36,989 matches
-
perpetueze). Faptul că orice ființă umană este și agentul unui „mandat”transgenerațional constituie o cheie de boltă și în terapia transgenerațională unificatoare, inițiată și consacrată de I. Mitrofan și devenită consubstanțială în activitatea psihoterapeutică laborioasă ce se desfășoară în cadrul Școlii SPER (Societatea de Psihoterapie Experențială Română). Rezultă că umbra părinților, dar și a altor membri din antecedentele noastre familiale ne urmărește și ne atinge, perturbându-ne existența. „Ducem cu noi poverile trecutului”, afirmă I. Mitrofan și D. Stoica (2005, p. 200
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
este indicat să nu se simtă studiată, dar în schimb să aibă alături o prezență securizantă, precum o moașă experimentată (care poate fi un bun substitut chiar al figurii sale materne). Aclimatizând un asemenea procedeu în maternitățile lumii, renumitul medic speră că femeile vor prefera nașterea naturală, apelând la cezariană doar în situații de forță majoră. Astăzi există tot mai multe voci (S. Grof, 2002, fiind printre cele mai sonore), care demască nocivitatea utilizării anestezicelor la naștere, care în afara efectelor indezirabile
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
autoacuzarea, când persoana se găsește vinovată de tot ceea ce s-a întâmplat; căutarea unui sprijin emoțional, a simpatiei, rezonanței emoționale a celorlalți față de situația sa; exprimarea emoțiilor în crize de plâns, accese de mânie; recurgerea la gândirea magică, când persoana speră să se întâmple o minune și să iasă din situația imposibilă. Adecvarea celor două tipuri de strategii la diferite situații traumatice se studiază încă. Astfel, există studii care arată că strategiile de coping axate pe emoții nu dau rezultate convingătoare
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Pollitt și Bouckaert, 2004); J) la această imagine a Comisiei se adaugă speranța exprimată public a anumitor oficiali, care implică toate instituțiile Comunității, de a Înlocui rapid legislația națională a statelor membre cu legislația europeană. Jacques Delors (apud Majone, 1996) spera că, până În 1998, 80% din legislația tuturor statelor membre va fi europeană. 2.2. Deficitul democratic Poate cea mai dezbătută critică la adresa procesului decizional european, mai dezbătută decât deficitul managerial, este problema deficitului democratic. Acesta este atribuit mai multor surse
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
mai larg de soluții menite să rezolve anumite probleme recunoscute. Din acest motiv, s-a argumentat că politicile inovatoare la nivel european sunt posibile doar atunci când preferințele naționale converg către o nouă abordare. În cel mai bun caz, Comisia poate spera să generalizeze și să ajute difuzarea soluțiilor adoptate Într-unul sau mai multe state membre. Soluțiile aplicate În mai multe state membre sunt cele care, de obicei, stabilesc cadrul pentru soluțiile comunitare. Această descriere a procesului de elaborare de politici
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
de ordin personal". În aceeași notă și pentru a justifica lipsa de inițiativă a României, ministrul afacerilor externe, cel care trebuia să formuleze strategia României la negocieri, declara că "avem o marjă de manevră destul de redusă". Ce se mai putea spera de la niște tratative după o astfel de declarație? În aceste condiții, era clar că România nu avea nici o șansă să mai îndrepte măcar unele din marile greșeli care s-au făcut la negocierile de aderare 18. 8. Ratificarea Tratatului și
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
istoriei. Această atitudine izvora dintr-un acut simț al realității: problemele acumulate în Europa în perioada postbelică nu puteau fi rezolvate de o singură reuniune, oricât de bine s-ar fi desfășurat ea. Mai mult decât aceasta, la București se spera ca "procesul european" să erodeze în continuare structurile de bloc și politica de bloc pe continent. De aceea, România dorea nu o continuitate oarecare a procesului respectiv, ci una instituționalizată. Iar instituționalizarea era văzută în forma unui organism cu caracter
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
surpriză, dar și o mare satisfacție, din partea unui demnitar străin, care a făcut-o din fair play, așa cum britanicii sunt în stare. I-am mulțumit, adăugând: "Am fost foarte încurajat de convorbirile noastre anterioare și de atmosfera deschisă din Comisie. Sper să fie de bun augur. Vă mulțumesc". Ne-am despărțit, strângându-ne cu căldură mâinile. Aceeași căldură a dominat și întrevederile noastre ulterioare. În drum spre ambasadă, colegul meu încă nu era convins că totul se încheiase. El se așteptase
