37,224 matches
-
forțele și în genul dramatic și în anul 1966 iese de sub tipar culegerea "Piese", unele dintre care au fost montate de teatrele din republică. În anul 1970 vine în atenție cititorilor cu culegerea de nuvele "Toaca iernii". Se știe că proza scurtă cere o deosebită măiestrie și prozatoarea face față cu cinste acestui imperativ. Lucrările ei sunt căutate de publicul cititor și editate în zeci de mii de exemplare, care dispar în scurt timp de pe rafturile librăriilor. Între timp prozatoarea scrie
Ana Lupan () [Corola-website/Science/318412_a_319741]
-
în unele aspecte ale intrigii, cu filmul „Kim” (1950), realizat după romanul omonim al lui Rudyard Kipling. După []Mircea Șerban]] cu „Ghidul din Lună” (CPSF 15-16), a urmat un intermezzo tătar: Mihail Sadoveanu - „Cuibul invaziilor” (CPSF 17-18), răstimp în care proza science-fiction „de cursă lungă” și-a recăpătat suflarea, așa că extraordinarele aventuri au pornit să înmulțească numărul de fascicole publicate: Eduard Jurist și Leonid Petrescu - „Uzina submarină în primejdie” (CPSF 19-20); Max Solomon și I. M. Ștefan - „Sahariana” (CPSF 21-24); Mircea
Tudományos-fantasztikus elbeszélések () [Corola-website/Science/318503_a_319832]
-
la Institutul de literatură „Gorki” din Moscova. Briedis este poet, prozator, eseist, publicist și critic literar, traducător din latină, engleză și, în mod special, din limbile neolatine - română, spaniolă, italiană, portugheză, catalană. Autor a peste treizeci de cărți originale (poeme, proză, eseuri, cărți pentru copii), iar ca traducător a editat 48 de volume. În prezent editează revista „Kentaurs XXI”, este directorul editurii private „Minerva”. Din limba română a tradus și a publicat 21 de cărți: Membru al Uniunii Scriitorilor din Letonia
Leons Briedis () [Corola-website/Science/320394_a_321723]
-
Pulbere de stele (1999) (titlu original "Stardust") este primul roman scris doar de Neil Gaiman și este însoțit, de obicei, de ilustrații realizate de Charles Vess. "Pulbere de stele" are un ton și un stil diferite de majoritatea prozelor de ficțiune ale lui Gaiman, fiind scris în tradiția fantasy englezească pre-J. R. R. Tolkien și călcând pe urmele unor autori ca Edward Plunkett și Hope Mirrlees. El povestește aventurile unui tânăr din satul Wall, care mărginește magica Lume a
Pulbere de stele (roman de Neil Gaiman) () [Corola-website/Science/320445_a_321774]
-
de om viu, acum, când nu îl mai paște niciun pericol. Pe 26 ianuarie 2009, cartea a primit medalia Newbery. Opera lui Gaiman a fost citată de ALA pentru "deliciosul amestec de crimă, fantasy, umor și dorință umană", subliniindu-i "proza magică, obsedantă". Cartea a primit premiul Hugo în 2009 pentru "Cel mai bun roman". Pe 24 iunie 2010 cartea a primit medalia Carnegie Medal. Producătorul de filme irlandez Neil Jordan, câștigător al premiului Academiei s-a angajat să scrie și
Cartea cimitirului () [Corola-website/Science/320474_a_321803]
-
prin ritm și răsucire" și un "talisman" pentru el în scrierea primului său roman. Moorcock a ridicat în slăvi romanul lui Bester, care amintește "de ce SF-ul de calitate conține încă, la fel ca la Ballard, imagini vii și o proză puternică combinate într-o viziune morală plină de forță". O dramatizare intitulată "Tiger! Tiger!" a fost lansată de BBC Radio 4 pe 14 septembrie 1991, fiind redifuzată pe 16 august 1993. Scenariul i-a aparținut lui Ivan Benbrook, iar regia
Destinația mea: Stelele () [Corola-website/Science/320495_a_321824]
-
în Polonia unde a obținut o diplomă în Filosofie la Universitatea Jagellonia din Cracovia. Operele ei sunt incluse în cele patru volume Dzieła, publicate de Wydawnictwo Literackie, Cracovia, Polonia, 1997, din care primele două volume sunt poezii, iar ultimele două proză, respectiv scrisori.
