36,556 matches
-
noastre în geamăt și suspine. Diriguitorii, hulituri diavolești, au înlocuit virtutea și rugăciunea cu minciuna și dezmățul. Omul a devenit fiară și hoit nepăsător, sahară pustie care a îngropat tot ce-i românesc, a îngropat tot ceea ce au clădit și adunat de veacuri părinții noștri. Neamul se stinge zi de zi. Cei jertfiți, neclintită credință, oști îngerești, se zvârcolesc în adâncuri neștiuți, mulți neprohodiți la căpătâi, fără flori, fără lacrimi. În neliniște, o țară stoarsă își încordeză istovitele puteri ca să suporte
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
viața colectivității umane: individ, neam, Dumnezeu. Sensul de realizare a istoriei este unilateral și limitat în timp, având ca termen final reuniunea tuturor popoarelor în Dumnezeu. La picioarele tronului Dumnezeiesc fiecare națiune se va prezenta cu rodul ce l-a adunat în viața ei pământească. Istoria universală e dominată de un singur impuls: întoarcerea ei la Creatorul omului și al popoarelor. Lumea actuală constituie un provizorat. Ea a fost creată de Dumnezeu cu un scop limitat și precis: să verifice condiția
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
ale regiunii sub aspect cultural și literar.” Satisfacția era în bună parte justificată. Mai cu seamă în prima sa perioadă (1933-1936), când are un mai pronunțat caracter literar, H. se menține la nivelul unei excelente reviste de provincie, reușind să adune în jurul ei numeroase talente și să-și formeze un profil distinct. Deși se bizuie aproape exclusiv pe colaborarea unor autori locali, conținutul este destul de bogat, iar calitatea textelor deseori surprinzătoare. Apar aici versuri, proză, eseuri, cronici și recenzii, studii istorice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287455_a_288784]
-
general-umane: avari și vrăjitoare, firi aprinse și semețe, muncitori ai pământului (Dăruța - model de bunătate, Gheorghe - întruchipare a mândriei, badea Iacob - adevărat cavaler al speranței). Lirica lui V. s-a sincronizat cu momente de vârf ale poeziei românești postbelice. Eseistica, adunată în volumele Viața cuvântului și A vedea cu inima, ia forma unor instantanee despre problemele sociale, etice și politice ale timpului, de meditații lirico-filosofice asupra actului artistic (modernitate, logică poetică, viziunea scriitorului asupra realității obiective și interpretarea subiectivă a faptelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290464_a_291793]
-
social-politică”. Inițial tipărită cu format de ziar, apoi cu format de carte, revine în cele din urmă la cel de ziar. Director: Ion Stoia-Udrea. Comitetul de redacție (în 1936): Virgil Birou, Ștefan Gombosiu, Romul Ladea, Tiberiu Vuia. Ion Stoia-Udrea a adunat în jurul publicației personalități ale vieții culturale timișorene, de la Frányo Zoltán, Méliusz József la Sabin Drăgoi și Zeno Vancea, mai târziu Silvio Guarnieri, Petru Sfetca, Florian Potra, Alexandru Jebeleanu, Petru Vintilă, Pavel Bellu. Energia lui, spiritul polemic, dar și pregătirea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290658_a_291987]
-
témoignage de Blaga qui ouvre le recueil Din lirica universală (De la poésie lyrique universelle), leș autres traductions ont été rédigées à partir de l'époque de la deuxième guerre mondiale, " quand on entendait encore leș canons de la guerre " : Cele mai multe dintre tălmăcirile adunate în culegerea de față s-au alcătuit, cu scurte sau mari întreruperi, în cursul anilor, incepand cam din 1943, cănd băteau încă tunurile războiului. Transpunerile se datoresc exclusiv entuziasmului cu care sufletul meu a răspuns izvoadelor ce le aveam în
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
ceresc peste/ciuturi se-ndoaie/în mierea fântânilor/barbă și-o-nmoaie. " " L'apiculteur céleste/sur leș seaux se penche, dans le miel des fontaines/mouille să barbe blanche. " (Peisaj trecut/Paysage d'antan) (Miclău, 1978 : 345) ; " Albinele-n faguri adună/și-amestecă învierea,/ceară și mierea. " " Leș abeilles mêlent/la résurrection,/la cire et le miel à l'unisson. " (Trezire/Réveil) (Miclău, 1978 : 411) ; " un spin cu foc de albina " " le dard à feu d'abeille " (Poetul/Le poète) (Miclău
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
2008 : 23). Le traducteur offre l'équivalent littéral du nom " pâlpâire " ; l'effet ainsi créé est loin d'être poétique. " neodihna " " manque de repos " (Leagănul /Le berceau) (Villard, 2008 : 41). Le traducteur emploie un registre non-poétique, commun. " Albinele-n faguri adună/și-amestecă învierea,/ceară și mierea. " " Leș abeilles amassent dans le rayon de miel/et mélangent la résurrection,/le cierge et le miel. " (Trezire/Éveil) (Villard, 2011 : 57). L'équivalent contextuel du verbe " a aduna " (" ramasser ") est " mêler ", plutôt qu
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
