37,223 matches
-
a încercat să vadă dacă ciungul ei era tot acolo. Unul dintre milițieni a împins-o deoparte... Mergeam drept înainte, îndepărtându-ne de Saranza. Vacarmul orchestrei militare se stinsese în liniștea stepei. Nu mai auzeam decât foșnetul ierburilor în bătaia vântului. Și, în nemărginirea aceea luminoasă și caldă, a răsunat din nou vocea Charlottei. - Nu, nu se băteau pentru banii aceia furați, nu! Toată lumea înțelegea. Se băteau... ca să se răzbune pe viață. Pe cruzimea ei, pe stupiditatea ei. Și pe cerul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
strălucirea caldă a cerului, gestul degetelor ei, întorcând paginile, se țesea în unduirea ramurilor lungi ale sălciilor... Așadar, contopirea aceea ascundea taina frumuseții sale! Da, chipul, trupul ei nu se crispau, speriate de sosirea bătrâneții, ci se lăsau pătrunse de vântul însorit, de miresmele amare ale stepei, de răcoarea crângului de sălcii. Iar prezența ei conferea o uimitoare armonie acelei întinderi pustii. Charlotte era acolo și, în monotonia câmpiei arse de căldură, se înfiripa o consonanță insesizabilă: foșnetul melodios al curentului
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
încrederea aceea atât de stranie, mai ales în anul marcat de moartea părinților mei. Dar, în loc de o explicație logică, am văzut un șuvoi de clipe curgând într-o dezordine uimitoare: o dimineață plină de ceață însorită într-un Paris imaginar, vântul mirosind a lavandă care năvălea într-un vagon, strigătul Cucușkăi în aerul călduț al serii, clipa îndepărtată a primei zăpezi pe care Charlotte o privea învolburându-se în noaptea aceea cumplită de război, precum și clipa prezentă - femeia subțiratică, cu un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mâna Charlottei, care a urcat pe scări. În clipa aceea, trenul s-a pus în mișcare. Am traversat palierul alergând. Eu încă aș mai fi putut să sar. Dar Charlotte nu... Am rămas în deschizătura care se umplea de un vânt din ce în ce mai puternic. Traseul potecii noastre s-a pierdut în imensitatea stepei. Nu, nu eram neliniștiți. Știam că o gară sau alta avea să oprească goana trenului nostru. Mi se părea că Charlotte era, într-un fel, mulțumită de aventura noastră
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
imensitatea stepei. Nu, nu eram neliniștiți. Știam că o gară sau alta avea să oprească goana trenului nostru. Mi se părea că Charlotte era, într-un fel, mulțumită de aventura noastră neprevăzută. Privea câmpia învolburată de furtună. Părul, fluturând în vânt, i se răsfira pe față. Îl dădea la o parte din când în când, cu un gest rapid. În ciuda soarelui, începea uneori să cadă o ploaie măruntă. Charlotte îmi zâmbea prin vălul acela scânteietor. Ceea ce s-a întâmplat pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
neobișnuit la perechea pe care o alcătuiam și în ciudățenia acelei mese reci. A zâmbit și a bâiguit câteva cuvinte despre vreme, ca și cum s-ar fi scuzat pentru primirea pe care ne-o făcuse mai înainte. Stăteam singuri în sală. Vântul care intra pe geam mirosea a frunziș ud. Pe cer se etajau nori gri și violeți, luminați de soarele în asfințit. Din când în când, pe asfaltul ud scrâșneau roțile unei mașini. Fiecare gură de vin dădea sunetelor și culorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mă gândesc la amănunte, să trăiesc, păstrând în adâncul fiecărei zile speranța aceea nesăbuită. Să trăiesc din speranța aceea. Noaptea nu am mai reușit să adorm. Înfășurându-mă în palton, am ieșit afară. Căldura blândă a toamnei târzii cedase locul vântului din nord. Am rămas în picioare, privind norii apăsători care se îmbibau, puțin câte puțin, cu o paloare cenușie. Îmi aminteam cum, într-o zi, într-o glumă lipsită de veselie, Charlotte îmi spusese că, după toate călătoriile ei prin
