36,878 matches
-
cursul aceluiași an, 14 complete de stații au ajuns la trupele sovietice. Încercările stației în poligon s-au realizat în ianuarie-februarie 1945 confirmând concluziile pozitive ale testului fabricii din Moscova. În anul 1945, radarul P-3 a intrat în înzestrarea Trupelor de Apărare Antiaeriană, Forțelor Aeriene și Marinei, și s-a produs în cantități semnificative în varianta auto (P-3A) și fixă. Mai târziu tehnologia de fabricare a fost transferată Uzinei V.I. Lenin din orașul Gorki pentru producția de serie. În anul
P-3 (radar) () [Corola-website/Science/335901_a_337230]
-
Major General german a conceput mai multe proiecte de plan de operațiuni. Șeful Marelui Stat Major al forțelor terestre, generalul Franz Halder, a prezentat primul plan cu numele de cod was "Aufmarschanweisung N°1, Fall Gelb" (Instrucțiunile de desfășurare a trupelor No. 1, Cazul galben). Planul prevedea o operațiune limitată în timpul căreia Luxemburgul și Olanda trebuiau ocupate pentru asigurarea unei baze de plecare pentru viitoarele atacuri împotriva Franței. Era de fapt o reeditarea a planului Schlieffen din timpul primei conflagrații mondiale
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
primă importanță în subminarea operațiunilor aliate în această primă fază a atacului. Participarea "Luftwaffe" a avut o importanță capitală în special în timpul luptelor de la Sedan, după câștigarea căreia germanii au avut calea deschisă pentru victorie. La începutul lunii iunie, asediul trupelor de la Dunkerque a luat sfârșit, iar pe 3 iunie a început atacul pentru cucerirea restului teritoriului francez - operațiunea cu numele de cod "Fall Rot" (Cazul Roșu). Pentru asigurarea succesului și în această fază a războiului, era necesară asigurarea superiorității aeriene
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
apăra capul de pod Turtucaia. Din cauza modului defectuos de exercitare a actului de comandă de către conducerea militară superioară a armatei (șeful Marelui Cartier General, comandantul Armatei 3, comandanții Divizilor 17, 9 și 19 Infanterie), după numai cinci zile de lupte, trupele bulgaro-germane câștigă Bătălia de la Turtucaia. Generalul Radu Rosetti identifica drept una din cauzele principale ale pierderii bătăliei "lipsa de orice însușire a generalului Constantin Teodorescu". I se ia comanda diviziei la 24 august/6 septembrie 1916, ulterior îndeplinind funcții secundare
Constantin Teodorescu () [Corola-website/Science/335937_a_337266]
-
face posibilă o apărare mai eficientă. Cronicile atestă faptul că familia Benešévic din orașul apropiat Benešov a fost proprietara castelului în 1318 și că, în 1327, castelul a trecut în stăpânirea familiei Šternberk. În 1468 el a fost cucerit de trupele lui George de Poděbrady după un asediu care a durat aproape doi ani. Proprietatea a fost cumpărată în 1603 de Dorota Hodějovská de Hodějov, care a dispus realizarea unor modificări arhitectonice în stil renascentist ce au alterat vechea fortificație gotica
Castelul Konopiště () [Corola-website/Science/335948_a_337277]
-
Zamoyski. Cancelarul a continuat blocada, cu toate că partizanii ruși partizanii ruși au fost activi în zona Pskov, atacând comunicațiile inamice. Garnizoana Pskovului a efectuat incursiuni frecvente (aproximativ 46), mai ales în noiembrie și decembrie 1581. Au fost 31 de atacuri ale trupelor poloneze în timpul asediului de cinci luni. Asediul a continuat fără ca niciuna dintre părți să fie capabilă să obțină victoria; negocierile diplomatice purtate în acest timp, în care s-a implicat și Vaticanul, au dus la încetarea ostilităților. Regele Ștefan Báthory
Asediul Pskovului () [Corola-website/Science/335955_a_337284]
-
