37,224 matches
-
poetul trimite două cântece care au însuflețit marea masă de oameni: "Imn lui Ștefan cel Mare" și "Imn religios cântat la serbarea junimei academice române". În același an Titu Maiorescu publică în "Convorbiri literare" studiul "Direcția nouă în poezia și proza românească" în care spune: "„În fruntea noii mișcări e drept să punem pe Vasile Alecsandri. Cap al poeziei noastre literare în generația trecută, poetul <Doinelor și lăcrimioarelor>, culegătorul cântecelor populare păruse a-și fi terminat chemarea literară (...). Deodată, după o
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
ciocoi", una dintre cele mai importante comedii, o frescă socială de dimensiuni considerabile. Tot în "Convorbiri literare" publică nuvela "Călătorie în Africa". În 1875 se editează "Opere complete", cuprinzând "Poezii" (I-III) și "Teatru" (IV). În 1876 se publică volumul "Proza". În 1877, odată cu poezia "Balcanul și Carpatul" începe seria "Ostașilor noștri". În 1878 apare volumul "Ostașii noștri", închinat eroismului românilor în războiul din 1877. În 1881 apare ultimul volum din "Opere complete", care cuprinde ciclurile "Legende nouă" și "Ostașii noștri
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
în "Balta albă" și în "Deșteptarea României" și, de cele mai multe ori se prelungește prin unele texte până după Unire. O a doua etapă, așa-zisă de limpezire, de obiectivare a viziunii și a mijloacelor artistice, se poate observa începând cu prozele călătoriei în Africa și terminând cu expresia artistică matură din pasteluri și din unele legende. Cea de-a treia etapă îl face să revină spre teatru, cu o viziune în general romantică, viziune filtrată însă printr-un echilibru al sentimentelor
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
Între timp au apărut operele scrise de D. Anghel în colaborare cu Ștefan O. Iosif: "Legenda funigeilor" (poem dramatic, 1907), "Cometa" (comedie, 1908, 1912), "Caleidoscopul lui A. Mirea" (1908), "Carmen saeculare" (poem istoric, 1909), iar în 1910, "Cireșul lui Lucullus" (proză). A mai scris și alte volume de proză, între care amintim doar câteva: "Povestea celor necăjiți" (1911), "Fantome" (1911), "Oglinda fermecată" (1912), "Triumful vieții"(1912), "Steluța". Dimitrie Anghel este unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai simbolismului în literatura română
Dimitrie Anghel () [Corola-website/Science/297599_a_298928]
-
Anghel în colaborare cu Ștefan O. Iosif: "Legenda funigeilor" (poem dramatic, 1907), "Cometa" (comedie, 1908, 1912), "Caleidoscopul lui A. Mirea" (1908), "Carmen saeculare" (poem istoric, 1909), iar în 1910, "Cireșul lui Lucullus" (proză). A mai scris și alte volume de proză, între care amintim doar câteva: "Povestea celor necăjiți" (1911), "Fantome" (1911), "Oglinda fermecată" (1912), "Triumful vieții"(1912), "Steluța". Dimitrie Anghel este unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai simbolismului în literatura română. El cultivă mediul naturii artificiale, umanizate, al grădinilor
Dimitrie Anghel () [Corola-website/Science/297599_a_298928]
-
El cultivă mediul naturii artificiale, umanizate, al grădinilor și procedeul sinesteziilor. Este un contemplativ, un visător, care aduce în poezie tema călătoriilor, a evaziunii, motivul boemei și imagini ale peisajului marin. Simbolismul se îmbină în poezia lui cu notele romantice. Proza sa vădește înzestrare picturală, eleganță a stilului și vervă polemică. "„Fantezismul poetului este în bună parte o închinare către feerie, moștenită de la Eminescu, comună epocii și întărită prin anume urmări ale romantismului și parnasianismului din Occident. Puțină, impopulară, proza lui
Dimitrie Anghel () [Corola-website/Science/297599_a_298928]
-
