36,644 matches
-
sunt frați cu toți românii și că toți sunt gata a-și varsă ultima picătură de sânge pentru patria lor”. După manifestarea de la Islaz, văzând că nu mai are sprijinul armatei, prințul Bibescu a fost nevoit să accepte formarea Guvernului Provizoriu din care vor face parte pe lângă Radu Golescu și Alexandru și Nicolae Golescu. Prin Ordinul de Zi pe Oștire numărul 30 din 22 Iunie 1848, maiorul Radu Golescu este avansat la gradul de colonel și este numit comandantul Regimentului 2
Radu Golescu () [Corola-website/Science/324290_a_325619]
-
unei riposte hotărâte împotriva turcilor). Căutând să prevină rezistența uităților militare, Locotenența Domnească instaurată de trupele intervenționiste a dat ordin ca trupele române să se predea forțelor otomane dar colonelul Radu Golescu și subordonații săi, rămânând credincioși cuvântului dat guvernului provizoriu și fideli cauzei revoluției, refuză acest lucru. La cererea lui Kerim-Pașa adresată colonelului Radu Golescu de a preda cazarma și de a depune armele, acesta refuză invocând că nu a primit ordin de la șefii săi și spunându-i că: ”datoria
Radu Golescu () [Corola-website/Science/324290_a_325619]
-
9 martie 1917 a fost înființat Comitetul Special Transcaucazian în frunte cu deputatul Dumei de Stat V. A. Harlamov, care trebuia să îl înlocuiască pe viceregele imperial marele duce Nicolae ca cel mai înalt reprezentat al administrașiei civile al guvernului provizoriu rus în Transcaucazia. Georgianul Akaki Chkhenkeli a fost numit membru al acestui Comitet Special. În noiembrie 1917 a fost creat primul govern al Trancaucaziei independente cu capital la Tbilisi - Seimul Transcaucazian, înlocuit după cucerirea puterii la Sankt Petersburg de către bolșevici
Tratatul de la Poti () [Corola-website/Science/326564_a_327893]
-
și-a declarant independența ca o republică separate. Georgia trebuia să facă față atacului ottoman, iar liderii țării s-au grăbit spre Poti, unde delegația germană aștepta la bodrul submarinului "Minna Horn". Pe 28 mai a fost semnat un tratat provizoriu. Georgia urma să fie recunoscută official și să primească protecția Imperiului German. Convenția permitea Germaniei să folosească în mod liber și fără limite căile ferate și toate vasele existente în porturile georgiene, libera circulașie a monedei germane în Georgia, înființarea
Tratatul de la Poti () [Corola-website/Science/326564_a_327893]
-
aibă resentimente față de Federație, mai ales atunci când Federația a fost invitată inițial pentru a administra stația Deep Space Nine. În 2369, autoritățile civile Cardassiene au preluat controlul Uniunii și au ordonat armatei să se retragă din Bajor, după care Guvernul Provizoriu Bajoran a invitat Federația Unită a Planetelor pentru a configura baza de pe fosta stație de exploatare minieră Cardassiană Terok Nor, redenumită între timp Deep Space Nine, intenționând să devină membru al Federației. Lânga stație s-a descoperit o gaură de
Bajorani () [Corola-website/Science/326591_a_327920]
-
Hussein al Iordaniei. Când o întâlnește, Patriarhul Ierusalimului exclamă: "„Spune-mi cine ești, că în ochii tăi eu văd Divinitatea!”" În urma acestei vizite s-a născut cartea "„Veniți de luați lumină!”". În ianuarie 1990 obține de la Petre Roman, șeful Guvernului provizoriu, aprobarea de a prelua mănăstirea, pentru că fusese construită pe terenul propriu. Pe 2 februarie 1990 are loc prima liturghie de după desființare. În primăvara acestui an se începe reconstrucția mănăstirii, cu ajutorul multor oameni inimoși. Este vizitată de importante personalități ale vremii
Veronica Gurău () [Corola-website/Science/326619_a_327948]
-
