37,224 matches
-
este interesantă, mai întâi, pentru valoarea ei realistă și apoi prin felul în care reflectă produsul unor curente literare interferente, ce caracterizează în mod special opera lui Barbu Delavrancea. Fără a avea adâncimea satirică și arta neîntrecută a lui Caragiale, proza creatorului lui se înscrie în buna tradiție a nuvelisticii românești înregistreate până în acest moment, în ciuda unei interesante oscilații între diversele curente și metode literare. Interesat de linia melodică a folclorului românesc, temperamental un liric, scriitorul cultivă în același timp o
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
creatorului lui se înscrie în buna tradiție a nuvelisticii românești înregistreate până în acest moment, în ciuda unei interesante oscilații între diversele curente și metode literare. Interesat de linia melodică a folclorului românesc, temperamental un liric, scriitorul cultivă în același timp o proză realistă a observației vieții, cu o expresie crudă, adoptată ca formă de renunțare la formele idilice ale existenței. Delavrancea respinge „naivitățile romantice“, în numele unei preferințe pentru „autenticitatea“ naturalistă, care n-a dispărut nici în ultima etapă a creației sale. În
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
patrie, alergă la pârcălabul din Roman și-i spuse ce se uneltea între unguri. Pârcălabul trimite în pripă un curier la Ștefan și în același timp ia oarecare măsuri ca să întâmpine pe inamic, dacă ar sosi mai înainte. Operele în proză sunt împărțite în trei grupe, botezate cu titlul general de Păcatele tinerețelor (1857). În prima intră "Amintirile din junețe", câteva povestiri, din care unele cu caracter personal, de exemplu "Zoe" (1829) și "O alergare de cai" (1840), nuvele în care
Constantin Negruzzi () [Corola-website/Science/297630_a_298959]
-
din București (1959-1964). Debutează în 1964 cu un articol de critică în Gazeta literară. Introduce în literatura română conceptul de "expresivitate involuntară", pe care îl va urmări atât în zona literaturii vechi, cât și în cea a poeziei sau a prozei proletcultiste, celebră pentru prefața sa Poezia unei religii politice. Conceptul semnifică faptul că, odată cu trecerea timpului, textele vechi, inițial non-literare, se încarcă cu o aură de expresivitate, care le-a transformat odată cu trecerea timpului în texte literare. În aria de
Eugen Negrici () [Corola-website/Science/297639_a_298968]
-
în reviste două povești: "Le Jeune enchanteur", o poveste de dragoste și "La Fanfarlo", o nuvela autobiografică. Drame scrise între 1843-1854, precum "La Fin de Don Juan", au rămas doar la faza de proiect, tot așa ca multe schite de proză. Primele versuri îi apar în reviste la jumătatea deceniului '40. Criticile pictorilor contemporani francezi Eugene Delacroix și Gustave Courbet l-au ajutat să se impună drept critic cu idiosincrazii, dar care știe să facă diferența între arta adevărată și kitsch
Charles Baudelaire () [Corola-website/Science/297643_a_298972]
-
simțea din ce în ce mai frustrat, ca mulți tineri intelectuali dedicați acestei revoluții. După lovitura de stat din 02 decembrie 1851, Louis-Napoléon Bonaparte fiind ales președinte al Republicii Franceze, Baudelaire s-a retras la o viață ca scriitor apolitic , limitându-se la poezie, proză scurtă, eseuri, portrete ale autorilor și recenzii de carte din scena literară pariziană. A tradus o primă povestire încă din 1845, iar în 1848 o altă povestire a scriitorului american Edgar Allan Poe (1809-1849), pe care îl simțea "un suflet
Charles Baudelaire () [Corola-website/Science/297643_a_298972]
-
situații. "Florile răului" l-au transformat pe Baudelaire într-un "poet blestemat". În anii '60, Baudelaire a continuat să scrie articole și eseuri ocupându-se de o mare varietate de figuri și teme. În 1869 a publicat și poeme în proză, care au fost adunate postum în volumul "Petits poémes en prose" (Mici poeme în proză). Prin faptul că a denumit aceste compoziții în vers alb poeme, Baudelaire a fost primul poet care a spart forma tradițională a versificației. În 1862