pe plan național și au fost difuzate la multe posturi de radio cu acoperire națională din Republica Moldova. Printre șlagărele care i-au consacrat sunt: „Mi-e dor de voi părinți”, „Mama”, „Cânta o chitară”, „Mă iubeai și te iubeam” ș.a. Trupa a fost fondată în anul 2000, de către Laurențiu Popescu și Vitalie Dani și a existat până în 2007, când s-a destrămat definitiv; Laurențiu Popescu și Diana Rotaru (Pleș) s-au lansat în cariere solo, iar Tatiana a emigrat cu familia
Savana (formație) () [Corola-website/Science/335934_a_337263]
-
până în 1926. În timpul Loviturii de stat din Mai podul a fost locul de întâlnire al președintelui Poloniei, Stanisław Wojciechowski, cu liderul loviturii de stat, mareșalul polonez Józef Piłsudski. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial podul a fost distrus de trupele germane în timpul Revoltei din Varșovia, la 13 septembrie 1944. Această demolare a fost mult mai completă: toate deschiderile s-au prăbușit și doar pilele inferioare au rezistat. Primele planuri postbelice ale noului guvern polonez (comunist) prevedeau construcția unei structuri temporare
Podul Poniatowski () [Corola-website/Science/335940_a_337269]
-
I de Leuven, după ce au fost deposedați de moștenirea paternă de către împăratul Otto al II-lea, au făcut o alianță cu Charles (fratele mai mic al regelui Lothar) și cu Otto de Vermandois și au pornit cu o armată împotriva trupelor imperiale. A avut loc la Mons o mare bătălie, al cărei rezultat a rămas nedecis. Deși în secret Lothar a încurajat acest război el nu a intervenit direct pentru a-și ajuta fratele. În 977, Charles a acuzat-o pe
Lothar al Franței () [Corola-website/Science/335941_a_337270]
-
lui Charlemagne cu fața către est în loc de vest. Drept represalii, Otto al II-lea, însoțit de Charles al Lotharingiei de Jos, a invadat Franța în octombrie 978 și a devastat Reims, Soissons și Laon. Lothar a reușit să scape de trupele imperiale însă Charles a fost proclamat rege al francilor la Laon de către episcopul Dietrich I de Metz, o rudă a împăratului Otto I. Armata imperială a avansat spre Paris, unde a înfruntat armata lui Hugh Capet. La 30 noiembrie 978
Lothar al Franței () [Corola-website/Science/335941_a_337270]
-
și a faptului că nu a reușit să obțină o poziție de conducere la convenția națională de la Astros, el a fost obligat să se retragă în 1823. În 1828 a fost numit de Ioannis Kapodistrias în funcția de comandant al trupelor din estul Greciei. La 25 septembrie 1829 el a reușit să-l determine pe comandantul turc Aslan Bey să capituleze în Pasul Petra, punându-se astfel capăt războiului de eliberare. În plan sentimental, el a avut o relație de dragoste
Dumitru Ipsilanti () [Corola-website/Science/335958_a_337287]
-
A doua bătălie de pe Valea Jiului s-a desfășurat între între 29 octombrie/11 noiembrie - 2/15 noiembrie 1916 și a avut ca rezultat străpungerea apărării forțelor române și forțarea Munților Carpați de către trupele Puterilor Centrale, prin trecătorile Surduc și Vâlcan, în ea fiind angajate forțele Armatei 1 române și forțele Armatei 9 germane. Bătălia s-a desfășurat la aproape două săptămâni de la Prima bătălie de pe Valea Jiului, încheiată cu victoria forțelor române. În urma analizei
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
fi forțați cel mai ușor. Rezultatul calculelor a fost ca ceea ce n-am putut obține în regiunea Surduc, prin surprindere, trebuia obținut prin întrebuințarea forței brutale. Numai în această cea mai îngustă porțiune a munților era posibil a executa cu trupele trecerea spre câmpia românească, într-un marș forțat. Numai aici cunoșteam condițiunile, de ambele părți ale șoselei, în mod precis. Aci ieșirea spre Sud se afla în mâna noastră, și puteam spera să surprindem inamicul. Era evident, că după succesul