non-poétique, commun. " Albinele-n faguri adună/și-amestecă învierea,/ceară și mierea. " " Leș abeilles amassent dans le rayon de miel/et mélangent la résurrection,/le cierge et le miel. " (Trezire/Éveil) (Villard, 2011 : 57). L'équivalent contextuel du verbe " a aduna " (" ramasser ") est " mêler ", plutôt qu'" amasser ". En plus, le traducteur produit un contresens, traduisant le nom " ceară " (" le miel ") par " le cierge ". Une erreur lexicale généralisée que nous avons identifiée dans le corpus, surtout dans le cas des traducteurs roumains
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
se-ntorcea mereu/contimporan cu fluturii, cu Dumnezeu. Voilà la terre bercée du bleu des cieux/ Où îl vécut, contemporain de Dieu ! " (Cântec pentru anul 2000/Chanson pour l'an 2000) (Romanescu, 1998 : 60) ; Eu/nu mă căiesc/c-am adunat în suflet și noroi -/dar mă gândesc la tine. " " Non, je ne regrette pas/D'avoir parmi leș perles/ Du coffre de mon âme/Un peu de boue./ Mon problème ce n'est que țoi [...]. " ( Vei plânge mult ori vei
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
lucifericul, mioriticul. Poem critic, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1997, p. 34 : " Ideea misterului apare că o idee universală, ca o idee epistemologica ce constituie țintă ultima a tuturor modurilor de cunoaștere. Este o idee-corolar, ca un fel de "signatura rerum" [...] ce adună într-o formulă unică lumea sensibilă, esențele reflectate ale acesteia. " (" L'idée du mystère apparaît comme une idée universelle, comme une idée épistémologique, qui constitue le but ultime de tous leș moyens de connaissance. C'est une idée-corolaire, une sorte
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
trăirii, ca în melodiile lăutărești. Autorul se dovedește însă un virtuoz al tehnicii de versificație în Pro gloria Bacchi (1927), unde se împletesc legenda și incantația religioasă cu un erotism exploziv. Volumul Ceas rău și alte schițe, clișee, amintiri (1918 ) adună o proză mai puțin coerentă, însă pe alocuri percutantă, vădind o anume forță de tip dostoievskian. Subiectele se desfășoară prin intermediul unui dialog foarte viu, pedalând pe înfierarea patimii și înțelegerea adâncă a suferinței (un bătrân ce se îndreaptă în căruță
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287591_a_288920]
-
vagi, nedefinite, ale „tainicului asfințit de lume”. Rafinamentul universului și limbajului poetic se vădește în cultivarea impresiilor și cuvintelor rare („defilee” rimează cu „Erythree”), în cizelarea savantă a versurilor care dobândesc astfel sonorități muzicale deosebite: „Scoici nautili, vegetație marină/ se adună/ cunună/ în părul tău negru și des./ Parcă mângâi ușor/ în miez de lumină/ un fragil vas minoic de stil Camarès.” Volumul Plante carnivore (1980) aduce o schimbare în viziunea poetică a autorului, în sensul unei prize mai directe asupra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
propriu al lui. Un mod de a face diferența ar fi utilizarea acestor circumscrieri tematice sesizabile într-o continuitate care precizează afinități structurale între pictura prerafaeliților britanici, Secession-ul vienez, cel german, pictura simboliștilor scandinavi, precum Edvard Munch, a celor adunați în jurul expozițiilor rozacrucianului Joséphin Péladan, a grupului Les XX în Belgia, sau cea a pictorilor de sensibilitate simbolistă din estul Europei, spre exemplu cei de la Tinerimea Artistică în România. Din punct de vedere istoric, termenul de decadentism se regăsește în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al transcendenței prin violarea celor mai grave interdicții identificând sursa sublimului decadent, sinteză a romantismului cu spiritul sadian trecută prin filtrul isteriilor și nevrozelor moderne: "Mergând la izvoarele etnografice, la originile mitologiilor, ale căror sângeroase enigme le compara și descifra, adunând laolaltă și topind într-una singură legendele provenite din Extremul Orient, metamorfozate de credințele altor popoare, el justifica astfel fuziunile sale arhitectonice, amalgamurile luxoase și neașteptate de subiecte, hieraticele și sinistrele alegorii stimulate de neliniștitoarele clarități ale unei nevroze de-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și o modă artistică, Pelișorul castelul de mai mici dimensiuni din preajma Peleșului locuit de regina Maria devenind o expresie a acestei sensibilități. "Țăranii noștri au sau aveau încă, până nu demult, un costum pe lângă care splendorile din Salammbô se pot aduna fără să le depășească, și străinul chiar recunoaște că mondenele noastre au geniul toaletelor. Suverana noastră inluminează cărți de rugăciuni, excelează în toate treburile așa-zise femeiești și a fost prima care a preconizat reînnoirea artei intime, personale și decorative
