36,878 matches
-
38 de ani, Trujillo și-a asumat președinția Republicii. În perioada 28 septembrie-8 octombrie 1937, Trujillo a decis genocidul a mii de haitieni ce locuiau în zona frontierei dominicana într-un episod cunoscut sub numele de Masacrul Pătrunjelului, în care trupele armatei dominicane au ucis, potrivit estimărilor, între 15 și 20.000 de oameni. Acest fapt s-a încercat să fie justificat sub pretextul eliminării infiltrării conspirative și că represalii pentru ideea că guvernul haitian a cooperat cu un plan al
Trujillo Dictatorul () [Corola-website/Science/337207_a_338536]
-
celor din România. Deși structurat inițial pe schema unei divizii de infanterie, în structura sa au intrat până la urmă 3 regimente. Inițial rolul său în acțiune s-a rezumat la misiuni de pază și de menținere a ordinii periclitate de trupele Armatei Ruse - aflate în debandadă după Defecțiunea Rusă, precum și de curățare de structuri militare bolșevice a Basarabiei, după proclamarea independenței acesteia. Succesiv defecțiunii ruse și înainte de ieșirea forțată a României din război, a existat o tentativă de transfer a Corpului
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
și unul dintre motivele care au stat la baza amânării formării unei unități de sine stătătoare de ardeleni și bucovineni). Ulterior, voluntarii eșaloanelor trimise din Rusia până în august au participat la luptele de pe frontul din Moldova, încadrați fiind în rândul trupelor Diviziei 2 Infanterie. Decizia de a nu se înființa un corp separat al voluntarilor a fost menținută un timp după încetarea luptelor de pe frontul românesc. La sfârșitul lunii septembrie 1917, într-o discuție cu aghiotantul regal Stârcea dusă după înaintarea
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
marș. Cei care absolviseră instrucția în școala militară din Botoșani au fost repartizați la instruirea soldaților. În martie 1918 mai mulți elevi și soldați au fost trimiși, la școala specială de mitraliere din Iași. Printre preoții confesori destinați a asigura trupei serviciile religioase s-a aflat și Ion Agârbiceanu, încadrat "Regimentului I „Turda”" de la Crăciunul anului 1917 până la demobilizare (acesta se refugiase în țară odată cu retragerea Armatei Române din Transilvania). Medic-șef al aceluiași regiment a fost numit Pompiliu Nistor. Estimativ
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
rândul refugiaților de peste munți. Toți aceștia ar fi urmat să fie grupați în rândul Corpului cu baza la Hârlău. Voluntarii "Corpului" de la Hârlău au primit - printre altele, misiunea de a păzi și de a menține în zonă ordinea periclitată de trupele Armatei Ruse, aflate în debandadă. La începutul lunii ianuarie 1918, 3 batalioane de voluntari alături de efective de grăniceri - constituind cu totul o forță de 4 batalioane, au primit ordin de a pătrunde pe căi pașnice în Basarabia evitând lupta cu
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
armament, scopul lor fiind însă acela de a întări forța voluntarilor ardeleni veniți de le Kiev pentru a fi puși la dispoziția guvernului basarabean și de a le aduce armamentul și muniția necesare. Cu o zi înainte de incidentul de la Chișinău trupele au pornit organizate pe 3 eșaloane, 2 dintre acestea fiind oprite de trupele ruse la Ghidighici, iar cel de-al treilea - eșalonul de aprovizionare, la Ungheni. Efective ale acestor unități au căzut în prizonierat la ruși, unii dintre voluntari reușind
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
de le Kiev pentru a fi puși la dispoziția guvernului basarabean și de a le aduce armamentul și muniția necesare. Cu o zi înainte de incidentul de la Chișinău trupele au pornit organizate pe 3 eșaloane, 2 dintre acestea fiind oprite de trupele ruse la Ghidighici, iar cel de-al treilea - eșalonul de aprovizionare, la Ungheni. Efective ale acestor unități au căzut în prizonierat la ruși, unii dintre voluntari reușind să scape după câteva săptămâni, iar restul s-au retras luptând, spre Prut
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
la ruși, unii dintre voluntari reușind să scape după câteva săptămâni, iar restul s-au retras luptând, spre Prut. După proclamarea independenței Basarabiei, în cadrul Armatei Române unitățile "Corpului de Voluntari Ardeleni-Bucovineni" au ajutat la curățarea și izgonirea peste Nistru a trupelor bolșevice. Împrejurările nefavorabile asociate cu încheierea Armistițiului de la Focșani și mai apoi cele asociate cu negocierile de pace din primăvara anului 1918, au făcut ca dezideratul grupării tuturor voluntarilor ardeleni și bucovineni să fie temporar, imposibil. Mai mult, odată cu începerea
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