Halina Poświatowska () [Corola-website/Science/317914_a_319243]
-
a perfecționat și a introdus versul liber, iambul nerimat cu cinci picioare, care urma să devină cea mai importantă unealtă a dramei engleze. În timpul Renașterii, poezia descriptivă a fost cel mai dominant gen literar, dar s-a scris și în proză. Cele mai lulte lucrări de acest fel sunt eposuri despre cavaleri și eroi, iar din punct de vedere al conținutului erau similare celor scrise pe versuri. Una din ele a fost "Amadis de Gaula", care a fost compusă de mai
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
italieni: unele sunt pure anecdote, altele mini-romane cavalerești, unele serioase, altele comice, toate fiind scrise într-un stil ușor, oral, iar unele sunt atât de lungi încât ar putea fi considerate miniromane. Epopeea este un gen de înaltă calitate în comparație cu proza satirico-burlescă, care este scrisă într-un limbaj popular, comic, și pe care Renașterea a continuat-o din Evul Mediu târziu. Stilul comico-burlesc întoarce pe dos calitățile caracterizante ale epopeii, și încurajează nefrumosul, vulgarul, atât în acțiune cât și în personaje
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
decât niște simple caricaturi, autorul dându-le ambilor omenire și personalitate, iar chiar dacă au și cusururi, Cervantes scrie ceva ce nu este doar o simplă parodie a romanelor cavalerești, ci scrie primul roman moder european. Romanul, o povestire lungă în proză, stătea în timpul Renașterii pe o treaptă mai inferioară în ierarhia literară ca gen literar, dar era totuși răspândit datorită cărților populare. Epopeea pastorală este un gen literar din Antichitate care a cunoscut o nouă înflorire în timpul Renașterii, dar în loc de poeți
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
romanului pastoral al Renașterii. Eseul este un gen literar înrudit cu jurnalul, corespondența și cu reflecția personală. Este un gen umanist, tipic pentru epoca Renașterii, dar din punct de vedere istoric poate fi considerat ca o continuare a epistolelor în proză ale Antichității. Francezul Michel de Montaigne (1533-1592) a fost cel care a contribuit cel mai mult la răspândirea acestui gen literar, prin lucrarea sa "Les Essais", care a fost publicată prima dată în 1580, și apoi revizuită de mai multe
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
Olifant (un corn de semnal) și o sabie ce nu se poate rupe, fermecată cu mai multe obiecte creștine și denumită Durendal. "Cântecul lui Roland" a fost adaptat și modificat de-a lungul Evului Mediu, inclusiv într-o versiune în proză în limba latină, "Historia Caroli Magni", care relatează și ea lupta lui Roland cu un uriaș sarazin pe nume Ferracutus care este vulnerabil doar la buric (povestea a fost mai apoi adaptată în poemul anonim franco-venețian "L'Entrée d'Espagne
Roland () [Corola-website/Science/323422_a_324751]
-
(pe numele adevărat: Matej Bencúr, n. 17 mai 1860 - d. 21 mai 1928) a fost un scriitor slovac, cel mai de seamă reprezentant al realismului din această țară și întemeietor al prozei moderna slovace. S-a născut într-o familie de țărani. A studiat la Revúca, Martin, Banská Bystrica, Kežmarok și a terminat studiile elementare la Sopron. A intenționat să studieze la Facultatea de Teologie de la Bratislava, dar datorită atmosferei antislovace de
Martin Kukučín () [Corola-website/Science/323433_a_324762]
-
