37,223 matches
-
condiții, de exemplu. Atât cauzele, cât și condițiile contribuie la explicarea efectului, dar în modalități diferite. Cauza este „producătorul” propriu-zis al efectului. Condiția nu produce prin ea însăși efectul, ci doar facilitează sau inhibă producerea acestuia. În izbucnirea unui incendiu, vântul nu este o cauză, pentru că el nu produce focul. Dar el este o condiție importantă. Odată declanșat focul, vântul îl poate intensifica și răspândi rapid. În analiza sociologică, această distincție poate fi foarte utilă. Să reluăm cazul delincvenței. Mecanismele de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
propriu-zis al efectului. Condiția nu produce prin ea însăși efectul, ci doar facilitează sau inhibă producerea acestuia. În izbucnirea unui incendiu, vântul nu este o cauză, pentru că el nu produce focul. Dar el este o condiție importantă. Odată declanșat focul, vântul îl poate intensifica și răspândi rapid. În analiza sociologică, această distincție poate fi foarte utilă. Să reluăm cazul delincvenței. Mecanismele de control social sunt un factor explicativ important. Ele par însă mai mult o condiție decât o cauză a delincvenței
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
puțin; În dreapta Timișului, sub strașina unui munte, se-nalță, ca o prispă, minunata așezare pe care și-au ales-o dacii pentru Întăriturile lor. Din jos, În marginea pădurii, Încep deodată crengile să se miște, ca-nfiorate de o suflare de vânt, și cele dintâi coifuri ies În luminiș. Un șuier ca de vijelie ș-o răpăială de grindină cutremură valea. O pânză mișcătoare de săgeți zbârnâie deasupra pământului, Între cele două puteri. Dar pânza se scurtează. Zidul ce scapără de izbirea
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
tăcut, ca un adevărat judecător al năvălitorilor. Așa ! a spus el, În timp ce copiii ceilalți Îl trăgeau pe Mitruț În sus. Mitruț râdea și bătea din palme. L-au urcat până la jumătatea stejarului, și l-au lăsat În leagănul ușurel al vântului. Deodată, cum râdea el așa și se legăna, s-a uitat departe. A Îngălbenit ! Glasul i-a pierit În gât ! Abia a izbutit să strige: Tătarii !... Vin tătarii !... Vin tătarii... Și se uita cu groază cum vin tătarii cei adevărați
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
doi dintre arcașii cei mai voinici să-și Încerce puterea. Copii, trageți! Astăzi vreau să mă-ntrec În arc cu voi, zise Ștefan. Voinicii Își pregătiră săgețile, Își Încordară arcurile cu putere și au tras. Săgețile lor se duc ca vântul, de nu se mai zăresc. Deodată se făcu o mare tăcere. Însuși Domnul cel mare al Moldovei, cu brațele sale vânjoase, a pus mâna pe arcul său. Îl Încordează cu putere și trage. Săgeata zboară ca gândul. Ștefan Își trimite
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
curând și văzduhul se umplu de strălucire. Tunurile bubuiau În Plevna și În Împrejurimi. Obuzele aduceau moartea. La ceasurile nouă, un trimis al turcilor ieși din spatele Întăriturilor, cu steag alb, În fața Griviței. Se predau necondiționat. ,, Ura ! măreț se-nalță-n vânt Stindardul României !”. Și astfel, după veacuri de suferință și de lupte Îndelungate, cel din urmă război purtat Împotriva turcilor a fost cel din 1877. El s-a numit Războiul pentru Independență deoarece, În urma lui, țara noastră a scăpat de jugul
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
ajunse aproape de un luminiș. Lăsă pe pajiște sacul de merinde În care avea muniția, Își rezemă arma de un copac și Își răcori obrazul cu apă rece. Apoi porni mai departe. Dar abia făcu câți pași și adierea ușoară a vântului Îi aduse În urechi un zgomot suspect. Se trânti la pământ. Își controlă arma. Începu să Înainteze târâș, cu multă grijă. Iscodi atent cu privirea Împrejurimile. Nu se zărea nimic deosebit. I se păru, totuși, că aude frânturi de vorbă
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
aur, stâlciți de branduri sau rămași prin cimitire, În gropi comune peste care au trecut rânduri de vifore, au venit primăverile ca niște alaiuri de fete cu năframe, s-au copt grâie și secări și au coborât toamnele mohorâte cu vânturi mari, tânguitoare. În ieșiturile pământului, parcă vedeam umerii și pumnii prietenilor mei, protestând, În numele omeniei și tinereții, Împotriva războiului. În grădinița pătrată, ici-colo răsăriseră brândușele semănând cu ochii lui Boculei Vasile, și lumina soarelui le mângâia blând și cald, cum
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
poeta va evolua către o personalizare accentuată a discursului liric, ajungând, în cel mai bun volum al său, Portret după natură (1989), la o poezie de „esențe puternice”, în care imaginația se eliberează, iar resursele robuste ale feminității colorează versurile. Vântul de primăvară, Ca un val roșu, În mijlocul flăcării, Anotimpuri năvalnice sunt numai câteva dintre titlurile ce dovedesc și exprimă descătușarea eului liric. Poemele sunt mai puțin cizelate, dar în tumultul interior și aglomerarea de imagini ce le caracterizează se vede