a ocupat în continuare, cu plasarea în muncă a voluntarilor demobilizați. Aceste servicii deconcentrate au început să funcționeze din 1 iunie, dar deja în data de 26 martie Comandamentul "Corpului Voluntarilor" notificase că se reușise să fie plasată aproape întreaga trupă (la acea dată plasarea ofițerilor fiind în pregătire). O parte dintre ofițeri au fost reținuți în armată, după specializările fiecăruia și nevoi, iar aproximativ 20.000 de voluntari demobilizați au fost plasați la munca câmpului, fiind repartizați mai ales pe
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
Internelor din Consiliul Dirigent, soldații unităților dându-și singuri denumirea de "„Voluntarii lui Deleu”". Militar și el provenit de la Darnița, compozitorul Constantin Savu a compus un marș ala voluntarilor, aceștia participând efectiv alături de Armata Română la curățirea teritoriului naționale de trupele maghiare. După eliberarea Ardealului și instaurarea administrației românești pe întregul teritoriul al României Mari, la 6 iulie 1919 Corpul Voluntarilor a fost definitiv demobilizat, în cadrul unui eveniment festiv organizat la Sebeș. În perioada de existență a Consiliului Dirigent, prin intermediul administrației
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
Manuel Antonio Noriega Moreno (; născut la 11 februarie 1934) este un fost politician și militar panamez. A instaurat o Juntă militară în Panama din 1983 până în 1989, când a fost înlăturat de la putere de trupele Statelor Unite în timpul invaziei în Panama. Din 1950 până cu puțin timp înainte de invazia SUA, Noriega a lucrat îndeaproape cu Agenția Centrală de Informații (CIA) din SUA, fiind una dintre cele mai apreciate surse de informații ale CIA, precum și unul dintre
Manuel Noriega () [Corola-website/Science/337258_a_338587]
-
este numele sub care masacrul comandat de președintele dominican Rafael Leónidas Trujillo asupra imigranților haitieni a intrat în istorie. În octombrie 1937, Trujillo a ordonat trupelor sale eliminarea fizică masivă a populației de origine haitiană care locuia pe teritoriul Republicii Dominicane, în special în fermele situate de-a lungul frontierei cu Haiti . Nu există un consens cu privire la numărul victimelor, așa cum se va arăta în continuare. Declarațiile
Masacrul Pătrunjelului () [Corola-website/Science/337252_a_338581]
-
și a emis aici câteva fraze puternic antihaitiene, acuzându-i pe imigranți de furt de vite și de recolte, pe lângă că le fura dominicanilor mijloacele de subzistență, anunțând totodată că ""va rezolva problema"". Totuși, acțiunile letale împotriva haitienilor, întreprinse de trupele aflate sub conducerea lui Trujillo, au început înainte de acel discurs, pe 28 septembrie, și s-au încheiat pe 8 octombrie 1937. După cum s-a menționat mai sus, estimările privind numărul victimelor variază foarte mult, de la sute la zeci de mii
Masacrul Pătrunjelului () [Corola-website/Science/337252_a_338581]
-
s sunt artiste de sex feminin care se travestesc în bărbați și personifică stereotipurile genului masculin într-o trupă . Ele pot fi heterosexuale, lesbiene, bisexuale, transgender, genderqueer, fac parte din comunitatea LGBT. Un spectacolul drag king tipic poate include dans, actorie, stand-up comedy și cântec, fie "live" sau playback la piese preînregistrate. s adesea exagerează caracterul macho al personajelor
Drag king () [Corola-website/Science/337253_a_338582]
-
crea vestimentația, Annie Ryan. Interpreta britanică de music hall Vesta Tilley cânta travestită în bărbat. Spre deosebire de "drag queens", care se mândresc cu faptul că își fac o faimă proprie și crează o "filiație", drag kings au tendința de a forma trupe sau formații. Chiar dacă se pot alătura unor case și, în același timp, se mențin ca "solo persona", acest lucru e din ce în ce mai rar în comunitatea drag king. Multe trupe sunt create din dorința de a crea o unitate și de a
Drag king () [Corola-website/Science/337253_a_338582]
-
proprie și crează o "filiație", drag kings au tendința de a forma trupe sau formații. Chiar dacă se pot alătura unor case și, în același timp, se mențin ca "solo persona", acest lucru e din ce în ce mai rar în comunitatea drag king. Multe trupe sunt create din dorința de a crea o unitate și de a contracta astfel mai multe spectacole. Drag kings sunt în mare măsură un fenomen alculturii lesbiene și pot fi cel mai adesea observate în baruri sau festivaluri lesbiene. Cu
Drag king () [Corola-website/Science/337253_a_338582]
-
Bătălia de la Boulogne este numele sub care este cunoscută lupta pentru apărarea portului Boulogne-sur-Mer de către trupele franceze, britanice și belgiene în timpul Bătăliei Franței din 1940. Luptele pentru apărarea portului Boulogne s-au dat în paralel cu cele de la Calais, precedând Operațiunea Dynamo - evacuarea Corpului Expediționar Britanic de la Dunkerque. După contraatacul franco-britanic de la Arras de pe 21 mai
