38,221 matches
-
Cabaret"" (în maniera pictorului Georg Grosz) și ""Fata din fabrică"" (în maniera lui Holder). Participă la expoziția "Contimporanul" (noiembrie 1924). În 1925 face primul voiaj la Paris, de unde se întoarce în țară, la București în 1927. În perioada 1928 - 1931 colaborează la revista "Unu", revistă de avangardă, cu concepții dadaiste și suprarealiste, în care publică reproduceri după majoritatea tablourilor și desenelor sale: "desene limpezi și portrete făcute de Victor Brauner prietenilor săi, poeți și scriitori". În 1930 se instalează la Paris
Victor Brauner () [Corola-website/Science/297585_a_298914]
-
la vârsta de 13 ani, a lucrat în diverse meserii până în 1919, când și-a continuat studiile de literatură și filosofie la Universitatea din București. După ce a primit diploma de licență (1933), a lucrat ca editor, a condus sau a colaborat la reviste precum "Azi", "Lumea Românească", "Revista română", "Gândirea". A fost recunoscut atât ca poet cât și ca prozator de valoare încă din perioada interbelică, in cercurile literare și de către publicul larg. Gloria și recunoașterea majoră le-a cunoscut însă
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
a completat portretul controversat al publicistului. În tinerețe, a spus el, lucrase ca agent acoperit în județul Teleorman. În timpul discuțiilor, Ion Gheorghe Maurer și Leonte Răutu și-au nuanțat poziția. Maurer, avocat în perioada interbelică, a recunoscut că, ilegalist fiind, colaborase cu folos cu Zaharia Stancu. Iar scriitorul nu-l «dăduse». Adică, în jargonul foștilor ilegaliști, nu-l trădase Siguranței. Și Leonte Răutu a pus o vorbă bună, deși păstra rezerve față de primirea scriitorului în partid. Din sursele sale, reieșea că
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
Ștefan, articolul "Note de drum", povestind o experiență de viață ce va fi transfigurată în "Jocul cu moartea". Debutează cu poezie în "Adevărul literar artistic" și în suplimentul literar al ziarului "România nouă", condus de Ion Minulescu și Alfred Moșoiu. Colaborează și la "Săgetătorul" (Mihail Sorbul) și "Universul literar". 1920-1922 - Urmează liceul, în particular, la Roșiorii de Vede (episod transferat în "Pădurea nebună"). În memoriile sale risipite, scriitorul insistă asupra studiilor pentru că nu-i place să treacă drept autodidact. 1924 - Intră
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
Facultatea de Litere din București, cu licența în 1932. Este funcționar public. După alte surse, Zaharia Stancu nu și-ar fi încheiat studiile. 1932 - La începutul anului, apare revista "Azi", avându-l ca director pe Zaharia Stancu, la care au colaborat scriitori străluciți: Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Vladimir Streinu, Ion Pillat, Ion Vinea, Gib Mihăescu, Alexandru Sahia, Geo Bogza. "Azi" a apărut până în 1940. Este și redactor la "Credința". 1934 - Alcătuiește "Antologia poeților tineri" cu o postfață de Ion Pillat, un
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
conferențiar de literatură română la Facultatea de Litere a Universității din Iași, după ce trece cu nota maximă, 20, concursul pentru postul respectiv. Din 1945 se transferă la Universitatea din București. În 1926 debutează cu versuri în "Universul literar", din 1927 colaborează la "Viața literară" și "Gândirea", cu care va ajunge să polemizeze în paginile revistei proprii, "Capricorn". În perioada 1933 și 1934 a făcut parte din comitetul de conducere al revistei "Viața românească", revista înființată, la Iași, in 1906. La București
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