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286107_a_287436]
-
cuvântului Lumină pentru Tatăl s-ar potrivi și Fiului. Căci între o lumină adevărată și altă lumină adevărată nu există nici o deosebire. De aceea, întrucât Tatăl e o lumină fără început, iar Fiul e o lumină născută, cu alte cu vinte, întrucât și unul e lumină și celălalt e lumină, Părinții anume au spus de o ființă pentru ca să se vadă că și unul și celălalt se bucură de aceeași demnitate a firii, și nu s-a spus de o ființă, ca să
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
sunt de mândri de buna lor stare, încât socotesc că nici nu calcă pe pământ, cu toate că bunurile de care se bucură nu sunt bunuri recunoscute de toți drept bunuri, nici nu rămân mereu la ei, ci zboară mai iute ca vântul. Iar de se întâmplă (ca aceste bunuri) să rămână puțin, apoi numai în viața aceasta își arată dragostea; n-au putere să ne însoțească mai departe. Dacă aceste bunuri pământești pricinuiesc atâta bucurie celor ce le au, ce bucurii socoți
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
duc la Roma” și pentru că este mai bine să adaptăm metodele la terapie decât terapia la metode. Sentimentul de securitate trebuie să provină mai degrabă din capacitatea de a „pilota” terapia, la fel cum un marinar își adaptează traiectoria în funcție de vânt și de mare. Terapeutul - Cum vă simțiți în acest moment? Pacientul - Aș fi vrut să nu se fi întâmplat acest lucru. Dar este prea târziu. Stiu că după primul pahar, vor urma celelalte. Terapeutul - Vom revedea avantajele și dezavantajele consumului
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Pentru a face o metaforă, traversarea Atlanticului cu o barcă cu pânze (de la țărmul bolii până la cel al vindecării) presupune momente de manevră intense (parâmă, vele, cârmă) ce permit avansarea (desensibilizare sistematică, expunere cu prevenția răspunsului), perioade în care, atunci când vântul lipsește, trebuie să luăm o pauză, sau altele consacrate studiului hărților, reparării avariilor și evaluării drumului parcurs (restructurare cognitivă). Persoanele care încep o terapie de tip TCC doresc adesea să realizeze, într-o manieră cronologică, un demers dublu, alternând unele
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de treizeci de minute, decuplează telefonul...) și își caută o poziție confortabilă. Inchide ochii și își imaginează o scenă plăcută (de exemplu, valurile pe o plajă). La prima experiență, ea îi descrie terapeutului ceea ce vede (valuri, păsări...), ceea ce aude (valuri, vânt...), ceea ce simte (apă sărată...) și resimte (plăcere, bucurie...). Marie reface acest exercițiu acasă, lucru care îi oferă posibilitatea să organizeze spațiul care îi va permite să se expună neliniștilor și o învață să-și amplifice atenția. Ea poate apoi să
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Puteți să vă spuneți că a intrat un hoț pe fereastră, veți fi fără îndoială speriat (emoție) și veți dori, poate, să chemați poliția sau să vă ascundeți (comportament). Dacă, în schimb, vă gândiți că acest zgomot este provocat de vânt deoarece fereastra a rămas deschisă, veți fi poate deranjat (emoție) și veți putea să vă sculați pentru a merge să închideți fereastra, sau veți decide, poate, să ignorați zgomotul, deoarece sunteți așezat confortabil în fotoliul dumneavoastră (comportament). Paradigma înlocuirii Terapeutul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ebraice hwy „a fi”, în forma simplă („el este” sau „el există”) sau faptică („el face să fie/existe”). Recent s-a avansat și soluția că rădăcina hwy ar putea însemna „a sufla”, întrevăzând astfel în numele Yhwh o referință la vânt și la un zeu antic al furtunii. Nefiind certitudine nici asupra rădăcinii verbale, nici asupra vocalizării, o decizie sigură cu privire la aceasta rămâne - după părerea mea - o sarcină irealizabilă, ținând cont și că, rareori, etimologia numelui propriu divin revelează pe deplin
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
cu „viață” (cf. de exemplu 1Rg 17,22: „viața copilului s-a reîntors în trupul său”). Observații asemănătoare se pot face și față de termenul ebraic rûaḥ, tradus de obicei cu „duh”, dar care indică în primul rând suflul, suflarea sau vântul ca manifestare a forței vitale. Poemul ugaritic al lui Aqhat, care descrie moartea protagonistului în acești termeni, confirmă acest fapt: „viața (npš) a ieșit ca o suflare/vânt (rḥ) [...] ca un fum din nările sale” (KTU 1.18.IV, 24-26
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