Charles Baudelaire () [Corola-website/Science/297643_a_298972]
-
Baudelaire a continuat să scrie articole și eseuri ocupându-se de o mare varietate de figuri și teme. În 1869 a publicat și poeme în proză, care au fost adunate postum în volumul "Petits poémes en prose" (Mici poeme în proză). Prin faptul că a denumit aceste compoziții în vers alb poeme, Baudelaire a fost primul poet care a spart forma tradițională a versificației. În 1862, Baudelaire a început să aibă coșmaruri și temeri, iar sănătatea i s-a șubrezit brusc
Charles Baudelaire () [Corola-website/Science/297643_a_298972]
-
Presimțirea dadaismului e în aceea că, ocolind raporturile ce duc la o viziune realistă, poetul asociază imagini neînchipuit de disparate surprinzând conștiința. Tristan Tzara e un poet de o incontestabilă ușurință lirică, știind să radă cu aripile cea mai joasă proză: ”Sufletul meu e un zidar care se întoarce de la lucru/ Amintire cu miros de farmacie curată/Spune-mi servitoare bătrână ce era odată ca niciodată,/ Și tu verișoară cheamă-mi atenția când o să cânte cucul.” O ramură a avangardismului este
Literatura română avangardistă () [Corola-website/Science/297640_a_298969]
-
microunivers de tip eclectic; b) mercantilismul - și opțiunea cititorului cotidian pentru lecturarea unor texte aproape lipsite de veleități literare. "Teoria formalistă a limbajului poetic demonstrează evaziunea funcției poetice care depășește câmpul poeziei, incluzând orice discurs, orice text în versuri sau proză, primit și receptat ca mesaj literar, demonstrând că literatura poate fi depistată pretutindeni, în orice specie de scriere. Cert este faptul că nimeni nu-și mai poate asuma rolul de-a monitoriza valoric tot ceea ce se întâmplă în acest imens
Deprimism () [Corola-website/Science/297662_a_298991]
-
apariție „Semnele noi de lirism”, în contextul în care marii lirici interbelici ajungeau la apogeu. Urmează, apoi, volumul „Pe-o gură de rai” (1943), Ciclul Vineri (1971) - în vol. „Versuri” și „Un dor fără spațiu” (1976). În 1938 sunt editate prozele din „Trântorul”. Asemenea lui Alexandru Philippide, a scris relativ puțină poezie. Spațiul său poetic este, însă, inconfundabil. Botta a lucrat în dingurătate desăvârșită ca un ouvrier cvasianonim la o construcție poetică de primă mărime. A fost distins cu Ordinul Muncii
Emil Botta () [Corola-website/Science/297693_a_299022]
-
așază glasul după farmecul propriei melancolii. Gesturile sunt hamletiene, dar vorbele rămân românești, aproape de invocațiile haiducești din doinele și baladele populare: „Dulciule, ascuncule-n tăcere,/ pământe, pământe, vere,/ fă-te cristalin și morții tăi/ vedea-i-aș ca florile-n văi”. Prozele din volumul „Trântorul” fac parte din aceeași zonă a gândirii poetice emilbotteiene. Spectrul „damnării” motiv incurabil al întregii sale beletristici este aici mai vehement ca oriunde. Personajul tutelar se „repausează estetic, abandonându-se febril unei neînfrăne trâiri în ficțiune” (C.
Emil Botta () [Corola-website/Science/297693_a_299022]
-
din aceeași zonă a gândirii poetice emilbotteiene. Spectrul „damnării” motiv incurabil al întregii sale beletristici este aici mai vehement ca oriunde. Personajul tutelar se „repausează estetic, abandonându-se febril unei neînfrăne trâiri în ficțiune” (C. Robu). Gustul unei astfel de proze este învățat, probabil de la Fr. Kafka, tradus la noi, în epocă, de către Felix Aderca. Emil Botta este unu dintre poeții mari ai liricii noastre, fiind între clasicii interbelici și generația războiului (grupările Albatros și Cercul literar de la Sibiu) un pisc
Emil Botta () [Corola-website/Science/297693_a_299022]
-
Ialomița - d. 25 mai 1998, București) a fost un scriitor român. a fost al optulea fiu dintre cei unsprezece ai plugarilor Ion și Elena Bănulescu. O evocare a copilăriei se găsește în ciclul memorialistic "Elegii la sfarșit de secol" (în prozele Locuri misterioase, Șlepul, Troienele, Moara lui Fuierea, Tabăra, din capitolul "Călărețul de argint"). Biblioteca județeană din Slobozia și un colegiu național din Călărași sunt numite în cinstea lui.