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Jules Michelet în Légendes démocratiques du Nord207 se arăta interesat de poezia lui Vasile Alecsandri, ciclul Doine și lăcrămioare publicat în 1853, și mai ales de balada Miorița, pe care poetul o publicase în volumul Poezii poporale. Balade (Cântice bătrânești). Adunate și îndreptate de d. V. Alecsandri, împreună cu alte balade, în 1852, într-o versiune stilizată, facilitând asimilarea lor cultă. Figurile eposului eroic popular sau cele ale basmului precum Făt-Frumos208 sau Ileana Cosânzeana constituie pentru L. Bachelin un punct de plecare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cele șapte fete de împărat apar încadrate între doi sclavi-servitori negri ceea ce proiectează povestea într-un spațiu oriental, exotic, iar o întreagă gesticulație coregrafiată rafinat transmite ceva din grația hieroglifelor egiptene. Artistul a urmărit echilibrul compoziției printr-o simetrie care adună personajele trei cu trei în jurul fiicei de împărat care se află în centru. Cu această lucrare, Theodorescu-Sion participa în 1913 la concursul organizat pentru ocuparea catedrei de artă decorativă a Școlii de bele-arte din Iași. Pictorul realizează mai multe proiecte
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Orfeu (1905?), Alexandre Séon, Lira lui Orfeu (1898) sau Jean Delville, Orpheus (1893). Există și excepții când vechea temă revine, dar într-o tratare sensibil diferită, cum este cazul cu pictura lui Franz von Stück, Orpheus (1891), unde acesta adună în jurul său marile carnasiere domesticite prin magia lirei sale, însă atitudinea sa dezvăluie, mai degrabă, dimensiunea melancolică și nu serenă a acestei muzici, iar accentul cade pe linia elegantă a corpului efebului. Asocierea muzicii cu muzicalitatea poeziei se regăsește în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de către arhitectul Michăescu. Este vorba de o compoziție cu siluete feminine aflate în mijlocul unei grădini, compoziții din care nu s-a păstrat decât un studiu pentru una dintre decorații. Theodor Enescu presupune că "era vorba de mai multe panouri care adună sub o arcadă cinci busturi de tinere fete, părând a privi, ca din balconul unui castel, la vreun turnir festiv"450. Criticul insistă asupra exersării virtuozității liniei, a tehnicii pe care pictorul o face cu ocazia acestor comenzi, lăsând la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ale raselor galbene, straniu rasism estetic! Acest regulament de ordine interioară nu a fost ținut cu strictețea enunțării sale, el reprezintă, mai degrabă, un program, o opțiune estetică configurând cadrul formal al unei arte simboliste. Salonul rozacrucian a reușit să adune printre expozanți printre cei mai importanți pictori simboliști ai vremii, din Franța și Belgia în special, dar și din Olanda, Germania și Elveția. Expun aici Fernand Khnopff, Jean Delville, Emile Fabry, Ferdinand Hodler, Carlos Schwabe, Jan Toorop, Georges Minne, Xavier
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să pun în evidență, existența unui întreg continent uitat, a unei sensibilități care a modelat indelebil o fază a modernității românești în artele plastice înainte de apariția avangardelor. Așa cum literatura română este de neconceput fără cele câteva generații simboliste, de la cea adunată în jurul cenaclului macedonskian la cercul minulescian și ulterior la singularul Bacovia, și arta plastică nu se poate dispensa de pictori precum Nicolae Vermont, Arthur Verona, Kimon Loghi, Ipolit Strâmbu, Ion Theodorescu-Sion, Octav Băncilă, Theodor Pallady, Cecilia Cuțescu-Storck sau sculptori precum
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
obiectului cu un cuvânt impropriu și anume, cu numele altui obiect: „O, tu nici visezi, bătrâne, câți În cale ni s-au pus! Toată floarea cea vestită a Întregului Apus, Tot ce stă În umbra crucii, Împărați și regi s-adună, Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună...” (M. Eminescu) „Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă Prin care trece albă, regina nopții moartă...” idem. - metonimie - (Înrudită cu metafora) Înlocuirea unui nume cu altul, ori un obiect
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
obiect se numește cu numele altuia, se pune efectul În locul cauzei, opera În locul autorului, ori invers, conținutul În locul vasului etc: „Codru clocoti de zgomot și de arme și de bucium.” „Tot ce stă În umbra crucii Împărați și regi s-adună...” (M. Eminescu) - oximoron- alăturare de cuvinte exprimând noțiuni contradictorii: „Neguri albe strălucite Naște luna argintie.” „Țesând cu recile scântei O mreajă de văpaie...” (M. Eminescu); „Curat murdar...” (I. L Caragiale); „Povestea lui Harap Alb” (I. Creangă); - paradoxexpresie exprimând aparent o
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
se reflectă cerul albastru, altă dată noroiul de la picioarele dumneavoastră. Vreți să acuzați de imoralitate omul care poartă oglinda? Acuzați mai bine drumul pe care se află băltoacele sau, mai bine, inspectorul de drumuri, care permite ca apa să se adune și băltoacele să se formeze.” Cadrul social-istoric În care s-a cristalizat realismul a conjugat circumstanțe diverse; dinamica societații s-a schimbat; au avut loc marile evenimente din istoria modernă a Franței, Imperiul napoleonian, Restaurația, Revoluția burgheza de la 1848; burghezia
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]