40,119 matches
-
culturală și o rețea civică prin care bucureștenii vor întâlni una dintre cele mai intense și vulnerabile comunități ale orașului”[17]</a>. Un proiect sensibil diferit față de omonimul de la gară, <i>Rahova Delivery</i> are ca scop sensibilizarea „fetelor și băieților de centru” cu privire la situația complexă a comunității de pe Sabinelor. Aceasta se confruntă de ani buni cu evacuări forțate în masă cauzate de un proces acut de gentrificare a zonei. Astfel, deși este încă „marca Street Delivery”, acest festival se află
Livrarea orașului la picioarele capitalului: gentrificare și (in)ofensivitatea artei în București. () [Corola-website/Science/295758_a_297087]
-
un grup de studenți, că au venit în zonă, parcă, m-au mai liniștit stând de vorbă. Apoi, au făcut un atelier aici la E-Uranus, vizavi de noi. Și au venit să mă întrebe dacă îl las pe Claudiu [băiatul meu], iar eu le-am zis că da, dar cu condiția să vin și eu să văd ce fac. Cred că le-a părut bine că a venit un părinte să se intereseze ce fac cu copiii. Și am văzut
Evacuați, artiști și agenți ai gentrificării: Proiectele din Rahova-Uranus / Interviu cu Cristina Eremia () [Corola-website/Science/295760_a_297089]
-
A.S.: Cum a fost în clădire?</b> M.I.: Bine! Am stat acolo sus toți, cam patru zile, până a venit arhitectul, un moș cam pe la 50 de ani, cu ochelari, apoi ne-am mutat la subsol. Era cu Mihai, un băiat tânăr, înalt. Asta era cu proprietarul. Au intrat cu cheia. Noi am zis că sunt proprietari dacă au intrat cu cheia. Cand a venit arhitectul, ni s-a luat curentul. Sorin Murariu: Ne-au zis să facem curățenie sus, în
Păzirea ruinelor - un articol în două episoade despre gentrificare și anti-squatting () [Corola-website/Science/295768_a_297097]
-
o lopată, o roaba și ne zicea că dacă dispare ceva, plătim. Nu dormeam noaptea de frică să nu vină hoții. Zicea că ne dă pe mâna poliției dacă dispare ceva, că avea datele noastre. Apoi, au venit cam zece băieți tineri, studenți, care au muncit: Matei, Dorel și alții. Matei e student arhitect. El a făcut un proiect, să vadă alții ce au făcut ei și să nu plătească chirie. M.C.: Studenții au muncit și ei?</b> S.M.: Au muncit
Păzirea ruinelor - un articol în două episoade despre gentrificare și anti-squatting () [Corola-website/Science/295768_a_297097]
-
Cum a fost acolo și unde v-ați dus de acolo? </b> Dorin Mincu: Despre Carol 53 îți spun ce a fost: unul a luat proiectul, altul a făcut manevră vorbind cu proprietarul și ne-au dat afară. Patru dintre băieți ne-au ajutat cu baraca, cu medicamente. De acolo ne-am dus la groapa (n.r. în spatele blocurilor din intersecția străzii Berzei cu Știrbei, lângă biserică „Cuibul cu barza”, zona Vasile Pârvan), unde am stat până în 15 martie (n.r. 2013). A.S.
