38,855 matches
-
foarte rapid, deseori poate atinge popularitate la scară globală în câteva zile. Ele de obicei se formează din interacțiuni sociale, momente stânjenitoare sau care acaparează atenția utilizatorilor precum și simple greșeli parodiate. Creșterea rapidă și impactul memei a captat atenția anumitor cercetători, urmând efectuate studii despre cum vor evolua acestea sau predicții despre care meme vor supraviețui și se vor propagă prin internet. Din punct de vedere comercial, ele sunt văzute ca o formă ieftină și foarte bună pentru publicitate. Asemenea meme
Memă () [Corola-website/Science/304443_a_305772]
-
de astăzi ca zeul suprem Baal al Cerului și al Furtunei [ "I(ovi) O(ptimo) M(aximo) S(abazio)" ]. Legat de cultul particular roman al lui Jupiter (Baal) Dolichețianul la Drobeta, este citată Cohorta a III-a "Campestris", pe care cercetători francezi o asociază miticei Cohorte a "III-a Dacice", prezentă în Castru în anul 179 d.C. Placa memorială romană „Tabula Traiana”, 4 metri lungime și 1,75 metri înălțime, ce comemorează finalizarea drumului militar roman al lui Traian, este amplasată
Podul lui Traian () [Corola-website/Science/297983_a_299312]
-
de a învăța. Ele sunt compuse din neuroni artificiali, sunt parte a inteligenței artificiale și își au, concepțional, originea ca și neuronii artificiali, în biologie. Nu există pentru RNA o definiție general acceptată a acestor tipuri de sisteme, dar majoritatea cercetătorilor sunt de acord cu definirea rețelelor neurale artificiale ca rețele de elemente simple puternic interconectate prin intermediul unor legături numite interconexiuni prin care se propagă informație numerică. Originea acestor rețele trebuie căutată în studierea rețelelor bioelectrice din creier formate de neuroni
Rețea neurală () [Corola-website/Science/298019_a_299348]
-
cardiograme, ș.a. Studiul rețelelor neurale a cunoscut perioade în care activitatea de cercetare a fost extrem de intensă și perioade în care acesta domeniu de cercetare a fost declarat complet „mort”, pentru ca apoi să revină în centrul atenției, atât în rândul cercetătorilor cât și a publicului larg prin multitudinea de aplicații practice pe care le au sau le pot avea. Primi pași au fost făcuți la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, de către Hermann von Helmholz, Ernst
Rețea neurală () [Corola-website/Science/298019_a_299348]
-
fi sfârșitul rețelelor neurale. Publicarea acestui material, corelată cu lipsa unor echipamente de calcul digital suficient de puternice, face ca o mare parte din companiile care investeau în cercetările din acest domeniu să se reorienteze, iar o mare parte dintre cercetători își abandonează studiul în această direcție. Anii 1970 sunt mult mai liniștiți și doar câțiva cercetători mai sunt cu adevărat activi în domeniu. Printre ei merită amintiți Teuvo Kohonen, Sames Anderson precum și Stephen Grossberg (foarte activ în cercetarea rețelelor cu
Rețea neurală () [Corola-website/Science/298019_a_299348]
-
de puternice, face ca o mare parte din companiile care investeau în cercetările din acest domeniu să se reorienteze, iar o mare parte dintre cercetători își abandonează studiul în această direcție. Anii 1970 sunt mult mai liniștiți și doar câțiva cercetători mai sunt cu adevărat activi în domeniu. Printre ei merită amintiți Teuvo Kohonen, Sames Anderson precum și Stephen Grossberg (foarte activ în cercetarea rețelelor cu auto-organizare). Anii 1980 aduc, pe lângă noi descoperiri în domeniul rețelelor neurale, și calculatoare digitale mai puternice