obicei cu „duh”, dar care indică în primul rând suflul, suflarea sau vântul ca manifestare a forței vitale. Poemul ugaritic al lui Aqhat, care descrie moartea protagonistului în acești termeni, confirmă acest fapt: „viața (npš) a ieșit ca o suflare/vânt (rḥ) [...] ca un fum din nările sale” (KTU 1.18.IV, 24-26). Asemenea lui nefeš, rûaḥ se referă la respirație, în sensul de viață a omului. Putem sintetiza că antropologia biblică concepe viața omului în mod global, ca o unică
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
5-6 („Pregătiți calea celui care încalecă pe nori: numele său este Domnul [...]. Dumnezeu este tatăl orfanilor și apărătorul văduvelor, el care locuiește în lăcașul său sfânt”); Ps 68,34 și 104,3 („îți faci carul din nori, umbli pe aripile vântului”). Imaginea literară a cavalerului ceresc călătorind pe nori ca și cum ar fi carul său de război este transpoziția cerească a unei imagini tipice ideologiei regale în care acesta - domnitor pământesc - își ajută și apără poporul, în special „pe orfani și pe
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și sate și unde poți cultiva pământul și crește animale domestice. Departe de acest centru se găsește periferia sălbatică, lipsită de ospitalitate, unde își au locuința doar animalele sălbatice și șerpii și unde, din cauza deșertului, a pământului arid și a vântului sufocant, nu poți construi un mediu care să permită viața și să reziste în timp (Ier 4,11). Lumea de dincolo În acest paragraf mă voi referi la lumea de dincolo concepută în sens aproape „geografic”, ca o regiune a
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
constituie unul dintre elementele care nu favorizează dezvoltarea așezării. Ion Simionescu (1937, 105) scrie că aici „ploile sunt rare. Câtă apă cade, se afundă repede în pământ. Loessul, buretele care suge apa, are o grosime de 30 m... Temperatura excesivă, vânturile care suflă fără piedică, adâncimea apei nu îngăduie traiul arborilor...”, dar nici al oamenilor, pentru că acest câmp a fost târziu locuit. Spre răsărit era Balta (zonă mlăștinoasă), cu un climat mai blând, dar supusă inundațiilor, iar dincolo de ea Dobrogea, stăpânită
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
acordat de către Păstorel Teodoreanu termenului, ar fi trebuit să se nască din intenție și din invenție, nu din întâmplare. O rețetă similară este cea a chowder-ului, un fel de supă de pește (dar nu numai...) după care se dădeau în vânt americanii. Ea a apărut în largul mării, compunându-se cam din tot ce cuprindea magazia de alimente a unei corăbii: pește, carne sărată de porc, ceapă și... biscuiți marinărești. Totul fiert la grămadă. Melville, în Moby Dick, descrie un „savuros
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Homoceanul ș.a. A colaborat la „Ramuri”, „Convorbiri literare”, „Sfarmă-Piatră”, „Universul literar”, „Azi”, „Românismul”, „Pământul”, „Cruciada românismului”, „Festival”, „Luceafărul”, „Curentul literar”, „Provincia”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a., uneori semnând Emil Gicana. A mai publicat volumele Fântânile tăcerii (1940), Cartea plecărilor (1941), Înalte vânturi (1943; Premiul Academiei Române), reunite parțial în 1969 în culegerea Poarta destinului, împreună cu un ciclu de versuri adunate din periodice și cu altul, mult mai bogat, de inedite (datate între 1942 și 1966). În 1974 i-a mai apărut volumul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290643_a_291972]
-
Pentru cine cânt,/ De tot stau și-aștept/Cu toamnele-n piept!// Stoluri de lăstuni,/ Toamna, prin goruni,/ Frunza-și scutură/Ca o ciutură”. Terține atent cizelate concentrează reflecții cu o vagă amprentă de stil blagian. Superior precedentelor cărți, Înalte vânturi însumează poeme din timpul războiului, născute „în vecinătatea morții”, în vecinătatea adâncului, „lângă nopțile cerului, lângă nopțile pământului”, în vânturi aspre, sub stele reci. Nesiguranța perpetuă, iminența pericolului extrem, devenite mod firesc de existență, se transmit în strofe de reală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290643_a_291972]
-
scutură/Ca o ciutură”. Terține atent cizelate concentrează reflecții cu o vagă amprentă de stil blagian. Superior precedentelor cărți, Înalte vânturi însumează poeme din timpul războiului, născute „în vecinătatea morții”, în vecinătatea adâncului, „lângă nopțile cerului, lângă nopțile pământului”, în vânturi aspre, sub stele reci. Nesiguranța perpetuă, iminența pericolului extrem, devenite mod firesc de existență, se transmit în strofe de reală, deși nu intensă, vibrație: „Curgătoare ca apele înspre adâncul mărilor,/ Viețile noastre curg și se clatină;/ Depărtarea le-ngroapă în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290643_a_291972]