Păzirea ruinelor - un articol în două episoade despre gentrificare și anti-squatting () [Corola-website/Science/295768_a_297097]
-
în septembrie. Erau buruieni cât casa, erau oțetari și i-am tăiat. Proprietarul a zis să facem curățenie și să stăm liniștiți. A oferit casă și are acum curent și apa - ne-am tras noi. Până în martie a promis. Iar băieții de la Carol 53 (n.r. Casă Carol 53 se află situată în apropiere) ne-au dat lopeți, maturi și cu vorbe, sfaturi. Cu gardul - o parte era rupt - ne-au ajutat, au sudat. Un ajutor cât de mic contează... M.C.: Și
Păzirea ruinelor - un articol în două episoade despre gentrificare și anti-squatting () [Corola-website/Science/295768_a_297097]
-
majoritatea femeilor și copiilor din Vaslui. Bunica mea a încuiat ușa casei și a pus cheile pe pământ, în fața restaurantului. În ghetou erau o mulțime de zvonuri despre tot felul de lucruri, dar eu mă simțeam protejat de fetele și băieții mai mari. Fetele mi-au cusut steaua galbenă pe pulover. Mi-a plăcut. Nu îmi amintesc foarte multe, dar îmi amintesc senzația de foame. Supraviețuiam cu ceai și marmeladă. Eram așa de slab că, atunci când au venit rușii, un asistent
Conflictul din Gaza: perspectiva unui israelian. () [Corola-website/Science/295783_a_297112]
-
spus. Atunci ceva s-a declanșat în mine. Articolul asta parc-a fost trimis din cer. Imaginea acelor homosexuali americani care demonstrau mi-a rămas în minte pentru totdeauna. A început să nu-mi mai fie frică. Fără să știe, băiatul ăsta, colegul meu, mi-a dat curaj. De câte ori mă vedeam cu el, aveam curaj. Nu mi-era rușine și mă spărgeam în figuri. Asta a fost trezirea la adevărata mea identitate sexuală și la activism. Așa am început să văd
„A fi gay este un act politic, este o declarație de emancipare eminamente politică.” () [Corola-website/Science/295779_a_297108]
-
occidentală, mai puțină proza însă, proza era prea evidență. În perioada comunistă s-a publicat <b>La Revedere Berlin!</b> de Christopher Isherwood. Mi-aduc aminte și de un film din 1964, cred ca se numea <b>Străinul</b>. Unui băiat burghez îi cade cu tronc un muncitor, care era susținător al partidului comunist, si burghezul asta începe să devină interesat de politică de stânga. Nu se pupă, nu se nimic, dar felul în care se uită la tipul ăsta, felul
„A fi gay este un act politic, este o declarație de emancipare eminamente politică.” () [Corola-website/Science/295779_a_297108]
-
mai ușor cu femeile, bine, și fără să faci drag-queen și nu știu ce, toate chestiile astea îți crează o chestie din asta de „domn’e, tre’ să fiu macho, tre’ să fiu bărbat, ce dracu’? ce dacă mă fut cu alti băieți? ce, eu nu pot fi bărbat? nu-s bărbat întreg dacă mă fut cu băieți?”. E un soi de complex masculin în cultura asta și inclusiv în interior, adică dacă ești prea efeminat, iti găsești mai greu un partener, asta
„E un soi de ură de sine” () [Corola-website/Science/295777_a_297106]
-
îți crează o chestie din asta de „domn’e, tre’ să fiu macho, tre’ să fiu bărbat, ce dracu’? ce dacă mă fut cu alti băieți? ce, eu nu pot fi bărbat? nu-s bărbat întreg dacă mă fut cu băieți?”. E un soi de complex masculin în cultura asta și inclusiv în interior, adică dacă ești prea efeminat, iti găsești mai greu un partener, asta e, decât dacă ești mai macho. Ș-atunci foarte mulți joacă cartea asta macho, mai
„E un soi de ură de sine” () [Corola-website/Science/295777_a_297106]
-
femeie și nu s-a putut simți bine în relația respectivă și cumva rămâne cu niste resentimente subconștiențe față de povestea aia. Își dă seama că chestia aia de feminitate îi e repulsiva. Lui îi plac băieții-băieți, nu băieții că `fetiță”, băieții cât mai masculini. În rest, nu știu, că e misogin? Da, e misogin. Nu știu, poate tot din complexul ăla de masculinitate, ca daca iti accentuezi misoginismul, cumva asta parcă e o trăsătură a bărbaților `adevărați”. E că imigranții care