Rețea neurală () [Corola-website/Science/298019_a_299348]
-
adevărat activi în domeniu. Printre ei merită amintiți Teuvo Kohonen, Sames Anderson precum și Stephen Grossberg (foarte activ în cercetarea rețelelor cu auto-organizare). Anii 1980 aduc, pe lângă noi descoperiri în domeniul rețelelor neurale, și calculatoare digitale mai puternice capabile să ajute cercetătorii în demersurile lor. Astfel că la începutul anilor 1980, odată cu o nouă abordare a rețelelor folosind formalismul fizicii statistice prin punerea în evidență a analogiei între rețelele recurente (destinate memorării asociative) și sistemele de spini magnetici propusă de John Hopfield
Rețea neurală () [Corola-website/Science/298019_a_299348]
-
azi în anul 1600 î.Hr.Cercetările din 2008 indică perioada construcției ca fiind 2400-2200 î.e.n. La 18 decembrie 2011, geologi de la Universitatea din Leicester și Muzeul Național din Țara Galilor au anunțat descoperirea sursei exacte a rocii folosite pentru construcția complexului. Cercetătorii au identificat sursa situată la 70 de metri, în Craig-y-Rhos Felin lângă Pont Saeson în nordul Pembrokeshire (situat la 220 km de Stonehenge). Ruinele megalitice cunoscute sub denumirea de "Stonehenge" se află în Câmpia Salisbury, la 3 km vest de
Stonehenge () [Corola-website/Science/298035_a_299364]
-
fiziologie și psihologie în 1919.După un an a obținut titlul de master la Universitatea Columbia din New York, apoi în 1923 a terminat doctoratul în științe PhD "summa cum laude" la Universitatea Chicago. Din 1925 până în 1960 a lucrat ca cercetător și cadru didactic la catedră de psihologie a Universității din Chicago unde a înființat primul laborator de somn. Începând din anii 20 ai secolului al XX - lea Nathaniel Kleitman s-a consacrat cercetărilor de psihofiziologia somnului, o mare parte din
Nathaniel Kleitman () [Corola-website/Science/312509_a_313838]
-
starea de veghe" (Sleep and Wakefulness) (a doua ediție - în 1963) în care a prezentat descoperirea să cea mai remarcabilă - existența în cursul somnului a cicluiui de bază repaus - activitate (basic rest - activity cycle BRAC). Această descoperire, confirmată de alți cercetători prin experimente pe oameni și animale, a deschis calea spre studiul ritmurilor biologice ale omului. În 1948 a continuat acest gen de cercetări ale ritumului somn - veghe la bordul submarinului "Dogfish" Kleitman a studiat pe sine însuși o deprivație de
Nathaniel Kleitman () [Corola-website/Science/312509_a_313838]
-
informare al ONU, 3 baze științifice de producție pentru pregătirea practică a studenților. Rezultatele științifice recente obținute în cadrul Universității și-au găsit reflectare în peste 7.000 de publicații (monografii, manuale, articole) și în 165 de brevete de invenție. Performanțele cercetătorilor universitari au fost apreciate cu 65 de medalii de aur, 30 de argint și 14 de bronz, obținute la diferite expoziții și concursuri internaționale. 21 de universitari au fost distinși cu Premiul de Stat al Republicii Moldova și cu Premiul republican
Universitatea de Stat din Moldova () [Corola-website/Science/312526_a_313855]
-
Johann (n. 20 iulie 1822 — d. 6 ianuarie 1884) a fost călugăr augustinian și cercetător științific, cunoscut ca fondator al geneticii. s-a născut la Heizendorf (astăzi cartier din Vražné) Odrau (astăzi Odry, în Cehia), într-o familie vorbitoare de limbă germană și a fost botezat la două zile după naștere. A fost fiul lui
Gregor Mendel () [Corola-website/Science/312544_a_313873]
-
