38,855 matches
-
precum și faptul că autorul textului nu cunoaște exact geografia Palestinei, a exclus posibilitatea ca autorul acestei evanghelii să fie o persoană din cercul ucenicilor lui Isus din Nazaret. În timp ce dovezile asupra identității reale a autorului Evangheliei după Ioan lipsesc, unii cercetători cred că evanghelia a fost dezvoltată de un cerc sau școală întemeiată de Ioan, spre sfârșitul secolului întâi, școala fiind posibil situată în Efes. Cele trei epistole ioaneice seamănă între ele ca terminologie, stil și situare generală. Ele sunt în
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
Isus prezentate în "Evanghelia după Ioan" erau foarte diferite de cele din evangheliile sinoptice, astfel autorul nefiind un martor direct al evenimentelor relatate. Bretschneider se referea la un caracter apologetic al lui Ioan, caracter care indică o dată ulterioară a scrierii. Cercetători cum ar fi Wellhausen, Wendt și Spitta au argumentat că a patra evanghelie este un "Grundschrift" adică „... o operă care a suferit interpolări înainte de a ajunge la forma ei canonică; era forma o unitate la modul cum era pe atunci
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
iar Apocalipsa prezbiterului. Mărturia lui Ireneu de Lyon bazată pe Papias reprezintă tradiția din Efes, în care se zice că ar fi trăit Apostolul Ioan. Ireneu era discipol al lui Policarp, deci la a doua generație după apostol. Conform multor cercetători, el afirmă lipsit de echivoc că apostolul este autorul evangheliei. (Alți cercetători observă că Ireneu se referă totuși constant la autorul evangheliei și la cel al Apocalipsei ca „discipolul Domnului”, în timp ce la alții se referă ca „apostoli”. Astfel Ireneu pare
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
tradiția din Efes, în care se zice că ar fi trăit Apostolul Ioan. Ireneu era discipol al lui Policarp, deci la a doua generație după apostol. Conform multor cercetători, el afirmă lipsit de echivoc că apostolul este autorul evangheliei. (Alți cercetători observă că Ireneu se referă totuși constant la autorul evangheliei și la cel al Apocalipsei ca „discipolul Domnului”, în timp ce la alții se referă ca „apostoli”. Astfel Ireneu pare a face diferență între Ioan, autorul celei de a patra evanghelii și
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
fost depuse pentru a determina cine a fost această persoană. În mod tradițional el este identificat cu Apostolul Ioan, deoarece în caz contrar unul din cei mai importanți apostoli din celelalte evanghelii ar lipsi complet din a patra evanghelie. Totuși, cercetătorii critici au propus alte posibilități. Filson, Sanders, Vernard Eller, Rudolf Steiner și Ben Witherington sugerează că era vorba de Lazăr, deoarece și indică precis că Isus îl „iubea” pe acesta, iar asta ar fi posibil implicat și de "Evanghelia secretă
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
de autori mai degrabă decât de un singur autor care să-i dea forma finală. În particular, este foarte diferit din punct de vedere stilistic față de restul evangheliei, fiind astfel considerat o adăugire ulterioară (cunoscută sub numele de "apendice"). Printre cercetătorii creștini acest punct de vedere a evoluat către teza că au existat stadii multiple de redactare, fiind implicați atât discipolii cât și apostolul; R.E. Brown (1970) distinge patru stadii de dezvoltare: tradițiile legate direct de apostol, editare parțială de către discipolii
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