cehă în declarația de la 1 noiembrie 1918) au revendicat fiecare întreaga Silezie a Cieszynului. La 31 octombrie 1918, la sfârșitul Primului Război Mondial și în condițiile dizolvării Austro-Ungariei, majoritatea zonei a fost preluată de autoritățile locale poloneze susținute de forțele armate. Acordul provizoriu din 2 noiembrie 1918 reflecta incapacitatea celor două consilii naționale de a ajunge la o delimitare finală a frontierelor. La 5 noiembrie 1918, zona era împărțită între Polonia și Cehoslovacia printr-un acord provizoriu între cele două consilii locale autonome
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
poloneze susținute de forțele armate. Acordul provizoriu din 2 noiembrie 1918 reflecta incapacitatea celor două consilii naționale de a ajunge la o delimitare finală a frontierelor. La 5 noiembrie 1918, zona era împărțită între Polonia și Cehoslovacia printr-un acord provizoriu între cele două consilii locale autonome ("Zemský národní výbor pro Slezsko" al cehilor și "Rada Narodowa Księstwa Cieszyńskiego" a polonezilor). Înainte de aceasta, majoritatea zonei fusese administrată de autoritățile locale poloneze. În 1919, ambele consilii au fost absorbite de guvernele centrale
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
atingerea scopurilor ei politice.. 159 de membri ai FRA - juriști, bancheri, negustori, intelectuali - au fost puși sub acuzare în fața Senatului Rusiei în ianurie 1912 pentru apartenența la Federație. Ei au fost apărați de avocatul Alexandr Kerenski, (viitorul premier al guvernului provizoriu din 1917). Acesta a pus la îndoială cele mai multe dintre dovezile aduse în process, afirmând că „investigatorii originali au fost încurajați de către administrația locală să folosească orice mijloace posibile” pentru condamnarea acuzaților. Kerenski a reușit să obțină reexaminarea dovezilor aduse împotriva
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
și studenți au început să pledeze pentru răsturnarea dinastiei Qing și crearea unei republici. Ei au fost inspirați de ideile revoluționare ale lui Sun Yat-sen. O revoltă militară revoluționară, Revolta Wuchang, a început la 10 octombrie 1911, în Wuhan. Guvernul provizoriu al Republicii China a fost format la Nanjing la 12 martie 1912. Sun Yat-sen a fost declarat presedinte, dar a fost nevoit să-i cedeze puterea, (o decizie pe care o va regreta mai târziu), lui Yuan Shikai, care comanda
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
greci, care aveau ca motto "Ελευθερία ή θάνατος" ("Eleftheria i thanatos": „Libertate sau moarte”), au rămas pe poziții. Mai mult, au numit ofițeri simpatizanți ai cauzei elene la comanda trupelor revoluționare. În acel moment, forțele terestre și navale ale guvernului provizoriu grec erau mult inferioare celor ale otomanilor (turci, algerieni și egipteni). În 1827, trupele regulate elene numărau mai puțin de 5.000 de soldați, în comparație cu cei 25.000 ai otomanilor din Grecia centrală și cei 15.000 din Peloponez. Guvernul grec
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
fi trebuit să folosească forța militară doar ca o ultimă soluție.. Pe 29 august, Poarta a respins în mod oficial prevederile Tratatului de la Londra, ceea ce a avut ca răspuns numirea unor reprezentanți diplomatici occidentali la Nauplion. Pe 2 septembrie, guvernul provizoriu grec a acceptat condițiile armistițiului. Lui Codrington îi rămânea doar sarcina să impună măsuri restrictive otomanilor. Golful Navarino este un port natural vast pe coasta de vest a Messiniei (în partea de sud-vest al Peloponezului). Are o lungime de aproximativ
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