romantice. Proza sa vădește înzestrare picturală, eleganță a stilului și vervă polemică. "„Fantezismul poetului este în bună parte o închinare către feerie, moștenită de la Eminescu, comună epocii și întărită prin anume urmări ale romantismului și parnasianismului din Occident. Puțină, impopulară, proza lui D. Anghel este excepțională și revoluționară. Fără ea nu s-ar înțelege proza de mai târziu a lui T. Arghezi care perfecționează și sistematizează maniera angheliană.“" "„Din înregistrator pasiv al unor stări de conștiință predominate de afect, se transformă
Dimitrie Anghel () [Corola-website/Science/297599_a_298928]
-
este în bună parte o închinare către feerie, moștenită de la Eminescu, comună epocii și întărită prin anume urmări ale romantismului și parnasianismului din Occident. Puțină, impopulară, proza lui D. Anghel este excepțională și revoluționară. Fără ea nu s-ar înțelege proza de mai târziu a lui T. Arghezi care perfecționează și sistematizează maniera angheliană.“" "„Din înregistrator pasiv al unor stări de conștiință predominate de afect, se transformă într-un fantezist lucid și intelectualizat. Dintre toți memorialiștii noștri, nici unul n-a stăpânit
Dimitrie Anghel () [Corola-website/Science/297599_a_298928]
-
îi atrage vehemențe contestări. A fost tratat de TBC în Franța la Nișă și apoi a revenit la București. Izolat, singur și bolnav de tuberculoză, a murit la sanatoriul Filaret. Monumentul de la mormântul său a fost realizat de către Milită Petrașcu. Prozele și românele sale descriu lumea proletariatului, pe care a avut ocazia să o cunoască de aproape, mirificele ținuturi ale Brăilei natale, Delta Dunării, un amestec de rase și religii și diverse orașele din Europa prin care a trecut de-a
Panait Istrati () [Corola-website/Science/297617_a_298946]
-
1900, cu intenția de a studia dreptul la Universitatea din București, renunțând însă la scurt timp, pentru a se dedica literaturii. A început să frecventeze societatea boemă a Capitalei, hotărând în această perioadă să abandoneze poezia și să scrie numai proză realistă. În 1901, se căsătorește cu Ecaterina Bâlu, cu care s-a stabilit la Fălticeni, unde începe să lucreze la primele nuvele și se decide să trăiască din cariera de scriitor. În 1902 apare primul manuscris al romanului "Frații Potcoavă
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
poetul D. Nanu; i-a avut colegi pe George Vâlsan și Nicolae N. Beldiceanu. Nanu scria în acea perioadă: „Este o clădire plină cu oameni de litere. Aici nu se lucrează. Oamenii fumează, își beau cafeaua, creează vise, poeme și proză [...]." Slujba sa administrativă este întreruptă de o a doua încorporare în 1906, în Forțele Terestre, fiind înaintat la gradul de sublocotenent. Fiindcă era deja supraponderal, marșul de la Probota, din centrul Moldovei, până în Bucovina, i-a cauzat mari suferințe. Sadoveanu s-
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
printre care și "Mitrea Cocor" (după unele surse scris de Dumitru Ciurezu și modificat de Sadoveanu), prin care se apreciau și încurajau politicile de colectivizare. Romanul este publicat în 1949 și îi aduce lui Sadoveanu primul Premiu de Stat pentru proză. În această perioadă, Sadoveanu este implicat în campaniile culturale susținute de noul regim. În luna iunie a anului 1952, devine președinte al Consiliului Științific al Academiei, cel care va modifica alfabetul limbii române. Astfel, se renunță la litera "â", fiind
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
printre multele sale povești și romane, Sadoveanu împrumută din stilul predecesorilor și contemporanilor săi Ion Luca Caragiale, Ioan Alexandru Brătescu-Voinești, Emil Gârleanu, Demostene Botez, Otilia Cazimir, Calistrat Hogaș, I. A. Bassarabescu și Ionel Teodoreanu. De asemenea inclusă în acest curent, „proza lui Emil Gârleanu e un ecou sintetic din N. Gane, M. Sadoveanu, Bratescu-Voinesti si I. Bassarabescu”, „Gârleanu e departe de a avea mijloacele poetice ale lui Sadoveanu, pe care totuși l-a umbrit fără dreptate.” Cornis-Pope crede că proza lui