chiliile și schitul, iar cu sprijinul și aportul financiar al boierului Lupu Hâncu, aceștia mai construiesc încă o biserică. Din păcate, din această perioadă a existenței Mănăstirii, sînt cunoscute, pînă acum, doar, foarte puține date. Sperăm ca pe parcurs, cu ajutorul cercetătorilor de la Arhivele Statului, să putem prezenta un tablou elocvent al acestei perioade. În anul 1784 starețul mănăstirii Egumenul Varlaam al II-lea construiește cîteva chilii pentru călugări și o biserică din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnul”. Între anii 1792-1802
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
descriere științifică a fenomenului. Primul care a înțeles că proprietățile turmalinei au de a face cu electricitatea a fost însă naturalistul Carl von Linné, care pe baza acestei observații a numit turmalina "lapis electricus" ("piatra electrică"). O serie de alți cercetători ai secolului al XVIII-lea au continuat să studieze fenomenul, dar înțelegerea cantitativă a acestuia avea să se producă abia în secolul următor, în urma dezvoltării unor aparate suficient de precise. La începutul secolului al XIX-lea David Brewster, fizician cu
Piroelectricitate () [Corola-website/Science/304178_a_305507]
-
este primul și, până acum, singurul calculator românesc produs la Brașov. Prototipul calculatorului a fost gata după un an de cercetări, în 1986. Colectivul care l-a realizat era format din opt cercetători, coordonați de prof. dr. "Toacșe Gheorghe". Astfel, la partea de hardware au lucrat "Vasile Prodan", "Wagner Bernd Hansgeorg" și "Adrian Maxim", iar la cea de software, "Marcel Arefta", "Sorin Finichiu", "Mircea Pop" și "Sorin Cismaș". Carcasa prototipului din 1986 diferă
CoBra () [Corola-website/Science/304187_a_305516]
-
atracție turistică. Insula este alcătuită din gresie, având lungimea de 500 m, o înălțime de 41 m, cu o suprafață de 85.000 m². Pe această suprafață erau clădite închisoarea și cel mai vechi far de pe coasta de vest americană. Cercetătorul spaniol Juan Manuel de Ayala a navigat în golf în 1775 descoperind insula. Numele provine de la "Isla de los Alcatraces" (Insula pelicanilor), păsări care populau insula. În 1847, lordul John Charles Fremont, guvernator militar al Californiei, cumpără cu 5000 de
Alcatraz () [Corola-website/Science/304199_a_305528]
-
că Petru a fost episcop al Romei este confirmat de unele dovezi pozitive și, totodată, infirmat de dovezi negative. În consecință, unii istorici au pus la îndoială această viziune tradițională a rolului lui Petru în Biserica Romană primară. Totuși, cei mai mulți cercetători, atât catolici, cât și protestanți , cu deosebire cei catolici, conchid că Petru a fost, într-adevăr, martirizat la Roma, în timpul împăratului Nero. În secolul al XVI-lea vechea bazilică Sf. Petru a lui Constantin cel Mare a fost demolată pentru
Simon Petru () [Corola-website/Science/304185_a_305514]
-
la reuniunea Partidului Comunist din China (sau PCC). El a întâlnit pentru prima oară marxismul în timp ce a lucrat ca asistent de bibliotecă la Universitatea din Peking. Alte influențe importante asupra lui Mao Zedong au fost Revoluția rusă și, potrivit unor cercetători, operele literare chineze:"Haiducii din Mlaștină" și "Romantismul a Trei Regate". Mao Zedong a încercat să submineze alianța imperialismului și feudalismului în China. El credea că Kuomintang este vulnerabil atât economic cât și politic și, astfel, revoluția nu poate fi
Mao Zedong () [Corola-website/Science/304205_a_305534]
-
Răsărit, hanul Uldin devastează teritoriile balcanice. Împăratul Imperiului român de Apus a încheiat însă pace, care îl va salva de incursiunile de jaf. În anul morții lui Theodosiu I se năștea fiul hunului Mundzuk. Numele acestui fiu s-a pierdut, cercetătorii nu știu cum îl chema în realitate. Goții i-au dat o poreclă, Attila (în turcă veche și în gotă), „tătucul”. După mongolii huni și avari urmează invaziile unei populații mongole, bulgarii, care subjuga pe slavii suddunăreni, cultural însă fiind asimilați de
