36,774 matches
-
Peștele aligator ("Atractosteus spatula") este un pește actinopterigian eurihalin din infraclasa holosteilor ("Holostei") înrudit cu amia ("Amia calva"). Fosilele peștelui aligator datează din cretacicul inferior (cu peste un 100 milioane ani în urmă). Este cel mai mari peste din familia lepisosteidelor ("Lepisosteidae") și printre cei mai mari
Pește aligator () [Corola-website/Science/333796_a_335125]
-
Peștele aligator ("Atractosteus spatula") este un pește actinopterigian eurihalin din infraclasa holosteilor ("Holostei") înrudit cu amia ("Amia calva"). Fosilele peștelui aligator datează din cretacicul inferior (cu peste un 100 milioane ani în urmă). Este cel mai mari peste din familia lepisosteidelor ("Lepisosteidae") și printre cei mai mari pești dulcicoli din America de Nord. Peștii aligator sunt adesea menționați că "pești primitivi" sau
Pește aligator () [Corola-website/Science/333796_a_335125]
-
actinopterigian eurihalin din infraclasa holosteilor ("Holostei") înrudit cu amia ("Amia calva"). Fosilele peștelui aligator datează din cretacicul inferior (cu peste un 100 milioane ani în urmă). Este cel mai mari peste din familia lepisosteidelor ("Lepisosteidae") și printre cei mai mari pești dulcicoli din America de Nord. Peștii aligator sunt adesea menționați că "pești primitivi" sau "fosile vii", deoarece ei au păstrat unele caractere morfologice ale strămoșilor lor mai vechi, ca valvula spirală din intestin, care este prezentă și la rechini, și prezența unei
Pește aligator () [Corola-website/Science/333796_a_335125]
-
holosteilor ("Holostei") înrudit cu amia ("Amia calva"). Fosilele peștelui aligator datează din cretacicul inferior (cu peste un 100 milioane ani în urmă). Este cel mai mari peste din familia lepisosteidelor ("Lepisosteidae") și printre cei mai mari pești dulcicoli din America de Nord. Peștii aligator sunt adesea menționați că "pești primitivi" sau "fosile vii", deoarece ei au păstrat unele caractere morfologice ale strămoșilor lor mai vechi, ca valvula spirală din intestin, care este prezentă și la rechini, și prezența unei respirații duble - acvatică și
Pește aligator () [Corola-website/Science/333796_a_335125]
-
calva"). Fosilele peștelui aligator datează din cretacicul inferior (cu peste un 100 milioane ani în urmă). Este cel mai mari peste din familia lepisosteidelor ("Lepisosteidae") și printre cei mai mari pești dulcicoli din America de Nord. Peștii aligator sunt adesea menționați că "pești primitivi" sau "fosile vii", deoarece ei au păstrat unele caractere morfologice ale strămoșilor lor mai vechi, ca valvula spirală din intestin, care este prezentă și la rechini, și prezența unei respirații duble - acvatică și aeriană. Fălcile alungite prevăzute cu dinți
Pește aligator () [Corola-website/Science/333796_a_335125]
-
ca valvula spirală din intestin, care este prezentă și la rechini, și prezența unei respirații duble - acvatică și aeriană. Fălcile alungite prevăzute cu dinți ascuțiți, alcătuiesc un boț lung asemănător cu cel al aligatorilor americani, de unde și numele lor de pești aligator și reprezintă cam 80% din mărimea capului. Lungimea maximă atinge 305 cm, iar greutatea maximă este de 137 kg; în mod obișnuit măsoară 200 cm și cântăresc peste 45 kg. Are corpul acoperit de șolzi mici și rombici, iar
Pește aligator () [Corola-website/Science/333796_a_335125]
-
mari, poziționați pe părțile laterale ale capului, acuitatea vizuală este foarte bună. Înotătoarele dorsala și anala sunt mari și poziționate foarte aproape de pedunculul codal, aripioarele ventrale și pectorale sunt alungite și cam de aceeași mărime, iar înotătoarea codala este heterocercă. Peștii aligator pot fi găsiți în habitatul acvatic, cei mai multi aflându-se în rezervoarele și lacurile sau apă salmastra a estuarelor și golfurilor din sudul Statelor Unite. Aceștia au fost observați ocazional și în Golful Mexic. Câteva observații notabile privind peștii aligator au
Pește aligator () [Corola-website/Science/333796_a_335125]
-
este heterocercă. Peștii aligator pot fi găsiți în habitatul acvatic, cei mai multi aflându-se în rezervoarele și lacurile sau apă salmastra a estuarelor și golfurilor din sudul Statelor Unite. Aceștia au fost observați ocazional și în Golful Mexic. Câteva observații notabile privind peștii aligator au fost raportate din afara Americii de Nord. În noiembrie 2008, un pește aligator ce măsură de la 1,6 până la 2,0 m a fost prins mai la nord de Esenguli, Turkmenistan de doi oficiali ai Protecției pentru pescuit din Turkmenistan. Se
Pește aligator () [Corola-website/Science/333796_a_335125]
-
