37,224 matches
-
Ionel Teodoreanu, Henriette Ivonne Stahl). Observația despre caracterul filosofic al romanțelor lui Eminescu, despre caracterul de nuvelă al basmelor lui Creangă, despre semnificația numelor comice din teatrul și proza lui Caragiale, sublinierea lirismului prozei lui Sadoveanu, a psihologiei inadaptatului din proza obiectivă a lui Brătescu-Voinești, autoironiei lui Topârceanu, sincerității lui Demostene Botez, a pozei rostadiene din sonetele lui M.Codreanu, a creației de tipuri din proza de evocare a copilăriei a lui Ionel Teodoreanu au devenit apoi locuri comune ale criticii
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
din teatrul și proza lui Caragiale, sublinierea lirismului prozei lui Sadoveanu, a psihologiei inadaptatului din proza obiectivă a lui Brătescu-Voinești, autoironiei lui Topârceanu, sincerității lui Demostene Botez, a pozei rostadiene din sonetele lui M.Codreanu, a creației de tipuri din proza de evocare a copilăriei a lui Ionel Teodoreanu au devenit apoi locuri comune ale criticii, circulând detașate de autor, ca niște adevăruri necesare. Două eseuri originale, de răsunet ale lui Ibrăileanu sunt "Literatura și societatea", apărut ca introducere la teza
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
mai multe limbi, schimbând cu ușurință limba în care ținea cursurile. Cât privește limba sa maternă, ordinea este următoarea: "Româna și italiana, apoi spaniola și germana (...). Depinde însă și de circumstanțe și de felul de texte: versuri scriu în română, proză am scris în italiană, iar studiile de lingvistică au fost elaborate în spaniolă, franceză și germană" .
Eugen Coșeriu () [Corola-website/Science/297569_a_298898]
-
natală și a scris articole și comentarii cu conținut politic în revistele "22", "Dilemă Veche", în ziarul "România liberă", etc. După ieșirea la pensie se întoarce în țară definitiv și se dedică meseriei de scriitor, publicînd mai multe volume de proza sau eseistica. Astfel, românele "Caietele lui Ozias" și "Vasiliu, foi volante" fac parte din trilogia neterminata " Arhiva Trădării și a Maniei". "Paramnezii" este un roman despre exil și reîntoarcerea în țara natală. ""Necredinciosul"" este inspirat de experiență medicală a autorului
Ion Vianu () [Corola-website/Science/297584_a_298913]
-
controversat din cauza atitudinii politice reflectate în parte din literatura sa. și-a început cariera literară ca gazetar și poet liric, a devenit un militant activ de stânga, romancier angajat după război, în primii ani ai puterii populare. Ulterior a scris proză realistă, naturalistă, marcată însă de un lirism specific. A reînceput să scrie poezie în ultimii ani ai vieții. Romanul său "Desculț" (1948) a fost masiv promovat în perioada comunistă, fiind cel mai tradus roman al unui autor de expresie română
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
Manolescu a afirmat: ... iar despre omul Zaharia Stancu: O sumă de remarci subtile și fine insinuări despre viața lui Stancu a formulat fostul său secretar particular, scriitorul Vlad Mușatescu, în memoriile sale publicate și în emisiunea Cafeneaua literară la TVR Proza lui Zaharia Stancu nu este ușor de pus în scenă, efectul actului artistic fiind generat cu precădere de descriere și narațiune, mai puțin de dialog. Cu toate acestea, câteva titluri au stat la baza unor remarcabile producții. Dupa nuvela "Costandina
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
al lui Nae Ionescu. A plecat după primul an, cu o bursă „Humboldt”, la Universitatea din München (1941-1944), pentru a studia filosofia, dar a întrerupt în anul al III-lea din cauza războiului. Debutează la "Revista Fundațiilor Regale" în 1943, cu proza "Nocturnă în München", despre prima iubire. În 1945, pe când avea numai 21 de ani, un juriu în care se aflau Tudor Vianu, Felix Aderca, Pompiliu Constantinescu, Victor Eftimiu și Henriette Yvonne Stahl (o scriitoare română de origine franceză care i-