și săptămâni fără ca cei doi să se vadă. Eva a ținut pe parcursul vieții un jurnal, unde făcea sporadic însemnări. Din nefericire acesta rămâne până în prezent pierdut, doar 22 de pagini conținând însemnări din primele luni ale anului 1935 fiind disponibile cercetătorilor. Pe data de 1 aprilie 1935 sunt consemnate: "„Ieri ne-a invitat [nr. Hitler pe Eva și sora ei] la hotelul - Patru anotimpuri. Am stat lângă el timp de 3 ore și nu am putut schimba un cuvânt. Ca și
Eva Braun () [Corola-website/Science/312547_a_313876]
-
Moartă, în anul 1947. Aceste manuscrise au aparținut esenienilor. Despre esenieni s-a scris și în antichitate, cele mai relevante fiind scrierile lui Filon din Alexandria, Josephus Flavius, Plinius cel Bătrân. Asupra originii esenienilor și a ceea ce înseamnă numele lor, cercetătorii nu au ajuns la un acord între ei. Foarte probabil esenienii și-au avut începuturile pe la jumătatea secolului al II-lea î.Hr., în timpul macabeilor. Ducând o viață separată de restul societății, ei s-au organizat în comunități izolate, de tip
Esenieni () [Corola-website/Science/312610_a_313939]
-
aceste unelte neșlefuite au fost comparate cu cele descoperite în Zhoukoudian (Chou-k’ou-tien) și alte situri din nordul Chinei. “Poduri de pământ” scoase la iveală de scăderea nivelului mării ar fi putut permite contactul uman între China și Japonia, dar cercetătorii nu au căzut încă de acord asupra perioadei în care insulele japoneze au fost habitate pentru prima dată. Mulți arheologi japonezi și străini neagă vehement vechimea uneltelor, stabilită în primul rând prin asimilare cu cele de pe continentul asiatic. Rămășițele paleoliticului
Japonia antică () [Corola-website/Science/312620_a_313949]
-
au locuit pe teritoriul actual al Japoniei. Oamenii din paleolitic probabil au ocupat zone întinse pe coastele Japoniei, expuse de scăderea nivelului mării în timpul ultimei perioade din pleistocen. Oricum, nivelul de astăzi al mării a inundat aceste zone, rezumând accesul cercetătorilor numai la culturile arheologice care au supraviețuit până astăzi în zonele de câmpie și deal. Aceste culturi se pare că au fost create de mici grupuri migratoare care aveau diferite activități bazate în special pe vânătoare și cules. Uneltele de
Japonia antică () [Corola-website/Science/312620_a_313949]
-
al lui Adolphus Vorstius și Emmanuel Stupanus. A fost adeptul teoriilor lui René Descartes. În 1637 obține doctoratul la universitatea din Basel. În 1658 este numit profesor de medicină la Universitatea din Leyden. Reunește în jurul său o adevărată echipă de cercetători, printre care Reinier de Graaf și Jan Swammerdam. Printre studenții săi valoroși putem enumera: Jan Swammerdam, Reinier de Graaf, Niels Stensen și Burchard de Volder.
Franciscus Sylvius () [Corola-website/Science/312660_a_313989]
-
(27 septembrie 1927- ) este un rabin și cercetător evreu american - israelian în domeniul științelor iudaice, originar din Rutenia Subcarpatică, crescut și educat în Maramureș. S-a distins în mod deosebit prin studiul critic al Talmudului și al literaturii rabinice. S-a născut în localitatea Poiana Cobâlea din Rutenia
David Weiss Halivni () [Corola-website/Science/312659_a_313988]
-
al comunicației ca proces statistic ce stă la baza teoriei informației, deschizând cu propoziția: În această lucrare au fost definite următoarele idei: Contribuții la dezvoltarea teoriei informației au adus Norbert Wiener (din 1948), Alexander Hincin () (1953), Andrei Kolmogorov (1956). Printre cercetători români cu contribuții în acest domeniu se numără: Octav Onicescu, Silviu Guiașu etc.