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
al Consiliului Europei și C. Adinolfi sunt la Paris, la inaugurarea Expoziției Consiliului Europei de la Grand Palais. Deputatul W. Rothley crede că trebuie date semnale de suplețe politică, deoarece, în ultimul timp, România nu se mai bucură de același prestigiu. Speră ca în primăvara anului 1990 să vină în vizită în România. Va recandida la funcția de vicepreședinte al Grupului pentru România. În curând, va fi ales președintele Parlamentului European. Candidează Egon Klepsch, pentru un mandat de doi ani și jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
prestigiului ei. Deputatul Seitlinger era la curent cu diverse discuții și aprecieri despre România, mai ales în contextul înfierilor și sistematizării. Uneori, se încearcă o prezentare prea pozitivă a României, dar nici maniera autorilor raportului nu poate fi integral acceptabilă. Speră ca în perspectiva apropiată să viziteze personal România. Deputatul J. Valleix a fost ferm în legătură cu raportul, în sensul că nu va vorbi despre România. Personal, este angrenat în elaborarea unui raport despre Bulgaria. Privește cu interes o posibilă vizită în
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
utilitariste și a teoriilor etice bazate pe conceptul de virtute, precum și la problema uciderii în societ]țile de mici dimensiuni. În plus, veți g]și trimiteri la subiectul pedepsei capitale și al crimei, care au într]ri separate în index. Sper c], astfel, volumul va fi, în același timp, o carte ușor de citit și o lucrare de referinț]. Alegerea unui tovar]s de drum este o problem] de opțiune personal]; la fel a fost și alegerea subiectelor și a autorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de confuzie conflictual] și neajutorat]. Într-un anumit sens, aceasta este „originea eticii”, iar c]utarea noastr] a luat sfârșit. Ar putea p]rea totuși confuz ce fel de priorit]ți trebuie s] exprime aceste reguli. Avea dreptate Darwin s] spere c], în general, ele favorizeaz] afecțiunile sociale și valideaz] Regulă de Aur? Sau este aceasta doar o prejudecat] cultural]? Ar putea fi g]sit] o moral] care s] fie reflecția în oglind] a propriei noastre moralit]ți și care s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dificil de relevat. Din același motiv, unele încerc]ri de expunere pot induce în eroare mai ales prin tendința de simplificare excesiv], tendinț] care pleac] de la alegerea unei versiuni a dreptului natural și generalizeaz] pe baza tr]s]turilor particulare, sperând c] rezultatul va fi reprezentativ. Aceast] speranț] se va n]rui probabil și din cauza faptului c] ideea unei etici a dreptului natural a suferit modific]ri de-a lungul timpului. De fapt, o astfel de modificare era inevitabil] deoarece, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lucrarea Sfârșitul tuturor lucrurilor). El ofer] o varietate de versiuni istorice ale ideii c] putem accepta statutul ființelor umane ca parte a naturii numai în condițiile adopt]rii unor anumite postulate. De exemplu, el sugereaz] c] trebuie cel putin s] sper]m în posibilitatea evoluției pozitive morale în istorie și, prin urmare, a unei coordon]ri în aceast] lume a scopurilor morale și naturale ale omenirii. Versiunile pe care Kant le ofer] că postulate ale rațiunii practice reprezint] aspecte anticipatorii ale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
viziuni. Dac] viziunile standard sunt irealizabile și dac] acest tip de contractualism nu are nimic de-a face cu morală, cu atat mai r]u pentru moral]. Morală hobbesian] ar putea fi lucrul cel mai bun pe care îl putem spera într-o lume f]r] obligații naturale sau valori obiective. 2) Contractualismul kantian: morală că imparțialitate Al doilea curent al contractualismului contemporan îl contrazice în multe aspecte pe primul. Contractul social este folosit pentru a dezvolta, măi degrab] decât pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu avem nici un motiv de a suspectă existența unor scopuri egoiste în orice situație. Mulți dintre noi suntem familiarizați cu situații în care oamenii își pun s]n]tatea în pericol în mod conștient, isi risc] averea sau chiar viața sperând s] ating] anumite scopuri, cum ar fi satisfacerea dorințelor uneori exagerate și a nevoilor persoanei iubite sau ale altei persoane de care se simt legați într-un fel sau altul; s] ne imagin]m situația în care cineva își doneaz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