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
pregătit cu minuțiozitate noua ofensivă. Au fost reparate și consolidate toate drumurile prevăzute a fi folosite, pentru a putea suporta artileria grea - tractată cu cu autotractoare, automobilele blindate și camioanele. Au fost stabilite depozite înaintate de muniții și alimente, iar trupele au fost prevăzute cu îmbrăcăminte și echipament de munte. Șoseaua din defileul Jiului, controlată de forțele germane până la mijlocul distanței dintre Lainici și Bumbești, împreună cu calea ferată ferată ăngustă (de tip "Decauville"), instalată din timpul neutralității pentru a înlesni transportul
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
germane până la mijlocul distanței dintre Lainici și Bumbești, împreună cu calea ferată ferată ăngustă (de tip "Decauville"), instalată din timpul neutralității pentru a înlesni transportul de grâne, au fost destinate pentru transportul artileriei grele și ușoare, precum și a unei părți din trupe. Generalul Erich von Falkenhayn, el însuși impresionat de efortul depus arăta că " Tot ceea ce trebuia sä fie creat, s-a făcut cu ajutorul tuturor mijloacelor imaginabile ale tehnicei moderne, cu o severitate fără cruțare." Pregătirile au fost executate în cel mai
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
eră fără milă aruncată în râu." La 28 octombrie/10 noiembrie 1916, în preziua declanșării ofensivei, forțele germane au executat o câteva acțiuni de luptă locale, în anumite sectoare ale frontului, în vedere ocupării punctelor dominante din stânga văii Jiului. Deși trupele române au opus o rezistență dârză, forțele germane au reușit să ocupe înălțimile Muncelul, Molidvișul și Urma Boului, asigurându-și astfel siguranța de flanc. Ofensiva germană a fost declanșată la 29 octombrie/11 noiembrie 1916 printr-o puternică pregătire de
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
Dealul Pleșu-Sâmbotin. Divizia 109 Infanterie a ocupat gara Bumbești, ajungând la sud de dealul Postaia. Divizia 301 a ajuns cu capul coloanei de marș la est de Postoaia iar Divizia 11 la sud-vest de ieșirea din defileu. După pierderea Bumbeștilor,trupele "Detașamentului Jiu" sau retras pe aliniamentul Vălari-Rugi-Sâmbotin-Bârcaciu, aliniament în fața căruia forțele germane au ajuns la 31 octombrie/13 noiembrie 1916. Amenințat permanent de pericolul întoarcerii flancului său drept, Detașamentul Jiu a încercat o ultimă rezistență pe acest aliniament. Luptele au
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
să taie legăturile cu țara din spatele "Detașamentului Cerna", precum și să curețe terenul, înlesnind operațiile diviziilor de infanterie. Comandamentul german, nu mai prevedea la acel moment nici o rezistență serioasă a forțelor române, la vest de Olt. La 2/15 noiembrie 1916 trupele Detașamentului Jiu s-au oprit la sud de Târgu Jiu, între Jiu și Gilort, pe aliniamentul Cârbești-Dănești-Copăcioasa, unde au început organizarea unei noi poziții defensive. Imediat după pierderea celei de-a doua bătălii de pe Valea Jiului comandamentul român a încercat limitarea
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
de Artă Animației EuroMarionete, dar și pentru a marca o nouă direcție pe care această cunoscută deja manifestare o va urma începând cu ediția de anul viitor. Este vorba despre accentuarea componenței europene, atât prin participarea unui număr semnificativ de trupe din această zonă, cât și prin proiectele de finanțare pe care le vom depune chiar de anul acesta la Uniunea Europeană”, a declarat Radu Dinulescu, directorul Teatrului de Marionete Arad.”" În 2008 este fondatorul și directorul artistic al Théâtre de l