Teoria informației () [Corola-website/Science/312652_a_313981]
-
anii 1970 este ales membru corespondent al Institulului Franței (Institut de France). I se propune o catedră la Sorbona, avansare pe care o refuză, preferând să rămână în mediul intelectual al Universității din Nancy, unde avea relații prietenești cu mulți cercetători. Opunându-se curentului existențialist și tendințelor stângiste ale intelectualității din Franța postbelică, Raymond Ruyer ajunge să fie mult mai apreciat în cercurile științifice și universitare de peste hotare decât în Franța. Publicistul Raymond Aron îl sfătuiește să scrie lucrări de popularizare
Raymond Ruyer () [Corola-website/Science/312707_a_314036]
-
-se pe constatarea că marele public din Franța este interesat, poate chiar fascinat, de gândirea din Statele Unite, el publică lucrarea "La gnose de Princeton" ("Gnoza de la Princeton") în care susține că este în strânsă legătură cu un grup informal de cercetători americani de la Universitatea din Princeton ai cărui membri își ascund identitatea. El pretinde că expune ideile acestor americani necunoscuți, care ar încerca să recreeze o religie științifică denumită "Gnoza de la Princeton" În realitate, sub acest subterfugiu, Ruyer își expune propriile
Raymond Ruyer () [Corola-website/Science/312707_a_314036]
-
Venezia Tridentina (Trentino-Tirolul de Sud), în care republicanii au obținut cel mai bun rezultat (85%), a fost apreciat ca un rezultat al efect al politicii naționaliste fasciste, care refuzase orice formă de autonomie culturală locuitorilor vorbitori de limbă germană. Alți cercetători au pus dimpotrivă acest rezultat pe seama prezenței fasciștilor în regiune. Aceste elemente se opuseseră regelui Vittorio Emmanuele care îl demisese pe Mussolini și care acceptase o pace separată cu aliații și declarase război Germaniei. Monarhiștii au avut suspiciuni cu privire la rezultatele
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
deoarece emisia de lumină nu era suficientă pentru iluminarea unei suprafețe. În decursul anilor s-au descoperit și alte culori ale LED-urilor, cu capacități mai mari de iluminare. Primul LED cu capacitate mare de iluminare a fost realizat de cercetătorul Shuji Nakamura în anul 1993 dintr-un aliaj de InGaN. Acesta a fost premiat în anul 2006 cu Milennium Technology Prize pentru invenția sa. In anul 2008, cel mai puternic LED comercializat aparținea firmei sud-coreene Seoul Semiconductor. Un singur LED
LED () [Corola-website/Science/312074_a_313403]
-
larg dovezile pentru presupusa minune pe situl său, inclusiv sursele antice și fotografiile și filmările contemporane. El a reprodus de asemenea și „îmbăierea în flăcări” și a descoperit contradicții în povestea „coloanei despicate de trăsnet”. Dobrokhotov și alți critici, inclusiv cercetătorul ortodox rus Nikolai Uspenski, dr. Aleksandr Musin de la Sorbona și unii ortodocși de rit vechi citează extrase din jurnalele Episcopului Porfirie (Uspenski) (1804-1885) care arată că preoțimea din Ierusalim știa că Lumina Sfântă e frauduloasă. Porfirie era un arhimandrit ortodox
Lumina Sfântă () [Corola-website/Science/312127_a_313456]
-
clasele I-VIII „Dumitru Popescu” din Dobriceni, județul Olt. Sala nu prea încăpătoare este plină de obiecte care duc gândul la vremurile de mult apuse. Muzeul este structurat în cinci secțiuni, cu exponate valoroase, obiectele fiind studiate și evaluate de cercetători avizați. De la oasele de mamut descoperite pe Dealul Cerului, scoicile din Dealul Căzăceilor, până la costumele populare purtate de strămoșii actualilor săteni, toate exponatele sunt crâmpeie de istorie și tradiție care îi fac pe locuitorii din Dobriceni să fie mândri de
Muzeul din Dobriceni () [Corola-website/Science/312173_a_313502]