„E un soi de ură de sine” () [Corola-website/Science/295777_a_297106]
-
Copiază un comportament al „adevăraților bărbați” și îl accentuează, pentru că asta îl face să se identifice cumva cu instanță asta de bărbat „adevărat.” Personajul tău e atras de bărbații puternici, macho, forțoși. De unde crezi că vine asta? Dacă îți plac băieții, vrei să fie băieți că băieți, nu știu. Altfel, daca personajul ar fi bisexual, ar avea poate și deschiderea spre androginie, dar e un fals bisexual personajul meu. Tu personal crezi în binaritatea asta masculin-feminin sau vorbim aici de niște
„E un soi de ură de sine” () [Corola-website/Science/295777_a_297106]
-
adevăraților bărbați” și îl accentuează, pentru că asta îl face să se identifice cumva cu instanță asta de bărbat „adevărat.” Personajul tău e atras de bărbații puternici, macho, forțoși. De unde crezi că vine asta? Dacă îți plac băieții, vrei să fie băieți că băieți, nu știu. Altfel, daca personajul ar fi bisexual, ar avea poate și deschiderea spre androginie, dar e un fals bisexual personajul meu. Tu personal crezi în binaritatea asta masculin-feminin sau vorbim aici de niște constructe sociale? Cred că
„E un soi de ură de sine” () [Corola-website/Science/295777_a_297106]
-
și îl accentuează, pentru că asta îl face să se identifice cumva cu instanță asta de bărbat „adevărat.” Personajul tău e atras de bărbații puternici, macho, forțoși. De unde crezi că vine asta? Dacă îți plac băieții, vrei să fie băieți că băieți, nu știu. Altfel, daca personajul ar fi bisexual, ar avea poate și deschiderea spre androginie, dar e un fals bisexual personajul meu. Tu personal crezi în binaritatea asta masculin-feminin sau vorbim aici de niște constructe sociale? Cred că da. Am
„E un soi de ură de sine” () [Corola-website/Science/295777_a_297106]
-
ca esti rom, nu contează, ești cel mai disprețuit. Asta e, esti boschetar, esti sărac, esti pielea pulii. Dar stigma pe orientare sexuală bate stigma pe sărăcie? Depinde unde te situezi. Acolo, în Ferentari, e de rău să-ți placă băieții. E rău, nu e ca în centru, e de rău. Acolo e mai greu să fii gay decât să fii sărac. În momentul în care îi aud pe ăștia că se plâng, oameni de centru că se plâng de discriminare
„E un soi de ură de sine” () [Corola-website/Science/295777_a_297106]
-
Marius Sireteanu Pregătire muzicală: Diana Herman Coord. light & sound design: Horea Murgu Light design: Alexandru Baltă Sound design: Daniel Meșteru și Marius Sireteanu Asistenți: Delia Herman și Alexandru Raptis Un grup de copii. Cu toții în aceeași clasă: fete și băieți, catolici și evrei. Învață împreună, se joacă împreună, cresc împreună. Dar într‑o bună zi, la lecțiile de istorie și de religie, au de înfruntat realitatea: stalinismul, nazismul, discriminările, dogmele, nedreptățile. Viața îi obligă să crească prea repede, punându‑i
Platforma de Teatru Educațional (4−29 octombrie) () [Corola-website/Science/295789_a_297118]
-
attachment 1617" align="aligncenter" width="600"] Scenă din Parallel[/caption] Parallel. Trăiesc ca să iubesc La 8 ani, tovarășa învățătoare m-a mutat în bancă a doua cu Dani. Dani era o fetiță tunsă zero căreia toți copiii îi spuneau că e băiat. Fermă, Dani le răspundea: „Sunt fată!”. După un timp nu i-a mai contrazis și și-a văzut de treabă. O vreme n-am mai știut exact cine e Dani. Parallel dă de toți pereții cu fixitatea stereotipurilor de gen
De ce tații merg în rai și mamele în bucătărie? () [Corola-website/Science/295795_a_297124]
-
dintre noi era responsabil pentru ceva, în funcție de pasiuni și abilități. Am înființat guvernul în timpul unei „petreceri”, într-o vineri, pe 18 decembrie 1942. Am și cântat imnul Shkid-ului cu ocazia asta. Nu știu dacă mi-l mai amintesc, unul din băieți l-a compus, parcă era ceva de genul Din bucuria de după luptă / În Casa Unu ne-am făcut partid / Autoguvernarea e-n vână / Trăiască Republica Shkid! Zdeněk: Mai era o strofă: Frați ne sunt toți oamenii / Creștini, evrei, hotentoți / Cu