Petru Dumitriu () [Corola-website/Science/297579_a_298908]
-
cu 24 de ani mai în vârstă ca el), i-a conferit Premiul de Debut pentru cea mai bună nuvelă în manuscris a anului. Prima carte care îi apare, în 1947, este o culegere de opt texte intitulată Euridice. 8 proze. A fost gazetar la "Fapta" lui Mircea Damian; redactor la revista "Flacăra" (din 1948), apoi la revista "Viața românească" (unde a devenit redactor-șef în 1953). Membru al Consiliului de conducere al Uniunii Scriitorilor. Este totuși o perioadă tristă în
Petru Dumitriu () [Corola-website/Science/297579_a_298908]
-
să-mi tai mâna cu care am scris "Drum fără pulbere"”. În 1953 apare un nucleu al viitoarei capodopere, nuvela "Bijuterii de familie" (ecranizată de două ori). În 1957 vede lumina tiparului "Cronică de familie", cea mai însemnată capodoperă a prozei românești care cuprinde un veac de istorie și 200 de personaje, apariția și evoluția claselor sociale, formarea identității românești. "Cronică de familie", o carte balzaciană de circa 2000 de pagini, cu o formulă narativă absolut neobișnuită, are o structură cu
Petru Dumitriu () [Corola-website/Science/297579_a_298908]
-
nemulțumit de condiția și căile de integrare ale emigrantului. «"Acasă"» pentru mine este la Baziaș sau la București”, asta spunea în 1995, când se pregătea să revină. În 1996 a avut tăria să vină în țară. A scris eseuri, poezii, proză, critică literară. Este primul scriitor român care definește în scrierile sale rolul, condiția și contribuția emigrantului în procesul globalizării europene și printre primii scriitori europeni care înțelege marele viraj al societății omenești adus de noile tehnologii și numit astăzi globalizare
Petru Dumitriu () [Corola-website/Science/297579_a_298908]
-
la editura Humanitas, de asemenea reeditată. Mircea Cărtărescu a debutat cu poezii la Cenaclul de Luni și în România Literară în anul 1978 , coordonat de profesorul Nicolae Manolescu, și în volum în antologia "Aer cu diamante", dar a citit și proză la Cenaclul de proză "Junimea" condus de Ovid S. Crohmălniceanu. De altfel a publicat o proză în antologia "Desant'83". A debutat în volumul individual " Faruri, vitrine, fotografii" la editura "Cartea Românească" în anul 1980. A continuat să scrie versuri
Mircea Cărtărescu () [Corola-website/Science/297587_a_298916]
-
asemenea reeditată. Mircea Cărtărescu a debutat cu poezii la Cenaclul de Luni și în România Literară în anul 1978 , coordonat de profesorul Nicolae Manolescu, și în volum în antologia "Aer cu diamante", dar a citit și proză la Cenaclul de proză "Junimea" condus de Ovid S. Crohmălniceanu. De altfel a publicat o proză în antologia "Desant'83". A debutat în volumul individual " Faruri, vitrine, fotografii" la editura "Cartea Românească" în anul 1980. A continuat să scrie versuri, a publicat mai multe
Mircea Cărtărescu () [Corola-website/Science/297587_a_298916]
-
și în România Literară în anul 1978 , coordonat de profesorul Nicolae Manolescu, și în volum în antologia "Aer cu diamante", dar a citit și proză la Cenaclul de proză "Junimea" condus de Ovid S. Crohmălniceanu. De altfel a publicat o proză în antologia "Desant'83". A debutat în volumul individual " Faruri, vitrine, fotografii" la editura "Cartea Românească" în anul 1980. A continuat să scrie versuri, a publicat mai multe volume, intre care se remarcă "Poeme de amor" sau "Totul". Un proiect
Mircea Cărtărescu () [Corola-website/Science/297587_a_298916]
-
a fost un umanist sau, din contră, un fatalist medieval. Prima noastră cronică este, în ansamblul ei inextricabil de observare rece a atrocității și de creștinească perplexitate de ironie cultă și de inocență populară a stilului, o operă clasică a prozei istorice.”"