unui căpitan britanic, a lansat un atac fulger în noaptea de 29-30 septembrie la Itea (Focida), scufundând 9 canoniere otomane. Problema lui Codrington ținea de faptul că acești ofieri britanici acționau pe cont propriu, ignorând de cele mai multe ori ordinele guvernului provizoriu grec. Codrington a adresat un ordin direct comandanților britanici aflați în subordinea guvernului elen și le-a certu să înceteze de îndată acțiunile militare, dar puțini au fost cei care s-au supus. Ibrahim a constatat că protestele adresate lui
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
la mai multe reamenajări (palatul episcopal, locuința canonială, adăugarea unui Westwerk bisericii martiriale), însă în 841 focul pus de oamenii nordului (vikingii) au distrus grupul catedral. Aceste distrugeri au fost reparate curând. Ansamblul pare să fi fost refăcut, în mod provizoriu, așteptând revenirea păcii în regiune. În secolul al X-lea, după "Tratatul de la Saint-Clair-sur-Epte", în 911, Rouen a devenit capitală a tânărului ducat de Normandia, căpetenia vikingă Rollon primind botezul în 912, sub prenumele „Robert”, în bazilica primitivă. Necropolă a
Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Rouen () [Corola-website/Science/325631_a_326960]
-
i-ar fi periclit ruta navală către India Britanică . Masacrul din Chios, moartea lui George Gordon Byron, sau asediul orașului Missolonghi au fost evenimente care au influențat profund opinia publică, și mai apoi guvernele. La începutul lunii august 1824, guvernul provizoriu elen a cerut Regatulu Unit să intervină pentru rezolvarea conflictului. Pe 24 martie/4 aprilie 1826, Arthur Wellesley (viitorul premier al Regatului Unit), Karl Nesselrode (ministrul afacerilor externe al Imperiului Rus) și Christopher Lieven (ambasadorul rus la Londra) au semnat
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
în perioada 1914-1917. La începutul anului 1916 Družina a fost reorganizată ca Regimentul 1 Pușcași Cehoslovac. Ca urmare a performanțelor militare ale soldaților cehoslovaci din Bătălia de la Zborov din iulie 1917, atunci când trupele cehoslovace au pătruns în tranșeele austriece, Guvernul Provizoriu Rus a acordat în sfârșit lui Masaryk și Consiliului Național Cehoslovac permisiunea de a recruta și de a mobiliza voluntari cehi și slovaci din lagărele de prizonieri. Mai târziu în acea vară, brigăzii cehoslovace i s-a mai adăugat al
Tomáš Garrigue Masaryk () [Corola-website/Science/325821_a_327150]
-
industriaș din Chicago, Masaryk a fost invitat la Universitatea din Chicago și introdus în cele mai înalte cercuri politice, inclusiv la Woodrow Wilson. Odată cu căderea Imperiului Austro-Ungar în 1918, Aliații l-au recunoscut pe Masaryk în calitate de șef al guvernului cehoslovac provizoriu (pe 14 octombrie), iar pe 14 noiembrie 1918 el a fost ales președinte al Republicii Cehoslovace de către Adunarea Națională din Praga (Masaryk se afla la New York în acel moment). El a venit înapoi la Castelul din Praga în 21 decembrie
Tomáš Garrigue Masaryk () [Corola-website/Science/325821_a_327150]
-
trimită o telegramă, promițând că va veni în decurs de o oră de la primirea ei. Detectivul l-a rugat pe acesta să nu întreprindă nicio acțiune înainte de venirea lor. După plecarea lui Munro, Holmes îi exprimă lui Watson teoria sa provizorie că persoana cu figura misterioasă este primul soț al lui Effie. El bănuiește că acesta nu a murit, ci a căpătat niște calități dezagreabile sau a contractat vreo boală dezgustătoare, devenind lepros sau imbecil. Effie a fugit atunci de el
Fața galbenă () [Corola-website/Science/325160_a_326489]
-
îmi place să-mi amintesc. El a luat în brațe copila, a sărutat-o și apoi, fără să o lase jos, a întins cealaltă mână către soția sa și s-a întors către ușă." Rușinat de faptul că teoria sa provizorie nu s-a confirmat, Holmes a spus: "Watson, dacă ți se va părea vreodată că devin prea încrezător în forțele mele sau că acord mai puțină atenție unui caz decât ar merita, te rog să-mi șoptești la ureche "Norbury