Radu Dinulescu () [Corola-website/Science/335950_a_337279]
-
cuplu “lady-bird”, scena cvasi-cinematografica expune și spune degradarea umană. “Actorii români emană veridicitate”, scriau ziarele locale." "“Teatrul românesc e pe cale să-și regăsească publicul, să exploreze sufletul, în care mulți dintre spectatori se ragasesc”, a spus regizorul Radu Dinulescu. “Bucuria trupei “Hymnus”, care a primit premiul “Coup de coeur du club de la presse” la Grand Avignon-Vaucluse era plăcută ochiului”. La Marseillaise notă: “Românii interpretează într-o franceză perfect colorată, cu accentul țării lor, ei nu joacă, ei trăiesc, ei au această
Radu Dinulescu () [Corola-website/Science/335950_a_337279]
-
și este evidentă în mod deosebit în posterele psihedelice ale "Hapshash and the Coloured Coat", numele colectiv al artiștilor britanici, Michael English and Nigel Waymouth, și Bob Masse. Activitatea lui Mucha l-a influențat mult pe pictorul stuckist Paul Harvey. Trupa Soilent Green a folosit o pictură a lui Mucha pentru coperta albumului "Sewn Mouth Secrets". Unul dintre picturile lui Mucha, "Quo Vadis" sau alternativ "Petronius și Eunice", a făcut obiectul unui litigiu în 1986. Sentința judecătorului detaliază o mare parte
Alfons Mucha () [Corola-website/Science/335981_a_337310]
-
mai moderată a husiților în timpul Războaielor Husite. La vârsta de paisprezece ani, George a participat el-însuși în Bătălia de la Lipany, care a marcat căderea aripii mai radicale a taboriților. În tinerețe, ca unul dintre liderii partidului husit, el a învins trupele austriece ale regelui Albert al II-lea, care i-a succedat regelui Sigismund ca rege al Boemiei, Germaniei și Ungariei. George a devenit curând un membru marcant al partidului husit și, după moartea lui Hynek Ptáček de Pirkstein, liderul său
George de Poděbrady () [Corola-website/Science/335977_a_337306]
-
Bătălia de la Târgu Jiu s-a desfășurat între între 3/16 noiembrie - 4/17 noiembrie 1916 și a avut ca rezultat învingerea forțelor române și forțarea Munților Carpați de către trupele Puterilor Centrale, în împrejurimile orașului Târgu Jiu, în ea fiind angajate forțele Armatei 1 române și forțele Armatei 9 germane. Bătălia s-a desfășurat imediat în continuarea celei de-A doua bătălii de pe Valea Jiului, încheiată cu victoria forțelor germane. Pierderea
Bătălia de la Târgu Jiu (1916) () [Corola-website/Science/336001_a_337330]
-
măsuri de dezinformare, menite să distragă atenția de la Valea Jiului. Între 29 octombrie/11 noiembrie - 2/15 noiembrie 1916 s-a desfășurat A doua bătălie de pe Valea Jiului, care a avut ca rezultat străpungerea apărării forțelor române și forțarea Munților Carpați de către trupele Puterilor Centrale, prin trecătorile Surduc și Vâlcan și ocuparea orașului Târgu Jiu. Comandant ai Armatei 1 - General de brigadă Paraschiv Vasilescu<br> Comandant al Diviziei 1 Infanterie - Colonel Ioan Anastasiu<br> Comandant al Diviziei 17 Infanterie - Colonel Constantin Neculcea Comandant
Bătălia de la Târgu Jiu (1916) () [Corola-website/Science/336001_a_337330]
-
și posibil și unii naționaliști albanezi) au perceput cererile albanezilor kosovari ca un preludiu la crearea unei „Albanii Mari”, care ar putea cuprinde părți din Muntenegru, Republica Macedonia și Kosovo. O confruntare a avut loc în apropiere de Podujevo, unde trupele de poliție care soseau din Serbia Centrală au fost oprite de către manifestanții albanezi care i-au luat ca ostatici pe localnicii sârbi și muntenegreni. Conducerea Ligii Comuniștilor din Iugoslavia a perceput opoziția protestatarilor față de autoadministrare și naționalismul lor drept o
Protestele din Kosovo din 1981 () [Corola-website/Science/335994_a_337323]