din linia întâi” (1984), iar rezonanțele ei se vor simți din plin în paginile revistei „Formula AS". Ca prozator, Pop se remarcă în narațiunile din „Nu te lăsa niciodată”, prin percepția vitalist-panteistă și senzualismul adolescentin, afine cu cele întâlnite în proza din acești ani scrisă de Gabriela Melinescu. Cele două autoare au în comun frenezia trăirii, un aer băiețesc, dezinvolt, naturalețea stilului. Pop accentuează latura nonconformistă a feminității încă „neîncepute" și totuși provocatoare (Vară). Personajul-narator oscilează între copilărie și adolescență, dar
Sânziana Pop () [Corola-website/Science/323450_a_324779]
-
pasaje onirice de un fior poetic intens. Ritmul alert al epicului, stilistica netrucată, concretețea și vibrația descripției sunt atuuri prezente și în romanul „Serenadă la trompetă” (1969; Premiul Uniunii Scriitorilor), apariție de succes în epocă, echivalând farmecul unui Alain-Fournier autohton. Proză tipică a tinereții explozive, Serenadă... captează trăirile juvenile din Șcheii Brașovului, cu iubiri adolescentine în descendența „Heidelbergului de altădată", cu tristeți ploioase și o sportivitate incandescentă, amestec de senzualism amețitor, lirism nobil, de freamăt introspectiv și frondă înduioșătoare. Cum s-
Sânziana Pop () [Corola-website/Science/323450_a_324779]
-
Wagner descrie astfel romanul: „Inspirându-se fără ascunzișuri din "Infanteria stelară", "" ia o temă incitantă privind conflictul extraterestru și o ambalează inteligent cu teme precum identitatea individuală, ce ne face umani, semnificația morții și etica vieții”. Justin Howe apreciază că „proza lui Scalzi revine la Epoca de Aur a science fictionului, rămânând în același timp proaspătă și plină de vibrație”. De cealaltă parte, Stuart Carter remarcă faptul că, deși i-au plăcut primele scene ale cărții „cele de pe Pământ, de pe orbită
Războiul bătrânilor () [Corola-website/Science/323468_a_324797]
-
loc în 1943, cu un articol despre Henrik Ibsen, publicat în ziarul „Ecoul", iar cel editorial în 1949, cu nuvela "Trenul regal". Reporter la cotidienele „Victoria" (1944-1946) și „România liberă" (1946-1947), colaborează la „Contemporanul", unde în 1947 îi apare prima proză, intitulată Luminătorii satelor, trece redactor la „Rampa" (1947-1948) și „Flacăra" (1948-1950), scrie în „Lumea" (1946) lui G. Călinescu. Ulterior se consacră aproape exclusiv teatrului, filmului și radioului. Director artistic al Studioului Cinematografic București (1950-1951), redactor-șef al publicației „Probleme de
Valentin Silvestru () [Corola-website/Science/322959_a_324288]
-
ani de-a rândul în cadrul emisiunii „Unda veselă" la Radio București. A scris scenarii radiofonice, pentru filme de televiziune (Arta conversației, 1975), documentare (despre Lucia Sturdza Bulandra, 1961), de desene animate (Căsuțe ascunse, 1961) sau artistice, folosind uneori propriile-i proze (Tufă de Veneția, 1975). Din mari scriitori spanioli și francezi, cum sunt Lope de Vega, Cervantes, Federico Garcia Lorca, Prosper Merimee, Anatole France, Aime Cesaire, a dat versiuni în limba română, mai ales pentru texte utilizate în spectacole teatrale. A
Valentin Silvestru () [Corola-website/Science/322959_a_324288]
-
condus Fundația „Teatrul 21". I s-au decernat Premiul Asociației Oamenilor de Teatru și Muzică (1978) și Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Elemente de caragialeologie (1979), precum și un premiu al Academiei Române pentru volumul colectiv Teatrul românesc contemporan (1975). Primele scrieri în proză ale lui Silvestru sunt total aservite canonului proletcultist, ilustrând mai mult decât obișnuitul compromis menit a face posibilă „trecerea" peste granița cenzurii. Nuvela Trenul regal și schițele din volumul Bordeiul de la Poarta Albă (1952) sunt scrieri de propagandă, de vehementă