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
măscăriciului Vălătuc", pe care criticul literar George Călinescu îl compară cu "Gargantua și Pantagruel". Este fratele romancierului Ionel Teodoreanu. Debutează cu versuri în săptămânalul Capitala al lui Ion Th. Florescu, apoi colaborează la mai multe reviste (Viața românească, Versuri și proză, Însemnări literare, Adevărul, Adevărul literar și artistic, Gândirea, Lumea, Opinia, Contimporanul, Lumea literară și artistică, Bilete de papagal, România literară, Jurnalul literar, Revista Fundațiilor Regale, Universul literar, Vremea și la multe alte publicații, iar după a doua conflagrație mondială la
Păstorel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297591_a_298920]
-
unor critici prestigioși, precum Paul Zarifopol. Activitatea literară a continuat însă mai mult intermitent. În anii '30 i-au apărut două volume de epigrame: "Strofe cu pelin de mai pentru/contra Iorga Neculai" și "Vin și apă", trei cărți de proză: "Mici satisfacții", "Un porc de câne" și "Bercu Leibovici" și două volume de publicistică diversă, sub genericul "Tămâie și otravă". Poeziile apar în volumul "Caiet" din 1938. A scris în colaborare cu Adrian Maniu basmul dramatizat "Rodia de aur", pus
Păstorel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297591_a_298920]
-
și otravă". Poeziile apar în volumul "Caiet" din 1938. A scris în colaborare cu Adrian Maniu basmul dramatizat "Rodia de aur", pus în scenă la Naționalul bucureștean în stagiunea 1929/1930. În 1957, 1966 și 1989 au apărut antologii din proza sa, iar în 1972 un volum, tot antologic, de "Versuri". În anul 1973 apare postum volumul "Gastronomice", reeditat în 2000. Opera lui Al. O. Teodoreanu a circulat și oral, iar în timpul regimului comunist chiar clandestin. După 1989, epigramistul a fost
Păstorel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297591_a_298920]
-
editor al revistei Contemporanul", între 1951 - 1953 a lucrat la Editura Didactică și Pedagogică, la revistele Viața Românească și Gazeta literară, unde a fost redactor șef adjunct între 1963-1966. A condus timp de 20 de ani, din 1971, Cenaclul de proză Junimea la ale cărui ședințe participau nume cunoscute ale generației '80 printre care Gheorghe Crăciun, Mircea Cărtărescu, Ioan Mihai Cochinescu, George Cușnarencu, Mircea Nedelciu, Sorin Preda și alții. Începuturile sale literare au fost marcate de o fază de interpretare sociologizantă
Ovid S. Crohmălniceanu () [Corola-website/Science/297597_a_298926]
-
pentru poezia Ploaie din senin din „Vocea Oltului” (1882), acesta îi prefațează și primul volum, "Poesii" (1885). Va mai publica șase, cu titluri semnificative: "Freamăte" (1887), "Amurg" (1888), "Cartea unei inimi" (1890), "Sensitive" (1894), "Acuarele" (1896), și șase volume de proză, dintre care două romane și un volum de note critice. Devenit popular prin versurile și romanele lui, foarte citite la sfârșitul secolului trecut, anunță în poezie pe George Bacovia. S-a născut la data de 3 noiembrie 1866, la Craiova
Traian Demetrescu () [Corola-website/Science/297592_a_298921]
-