Fața galbenă () [Corola-website/Science/325160_a_326489]
-
li s-a permis să se întoarcă în Rusia. În urma Revoluției ruse din 1917, familia a plecat în Finlanda. Kira, care avea opt ani la acea vreme, își amintește că familiei i s-a permis să părăsească Rusia de către Guvernul Provizoriu al Rusiei. A fost pentru prima dată când au mers cu un tren public. În Finlanda, mama ei în vârstă de 40 de ani a născut un fiu, Vladimir. Familia a așteptat în Finlanda timp de mai mult de un
Marea Ducesă Kira Kirillovna a Rusiei () [Corola-website/Science/325190_a_326519]
-
Bijuteriile Coroanei Cehe, care sunt pezentate publicului doar o dată la fiecare (circa) opt ani. În următoarele secole catedrala a rămas doar pe jumătate terminată. Ea era construită până la turnul mare și un transept, care a fost închis de un perete provizoriu. În locul navei cu trei abside care urma a fi construită se afla o clădire cu acoperiș din lemn, iar slujbele religioase aveau loc acolo. Mai multe încercări de a continua lucrările la catedrală au fost lipsite în mare parte de
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
-și autoproclame independența. Forțele liberale din Europa Occidentală au primit cu mare satisfacție declarația de independență elenă, pe care o considera prima schimbare după conservatorul Congres de la Viena. Grecii au convocat o adunare constituantă, care a emis o lege fundamentală provizorie și a lansat următorul manifest prin care își explicau opțiunea pentru independență. Alexandru Ipsilanti a fost ales șeful Filiki Eteria în aprilie 1820 și a preluat sarcina planificării insurecției elene. Ipsilanti visa să mobilizeze întreaga populație creștină din Balcani pentru
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
Rumelia și Peloponez. Dintre cei 59 de reprezentanți prezenți, 20 erau moșieri, 13 armatori, 12 intelectuali, 4 lideri militari, 3 preoți, 3 negustori și 4 aveau alte ocupații. Adunarea a votat o serie de documente, cel mai important fiind "Constituția Provizorie a Greciei" ("Προσωρινό Πολίτευμα της Ελλάδος"), care includea de asemenea Declarația de Independență. Adunarea a ales pe 15 ianuarie 1822 un consiliu executiv format din 5 membri, prezidat de prințul Alexandros Mavrocordatos. Cei cinci membri ai consiliului au numit primul
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
funcției de către Kapodistria aflat în străinătate a fost numită o Comisie guvernamentală care să acționeze în numele lui. Adunarea Națională a aprobat pe 1 mai 1827 „Constituția Politică a Greciei”. Aceasta a fost prima constituție care nu a mai fost etichetată „provizorie”, semnalând dorința grecilor pentru obținerea independenței totale față de Imperiul Otoman. Noua lege fundamentală avea 150 de articole și a stabilit o serie de principii care au rămas valabile până în ziua de azi in Constituția Greciei. Constituția a stabilit o separare
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
nouă constituție doar după lovitura de stat din 3 septembrie 1844. Constituția greacă din 1822 a fost un document adoptat de Prima Adunare Națională de la Epidaurus pe 1 ianurie 1822. Acest document a fost cunoscut în mod oficial drept Constituția Provizorie a Greciei ("Προσωρινό Πολίτευμα της Ελλάδος"). Acesta act este considerat prima constituție a Greciei moderne și a fost o încercare de organizare temporară guvernamentală și militară până la convocarea unui parlament național care să îndeplinească și funcția de adunare constituțională. Această
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]