„Cu mândrie, înainte!” Revista secretă a copiilor din lagărul Terezín (1942-1944) () [Corola-website/Science/295725_a_297054]
-
Walter Roth, apărut la rubrica „Politice” Stindardul a fost ridicat. Casa Unu are propria flamură, simbolul muncii viitoare și al vieții împreună. Casa are propria conducere. De ce am făcut asta? Pentru că nu mai vrem să fim un grup întâmplător de băieți care-și pleacă capetele în fața sorții. Vrem să creem o societate activă, matură, și să ne transformăm soarta într-o realitate plină de bucurii prin muncă și disciplină. Ne-au dezrădăcinat din pământul care ne hrănea, din munca, bucuriile și
„Cu mândrie, înainte!” Revista secretă a copiilor din lagărul Terezín (1942-1944) () [Corola-website/Science/295725_a_297054]
-
voie, înainte să fim deportați. Pe vremea aia era foarte atletic, dar la Terezín era într-o stare groaznică. Suferise de mai multe boli, își pierduse aproape tot părul și, colac peste pupăză, mai era și rârâit. A fost un băiat ghinionist, foarte împiedicat. Mi-aduc aminte de o întâmplare care spune totul despre el. Într-o dimineață, pe vremea când încă locuiam în barăcile Hamburg, ne-am aliniat vreo 50 de băieți la pompă, ca de obicei. Când i-a
„Cu mândrie, înainte!” Revista secretă a copiilor din lagărul Terezín (1942-1944) () [Corola-website/Science/295725_a_297054]
-
pupăză, mai era și rârâit. A fost un băiat ghinionist, foarte împiedicat. Mi-aduc aminte de o întâmplare care spune totul despre el. Într-o dimineață, pe vremea când încă locuiam în barăcile Hamburg, ne-am aliniat vreo 50 de băieți la pompă, ca de obicei. Când i-a venit rândul lui Bruml, a reușit să se săpunească pe tot corpul, dar s-a luat apa înainte să apuce să se clătească. Kurt: Era un băiat ciudat, extraordinar de talentat. La
„Cu mândrie, înainte!” Revista secretă a copiilor din lagărul Terezín (1942-1944) () [Corola-website/Science/295725_a_297054]
-
am aliniat vreo 50 de băieți la pompă, ca de obicei. Când i-a venit rândul lui Bruml, a reușit să se săpunească pe tot corpul, dar s-a luat apa înainte să apuce să se clătească. Kurt: Era un băiat ciudat, extraordinar de talentat. La concursuri și la testele de inteligență era printre cei mai buni. Sigur că în vremurile alea nu prea îi apreciam calitățile. Băieții mai răi îl tachinau mereu pe Bruml. Zdeněk: După război, am auzit de la
„Cu mândrie, înainte!” Revista secretă a copiilor din lagărul Terezín (1942-1944) () [Corola-website/Science/295725_a_297054]
-
s-a luat apa înainte să apuce să se clătească. Kurt: Era un băiat ciudat, extraordinar de talentat. La concursuri și la testele de inteligență era printre cei mai buni. Sigur că în vremurile alea nu prea îi apreciam calitățile. Băieții mai răi îl tachinau mereu pe Bruml. Zdeněk: După război, am auzit de la o cunoștință care a făcut lagăr la Birkenau cu Jirka că a murit așa cum a trait - fără pic de noroc. Jiří Bruml, în vârstă de 14 ani
„Cu mândrie, înainte!” Revista secretă a copiilor din lagărul Terezín (1942-1944) () [Corola-website/Science/295725_a_297054]
-
așteptate, am primit doar nechezol. Am așteptat toată dimineața, dar în zadar. La prânz am servit mâncarea preferată a națiuni israelite încă de pe vremea lui Moise - mană. După prânz, tensiunea a atind apogeul. Însă Comisia Suedeză se lăsa așteptată. Un băiat din L 417, văzând că oaspeții nu sosesc, a declarat îmbufnat: „M-am spălat degeaba aseară”. Dar să nu mai irosim timpul cititorilor cu detalii. Trebuie, totuși, să punctăm faptul că, spre dezamăgirea tuturor, Comisia nu a apărut, iar la
„Cu mândrie, înainte!” Revista secretă a copiilor din lagărul Terezín (1942-1944) () [Corola-website/Science/295725_a_297054]