37,791 matches
-
orice rînd scris intră cu necesitate un accent muzical. În ceea ce privește expresia, critica are, iarăși, posibilitățile oricărui alt gen: talentul individual dă, singur, măsura originalității cu observația că, spre deosebire de poet, criticul operează cu simboluri intelectuale, aduse la înțelegerea cititorului prin alegorii spirituale, disocieri, comparații edificatoare ușor de prins. Cu aceste convingeri, critica lui E. Lovinescu va porni nu numai dintr-o conștiință ideologică și estetică, ci din necesitatea de a elibera, sub forma expresiei critice, un fond de neliniști spirituale și afective
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
prin alegorii spirituale, disocieri, comparații edificatoare ușor de prins. Cu aceste convingeri, critica lui E. Lovinescu va porni nu numai dintr-o conștiință ideologică și estetică, ci din necesitatea de a elibera, sub forma expresiei critice, un fond de neliniști spirituale și afective, dintr-o necesitate — altfel spus — de confesiune. Sensul tragic al acestei experiențe iese din contradicțiile ce apar, în chip fatal, între rigorile genului critic și disponibilitățile sufletești elegiace ale intelectualului moldovean care poartă în celula intimă a ființei
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
Perșilor lui Eschil (o lucrare de seminar publicată în foiletonul literar al Adevărului din 1904, condus de Radu Rosetti). Criticul a debutat, așadar, ca... ploieștean. În studiile sale clasice, tînărul moldovean, copleșit prematur de ideea zădărniciilor lumești, aflase o preocupare spirituală potrivită temperamentului său. Critica aduce cu sine un spirit activ în contradicție cu inerțiile morale ale omului. De la întîiul rînd despre contemporani, criticul a trebuit, așadar, să se disocieze, să înăbușe aspirații de alt ordin și să se decidă la
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
o atitudine neîncrezătoare față de valori. Ar fi desigur o exagerare a explica scepticismul critic al lui E. Lovinescu, în faza de început a activității sale, printr-o atitudine morală, e drept, constantă, și, deci, esențială. Scepticismul are mai întii, izvoare spirituale; pornește dintr-o neîncredere în eternitatea valorilor, dar relativismul său estetic, stimulat și de Emile Faguet și Anatole France e hrănit și de rezerva morală, a omului timorat de fenomenele vitale. Prin chiar profesiunea lui, criticul duce o viață retrasă
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
ca mod de a înțelege acțiunea criticului în cultură, T. Maiorescu se impunea prin claritatea și echilibrul cugetării, frumusețea clasică a limbajului. Fără a avea obligații stricte, E. Lovinescu urmărește ambele cursuri, fără a recunoaște, acum și mai tîrziu patronatul spiritual al vreuneia dintre personalitățile epocii. De structură maioresciană, el își păstrează o libertate de spirit care îi va pune, nu o dată, în contradicție cu opiniile junimiștilor. Împrejurările l-au pus în cîteva rânduri în contact cu Titu Maiorescu, mai întâi
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
ei de bază? Cine citește "Pași pe nisip...", opera diletantică, de frivolitate galică, cum îi zice chiar autorul, are surpriza de a descoperi un Lovinescu sceptic și facil, totuși nu atît încît să nu se observe finețea gustului și mobilitatea spirituală: două însușiri esențiale pentru critică, totuși nu suficiente pentru a da și autoritate. Concepția lui Lovinescu pornește mai degrabă din neîncrederea în orice concepție organizată într-un sistem. El face operă de beletrist în critică, vehiculînd cîteva idei sănătoase. Impresionismul
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
cu toate-emoțiile sale. Contemporanii semnalează un Jurnal, necunoscut azi, în care criticul își nota impresiile. Pot fi ele altele decât acelea din "Memorii", "Aqua forte" și celelalte scrieri critice în care cea mai însemnată parte a biografiei (viața morală și spirituală) intră ca o jertfă voluntară în alcătuirea lor intimă? Greu de acceptat că E. Lovinescu e altul în intimitate, decît cel din cărțile sale, unde schimbările de umoare sunt totdeauna vizibile. Confundîndu-se cu viața cărților, singura biografie reală pentru cititor
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
momente capitale sau, cum le va spune criticul, faze ale activității. Nu le putem analiza aici, în amănunt. Să reținem, înainte de a vedea mai în-deaproape concepția critică a lui Lovinescu în lungul ei proces de elaborare, cîteva date din viața spirituală a criticului. În anii pregătirii doctoratului, la Paris, colaborează la Convorbirile critice ale lui Mihail Dragomirescu cu foiletoane de un grațios scepticism intintelectual. Acestea vor intra, apoi, în primele volume de "Critice". Lucrarea de doctorat ("Jean-Jacques Weiss et son oeuvre
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