Valentin Silvestru () [Corola-website/Science/322959_a_324288]
-
canonului proletcultist, ilustrând mai mult decât obișnuitul compromis menit a face posibilă „trecerea" peste granița cenzurii. Nuvela Trenul regal și schițele din volumul Bordeiul de la Poarta Albă (1952) sunt scrieri de propagandă, de vehementă incriminare a regalității carliste în prima proză, de exaltare a noilor „realizări" (Canalul Dunăre-Marea Neagră etc.), dar și a „vigilenței", denunțului și calomniei (un text precum "Cetățeanca Melinte Aneta" e caracteristic) în culegerea de schițe. "Jurnalul cu file violete" (1955) e menționabil numai pentru introducerea notei umoristice
Valentin Silvestru () [Corola-website/Science/322959_a_324288]
-
în culegerea de schițe. "Jurnalul cu file violete" (1955) e menționabil numai pentru introducerea notei umoristice, fiindcă în rest conformismul se păstrează, acordat cu noile indicații, prin care se recunoaște că pe lângă „realizări" mai sunt și neajunsuri. De altfel, întreaga proză umoristico-satirică a lui Silvestru are această notă de acomodare și chiar de ocolire a strategiilor esopice și subversive. Faptul că în 1987 el lăuda încă „brigada artistică de amatori" ca formă spontană de umor popular este grăitor. Odată cu volumul "Glastra
Valentin Silvestru () [Corola-website/Science/322959_a_324288]
-
-uri, întreprinderi de stat, ferme agricole, birouri, stații de autobuz, stațiuni de odihnă muncitorești, magazine, școli etc.). În mod obișnuit, aici comicul mizează pe efectul poantei și al contrarierii expectației și nu depășește, ca anvergură, nivelul agreabilului și al divertismentului. Proza scurtă instituie un univers caleidoscopic de care nu sunt străine nici scrierile teatrologului Silvestru. Majoritatea cărților sale sunt alcătuiri fragmentariste care au la bază activitatea prodigioasă a cronicarului dramatic. Autorul se caracterizează cu exactitate: „menirea mea pe lume e să
Valentin Silvestru () [Corola-website/Science/322959_a_324288]
-
„The Description of a New World, Called The Blazing-World” cunoscută mai bine sub denumirea „The Blazing-World” este o lucrare de proză de ficțiune din 1666 scrisă de scriitoarea engleză Margaret Cavendish, Ducesă de Newcastle. După cum sugerează titlul său complet, Lumea de Flăcări este o descriere fantezistă a unui regat satiric, utopic, dintr-o altă lume (cu stele diferite de pe cer), în
The Blazing World () [Corola-website/Science/323975_a_325304]
-
nu mai este” sau „Și spuneți cetățenilor că dacii n-au încetat să fie cei mai drepți dintre traci!” când nu parafrazează de-a dreptul refrenul unui fost imn de stat: „Muncitori și ostași, cărturari și plugari” luând formă în proză „Ostași, și plugari, și meșteșugari deopotrivă...” sau anticipări din Octavian Goga: „Nu plânge Lae! Zi, mai bine, o vorbă de dor”. La curtea regelui, prieten cu Vercingetorix și cu alte VIP-uri, se face politică la nivel mondial și strategie
Burebista (film) () [Corola-website/Science/323965_a_325294]
-
și direcții literare II, Editura Albatros, București, 1984 - Teme, motive, mituri și metamorfoza lor, Editura Albatros, București, 1990 ("Premiul „Lucian Blaga“ al Academiei Române") - Despre timp și spațiu în literatură, Editura Hyperion XXI, București, 1994 - Din povestirile lui Anton Păduraru ("proză"), Editura „Didactica Nova“ Craiova, 1998 - Curente literare românești și context european, Editura Victor, București, 2000 - Comparatismul azi (coordonator și coautor) Editura Victor, București, 2000 - Poeme simple ("poezii"), Editura „Didactica Nova“ Craiova, 2000
Dimitrie Păcurariu () [Corola-website/Science/324011_a_325340]