38,366 matches
-
cu ei deși puteau să nu te scoată din incubator. Sigur, nu aveau de unde să știe unde o să ajungi. Ba, gunoiule, am creat peste 20 de muzee, am donat sute de hărți vechi statului și am creat cel mai mare muzeu de genul asta din Europa. Ai fost să-l vezi, ba, jigodie? Nu trebuie să-ți cumperi bilet pentru Burkina Fâso ca să ajungi acolo. Chiar nu știi nimic din ce-am făcut pentru țara asta, ba, gunoiule? Dacă poți să
Adrian Năstase, scandal cu Radu Banciu după declarațiile șocante făcute în direct la B1 TV by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101365_a_102657]
-
în procesul de proiectare au fost solicitați și Pietro da Cortona, Gian Lorenzo Bernini și Francesco Borromini. Palatul are o fațadă barocă de unde pot fi accesate Curtea de Onoare și Scările de Onoare. Palatul găzduiește în prezent Academia Militară italiană, Muzeul Militar și o bibliotecă prețioasă. Ceremoniile militare au loc în Curtea de Onoare. Fiind un palat rezidențial, un număr semnificativ de membri ai Casei de Este s-au născut sau au murit la palat, inclusiv:
Palatul Ducal din Modena () [Corola-website/Science/331438_a_332767]
-
Ciucaș: "Alopia canescens", "Alopia helenae", "Alopia nefasta"), moluște ("Deroceras sturanyi, Deroceras turcicum"), insecte rare ("Pipiza fasciata, Campodea magna, Figites elongatus") sau fluturi din speciile: "Erebia sudetica, Erebia epiphron, Zygaena exulans, Panthea coenobita, Euphydrias maturna". Economia zonei este bazată pe turism (muzee, case memoriale, biserici, situri rurale, arii protejate, obiective naturale - canioane, megaliți, cascade, lacuri), exploatarea și prelucrarea lemnului, creșterea animalelor, valorificarea balastului de râu, industrie, comerț și construcții. Locuitorii municipiului Săcele păstrează încă obiceiurile primelor comunități de (uniuni pastorale autohtone de
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
Dunăre - Marea Neagră. În 1953 a condus cercetările geologice în vederea proiectării Metroului București. A făcut parte din comisia interministerială de analiză a Cutremurului din 4 martie 1977. Între anii 1985 - 1994 a făcut parte din echipa care a înființat și condus Muzeul Național de Geologie din București. În anii studenției a simpatizat cu Partidul Național Liberal, fără a face parte din nici un partid politic, până în 1965, când devine membru al P.C.R. o condiție "sine qua non "în epocă pentru a putea deține
Marcian Bleahu () [Corola-website/Science/331489_a_332818]
-
1965, când devine membru al P.C.R. o condiție "sine qua non "în epocă pentru a putea deține o funcție de conducere în cadrul Institutului Geologic. Dacă în plan politic, activitatea sa până în 1990 este nulă, în schimb, în plan administrativ a creat Muzeul Național de Geologie, în anul 1985, unde a funcționat ca responsabil științific până în anul 1994. După Revoluția din Decembrie 1989, Marcian Bleahu, alături de Toma George Maiorescu înființează Mișcarea Ecologistă din România (M.E.R.), materializând astfel crezul său profesional privind ocrotirea naturii
Marcian Bleahu () [Corola-website/Science/331489_a_332818]
-
localnici. Este monument al naturii și o specie de importanță ihtiofaunistică deosebită (un endemic românesc rar). Fiind un pește foarte rar, valoarea sa științifică și muzeologică este excepțională, depășind cu mult valoarea alimentară. Specimenele se află în diferite colecții din muzeele din România sau din alte țări (New York, Washington, Chicago, New Orleans, Londra, Paris, Leiden, Moscova, Praga, Budapesta, Bratislava, Hanoi, Ulaanbaatar etc.) Specia nu are nici o importanță în pescuitul sportiv și profesional. În trecut era pescuit ocazional de localnici și de
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
XIX-lea, și a fost deschis publicului larg începând cu anul 1874. Ca urmare a unui incident de vandalism, situl a fost închis în septembrie 2009 și redeschis pe 19 decembrie în același an. Catacombele sunt unul din cele 14 Muzee ale orașului Paris, care începând cu 1 ianuarie 2013, au fost incluse în instituția publică Paris Musées. Numele oficial al Catacombelor este "l'Ossuaire Municipal".