Ștefan Bănulescu () [Corola-website/Science/297694_a_299023]
-
în străinătate și primește primul răspuns negativ. Începe întâia schiță a romanului "Maestrul și Margareta" sub titlul "Inginerul cu copite". Îi sunt interzise piesele "Zilele Turbinilor", "Apartamentul Zoicăi" (1929) și "Cabala bigoților" (1930) și nu se mai publică nimic din proza sa. Din 1929 nu i se mai publică nici o carte și nu i se mai joacă nici o piesă. Trăind la limita supraviețuirii, Bulgakov se vede nevoit să-i trimită dictatorului o petiție, apoi, într-o scrisoare adresată guvernului sovietic, să
Mihail Bulgakov () [Corola-website/Science/297699_a_299028]
-
de lirică suavă, de mare rafinament: "Fecioara în alb, Când vioarele tăcură, Moartea visurilor"; devine membru al Societății literare „Amicii literaturii și artei române”; 1901 - 1902 - scrie fragmente de critică literară în „România ilustrată”; 1901 - 1902 - studii sociologice, poeme în proză, articole politice în „Depeșa”. 1902 - publică volumul de poezii "Fecioara în alb" (cuprinde ciclurile „Fecioara în alb”, „Când vioarele tăcură”, „Moartea visurilor”) care va vedea lumina zilei la Tipografia Lucrătorilor Asociați Marinescu & Șerban din București; 1902 - secretar al Asociației Generale
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
ilustrații de Dan Spătaru, Biblioteca Municipală Tecuci, 1994. PETICĂ 1999:Versuri,în vol. „Simboliștii. II”, "("în tripleta Macedonski, Petică, Pillat), Editura Cartier, Chișinău, 1999. PETICĂ 2002: Ștefan Petică, "Ruinele Viselor", Iași, Editura Do-minoR, 2002. PETICĂ 2004: Ștefan Petică, "Poeme în proză", în „Bucovina”, apud. Ion N. Oprea", Bucovina în presa vremii, Cernăuți 1811-2004", Editura Edict, Iași, 2004. PETICĂ (fără dată):"'Ștefan Petică, "Poeme". ("Fecioara în alb, Când vioarele tăcură, Moartea visurilor, Cântecul toamnei, Serenade demonice"), ed. îngrijită și prefațată de Nicolae
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 7, 25 mai 1901. Frații (tragedie în 5 acte), fragment, semnat Șt. Petică, în „România Jună ilustrată”, I, 6 și în „Sămănătorul”, II, nr. 34, 24 august 1903. POEME ÎN PROZĂ: "Două vieți," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 109, 28 martie 1900. "Noapte primăvăratecă", semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 112, 31 martie 1900. "Cântec vechiu", în „România Jună”, II, nr. 113, 1 aprilie 1900. "Povești d’aprile
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Frații", dramă (fragment), II, nr. 34, 24 august 1903. Făt -Frumos "Asupra literaturii în România", semnat Ștefan Petică, I, nr. 5, 15 mai 1904 (cu modificări în text și în concluzii făcute din partea redacției). Traduceri: Ivan Turgheniev, trad. poemului în proză "Ce fragezi, "în „Propășirea”, 1895. Petőfi Sándor: "Întâiul rol, Glasul amintirei, Viersuri iubitei". Heinrich Heine: poeme: "Tragedie, Dedicație, Diana, Dorință, La răspinteni, În vale la Salamanca, Angelicăi, Seara-n codru, La malul mărei". Friedrich Martin von Bodenstedt:" Orientale". Mihail Lermontov
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
G. Călinescu, Vl. Streinu, Dr. Vrânceanu, Z. Stancu, M. Beniuc, E. Jebeleanu, G. Bogza, N. Stănescu, N. Cassian, G. Dumitrescu, M. Sorescu, A. Blandiana, I. Mălăncioiu, Gh. Pituț, I. Alexandru, Șt. Aug. Doinaș. CĂLINA 2009: Nicoleta Presură Călina, "Poeme în proză/poemi in prosa", ediție bilingvă, Editura AIUS, Craiova, 2009 AA VV 2014: Valentina RĂDULESCU, Monica IOVĂNESCU, Sorin CAZACU, Roberto MERLO, Nicoleta PRESURĂ CĂLINA, Bogdana CÎRTILĂ, Rose STEIN, Roxana ILIE, Emilia ȘTEFAN, Oana DUȚĂ, Feliciano SUÁREZ, "Poeme în proză - ediție poliglotă
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Poeme în proză/poemi in prosa", ediție bilingvă, Editura AIUS, Craiova, 2009 AA VV 2014: Valentina RĂDULESCU, Monica IOVĂNESCU, Sorin CAZACU, Roberto MERLO, Nicoleta PRESURĂ CĂLINA, Bogdana CÎRTILĂ, Rose STEIN, Roxana ILIE, Emilia ȘTEFAN, Oana DUȚĂ, Feliciano SUÁREZ, "Poeme în proză - ediție poliglotă (franceză, engleză, italiană, germană, spaniolă)", Editura AIUS, Craiova, 2014. REFERINȚE CRITICE DESPRE ȘTEFAN PETICĂ Numărul 1-3 (ianuarie - martie) 1912 al publicației „Freamătul”dinBârlad este închinat memoriei lui Ștefan Petică. Printre autorii articolelor se numără: George Tutoveanu, Șt. O.