Listă de invazii () [Corola-website/Science/304225_a_305554]
-
umane. Cromozomii sunt structuri ce apar în cursul diviziunilor celulare rezultând din condensarea cromatinei interfazice. Cromozomul metafazic este format din două structuri paralele numite "cromatide surori", fiecare fiind alcătuită dintr-o moleculă de ADN asociată cu proteine. În 1956 doi cercetători, J.H. Tjio și A. Levan, au descoperit că în celulele somatice umane există 46 de cromozomi (2n=46) din care 44 sunt numiți "autozomi" și doi sunt "heterozomi" (cromozomi sexuali) notați cu XX la femeie și XY la bărbat. Cromozomii
Genom () [Corola-website/Science/304239_a_305568]
-
idiomul scandinav), "kolbiaghi" (în slava medievală ruso-ucraineană), "kulpingoi" (în greacă), "al-kilabiyya" (în arabă) și "kölpények" (în maghiară). În cronica lui Anonymus este menționată o căpetenie de trib cu numele "Culpun", echivalentul termenului maghiarizat "kölpény", din anturajul ducelui Arpad). Potrivit unor cercetători, termenul ar fi fost reflectat și în "Külbey" ("Kulbey"), numele unuia dintre triburile menționate de împăratul bizantin Constantin VII Porfirogenetul în cartea sa "De administrando imperio". Unii cercetători au adus argumente în favoarea tezei conform căreia cei mai mulți dintre acești "kolbiaghi/koulpingoi
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
numele "Culpun", echivalentul termenului maghiarizat "kölpény", din anturajul ducelui Arpad). Potrivit unor cercetători, termenul ar fi fost reflectat și în "Külbey" ("Kulbey"), numele unuia dintre triburile menționate de împăratul bizantin Constantin VII Porfirogenetul în cartea sa "De administrando imperio". Unii cercetători au adus argumente în favoarea tezei conform căreia cei mai mulți dintre acești "kolbiaghi/koulpingoi" ar fi provenit din alte popoare de la Marea Baltică, finici și chiar baltici. Aceștia erau militari negustori, iar cercetătorii presupun că denumirea "kylfingar" provine fie de la arma caracteristică (o
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
Constantin VII Porfirogenetul în cartea sa "De administrando imperio". Unii cercetători au adus argumente în favoarea tezei conform căreia cei mai mulți dintre acești "kolbiaghi/koulpingoi" ar fi provenit din alte popoare de la Marea Baltică, finici și chiar baltici. Aceștia erau militari negustori, iar cercetătorii presupun că denumirea "kylfingar" provine fie de la arma caracteristică (o variantă de buzdugan/topuz (v. și termenul german "(Streit)kolben") sau un baston de luptă lung, ori chiar de la un cuvânt cu înțelesul “arc”), fie de la "hjukolfr", termen care însemna
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
Gurion, pe care Peres o împărtășea, era o ncesitate imperioasa că Israelul să se doteze cu o armă atomică. Subiectul era controversat și nu se știe în ce măsură a informat Ben Gurion pe miniștrii săi asupra hotărârilor și acordurilor cu Franța. Cercetătorul Avner Cohen consideră că a luat hotărârea de unul singur, fără să informeze guvernul. Totuși este clar că Peres acea cunoștință de acest proiect, a acționat pentru promovarea lui și, între altele, a obținut donații pentru construirea reactorului. Campusul de
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
căsătoria cu Catherine, de profesie medic stomatolog a avut doi copii (vezi fișa matricolă de la închisoare), fiind bunicul criticului și istoricului de artă Victor Ieronim Stoichiță și romancierului Alexandru Papilian (pseudonimul lui Alexandru Stoichiță), fii Mihaelei Papilian, medic de profesie, cercetător, primind pentru volumul "Coagularea sângelui" unul din premiile Academiei. După eliberarea din detenție cu sănatatea zdruncinată, mai trăiește doar doi ani. Puține amintiri despre el din anii dinaintea arestării, tot de la un fost deținut politic, Ion Cârja în "Canalul morții