epocii, fiindcă Mircea nu stăpânește ca un autocrat absolut, ci ca un domnitor respectat, care ține seama de datini în deciziile sale, luate cu ajutorul boierilor din sfat. Domnul era apărătorul supușilor săi (comandantul oștilor, împărțitorul suprem de dreptate) și cel spiritual al țării, ca și ctitor de lăcașe pentru înălțarea de slujbe. El adună, prin funcționarii săi, veniturile domniei (așadar ale statului) și are inițiative întru „ridicarea țării”: tratate comerciale, batere de monedă, înființarea minelor etc. Ca și senior feudal între
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
acuzatorului lui, arhiepiscopul Hrisostom II. Mitropolitul Atanasie a fost însă handicapat în cursa lui pentru alegerea drept conducător al Bisericii Ortodoxe cipriote și de alte acuze decât cele legate de homosexualitatea din perioada atonită a carierei lui, întrucât părintele lui spiritual la Muntele Athos a fost și el acuzat de faptul că a întreținut relații sexuale cu unsprezece călugărițe cipriote, pe care le-a îmbolnăvit de o maladie venerică care a necesitat tratament medical condus cu rețete medicale. În primii ani
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
relații sexuale cu unsprezece călugărițe cipriote, pe care le-a îmbolnăvit de o maladie venerică care a necesitat tratament medical condus cu rețete medicale. În primii ani ai secolului al XX-lea, celebrul Grigori Rasputin, sfătuit fiind de parintele lui spiritual Macarie din Aktai, decide să plece la muntele Athos pentru a deveni acolo călugăr, însă descoperind homosexualitatea endemică printre călugării atoniți se întoarce scârbit și dezamăgit înapoi în Rusia. De-a lungul timpului o serie de jurnale de călătorie au
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
fondată la sfârșitul secolului al XII-lea de către conducătorul sârb Ștefan Nemanya I și fiul său Ratsko. În timpul secolului al XIV-lea, dezvoltarea mănăstirii a atins apogeul, acumulând bogății din donații voievodale și private. Este considerată a fi principalul centru spiritual la Athos al sârbilor. Deține locul patru în ordinea ierarhică a mănăstirilor și este locuită de 46 de călugări (1990). Limba vorbită în mănăstirile grecești este greaca, în Sfântul Pantelimon rusa (35 călugări), în Hilandaru sârba (46 călugări), în Zografu
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
întărească legăturile culturale cu România, spre unirea politică de mai târziu. Și revista "Țara Noastră", axată pe ideologia lui Goga, și-a întărit legătura cu oamenii de la sate, fiindu-le sfătuitor, dar și un factor capabil să le rezolve nevoile spirituale și materiale. Deși puțin numeroasă, inegală și aflată sub nivelul realizărilor din poezie, dramaturgia lui Goga, mai ales prin "Domnul notar", (publicată la editura Institutului de Arte Grafice din București), a fost un reper urmat mai târziu. Premiera piesei a
Octavian Goga () [Corola-website/Science/297356_a_298685]
-
luat în SUA unde și-a prelungit ecourile, sporadic, și după al doilea război mondial. Pe lângă inevitabilele excese anarhiste, suprarealismul "a exaltat o literatură-poezie"(G. Picon), o fluiditate lirică, o libertate asociativă, o dinamizare a metaforei, un gest al aventurii spirituale, care au lărgit și au adâncit sensibilitatea poetică a contemporaneității. În România, suprarealismul a fost teoretizat și practicat de revistele Alge și urmuz. Suprarealismul urmărea prin programul său pătrunderea artei în planul subconstientului, al visului, al delirului în care spațiile
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
considerabilă. Printre elevii săi se numără violoniștii Christian Ferras, Ivry Gitlis, Arthur Grumiaux și Yehudi Menuhin. Acesta din urmă, virtuoz cu o profundă cultură umanistă, a păstrat un adevărat cult și o profundă afecțiune pentru Enescu, considerându-l părintele său spiritual. În anul 1932 devine membru titular al Academiei Române. În anii 1921-1931 lucra la opera "Oedip", monumentală creație dramatică și muzicală, care abia în ultimii ani a început să se impună pe scenele teatrelor de operă din lume. O dedică Mariei
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
alunecări de teren și ravene. Stema orașului Orhei a fost aprobată la 5 decembrie 1997 de către Consiliul orășenesc cu următoarea descriere: Fiecărui element heraldic i-a atribuită o explicație: Calul conturnat de argint exprimă și dorința de libertate, măreția, căutarea spirituală. Aștrii însoțitori sunt luați de pe unul din sigiliile medievale și semnifică continuitatea așezării urbane pe locul original al Orheiului Vechi. Zidul crenelat de aur din vârful scutului simbolizează cetatea medievală a Orheiului și vine să întregească ideea de continuitate, dăinuire
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
le-a dăruit și o profundă întristare". Înregistrările pe discuri, cu toate imperfecțiunile tehnice de atunci, au rămas documente vii asupra artei pianistice a lui Dinu Lipatti, interpretări pline de căldură umană și înaltă desăvârșire stilistică, de finețe și noblețe spirituală, de poezie și grație. Multe din aceste imprimări au fost incluse de casa de discuri EMI în colecția "Unvergänglich - Unvergessen" (Nepieritoare - De neuitat). "Un artist de o spiritualitate divină", cum l-a numit Francis Poulenc, Dinu Lipatti prefera pentru înregistrări-