la "Viața literară" și "Gândirea", cu care va ajunge să polemizeze în paginile revistei proprii, "Capricorn". În perioada 1933 și 1934 a făcut parte din comitetul de conducere al revistei "Viața românească", revista înființată, la Iași, in 1906. La București colaborează cu prestigioasa "Revistă a Fundațiilor Regale", condusă de Alexandru Rosetti și de Camil Petrescu, până în 1947, anul abdicării regelui și al desființării revistei. Fondează la Iași "Jurnalul literar" în 1939. A condus revistele "Jurnalul literar" și "Lumea" și ziarele "Tribuna
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
și al desființării revistei. Fondează la Iași "Jurnalul literar" în 1939. A condus revistele "Jurnalul literar" și "Lumea" și ziarele "Tribuna poporului" și "Națiunea". După 1947 publică în revistele "Gazeta literară"( devenită mai apoi "România literară") și "Contemporanul". A mai colaborat la revistele "Roma" și "Sburătorul". A fost profesor universitar la Facultatea de Litere din Iași și la "Facultatea de Litere și Filozofie" din București, în două etape. Devine conferențiar al Facultății de Litere al Universității din Iași în 1937, la
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
cu sediul la Paris. <br>Din 1992 a fost președinte al Consiliului Fundației Societatea Civilă. A decedat la 86 de ani în casa sa de pe strada Armenească nr. 34, București. Paleologu este unul dintre rarii intelectuali români care, după ce a colaborat cu Securitatea, a recunoscut încă dinainte de 1989 această colaborare, iar după 1990 a fost primul caz de recunoaștere și asumare publică și explicită a acestei colaborări. În primele luni ale lui 1990 a fost primul și unul dintre cei foarte
Alexandru Paleologu () [Corola-website/Science/297589_a_298918]
-
epigramele sale. Romanul său cel mai cunoscut este "Hronicul măscăriciului Vălătuc", pe care criticul literar George Călinescu îl compară cu "Gargantua și Pantagruel". Este fratele romancierului Ionel Teodoreanu. Debutează cu versuri în săptămânalul Capitala al lui Ion Th. Florescu, apoi colaborează la mai multe reviste (Viața românească, Versuri și proză, Însemnări literare, Adevărul, Adevărul literar și artistic, Gândirea, Lumea, Opinia, Contimporanul, Lumea literară și artistică, Bilete de papagal, România literară, Jurnalul literar, Revista Fundațiilor Regale, Universul literar, Vremea și la multe
Păstorel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297591_a_298920]
-
îl acaparează până la a uita să-și mai îngrijească sănătatea. În 1894, la Editura Librăriei H. Steinberg din București, i se tipărește volumul "Sensitive", cu unele poezii preluate din volumele anterioare. Tot acum, între lunile 7 februarie și 23 mai, colaborează, alături de C. Mille, la „Evenimentul literar”. Încercând să-și îmbunătățească sănătatea, acesta călătorește prin Austria, Bavaria și Elveția. În 1895 i se tipăresc, la Craiova, romanul "Iubita" și volumul de proze (nuvele) "Priveliști din viață", ultima lucrare pe care autorul
Traian Demetrescu () [Corola-website/Science/297592_a_298921]
-
presă timp de un an); "Amadeus", de Peter Shaffer, 1986, nominalizat pentru cea mai bună producție a anului 1986, premiat de ATM (azi UNITER); Zece hohote de râs", de Tudor Popescu, 1987, spectacol cenzurat de patru ori. A continuat să colaboreze și cu alte teatre. În 1985 a regizat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț R.U.R., de Karel Capek - premiile pentru cea mai buna producție și cel mai bun regizor la Festivalul Tineretului de la Piatra Neamț, 1985. În 1988 a fost
Alexandru Darie () [Corola-website/Science/297609_a_298938]
-
Fundației Universitare, custode al Muzeului Theodor Aman, încercând să-și suplimenteze veniturile din lecții particulare, din colaborarea la diverse periodice și din vânzarea propriilor volume. A fost redactor, încă de la înființare, al revistei "Sămănătorul" (1901) a lui Nicolae Iorga, a colaborat și la "Adevărul", "Adevărul ilustrat", "Convorbiri literare", "Cumpăna" (al cărei fondator este, alături de Mihail Sadoveanu, Dimitrie Anghel și Ilarie Chendi), "Curierul literar", "Epoca", "Epoca literară", "Familia", "Floare albastră", "Literatură și artă română", "Pagini literare", "Ramuri", "Viața", "Viața Românească" ș. a. A