Victor Papilian () [Corola-website/Science/304247_a_305576]
-
la Orvieto (Urbs vetus), și-ntr-adevăr, mottoul succesorului papei Urban al VII-lea este: “De antiquitate Urbis”, doar atât că a fost ales Niccolò Sfrondati din Cremona, dar și aceasta tot antică. Nu este lipsită de interes nici precizarea că mulți cercetători găsesc prognosticul asupra lui Petru al II-lea (sau “Romanul”) drept un adaos din sec. al XVIII-lea, prin urmare total lipsit de valoare previzionară. Rămânând strict la ceea ce oferă „Lignum vitae”, mottourile sunt: Mottoul se referă la locul natal
Profeția Papilor () [Corola-website/Science/304217_a_305546]
-
ziua de Înălțarea Sfintei Cruci. Aluzia este certă. Emblema pontificală a lui Fabio Chigi era formată din două coline deasupra cărora veghea o stea. Atributul “custus” (o formă medievală a lui „custos”) completează ideea blazonului: „sentinela munților”; deși sunt dintre cercetători care consideră că ar fi o aluzie la prenumele de Chigi. De adăugat și faptul că acest papă a instituit în Roma un „Monte di Pietà”. Iuliu (Giulio) Rospigliosi a fost ales papă într-o sală deosebită a palatului pontifical
Profeția Papilor () [Corola-website/Science/304217_a_305546]
-
atât de simplistă. Tocmai pentru că au renunțat la faptul de a folosi aceleași mijloace și metode de interpretare ca pentru primele 77 de mottouri (anterioare publicării profețiilor și deci suspecte de determinările istorice știute, aspect cu care de altfel toți cercetătorii sunt de acord). Astfel, pentru acești cercetători cele două substantive (nu sunt sdjective sau atribute, ca în multe alte cazuri) legate între ele prin conjuncția copulativă „et” mottoul face referință nu atât la locul natal sau de cardinalat al personajului
Profeția Papilor () [Corola-website/Science/304217_a_305546]
-
la faptul de a folosi aceleași mijloace și metode de interpretare ca pentru primele 77 de mottouri (anterioare publicării profețiilor și deci suspecte de determinările istorice știute, aspect cu care de altfel toți cercetătorii sunt de acord). Astfel, pentru acești cercetători cele două substantive (nu sunt sdjective sau atribute, ca în multe alte cazuri) legate între ele prin conjuncția copulativă „et” mottoul face referință nu atât la locul natal sau de cardinalat al personajului, nici la faptul că a călătorit mult
Profeția Papilor () [Corola-website/Science/304217_a_305546]
-
acestui papă sunt trei crini. Și ca explicația să nu se termine prea brusc mai adaugă și faptul că în iconografia creștină crinul este „floarea florilor” (lucru foarte adevărat de altfel, dar nu de aplicat aici, spun alții). Într-adevăr, cercetătorii mai critici și - într-un anume fel - mai curajoși, renunță la principiile ermeneutice anterioare publicării „profețiilor” în „Lignum vitae” (1595) și caută explicații mai plauzibile. Aceștia interpretează mottoul ca făcând referință la grija și la activitatea stăruitoare a acestui papaă
Profeția Papilor () [Corola-website/Science/304217_a_305546]
-
acestora dezvoltându-se pana în prezent o mare varietate de tehnici moderne de cercetare (ex: rezonanta magnetica și nucleara, analiza termica diferențială, simularea Monte-Carlo, etc.). Prin metoda observației fenomenele fizice sunt studiate în desfășurarea lor naturala, fără intervenția explicită a cercetătorului. Niels Bohr (1885-1962), unul fondatorii mecanicii cuantice, sublinia importanța observației afirmând că „nici un fenomen fizic nu poate fi definit ca atare dacă nu este observabil”[1]. Probabil unul dintre cele mai simple și mai banale exemple de observație în fizică
Fenomen fizic () [Corola-website/Science/304260_a_305589]