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
curent, „proza lui Emil Gârleanu e un ecou sintetic din N. Gane, M. Sadoveanu, Bratescu-Voinesti si I. Bassarabescu”, „Gârleanu e departe de a avea mijloacele poetice ale lui Sadoveanu, pe care totuși l-a umbrit fără dreptate.” Cornis-Pope crede că proza lui Sadoveanu este o continuare a „narațiunii naționale” explorată anterior de Nicolae Filimon, Ioan Slavici și Duiliu Zamfirescu, în timp ce istoricii literari Vianu și Zigu Ornea menționează că Sadoveanu s-a inspirat și din temele și genurile abordate de autorul "junimist
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Ion Creangă. Scriitorul însuși era fascinat de „elocvența” oralității rudimentare, și în special a discuțiilor băieșilor pe care le-a auzit în timpul călătoriilor sale. Pornind de la observațiile făcute de mai mulți critici, care au lăudat, în general, calitățile poetice ale prozei lui Sadoveanu, Crohmălniceanu a vorbit în detaliu despre rolul romancierului moldovean în remodelarea limbajului literar. Această contribuție deosebită a fost descrisă pentru prima dată la începutul secolului al XX-lea, când Sadoveanu a fost aclamat de către Titu Maiorescu pentru adaptarea
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
a refuzat să semneze acest document. Tot conform lui Zilber, Sadoveanu își motivează acest refuz din cauză că el considera că acea scrisoare nu trebuia să fie adresată lui Antonescu, ci Regelui Mihai. Totuși, "Păuna-Mică" a fost una din puținele lucrări în proză din anii '40 care aborda tema deportării pe timp de război ai evreilor din România de regimul lui Antonescu; "Caleidoscop" făcea referie la Pogromul de la Iași din 1941 ca „rușinea noastră”, apreciindu-i pe cei care i s-au opus
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
declarații, așa cum este cazul unei prelegeri din 1952 ținută în fața tinerilor scriitori care au participat la Școala de literatură controlată de partid, unde el a negat vehement faptul că cineva ar putea deveni scriitor fără talenul primit de la „mama natură”. Proza lui Sadoveanu, în special tratarea cadrului natural, a servit ca inspirație în lucrările autorilor precum Dumitru D. Pătrășcanu, Nicolae N. Beldiceanu, Jean Bart, și Al. Lascarov-Moldovanu; tehnicile sale de povestitor au fost uneori împrumutate de Damian Stănoiu, și de prozatorul
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
unul din personajele romanului și a autobiografiei deghizate " În preajma revoluției", scris de colegul său Constantin Stere. Sadoveanu este apreciat în două opere ale lui Nicolae Labiș, intitulate colectiv "Sadoveniene". Prima, intitulată "Mihail Sadoveanu", este un poem care face referire la proza lui Sadoveanu, iar cealaltă, o poezie cu vers liber, are ca titlu "Cozma Răcoare". În studiul critic asupra operei lui Sadoveanu, Eugen Lovinescu considera că Sadoveanu s-a întors la literatura pură, portretizându-l drept un copil binecuvântat de Moirae
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
opere, inclusiv o carte de călătorii în Franța și Germania, "Metropole", tradusă și în limba franceză. În decembrie 1906 a început redactarea suitei de amintiri din copilărie (portrete din Maieru), scrise, la început, în maghiară, reluate, mai târziu, în românește, proze nepublicate. A început să scrie un "Journal" de lector, cu maxime, cugetări, conspecte din literatura universală: William Shakespeare, Oscar Wilde, Friedrich von Schiller, Tolstoi, Victor Hugo, din creația românească Anton Pann, precum și cu însemnări de cultură generală în limbile limba