Ștefan Octavian Iosif () [Corola-website/Science/297598_a_298927]
-
al Facultății de Litere de la Universitatea din București. Din 2006 este director general al Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București. A debutat publicistic cu un articol despre " Caietele Eminescu" în revista „Tribuna” (1958). A început să colaboreze frecvent la revistele „Gazeta literară”, „Contemporanul” și „Viața românească”. Din 1968 a colaborat săptămânal la „România literară” și din 1991, la „Literatorul”. Din 1983 este redactor al revistei „Caiete critice”, revistă de critică și teorie literară, iar din 1990, director
Eugen Simion () [Corola-website/Science/297614_a_298943]
-
al Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București. A debutat publicistic cu un articol despre " Caietele Eminescu" în revista „Tribuna” (1958). A început să colaboreze frecvent la revistele „Gazeta literară”, „Contemporanul” și „Viața românească”. Din 1968 a colaborat săptămânal la „România literară” și din 1991, la „Literatorul”. Din 1983 este redactor al revistei „Caiete critice”, revistă de critică și teorie literară, iar din 1990, director al publicației. În 1993 a devenit membru al Academiei Române. În anul 1998 a
Eugen Simion () [Corola-website/Science/297614_a_298943]
-
la Jilava, Făgăraș, Gherla, Pitești, Dej, precum și doi de domiciliu obligatoriu la Lățești. Este eliberat în 1963 în schimbul unui acord de colaborare ca agent informator al Securității. Timp de 24 de ani, până la plecarea din țară ca refugiat politic, va colabora în mod asiduu cu Securitatea semnînd, sub numele conspirativ de "Someșan", rapoarte în care își denunța camarazii de la cercul Cibinium. După eliberare, este redactor la revista „Familia” din Oradea, apoi cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu
Nicolae Balotă () [Corola-website/Science/297602_a_298931]
-
său de la Mircești. A fost unul dintre fruntașii mișcării revoluționare din Moldova, redactând împreună cu Kogălniceanu și C. Negri "Dorințele partidei naționale din Moldova", principalul manifest al revoluționarilor moldoveni. În 1854 - Apare sub conducerea sa "România literară", revistă la care au colaborat moldovenii C. Negruzzi, M. Kogălniceanu, Al. Russo, dar și muntenii Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, Al. Odobescu. În 1859 - Este numit de domnitorul Al. I. Cuza ministru al afacerilor externe; va fi trimis în Franța, Anglia și Piemont pentru a pleda
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
studiat literatura la Sorbona, Elveția și Spania, revenind în țară în 1902. A fost funcționar în Dobrogea (1906-1907), referent la Casa Școalelor și inspector al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice (din 1911) . a debutat cu poezii în revista "Contemporanul" (1890), colaborând apoi, cu poezie și publicistică, la „Adevărul”, „Adevărul literar și artistic”, „Lumea nouă”, „Literatură și artă română”, „Pagini literare”, „Viața românească” etc. A făcut parte din redacția și din comitetul de direcție al revistei „Sămănătorul” (1906 - 1908). A editat revista
Dimitrie Anghel () [Corola-website/Science/297599_a_298928]
-
Fănică (Fănuș) Neagu (n. 5 aprilie 1932, Grădiștea-de-Sus, județul interbelic Râmnicu Sărat — acum în județul Brăila, România - d. 24 mai 2011, București) a fost un povestitor, memorialist, nuvelist, romancier și dramaturg român. A colaborat adeseori în cinematografie ca scenarist sau creator de dialoguri. A îndeplinit funcția de director al Teatrului Național din București (1993-1996); a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1993 și membru titular în anul 2001. S-a născut la 5
