36,989 matches
-
poate fi extras] o concluzie și din ce anume. Oricum, se presupune adesea c] dac] judec]țile morale pot derivă din afirmații amorale, naturalismul este adev]rât. Dac] nu, atunci naturalismul este fals. Aceast] ultim] presupunere este o greșeal] și sper c] voi reuși s] demonstrez acest lucru. Antinaturaliștii au că text de bâz] un pasaj faimos din operele lui Hume (1711-1776). Acesta se plânge c] moraliștii „conținu] de ceva vreme pe calea obișnuit] a raționamentului” c]utând „dovezi” ale „existenței
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
umane. Acestea trebuie s] fie (i) suficient de specifice; (îi) conving]toare din punct de vedere rațional sau cel puțin foarte persuasive; și (iii) credibile din punct de vedere moral. Pan] acum, nu au fost formulate astfel de cerințe. Inc] sper]m. (Michael Ruse analizeaz] relația dintre biologie și etic] în capitolul 44, „Semnificația evoluției”.) Aici se încheie prezentarea principalelor curente naturaliste. Ele nu greșesc, în principiu, dar sunt deficiențe în ceea ce privește detaliile. Așa cum am v]zut, nu exist] nici un argument suprem
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care nu va oferi doar o justificare a leg]turii dintre judecată moral] și emoție, ci și o leg]tur] dintre moral] și rațiune. Cea de-a treia tr]s]tur] a subiectivismului etic, despre care susțin]torii s]i sper] c] ar putea rezolva problema, a fost sugerat] de c]tre gânditori că John Dewey și W.D. Falk. Ei au susținut c], în timp ce judec]țile morale exprim] sentimente, nu orice sentimente sunt bune. Procesul de „a chibzui” la diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] femeile au modele de reacție moral] diferite de b]rbați. Annette Baier, o voce feminist] influent] în filosofia contemporan], preia aceast] cercetare pentru a sugera c] etică tradițional] masculin] se axeaz] pe obligație, pe când cea feminin] pe dragoste. Baier sper] s] reconcilieze aceste morale într-o etic] a încrederii (vezi și capitolul 43, „Ideea unei etici feministe”). F]r] a susține toate aceste teorii, putem înv]ta multe de la antiteoreticieni. Critică pe care o aduc concepției dominante ne oblig] s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a ceea ce înțelegem cu toții prin termeni morali. Deci, de la bun început, el își propune sarcina mai modest] de a dezvolta teoria doar ca o pe relatare a ceea ce el și teiștii p]trunși de aceleași idei înțeleg prin termeni morali, sperând, prin urmare, s] arate c] ceea ce vor s] spun] teiștii și nonteiștii este, cel puțin în mare, același lucru, în ciuda unor diferențe semnificative. O cale mai ușoar] pentru teoreticienii „Poruncii Divine” ar putea fi abandonarea versiunii lingvistice în favoarea a unei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ce nu se mai întîmplă, intru în furnicar, mai mult pentru plăcerea ochiului decît a urechii (plăcere rezervată, oarecum, profesioniștilor), mă bag între bișnițari, încerc să pricep fenomenul, îmi recunosc limitele imaginației și, din cînd în cînd, risc sinteze. Unele, sper, aproape inspirate, altele, jalnice în incapacitatea lor de a înțelege esențe. O sinteză, cred, aproape inspirată: în toamnă, urmăream zilnic, la apusul soarelui, într-un impasse din St. Dominique, randevuul a doi cerșetori, cerșetori și nu prea, cu nasurile cam
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
distruge această schemă tridimensională și, în loc să optimizeze statutul artelor, să-l facă, după atîtea speranțe nutrite brusc, de urmat, îl atomizează, îl face fără cap și fără coadă, aproape imposibil de cuprins într-o sinteză, fie ea și aproximativă. (Să sperăm că perioada scursă de la "Revoluție" fiind atît de scurtă pentru ordonarea pe alte criterii a unei întregi producții naționale, are doar caracteristicile unui simptom și că boala nu se va instala, nu va dura.) Și, totuși, tranziția artistică, așa cum e
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
îmbrăcat costumele și am venit emoționați la vernisaj. Ale noastre or fi aceste pînze străine, cotropite acum de septentrion? Dispărînd din cartier, Max, cîinele tuturor și al nimănui, am luat ieri drumul crematoriului din spatele cimitirului Sf. Vasile de la Galata, unde speram să-l mai prind în viață pe companionul hoinărelilor mele nocturne, victimă, bănuiam, a recentei campanii de ecarisare. În cuști, doar cîțiva cotei așteptîndu-și moțăind condamnarea. Nici urmă de Max. L-or fi lichidat? Nu mă pot desprinde nici azi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ci și despre cele bucureștene. În general, despre saloane. Așa cum sînt concepute ele acum. Ca niște "obligații" ale breslei: să fie! Măcar de-ar fi pe bănuți, cum erau în "epoca de aur". Formale, formale, dar frații lucrau serios pentru că sperau într-o "achiziție". Acum, fiecare înșfacă ceva din atelier sau din debara și pune pe panou, la Victoria (minunat-proletcultă denumire, nu?) Ce poate ieși de-aici? Un bazar. E necesară o regîndire a saloanelor. Decît așa, mai bine lipsă. Zic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe la-nceputul secolului: România nu e o țară, e o profesie. Vizînd, prin parșiva butadă, corupția noastră endemică. Dacă nici noua formațiune politică nu va reuși să stîrpească flagelul, ne-am putea gîndi la fatalitate? Să fim optimiști și să sperăm că Chirac n-o fi auzit de drăgălășenia rostită de Briand (la un pahar de Beaujolais...). Luvru. Sala Giocondei. Nu-i voie de fotografiat, dar blițurile spintecă scurt de sub mîneci, de sub chimonouri, burnuzuri, foiala continentelor e înmărmuritoare, nu se-aude-o vorbă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Și altora. Bine că nu sîntem singuri! 26 martie A trecut și Helsinki. Să ne fie de bine (dacă țarul Boris a obținut de la yankeu ce voia, adică stoparea noastră către NATO)! Dacă n-a obținut asta (și cîndva, să sperăm înainte de mileniul trei, tot vom afla), atunci să fim cu ochii pe summit-ul de la Madrid. Pînă la care nu mai e mult. Cu o condiție: să nu ne isterizăm. Că ne facem rău și nouă și, mai și, devenim
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
scrise, undeva, în stele. Oricum, steaua de pe Kremlin, sub a cărei rază călăuzitoare, flirtam, demonstrativ-nepartinic, într-o seară cețoasă, cu o principială tătarcă de la GUM (agromnîiul magazin universal al Moscovei), oricum steaua atît de nenorocoasă pentru noi a căzut, să sperăm, pentru totdeauna. Oricîte șantaje ar mai face nepoții bolșevicilor din octombrie, amenințînd, aceștia, cu dinamitarea statuii lui Petru cel Mare dacă îmbălsămatul Ilici va fi urnit din mausoleu. Perseverez în speranța că va veni, cîndva, un domn rector care, intrînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acest caz, jocul duplicităților este, vai, tot în inimitabilul stil pămîntean. Structuri economice subterane, manageriate de oameni relativ tineri, pentru care capitalismul e o soluție (singura) viabilă, de perspectivă, alimentează, inexplicabil, tocmai partidele care, ideologic, le contrazic proiectele. E de sperat ca într-un an electoral care de abia a început, perspicacitatea, flerul managerial le vor așeza cu franchețe în poziția de suprafață, vizibilă, decizională, în conturarea unui stat realmente doritor să se afle iar în distinsa familie europeană. Mintea românului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
anul electoral. Dacă pierdem expresul ăsta, altul, ca el, nu mai trece pe aici. Aceeași minte de pe urmă a românului ar putea însă bara periculoasa revenire a comunismului, fardat... social-democrat, asigurînd României o arhitectură credibilă de durată. Disperat? Nu. De sperat. Cei prea bruneți, care se zbat să obțină vize pentru a-și vizita... lebedele, la Viena, au acum de înfruntat un paznic extrem de dur al parcului zoologic occidental: Jorg Haider. Nu-i de glumit. Orice se poate spune despre el
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu sînt semne că am putea dispărea în încă pe-atîția. Cum nu facem parte din tagma celor ce tot îngroașă rîndurile plîngăcioșilor și panicarzilor, ne place mai degrabă a ne amuza (nu prea mult) cu parabola drobului național de sare, sperînd că se va ivi un Păcală, dar nu unul tot păcălind, de fapt păcălindu-se, ci unul pe cît de isteț, pe-atît de eficient. Care să schimbe tîlcul poveștii. Dar nu se va ivi. 20 aprilie S-o fi egalat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
untul (pardon de expresie!) din propria persoană. Care persoană, de altfel, știe că deschizînd o expoziție acolo, în trena recent consumatei Bienale, în lumina acelui de aur Quattrocento venețian, știind deci că nu produce o gaură în cerul lui Botticelli, speră (generos-naiv) să ducă ceva din aerul urbei d-aici, inconfundabil și el. Implicații și... implicațiile: Departamentul de Artă Contemporană al Ministerului Culturii, Institutul de Studii și Cercetări Umaniste de la Veneția (gazda vernisajului), apoi lista înnebunitoare a "subsidiarelor": viza italiană, avionul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fel de fiu adoptiv (paricid, totuși), măcinat de aceeași megalomanie, nițel mai abil disimulată, care de zece ani ca avînd mandat de moștenitor și cu sprijinul părții ignare a electoratului nu lasă țara să-și găsească drumul la care a sperat în anii terorii comuniste. Cîntînd în strună mafiotelor structuri activiste și securiste, dar și păturilor defavorizate, acest personaj vetust se vrea, pînă la mormînt, eroul urcat în însîngeratul scenariu decembrist al manipulării pe strapontina improvizată a Pieții, dînd din mîini