Catacombele Parisului () [Corola-website/Science/331502_a_332831]
-
colecție de vestimentație regională olandeză. Multe dintre articolele de îmbrăcăminte au fost obținute prin muncă de teren de către personalul și studenți ai CST, în timp ce altele au fost achiziționate sau oferite ca donații. Până în august 2009, CST a fost găzduit de Muzeul Național de Etnologie, Leiden, dar de atunci s-a mutat în noul sediu, în centrul orașului Leiden. Acum organizează o serie de expoziții, conferințe, ateliere de lucru și cursuri de formare pentru studenți și alte persoane care sunt interesate. Expoziții
Centrul De Studiu al Textilelor, Leiden () [Corola-website/Science/336930_a_338259]
-
au inclus: Broderie din Lumea Arabă (2009-2010) și Afganistanul Bine Îmbrăcat (deschiderea a avut loc în noiembrie 2010). Vestimentația Orientului Mijlociu rămâne un punct important al CST. Voalurile din colecția CST, de exemplu, au fost folosite pentru o expoziție la Muzeul Național de Etnologie, Leiden (1996) și pentru diverse publicații, inclusiv Acoperind Luna: O Introducere în Voalurile de Față ale Orientului Mijlociu (2008) (Gillian Vogelsang-Eastwood și Willem Vogelsang; Leuven: Peeters, 2008). J.B. Eicher și M.E. Roach-Higgins, “Definition and classification of dress
Centrul De Studiu al Textilelor, Leiden () [Corola-website/Science/336930_a_338259]
-
de Velde-Lagendijk și G. M. Vogelsang-"Eastwood, Kanten mutsen uit Nederland/Dutch Lace Caps," Rotterdam și Gronsveld, Barjesteh, 2007 (în limbile neerlandeză și engleză). G. M. Vogelsang-Eastwood, "De Kleren van de farao", Amsterdam, De Bataafsche Leeuw, 1994 (catalog de expoziție, Muzeul Național de Antichități, Leiden, Olanda. Acest catalog a apărut de asemenea în daneză și germană). G. M. Vogelsang-Eastood, "For Modesty’s Sake," Rotterdam, Barjesteh și Meeuwes, 1996 (catalog de expoziție; Muzeul Național de Etnologie, Leiden, Olanda; Ediție neerlandeză: Sluiers Ontsluierd
Centrul De Studiu al Textilelor, Leiden () [Corola-website/Science/336930_a_338259]
-
farao", Amsterdam, De Bataafsche Leeuw, 1994 (catalog de expoziție, Muzeul Național de Antichități, Leiden, Olanda. Acest catalog a apărut de asemenea în daneză și germană). G. M. Vogelsang-Eastood, "For Modesty’s Sake," Rotterdam, Barjesteh și Meeuwes, 1996 (catalog de expoziție; Muzeul Național de Etnologie, Leiden, Olanda; Ediție neerlandeză: Sluiers Ontsluierd). G. M. Vogelsang-Eastwood, "Tutankhamuns Dulap", Rotterdam, Barjesteh și Meeuwes, 1999 (cartea însoțește o expoziție internațională cu același nume). G. M. Vogelsang-Eastwood și L. Barjesteh, "An Introduction to Qajar Era Dress", Rotterdam
Centrul De Studiu al Textilelor, Leiden () [Corola-website/Science/336930_a_338259]
-
(n. 1858, comuna Domprel, plasa Versel, districtul Doubs, Franța - d. 12 ianuarie 1928, Constanța) a fost un fotograf francez care a imortalizat în fotografii Dobrogea. În anul 2010, Muzeul Marinei Române a lansat albumul de fotografii realizate de , strânse de jurnalistul tulcean Dan Arhire. A cerut transferarea pe pământul României a ostașilor francezi morți în Războiul Crimeei, aceștia fiind îngropați la cimitirul din Constanța. A murit pe 12 ianuarie
Anatole Magrin () [Corola-website/Science/336943_a_338272]
-
a fi realizate erau Casa Poporului (noul sediu administrativ al R.S.R.), Bulevardul Victoria Socialismului (o arteră care pornea din fața Casei Poporului și reprezenta axa longitudinală a proiectului noului centru civic comunist), Biblioteca Națională, (clădire care flanca Bulevardul Victoria Socialismului) și Muzeul Național de Istorie a Republicii Socialiste România. Acesta din urmă era oarecum izolat față de restul ansamblului civic pe care Ceaușescu îl construia în centrul Bucureștiului, fiind situat pe malul stâng al Dâmboviței, în zona Eroilor. Ridicarea Muzeului Național de Istorie