aflându-se în rezervoarele și lacurile sau apă salmastra a estuarelor și golfurilor din sudul Statelor Unite. Aceștia au fost observați ocazional și în Golful Mexic. Câteva observații notabile privind peștii aligator au fost raportate din afara Americii de Nord. În noiembrie 2008, un pește aligator ce măsură de la 1,6 până la 2,0 m a fost prins mai la nord de Esenguli, Turkmenistan de doi oficiali ai Protecției pentru pescuit din Turkmenistan. Se hrănește în special cu pești și când are ocazia cu crustacee
Pește aligator () [Corola-website/Science/333796_a_335125]
-
din afara Americii de Nord. În noiembrie 2008, un pește aligator ce măsură de la 1,6 până la 2,0 m a fost prins mai la nord de Esenguli, Turkmenistan de doi oficiali ai Protecției pentru pescuit din Turkmenistan. Se hrănește în special cu pești și când are ocazia cu crustacee. Dacă este provocat poate să rănească chiar și omul, să muște cu fălcile sale puternice cu dinți ascuțiți. Este atras de mirosul de sânge și de produse alimentare, mănâncă și resturi de pește, de
Pește aligator () [Corola-website/Science/333796_a_335125]
-
cu pești și când are ocazia cu crustacee. Dacă este provocat poate să rănească chiar și omul, să muște cu fălcile sale puternice cu dinți ascuțiți. Este atras de mirosul de sânge și de produse alimentare, mănâncă și resturi de pește, de mici animale sau atacă păsări acvatice. Perioadă de reproducere poate fi în lunile de primăvară sau vară în funcție de regiunea în care trăiește. După împerechere femelă își depune icrele în apă pe plantele acvatice, acestea nu sunt comestibile drept caviar
Pește aligator () [Corola-website/Science/333796_a_335125]
-
plantele acvatice, acestea nu sunt comestibile drept caviar, din contră sunt otrăvitoare. După o perioadă de numai 7 zile icrele eclozează și apare puietul ce se hrănește cu insecte, larve de insecte și mici crustacee acvatice. Numărul în declin al peștilor aligatori a condus la eforturi internaționale de monitorizare a populației și de regularizare a pescuitului comercial.
Pește aligator () [Corola-website/Science/333796_a_335125]
-
sau argiloase; Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de "Chenopodion rubri" și "Bidention"; Lacuri eutrofe naturale cu vegetație de tip "Magnopotamion" sau "Hydrocharition" și Lacuri distrofe și iazuri. La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni, pești, insecte) enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN Mamifere: cerb lopătar ("Dama
Râul Tur (sit SCI) () [Corola-website/Science/333814_a_335143]
-
Bombina variegata"), broasca râioasă brună ("Bufo bufo"), broască râioasă verde ("Bufo viridis"), brotacul verde de copac ("Hyla arborea"), broască de mlaștină ("Rana arvalis"), broasca roșie de pădure ("Rana dalmatina"), broasca de pământ ("Pelobates fuscus"), broasca mică de lac ("Rana lessonae"); Pești cu specii de: babușcă de Tur ("Rutilus pigus virgo"), țipar ("Misgurnus fossilis"), zvârlugă ("Cobitis taenia"), porcușor de șes ("Gobio albipinnatus"), porcușor de nisip ("Gobio kessleri"), boarță ("Rhodeus sericeus amarus"), dunăriță ("Sabanejewia aurata"), avat ("Aspius aspius"), fusar ("Zingel streber"); Nevertebrate (gândaci
Râul Tur (sit SCI) () [Corola-website/Science/333814_a_335143]
-
altitudine joasă"; "Lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip" Magnopotamion "sau" Hydrocharition; "Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de" Chenopodion rubri "și" Bidention și "Lacuri distrofe și iazuri". La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni, pești, insecte) și floristice (arbori, arbusti, ierburi, flori) enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]
-
orbicularis"), buhaiul de baltă cu burtă roșie ("Bombina bombina"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus"), tritonul cu creastă danubian ("Triturus dobrogicus"), broască râioasă ("Bufo bufo)", broasca de pământ ("Pelobates fuscus"), broască râioasă verde ("Bufo viridis"), brotac verde de copac ("Hyla arborea"); Pești cu specii de: boarță ("Rhodeus sericeus amarus"), zvârlugă ("Cobitis taenia"), porcușor de nisip ("Gobio kessleri"), porcușor de șes ("Gobio albipinnatus"), ghiborț de râu ("Gymnocephalus baloni"), țipar ("Misgurnus fossilis"), sabiță ("Pelecus cultratus"), fusar ("Zingel streber, Zingel zingel"), dunăriță ("Sabanejewia aurata"), avat
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]
-
Branchiostoma". "Pikaia gracilens" avea aproximativ 3,8 cm în lungime. Înota deasupra fundului mării undulându-și corpul și mișcându-și aripioara de la coadă. Este posibil să fi filtrat particule de hrană în timp ce se mișca. Tentaculele sale sunt comparabile cu cele ale peștilor mucoși, niște chordate extante foarte primitive. Până acum s-au găsit doar 60 de specimene. "Pikaia gracilens" era o creatură primitivă fără un cap bine definit. Avea, de obicei, mai puțin de 5 cm. Este apropiată de strămoșul tuturor vertebratelor