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Andronache, "Ștefan Petică: Biobibliografie", Tecuci, Biblioteca Municipală „Ștefan Petică”, 1997. ANDRONACHE 2001: Ștefan Andronache, "Ștefan Petică. Tecuciul depărtat", în „Amintiri dintr-un oraș moldovenesc”, Editura pentru literatură și artă Geneze, Galați, 2001, pp. 67-74. ANGHELESCU 1966: Mircea Anghelescu, "Note la proza primilor simboliști români", în „Iașiul literar”, 17, nr. 7, iul 1966, pp. 59-63. ANGHELESCU 1982: Mircea Anghelescu, "Note la proza primilor simboliști români (Petică, Săvescu, Anghel)", în Mircea Anghelescu, "Scriitori și curente", Ed. Eminescu, București, 1982. ANTONESCU 1966: Nae Antonescu
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
dintr-un oraș moldovenesc”, Editura pentru literatură și artă Geneze, Galați, 2001, pp. 67-74. ANGHELESCU 1966: Mircea Anghelescu, "Note la proza primilor simboliști români", în „Iașiul literar”, 17, nr. 7, iul 1966, pp. 59-63. ANGHELESCU 1982: Mircea Anghelescu, "Note la proza primilor simboliști români (Petică, Săvescu, Anghel)", în Mircea Anghelescu, "Scriitori și curente", Ed. Eminescu, București, 1982. ANTONESCU 1966: Nae Antonescu, "Evocări, Ștefan Petică", în „Ateneu”, III, nr. 1, ianuarie 1966, p. 13. BABEȘ 1934: G. Mihai Babeș, "Ștefan Petică, omul
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
27 (427), 4 iulie 1970, p. 2. TĂBĂCARU 1918: Grigore Tăbăcaru, "Ștefan Petică", în « Neamul românesc », XIII, nr. 327 (Iași), 26 noiembrie 1918, p.2. TĂBĂCARU 1919: Grigore Tăbăcaru, "Notiță (Postumele lui Șt. Petică: Între luptă și vis, poeme în proză și versuri)", în « Florile dalbe », I, nr. 4, 15 februarie 1919, p. 64. TĂBĂCARU 1925: Grigore Tăbăcaru, "În disprețul contimporanilor", în « Ateneul literar », Bacău, I, nr. 5, iulie 1925, pp. 1-3. TĂBĂCARU 1925: Grigore Tăbăcaru, "Ștefan Petică: note biografice, amintiri
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Destinul unei cercetări despre simbolism", în „Arca. Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică”, nr. 10-11-12 (295-296-297), 2014 pp. 192-203 ZAFIU 1996: Rodica Zafiu, "Ștefan Petică, "în "Poezia simbolistă românească", Humanitas, București, 1996, pp. 68-73, 179-204. ZAMFIR 1971: Mihai Zamfir, "Proza poetică românească în secolul al XIX-lea", Editura Minerva, București, 1971. ZAMFIR 1977: Mihai Zamfir", Întrebarea unei vieți (aniversarea lui Ștefan Petică"), în „Luceafărul”, An 20, nr. 5/29 ianuarie 1977, p. 1, 6. ZAMFIR 1981: Mihai Zamfir, "Poemul românesc
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]