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
Ghighi", și a adăugat altele inspirate din viața țărănească: "Traiul", "Osânda". A citit multe cărți românești, urmărind, îndeosebi, îmbogățirea vocabularului, șlefuirea limbii literare. A început să scrie un caiet de "Schițe", între care unele au anticipat eroi și episoade din proza matură. Multe subiecte au fost dezvoltate, la început, în cadrul nuvelisticii. Datările ating limita 28 aprilie 1909. A scris povestirea "Codrea" ("Glasul inimii"). În aceeași toamnă, a terminat și povestirea "Domnul Ionică", reluare a unei proze mai vechi, din ciclul "Szamárlétra
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
anticipat eroi și episoade din proza matură. Multe subiecte au fost dezvoltate, la început, în cadrul nuvelisticii. Datările ating limita 28 aprilie 1909. A scris povestirea "Codrea" ("Glasul inimii"). În aceeași toamnă, a terminat și povestirea "Domnul Ionică", reluare a unei proze mai vechi, din ciclul "Szamárlétra". Cu aceste pagini s-a adresat mai multor reviste literare de "peste munți" (trimițând scrisori lui Garabet Ibrăileanu la "Viața românească" din Iași, lui Mihail Dragomirescu la "Convorbiri critice" din București, precum și din Transilvania, corespundând
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
alcătuirea volumelor, și "Armeanul, Armeanca și clubul" (1913), pe care o va prelua în volum cu titlul "Idilă de la țară" (fără să fie totuna cu lucrarea amintită mai sus). În anul 1912, în "Almanahul Societății Scriitorilor Români" apare poemul în proză "Mărturisire" (amintit de Fanny Rebreanu, în volumul " Cu soțul meu", ca discretă cerere în căsătorie); proza este o prelucrare a unui text maghiar, "Strófak" ("Strofe"), aparținând prietenului său Szini Gyula. Pe data de 20 aprilie, cu schița "Strănutarea", revista "Flacăra
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
titlul "Idilă de la țară" (fără să fie totuna cu lucrarea amintită mai sus). În anul 1912, în "Almanahul Societății Scriitorilor Români" apare poemul în proză "Mărturisire" (amintit de Fanny Rebreanu, în volumul " Cu soțul meu", ca discretă cerere în căsătorie); proza este o prelucrare a unui text maghiar, "Strófak" ("Strofe"), aparținând prietenului său Szini Gyula. Pe data de 20 aprilie, cu schița "Strănutarea", revista "Flacăra", condusă de Constantin Banu, deschide șirul colaborărilor cu Rebreanu; în paginile primei serii, vor mai apărea
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
un portret al său desenat de pictorul [[Jean Alexandru Steriadi]]. În luna [[august]] [[1928]], începe romanul "[[Crăișorul]]". În anul următor, în [[1929]], apare romanul "Crăișorul" (va fi reeditat în [[1930]], [[1940]], [[1942]], [[1944]]). Scriitorului i se conferă [[Premiul Național pentru proză]]. În nr. 1150 - 1150 bis din colecția " Biblioteca pentru toți", apare volumul "Cântecul iubirii" (Nuvele și schițe), la editura "Universala-Alcalay". În sumar: "Cântectul iubirii"; "Bibi"; "Vrăjmașii"; "Pozna"; "Catastrofa". În [[1929]] La însărcinarea primului ministru, lucrează la proiectele de organizare a
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
1895, sinucigându-se în urma unor tragice evenimente de ordin familial și public. Format la școala clasicismului francez și la aceea a antichității, om de gust și de știință, fondator al arheologiei în România și istoric, Alexandru Odobescu a scris o proză admirabilă în eleganță și puritate. A priceput, ca și Junimea, că literatura adevărată trebuie să exprime sufletul poporului român așa cum se reflectă în istorie, în limbă, în folclor. Cu drept cuvânt, Maiorescu, care-l stima mult, îl privea ca pe
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]