Pikaia gracilens () [Corola-website/Science/333042_a_334371]
-
această înfățișare nesugerând o cordată. Fosilele din șisturile de la Burgess arată caracteristici ale cordatelor, cum ar fi notocordul sau o coardă dorsală de nervi — toate esențiale în evoluția cordatelor. Notocordul lungește și rigidizează corpul, astfel încât să se poată undui. La pești și la toate vertebratele ulterioare, notocordul alcătuiește coloana vertebrală, care face corpul mai rigid, îl lasă să se îndoaie și protejează coarda dorsală de nervi. În mod surprinzător, un animal similar cu "Pikaia gracilens" există și azi: cefalocordata "Branchiostoma". Acest
Pikaia gracilens () [Corola-website/Science/333042_a_334371]
-
ei nu au maxilare și sunt considerați „fosile vii”; sunt bazali în cadrul vertebratelor, iar mixinele actuale seamănă cu cei de acum 300 de milioane de ani. Clasificarea mixinelor a fost întotdeauna controversată. Problema este dacă mixinele sunt un fel de pește normal degenerat, înrudit mai de-aproape cu chișcarii, sau dacă reprezintă un stadiu precedent evoluției vertebratelor, cum sunt cefalocordatele. Schema originală clasifică mixinele laolaltă cu chișcarii, în Cyclostomata/Agnatha ca cea mai veche clasă supraviețuitoare a vertebratelor. O schemă alternativă
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]
-
niște orificii laterale. Specia tip "Myxine glutinosa" a fost numită după acest obicei. Dacă sunt capturați, mixinele secretă această substanță, care, la contacul cu apa, se extinde în 20 de litri de lichid vâscos și lipicios. Dacă prădătorul nu cedează, peștele se înnoadă într-un nod simplu care alunecă de-a lungul corpului, îndepărtând mucusul și scăpându-l de prădător. Mucusul lubrifiază corpul peștelui și îl lasă să alunece dintre fălcile prădătorului. Mucusul reține apa în mucrofilamentele sale, creând o substanță
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]
-
cu apa, se extinde în 20 de litri de lichid vâscos și lipicios. Dacă prădătorul nu cedează, peștele se înnoadă într-un nod simplu care alunecă de-a lungul corpului, îndepărtând mucusul și scăpându-l de prădător. Mucusul lubrifiază corpul peștelui și îl lasă să alunece dintre fălcile prădătorului. Mucusul reține apa în mucrofilamentele sale, creând o substanță viscoelastică și care nu se dizolvă ușor în apă, mai degrabă decât un simplu gel. El prinde prădătorul ca într-o plasă, iar
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]
-
lasă să alunece dintre fălcile prădătorului. Mucusul reține apa în mucrofilamentele sale, creând o substanță viscoelastică și care nu se dizolvă ușor în apă, mai degrabă decât un simplu gel. El prinde prădătorul ca într-o plasă, iar dacă este pește, îi blochează branhiile. Se pare că peștele mucos se curăță de mucus pentru a nu-i fi blocate și lui branhiile. Dacă această ipoteză este corectă, ar fi una dintre cele mai eficiente strategii evolutive. Se fac cercetări cu privire la proprietățile
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]
-
reține apa în mucrofilamentele sale, creând o substanță viscoelastică și care nu se dizolvă ușor în apă, mai degrabă decât un simplu gel. El prinde prădătorul ca într-o plasă, iar dacă este pește, îi blochează branhiile. Se pare că peștele mucos se curăță de mucus pentru a nu-i fi blocate și lui branhiile. Dacă această ipoteză este corectă, ar fi una dintre cele mai eficiente strategii evolutive. Se fac cercetări cu privire la proprietățile și posibilele utilizări ale proteinei fibroase din
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]
-
vertebratele cu un sistem digestiv complex. Au un metabolism încet și pot rezista câteva luni fără să se hrănească. Totuși, mănâncă aproape orice, iar analizele conținutului stomacului unor specimene au arătat că mănâncă polichete, creveți, paguri, caracatițe, stele de mare, pești osoși și cartilaginoși, păsări și balene. Mixinele sunt dăunătoare pescarilor, pentru că, dacă se prind în năvoadele de adâncime, pot mânca o mare parte din conținutul lor înainte ca acestea să ajungă la suprafață. Cum mixinele stau în grămezi, Tractul digestiv
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]
-
înainte ca acestea să ajungă la suprafață. Cum mixinele stau în grămezi, Tractul digestiv al Myxinilor este unic printre cordate pentru că mâncarea este închisă într-o membrană permeabilă, similară cu membrana peritrofică a insectelor. Myxinii au fost observați vânând activ peștele "Cepola haasti" în gaura sa, utilizându-și mucusul pentru a sufoca branhiile peștelui înainte de a-l trage afară pentru a-l mânca. Recent, mixinele au atras un interes special printre biologi, care-i analizează genetic pentru a le stabili poziția
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]