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
au fost folosite tot mai mult, datorită distanțelor mai scurte de transport și a posibilității superioare de protejare a convoielor atât pe mare cât și din aer. Boulogne a fost folosit începând cu decembrie ca punct de comandă pentru mișcarea trupelor britanice dinspre sau înspre Anglia. Pe 10 mai 1940, germanii au declanșat "Fall Gelb", ofensiva împotriva Franței, Belgiei și Tărilor de Jos. În doar câteva zile, blindatele germane au reușit să străpungă centrul frontului francez la Sedan și să înainteze
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
să străpungă centrul frontului francez la Sedan și să înainteze în forță spre vest, de-al lungul văii râului Somme. Dat fiind faputl că britanicii se retrăgeau din Belgia în nordul Franței, linile de comunicații s-au scurtat și mișcarea trupelor s-a făcut mai ușor. britanicii au început retragerea soldaților a căror prezență nu a mai fost considerată necesară pe continent prin porturile Boulogne și Calais iar, pe 17 mai, generalul Douglas Brownrigg a mutat cartierul general al spatelui frontului
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
prin porturile Boulogne și Calais iar, pe 17 mai, generalul Douglas Brownrigg a mutat cartierul general al spatelui frontului de la Arras la Boulogne fără informarea părții franceze. Germanii au cucerit orașul Abbeville de la vărsarea râului Somme pe 21 mai, izolând trupele aliate din nordul Franței și Belgiei de grosul forțelor de la sud de râu. Apărarea orașului și portului Boulogne cădea în responsabilitatea Marine nationale, care a asigurat efectivele pentru ocuparea a unor forturi de secol XIX. Aceste efective au fost puse
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
neoperațional). Pe 20 mai, elementele înaintate 4 ale Corpului XIX german comandat de generalul Heinz Guderian au ajuns în dreptul orașului Abbeville. În acel moment, păstrarea controlului asupra porturilor de la Canalului Mânecii, care puteau fi folosite pentru aprovizionare și eventuala evacuare a trupelor, devenise vitală. În dimineața zilei de 21 mai, Dutfoy le-a ordonat celor 1.100 de marinari care luptau pe continent să se retragă în spatele zidurilor medievale ale "Haute Ville" (Citadela), aflată la răsărit de valea râului Liane. După ce i
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
la cam 45 km de port), Dutfoy a ordonat ca bateriile de coastă din forturi să fie demontate și să fie transportate în port în vederea evacuării. După aceea, Dutfoy a plecat spre Dunkirk, iar indisciplina s-a instalat în rândul trupelor. Au fost semnalate jafuri, iar civilii care doreau să se evacueze pe mare au intrat panică. Pentru îndepărtarea civililor panicați din port, comandantul frontului de pe țărm i-a amenințat pe aceștia cu folosirea armelor de foc. Acțiunea de evacuare sau
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
pozițiilor gărzilor irlandeze și inițierea unor atacuri de tatonare a defensivei. În primele ore ale dimineții, germanii au atacat gărzile galeze și pozițiile defensive de pe litoral din direcți nord-est. Generalul Brownrigg, care era singurul care putea asigura legăturile radio ale trupelor comandate de Fox-Pitt cu Anglia, și-a părăsit cartierul general fără șă-și informeze subordonații în jurul orei 03:00 și mai apoi continentul la bordul distrugătorului HMS "Verity". În jurul orei 04:00, generalul Fox-Pitt a primit ordinul de retragere pentru întreg
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
J. C. Windsor Lewis, comandantul unei companii de gardă galeze, și-a asunat comanda militarilor rătăciți de unitățile lor, care se adăpostiseră în depozitele de pe chei în așteptarea evacuării. În afară de galezi, aici își găsiseră adăpost 120 de infanteriști francezi, 200 trupe auxiliare, 120 de geniști și 150 de civili. Printre militari, în special în rândul geniștilor, se aflau soldați care nu erau înarmați. Când depozitele au intrat sub focul germanilor, Windsor Lewis și-a mutat oamenii în gara feroviară a portului
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
că britanicii plecaseră. [[Winston Churchill|Churchill]] avea să ceară în cele din urmă garnizoanei britanice să lupte până la final, influențat se pare de acuzele de „dezertare” formulate de francezi, dar și de teama că, odată ce Boulogne ar fi fost cucerit, trupele germane ar fi atacat dinspre Calais spre Dunqerkue. În 1954, istoricul militar L. F. Ellis a scris că întârzierea de cinci ore cu care a Corpul XIX a atacat Boulogne până la ora 12:40 a zilei de 22 mai, conform
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]