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
determinînd o nesperată alternanță democratică la putere, dar imediat și-a revenit la pidosnicia neaoșă, penalizînd înverșunat ce susținuse cu patru ani în urmă. Și redînd astfel, atît de nefericit, frîiele țării batalioanelor de activiști și securiști care nu mai speraseră să li se întîmple minunea. Așa nefotogenică, mde, cum o fi arătînd ea, dar masa vegetativă bulgărească, iată, într-un fotogenic puseu inteligent, a realizat gestul tranșant: lovitura de grație aplicată neocomuniștilor și, nemairecurgînd la aceeași păguboasă alternativă stînga vs
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sindrofiilor la cel mai înalt nivel era dat de grotesca împerechere a proaspeților ștabi de "origine sănătoasă" cu polcovnicii sovietici zornăitori în decorații, a rudimentarilor kaghesecuriști cu niscaiva siluete distinse ajunse aici, cum oare? din acea Românie care încă mai spera că vor veni americanii, regimul lui Dej, dar mai ales cel al lui Ceaușescu au simplificat, au monocromatizat antrenul, bazîndu-se exclusiv pe tot mai deasa pătură de parveniți cu dosar muncitoresc-țărănesc. Hărăzită de noua istorie să pună țara la cale
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Enescu, ci republica instaurată de tancurile rusești), de ce înalta muzică nu ar primi obolul capului țării? Dar, care cap? Care țară? Cine s-ar jena să-i vadă pe Juan Carlos, Blair, Chirac, Havel "patroni" legitimi blazonînd festivaluri de anvergură?! (Sperăm să nu apucăm ziua în care Festivalul să stea și sub înaltul patronaj al lui Vadim Tudor!) E de început, în ceea ce ne privește, cu un "amănunt". Beneficiam (spre rușinoasa noastră impostură), anual, de o cămăruță de odihnă la Cumpătu-Sinaia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cîteva repere din fulgeratul meu traseu sentimental dorohoian se află, evident, și școala primară de pe fosta Carmen Sylva (azi, mde! Republicii). Clădire impozantă și-acum, dacă n-ar suporta, și ea, apetitul boitului la modă. Urc la primul etaj, unde sper să reconstitui mental clasa în care, pedepsit de însăși sora mea Cornelia, suplinind un timp pe veneratul învățător Lavric, eram trimis la colț, pe nuci, pentru rolul de felcer jucat în acea dimineață, vaccinîndu-mi colegii cu... penița tocului. Surpiză imensă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cea care de ani de zile a "supărat", dar a și "bucurat". Sub titlul rubricii Ultima tușă, amalgamam fapte, mai mult sau mai puțin veridice, juxtapuse în așa fe încît să facă posibile randevuuri dintre cele mai aparent bizare: viață-artă-politică. Sper ca trei luni de absență să nu mă fi șters din memoria celor ce mă citeau cu plăcere/ celor care o făceau cu neplăcere: îmi place teribil să fac neplăcere (celor care îmi produc neplăceri). Cînd, acum o lună, Nicolae
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a ivit în lumea nouă, postdictatorială, tehuie și minunată, cu un nume-conștiință, furat mai ieri-alaltăieri.) Așadar, în agenda personală cu maimuțe: debut absolut! Ce s-a (mai) întîmplat dară de cînd mi-am... contuzionat dreapta scriitoare (și pictoricească)? O, cîte! Sper să le inventariez pe îndelete, cu dorită acribie și trecute prin filtrul uzului personal să le restitui celor care mi-au dus dorul. Sau celor care m-au crezut răposat. Acum însă la frisonatul debut să decupez doar cîteva. Pentru
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
poate. Dar un surogat ca cel recent, al decernării premiilor rebotezatei Fundații Culturale Române cu ingredientele de rigoare, de la recital de vioară (cu pian), la îmbrățișări cu Regele, în acordurile spiciului despre... cultura de masă tot s-a putut. Să sperăm că a avut rostul încununării unui (totuși) sfîrșit de interminabile mandate. Cortina! De-o viață sînt nedespărțiți: unul scrie poezie și poartă barbă roșie, celălalt pictează și se poartă spîn. Amîndurora le plac femeile (asta, ca să nu se creadă că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
privind politicul. Grupuri compacte de fete și băieți beneficiind de o biologie spectaculoasă, arătînd ca-n colecțiile Armani schimbă dezinvolt barurile, în care prizează, la o cola, niscaiva "ierburi", și-și împărtășesc, într-o limbă sumară, sumarele necesități. E de sperat ca într-un posibil dialog purtat între doi din superbii juni ce bat acum barurile și tonomatele să nu se susțină că Bucureștiul e străbătut de... Gange. Las'te de goange, moșu', mi-ar reteza-o unul din ei, intrînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]