se arăt], gata pentru confruntare, întrebându-m] dac] este îmbr]cât] corespunz]tor ocaziei. Îmi este clar, imediat, c] nu a abordat o ținut] adecvat]. Ce aș putea s] îi spun? Am trei opțiuni. Prima este s] mint și s] sper c] ea nu își va da seama de adev]r atunci când vom intra în casa gazdelor noastre. A doua este s] îi spun adev]rul, astfel încât ea s] se îmbrace cu altceva (ceea ce ne-ar face s] întârziem și mai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
permite că acțiunile întreprinse s] exemplifice o valoare desemnat], chiar dac] această duce la o realizare general] mai puțin semnificativ]. Acest mod de a distinge între consecințialismul și teoria rival], cu referiri stricte la agenți și valori, este neobișnuit, dar, sper, atr]g]tor. Un neajuns este acela c] noțiunea de promovare a unei valori, sau noțiunea de respectare a valorii, nu este definit] clar. În subcapitolul urm]tor acest neajuns va fi remediat întrucâtva. (Subcapitolul se va dovedi a fi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aspect al premisei noastre cheie este c], în cazul oric]rei valori sau st]ri considerate dezirabile, putem identifica un r]spuns conform teoriei consecințelor și unul opus acesteia. Putem folosi aici noțiunile de promovare sau de onorare a valorii. Sper c] afirmația mea este susținut] de tipurile de exemple prezentate la început. Am v]zut atunci c] un agent poate alege s] onoreze său s] promoveze valori care au leg]tur] cu înțelegerea intelecual], loialitatea personal] și libertatea politic]. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cumul al acestora. Ce diferențiaz] aceste etici sunt tipurile de indivizi la care fac referire; mai mult, cele din urm] includ toți indivizii la care fac referire eticile de început. S-ar putea argumenta c] suntem orientați în mod inexorabil sper o etic] a vieții, c] nu exist] o cale obiectiv] de a împiedica trecerea de la etică cu orizontul cel mai redus la cea cu orizontul cel mai larg. De ce s] nu dezvolt]m discuția considerând și obiectele că valoroase din
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ceilalți s] le arate același respect. Șoarecii și țânțarii nu sunt capabili de o astfel de reciprocitate moral], cel putin nu în interacțiunile cu ființele umane. În momentele în care interesele lor sunt în conflict cu ale noastre, nu putem spera s] folosim argumente morale pentru a-i convinge s] accepte un compromis rezonabil. Astfel, este imposibil s] le acord]m un statut moral complet egal. Chiar și religia jainist] din India, care consider] omorârea oric]rei viet]ți ca fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
legitimă preferință, ajungându-se astfel la concluzia c], în situații de acest gen, este cel puțin acceptabil (permisibil moral) s] fie salvat] viața soției... Dar aceast] linie de argumentație implic] prea multe întreb]ri: este posibil ca unii s] fi sperat (de exemplu, soția) c] motivul s]u a fost doar faptul c] era vorba de soția sa, nu faptul c] era soția sa și c] în situații de acest fel este permisibil s]-ți salvezi soția. (Williams, 1981, p.18
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
argumente pro, dar și contra. În cele ce urmeaz], voi explica unele perspective substanțiale pe care oamenii le-au îmbr]țișat în aceast] dezbatere. Doresc, oricum, s] subliniez de la inceput faptul c] aproape toate perspectivele substantive sunt dificile și controversate. Sper c] lungă introducere a oferit unele sugestii despre acest lucru. Așa cum sugereaz] nihiliștii morali, ar putea exista probleme în ceea ce privește ideea principal] a practicii morale. S] ne amintim c], potrivit irealiștilor, atunci când consider]m c] este bine s]-i ajut]m
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
presupunem c] depinde de noi cum va fi vremea. Credem c] e foarte posibil s] nu sesiz]m adev]rul și c], astfel, o tr]s]tur] nu e considerat] important] pentru c] noi o consider]m important] - mai degrab] sper]m s] o consider]m important] pentru c] este important]. Adev]rul ei se afl] acolo pentru că noi s]-l recunoaștem, si dac] nu îl recunoaștem atunci exist] un adev]r pe care nu am reusit s]-l remarc]m.
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
University Press, 1988), pp. 189-98. 37 Naturalismul Charles R. Pidgen i. Ce este naturalismul? În FILOSOFIE, nu numai doctrinele, dar și definițiile doctrinelor sunt subiect de disput]. Este și cazul naturalismului etic. Definiția mea este, prin urmare, una personal], dar sper c] și idiosincratic]. Prin naturalism înțeleg mai mult sau mai putin același lucru cu alti filosofi - deși aceast] variație difer] de la caz la caz. Deci, naturalismul este o doctrin] cognitivist] (sau familie de doctrine). Ea afirm] c] judec]țile morale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]