvernul Provizoriu de la Petrograd, slab și ineficient, a rămas loial Antantei și a dorit continuarea participării la un război profund nepopular, lansând Ofensiva Kerenski în vara anului 1917. Ofensiva
Războiul de Independență al Ucrainei () [Corola-website/Science/319748_a_321077]
-
autonomie ca și dreptul la autodeterminare. În luna martie a aceluiaș an, a fost proclamată la Kiev Republica Populară Ucraineană, entitate autonomă din cadrul Rusiei, recunoscută de Guvernul Provizoriu Rus, condusă de un parlament - Rada Centrală - dominat de elementele socialiste. Guvernul Provizoriu de la Petrograd, slab și ineficient, a rămas loial Antantei și a dorit continuarea participării la un război profund nepopular, lansând Ofensiva Kerenski în vara anului 1917. Ofensiva s-a dovedit a fi un dezastru total pentru armata rusă. Contraatacul german
Războiul de Independență al Ucrainei () [Corola-website/Science/319748_a_321077]