Dinu Lipatti () [Corola-website/Science/297412_a_298741]
-
padișah, sultan, desemnau atribuțiile militare ale comandantului unei comunități islamice. Titlul de bey era unul onorific, fiind perceput ca șef de trib, de familie sau frate mai mare. Titlul de emir însemna conducător al musulmanilor, titlu revendicat și de liderul spiritual al lumii otomane-califul. Titlul de sultan desemna funcția de comandant militar. Ulterior, titlul de emir a devenit un titlu onorific, atribuit unor persoane de rang înalt din administrația otomană. S-a conturizat formulă Cercului Dreptății, explicând rolul pe care conducătorul
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
derivă în general de la verbul „a depune efort”. Djihad se face cu inima, prin cuvânt, cu mâinile și cu sabia Există două tipologii ale djihadului: cel major ( dus în planul conștiinței), fiind compus din djihad moral ( individual și comunitar) și spiritual ( ascetism, misticism), și cel minor ( dus în plan existențial - lupta armată) și este compus din djihad intern și extern ( ofensiv și defensiv). Se considera că războiul cu sabia era cel mai puțin elevat, iar djihadul în cadrul conștiinței era cel mai
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
calității aerului în Timișoara, am aflat că în Parcul Botanic unde erau formați pictorii peisagiști, calitatea aerului a fost și este inexistentă, fiind una din cele mai poluate zone din oraș. Eram instruiți ca viitori artiști să căutăm un invizibil spiritual redat de calitățile plastice ale locului, să pictăm o imagine terapeutică apatică cu pretextul arogant că facem vizibil ceva ce laicului este invizibil și să ignorăm realitatea din spatele acelui peisaj. Odată ce am început să mă îndoiesc de această formare anacronică
Fragilitatea unor drepturi acordate, care pot fi revocate de majoritate, ne situează într-o democrație a masei și nu a dreptului individului () [Corola-website/Science/296096_a_297425]
-
cu Cernîșevski, Dobroliubov, Nekrasov... cu marxismul... Să mi-o imaginez pe mama stând și brodând sau decorând casa cu vaze din porțelan, elefănței... nici vorbă! Asta era o pură pierdere de vreme. O atitudine burgheză! Cea mai importantă era munca spirituală... cărțile... Poți să porți un costum douăzeci de ani, iar două paltoane îți ajung pentru toată viața, dar fără Pușkin sau fără operele complete ale lui Gorki nu se poate trăi. Participi la un plan măreț, iar planul măreț este
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
1918 va fi eliberat din lagărul german, revenind la București. Încă din anul 1920 participă la ședințele cenaclului "Sburătorul" condus de Eugen Lovinescu, iar în revista omonimă publică primele poezii. Furtunosul gazetar de stânga, N. D. Cocea e modelul său spiritual. Acesta va fi prototipul viitorului său erou Gelu Ruscanu din drama "Jocul ielelor" și a eroului său, Ladima, din romanul "Patul lui Procust". Debutul editorial se petrece cu un volum de "Versuri. Idee. Ciclul morții" în 1923. În 1933 publică
Camil Petrescu () [Corola-website/Science/297554_a_298883]
-
(n. 20 octombrie 1895, București - d. 27 februarie 1990, București) a fost un reputat lingvist și filolog român, editor, pedagog, istoric al limbii române, patron spiritual al școlii românești de lingvistică. Profesor la Facultatea de Litere din București, a fost unul dintre patronii spirituali ai școlii lingvistice de la București, alături de nume importante precum Theodor Capidan, Jacques Byck, Iorgu Iordan sau Alexandru Graur. A fost membru titular
Alexandru Rosetti () [Corola-website/Science/297570_a_298899]
-
1895, București - d. 27 februarie 1990, București) a fost un reputat lingvist și filolog român, editor, pedagog, istoric al limbii române, patron spiritual al școlii românești de lingvistică. Profesor la Facultatea de Litere din București, a fost unul dintre patronii spirituali ai școlii lingvistice de la București, alături de nume importante precum Theodor Capidan, Jacques Byck, Iorgu Iordan sau Alexandru Graur. A fost membru titular al Academiei Române din 1948. Alexandru Rosetti era un urmaș al familiei prințului Rosetti, și-a susținut doctoratul la
Alexandru Rosetti () [Corola-website/Science/297570_a_298899]
-
În 1981 s-a dus în Elveția, de unde era originară prima sa profesoară de franceză și a trecut la catolicism. A scris eseuri și în engleză. Elie Wiesel (pe care l-a cunoscut printr-un doctorand francez al acestuia, fiul spiritual al lui Petru Dumitriu, călugărul Jean-François Thomas) i-a constituit o arhivă de manuscrise la Biblioteca din Boston. Sfârșitul l-a găsit lucrând la un op imens, o trilogie intitulată " Non credo, oro - Nu cred, mă rog", adresată țării sale
Petru Dumitriu () [Corola-website/Science/297579_a_298908]