Fănuș Neagu () [Corola-website/Science/297612_a_298941]
-
literare datează din 1906, cu preponderenta făcând publicistica în presa muncitoreasca din România, debutul fiindu-i articolul "Hotel Regina" în revistă "România muncitoare". Între 1910-1912 își publică, în aceeași revista, primele povestiri: "Mântuitorul", "Calul lui Bălan", "Familia noastră", "1 Mai". Colaborează și la alte ziare: "Viața socială", "Dimineață", "Adevărul" etc. Se apropie de cercurile socialiste. Trăind în sărăcie, bolnav și singur, a încercat să se sinucidă în 1921 pe când era la Nișă, dar a fost salvat, iar în buzunar i s-
Panait Istrati () [Corola-website/Science/297617_a_298946]
-
de privațiuni pe motive etnice (1940-1944). Din 1944 revine la "Revista Fundațiilor Regale" depunând o intensă activitate publicistică și critică. Dar este din nou înlăturat în 1947, se pare în urma unui denunț al lui George Călinescu. În același timp, mai colaborează la "Universul literar", Libertatea și Viața românească. Printre scriitorii săi favoriți se numărau Marcel Proust, André Gide, Aldous Huxley, Simone Weil. După 1947 este dat afară din barou, i se refuză publicarea textelor și execută câteva slujbe mărunte, adesea necalificate
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
și în cadrul Festivalului „Timișoara Muzicală”. În paralel, a activat și ca profesor la clasa de operă a Universității de Vest (1993-2000), după ce, timp de două stagiuni (1990-1992), a fost dirijor și consilier artistic al Operei din Sarajevo, oraș unde a colaborat permanent și cu Filarmonica sau cu Orchestra Radio. A fost invitat frecvent la Operele din Chișinău, Skopje, Novi-Sad, pentru ca în 2003 să preia postul de dirijor și cel de director artistic la Opera din acest oraș. Atras prioritar de partiturile
Ion Iancu () [Corola-website/Science/297621_a_298950]
-
o monografie asupra domnitorului Ștefan cel Mare, renunțând, însă, din lipsă de izvoare istorice. Debutează în revista bucureșteană "Dracu" în 1897, cu schița "Domnișoara M din Fălticeni", pe care îl semnează cu pseudonimul "Mihai din Pașcani". În 1898 începe să colaboreze la foaia " Viața nouă" a lui Ovid Densusianu, alături de Gala Galaction, N.D. Cocea, Tudor Arghezi ș.a., semnând cu numele său, dar și cu pseudonimul "M.S. Cobuz", cu un alt scheci și un poem. Totuși, Sadoveanu nu era de acord cu
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
postum, după moartea sa prematură pe Frontul de Vest, în anul 1944. La invitația poetului Ștefan Octavian Iosif, în 1903, Sadoveanu contribuie cu lucrări la revista tradiționalistă "Sămănătorul", condusă la acea vreme de istoricul și criticul Nicolae Iorga. A mai colaborat la ziarul "Voința Națională", publicat de Partidul Național Liberal și condus de politicianul Vintilă Brătianu. La începutul lunii decembrie a aceluiași an, în acest ziar va fi publicat "Șoimii", primul său roman, o variantă dezvoltată a povestirii "Frații Potcoavă", cu
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
avea scopul de a stabili o „cultură națională”, o mișcare de emancipare față de influențele străine. Totuși, conform lui George Călinescu, această ambiție s-a manifestat doar printr-o „mare influență culturală”, jurnalul continuând totuși să fie unul eclectic, la care colaborau atât tradiționaliștii rurali ai „tendinței naționale”, precum și adepții unor curente cosmopolite precum simbolismul. Călinescu și Vianu au fost de acord cu faptul că "Sămănătorul" a fost, în mare parte, promotorul unor reguli mai vechi, trasate inițial de "Junimea". Vianu mai
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]