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
Victoria Socialismului) și Muzeul Național de Istorie a Republicii Socialiste România. Acesta din urmă era oarecum izolat față de restul ansamblului civic pe care Ceaușescu îl construia în centrul Bucureștiului, fiind situat pe malul stâng al Dâmboviței, în zona Eroilor. Ridicarea Muzeului Național de Istorie a Republicii Socialiste România a început în 1986, pe locul fostului hipodrom din București, aparținând clubului „Steaua” și dezafectat în același an. Muzeul urma să fie o clădire enormă cu 7 etaje, compusă în realitate din două
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
în centrul Bucureștiului, fiind situat pe malul stâng al Dâmboviței, în zona Eroilor. Ridicarea Muzeului Național de Istorie a Republicii Socialiste România a început în 1986, pe locul fostului hipodrom din București, aparținând clubului „Steaua” și dezafectat în același an. Muzeul urma să fie o clădire enormă cu 7 etaje, compusă în realitate din două corpuri cu aceleași dimensiuni dispuse în oglindă. Intrarea principală în muzeu urma să se facă prin Strada Știrbei Vodă. Până în 1989, structura de rezistență a construcției
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
1986, pe locul fostului hipodrom din București, aparținând clubului „Steaua” și dezafectat în același an. Muzeul urma să fie o clădire enormă cu 7 etaje, compusă în realitate din două corpuri cu aceleași dimensiuni dispuse în oglindă. Intrarea principală în muzeu urma să se facă prin Strada Știrbei Vodă. Până în 1989, structura de rezistență a construcției era gata, dar compartimentarea interioară, lucrările de instalații și amenajare interioară nu începuseră încă. Pe 23 august 1989, Nicolae Ceaușescu a privit din balconul principal
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
celebri din vremea respectivă. După Revoluția din Decembrie 1989 lucrările au fost abandonate. În 1992, prin Hotărârea nr. Nr. 571 din 22 septembrie 1992, Guvernul Theodor Stolojan a transmis «imobilul situat în str. Știrbei Vodă, sector 6 București, având denumirea „Muzeul Național”, [..], împreună cu terenul aferent, din administrarea Ministerului Culturii în administrarea Radioteleviziunii române, în scopul asigurării unui nou sediu pentru Radiodifuziunea Română (Casa Radio)». Din acest moment, clădirea a rămas cunoscută în spațiul public sub numele de „Casa Radio”. Lucrările de
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
apoi Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1965-1970). După absolvirea facultății a lucrat ca lector la Centrala Cărții (1970-1971), instructor la Direcția Literaturii și Publicațiilor, sectorul Edituri, din Consiliul Culturii și Educației Socialiste (1971-1981), cercetător la Muzeul Literaturii Române și redactor și secretar de redacție la revista "Manuscriptum" (1981-1989), publicist-comentator la revista "Academica" (1990-1991), redactor responsabil al "Analelor Academiei Române" și șef al Biroului de presă al Academiei Române (1991-1994), apoi director adjunct al Bibliotecii Academiei Române (1994-2008). A colaborat
Fănuș Băileșteanu () [Corola-website/Science/337029_a_338358]
-
mod exclusiv în SUA și Canada. 300 SD a fost creat ca răspuns la SUA Corporate Average Fuel Economy \din 1975 privind economia de combustibil, care a stabilit consumul maxim al flotei de automobile în funcție de cota lor de piață. În conformitate cu Muzeul Mercedes-Benz, Daimler-Benz AG a fost afectată sensibil de această reglementare, deoarece vânduse în Statele Unite, multe S-Klasse cu un consum relativ ridicat de combustibil. 300 SD a redus consumul de flotă și a depășit toate previziunile de vânzări. Pe baza experienței