la Editura Benvenisti din Craiova. În perioada 17-29 noiembrie 1891 și 26 aprilie - 8 mai 1892 are cele mai intense colaborări literare la ziarul „Economistul” din Craiova. Aici publică 15 materiale de critică, eseistică, tablete, corespondențe, cronici, 14 poeme în proză, 4 poezii sub titlul generic "Pastele". În 1892 se îmbolnăvește de ftizie, boala agravându-i-se treptat. Se întoarce, astfel, la Craiova, însă activitatea gazetărească îl acaparează până la a uita să-și mai îngrijească sănătatea. În 1894, la Editura Librăriei
Traian Demetrescu () [Corola-website/Science/297592_a_298921]
-
Tot acum, între lunile 7 februarie și 23 mai, colaborează, alături de C. Mille, la „Evenimentul literar”. Încercând să-și îmbunătățească sănătatea, acesta călătorește prin Austria, Bavaria și Elveția. În 1895 i se tipăresc, la Craiova, romanul "Iubita" și volumul de proze (nuvele) "Priveliști din viață", ultima lucrare pe care autorul a mai supravegheat-o. În 1896 boala i se accentuează văzând cu ochii, astfel că moare în ziua de 17 aprilie. La Craiova, pe strada Traian Demetrescu nr. 13, se găsește
Traian Demetrescu () [Corola-website/Science/297592_a_298921]
-
Facultatea de Litere (Facultatea de Limba și Literatura Română) din București, specialitatea română-engleză. A absolvit Facultatea de Litere, cu diplomă de merit, 1981. Doctorat în filologie, specializarea literatură română, cu teza " Relația autor-cititor în literatura română, secolul al XIX-lea. Proza pașoptistă și postpașoptistă". Teza de doctorat a fost coordonată de profesorul Paul Cornea. În perioada 1995-1996 a fost bursier al New Europe College din București, incluzînd o călătorie de studii de o lună (aprilie 1996) la Vrije Universiteit, Amsterdam (cercetarea
Liviu Papadima () [Corola-website/Science/297604_a_298933]
-
cărora li se vor alătura ulterior și Daniel Turcea, Florin Gabrea, Emil Brumaru, Sorin Titel, Virgil Tănase ș.a. După ce Eugen Barbu e înlocuit la conducerea cenaclului de ex-avangardistul Miron Radu Paraschivescu, acesta obține acceptul editării unui supliment de versuri și proză al revistei craiovene Ramuri, (numit Povestea vorbei), pe care vrea să-l transforme într-o nouă revistă de avangardă care să-i unească pe vechii și pe noii onirici. În 1966 vor publica aici Vintilă Ivănceanu, Dumitru Țepeneag, Leonid Dimov
Onirism () [Corola-website/Science/297610_a_298939]
-
Lungul drum al prizonierului", romanul parabolă kafkiană al lui Sorin Titel, povestirile lui Dumitru Țepeneag, precum și primele sale romane "Zadarnică e arta fugii", "Nunțile necesare", sau "Cartea de vise" și practic toate poemele lui Leonid Dimov. Nu trebuie uitată nici proza lui Vintilă Ivănceanu, Florin Gabrea și Virgil Tànase. Dumitru Țepeneag, „În căutarea unei definiții” (1968): „În ultima vreme s-a vorbit destul de mult despre oniric folosind termenul uneori peiorativ, alteori, cu totul superficial. Ce înseamnă în definitiv literatura onirică? Firește
Onirism () [Corola-website/Science/297610_a_298939]
-
Paris a lui Aragon); dar au procedat ca niște reporteri în căutare de insolit, adică fără voința de a construi cu aceste elemente o altă lume, o lume paralelă asemănătoare visului.” „S-a crezut multă vreme că ceea ce ar deosebi proza de poezie ar fi dreptul acesteia din urmă la o mai mare ambiguitate. Dar ambiguitatea, [...] care garantează crearea unei opere deschise, nu este posibilă numai în poezie [...] și cu atât mai puțin numai în poezia lirică. Aș spune chiar dimpotrivă
Onirism () [Corola-website/Science/297610_a_298939]