Mercedes-Benz W116 () [Corola-website/Science/337467_a_338796]
-
Academiei de Arte Frumoase din București și s-a specializat în pictura murală fiind pictor de biserici și profesor de pictură religioasă. În cadrul „Expozițiunii etnografice și istorice-culturale aranjate în Sibiu la 19 august — 14 septembrie n. 1905 cu ocaziunea inaugurării Muzeului Asociațiunii pentru literatura română si cultura poporului român”, au fost expuse și 11 tablouri pictate de Alexandru Henția (peisagii, vederi, portrete și studii). A pictat împreună cu tatăl său biserica din Alexandria. În perioada 1915 - 1920 a pictat biserica cu hramul
Alexandru Henția () [Corola-website/Science/337507_a_338836]
-
la ședințele de plein-air unde mergeau împreună. În septembrie au participat la cea de-a IV-a ediție a atelierului de creație “Pictori peisagiști în grădina Palatului Cotroceni”, finalizat în perioada ianuarie - februarie 2006 cu o expoziție de grup în cadrul Muzeului Național Cotroceni. În august 2006 a participat la Tabăra Internațională de Artă Plastică Inter-Art Aiud, iar în decembrie la expoziția de grup ”Ateliere Bogdan Pietriș”. În luna mai 2007 a participat la cea de-a IV-a ediție a Taberei
Vitalie Butescu () [Corola-website/Science/337524_a_338853]
-
În luna mai 2007 a participat la cea de-a IV-a ediție a Taberei de Creație ”Pictori de azi la Balcic”, finalizată cu o expoziție de grup ”Pictori de azi la Balcic” la Institutul Bancar Român (iunie) și la Muzeul de Artă din Constantă (august). Cu ocazia deschiderii Festivalului și Concursului Internațional George Enescu (1 - 22 sept. 2007), a fost selectat să participe cu lucrări la expoziția “Europa în sunet și culoare”. În februarie 2008 a avut lucrări selectate la
Vitalie Butescu () [Corola-website/Science/337524_a_338853]
-
1“ la care a participat în luna mai alături de alți 4 pictori și un critic de artă. Proiectul s-a finalizat cu expoziția “Pictori de azi la Balcic“. În iunie 2012 a participat la expoziția “Balcic, arc peste timp“ la Muzeul Național Cotroceni, iar în noiembrie 2012 a susținut o mini - expoziție pe perioada Conferinței Naționale “Medicină Bazată pe Dovezi” la Crystal Palace Ballrooms din București. În perioada martie - aprilie 2013 a participat, alături de alți 9 artiști, la Tabăra de creație
Vitalie Butescu () [Corola-website/Science/337524_a_338853]
-
sau cu obiectele care urmau a fi înfățișate și nicidecum prin intermediul unor imagini pe care ar fi dorit să le reproducă. Lucrări în colecții particulare din România, Germania, Olanda, Belgia, Ungaria, Grecia, Austria, Slovenia, Japonia, Austia, Marea Britanie, SUA și în muzee de artă contemporană din București - Cotroceni, Aiud, Medgidia, Constantă, Slatina. Expunere permanentă în București la Galeria de Artă Calea Victoriei 33, sector 1 și la Butescu Art Studio, str. Baia de Fier nr.6, sect.3, București.
Vitalie Butescu () [Corola-website/Science/337524_a_338853]
-
membru proeminent al sagăi germane Thyssen, una dintre cele mai puternice din industria europeană, baronul a condus un "emporium" multinațional cu mai mult de 200 de companii, dar cel mai adesea este amintit acum că un Mecena. A condus fundația Muzeului Thyssen-Bornemisza din Madrid, deschis în 1992 pentru a expune nucleul cel mai valoros a fabuloasei sale colecții private de pictură veche, modernă și contemporană, considerată cea mai importantă a secolului al XX-lea și adunată de el și de tatăl
Hans Heinrich von Thyssen-Bornemisza () [Corola-website/Science/337525_a_338854]