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
numai că noi, cu vederea noastră prea slabă, nu putem să le vedem. Așa e și cu cei care mor...»” Prin somn, mi se părea că deslușesc zgomotul crengilor, care era mai puternic și mai persistent ca de obicei. Ca și cum vântul nu ar fi încetat, nici o clipă, să bată. Dimineața, descopeream că era zumzetul oceanului. În ajun, obosit, mă oprisem, fără să știu, la hotarul unde pădurea se împotmolea în dunele bătute de valuri. Am petrecut toată dimineața pe taluzul acela
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a fost timpul pregătirilor, dar, mai ales, al lungilor conversații tăcute cu Charlotte. Mergând pe străzi, aveam acum impresia că privesc cu ochii ei. Că văd, așa cum l-ar fi văzut ea, cheiul pustiu unde plopii, la o pală de vânt, păreau să-și transmită un mesaj șoptit, urgent, că simt, cum ar fi simțit ea, răsunetul pavajului din piațeta veche, a cărei liniște provicială, în plin Paris, ascundea ispita unei fericiri simple, a unei vieți lipsite de strălucire. Am înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
murise și, în locul Stalinkăi, conform spuselor lui Alex Bond, fusese construit un stadion. Nu putea exista o dovadă mai palpabilă a dispariției totale, definitive. Dar bucuria era mai puternică. Izvora din clipa aceea trăită în milocul unui luminiș, în bătaia vântului de stepă, în tăcerea senină a acelei femei stând în fața a patru arbuști, sub frunzele cărora ghiceam acum ciorchini fragezi. Din mers, mă uitam din când în când la fotografia femeii în pufoaică. De-acum înțelegeam ce dădea trăsăturilor ei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în apă, ceea ce sporește treptat suprafața de contact cu apa și facilitează pătrunderea în diferite organisme acvatice; fracțiunile mai grele se sedimentează treptat, altele sunt adsorbite de particule minerale sau organice și pătrund în corpul unor microorganisme. Uneori, sub acțiunea vântului, pelicula de petrol este împinsă spre zonele litorale, invadând plajele, zonele în care acționează mareele, deci zonele în care diversitatea floristică și faunistică este foarte mare. Pentru marea majoritate a speciilor care trăiesc în aceste zone, produsele petroliere sunt letale
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
o arată și soluțiile de traducere citate, kabbr aparține nu numai acestui câmp prin semnificația „măreț”, ci și câmpului semantic „puternic”199. Contextele totuși ne-au determinat să-l plasăm aici. Are mai clar sensul de „puternic” atunci cand califica vântul sau navală apelor în unele pasaje din Isaia. 3.1.6.7. Paradoxul transcendentei unite cu prezența lui YHWH în mijlocul poporului este ilustrat de metaforă locuirii, exprimată de numele Yoše> hakkeru>m: „Cel ce sade pre heruvimi” (SC); „Cel ce
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
K hinnQy YÄțQr h"rm ó-=orQ’ róaƒ ó-magg: le’":"m m" œQhÄ ‘OœQh šaƒar ‘Qyp"h we 9orQk ‘al b"mtQy ’"reț YHWH ’ElohQy Te>"’ÄÖ šemÄ (Am 4,13): „El este cel care plăsmuiește munții și făurește vântul și-i dezvăluie omului gândul sau; cel care face zorile și amurgul și pășește peste înălțimile pământului: Domnul Dumnezeul oștirilor este numele său.” (t.n.) ó-zekor ’ eÖ BÄr’Qk" bmQy beƒórotQk"... (Qoh 12,1a): „Adu-ți aminte de Creatorul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
provoacă nici o reacție. Deseori este implicată și o predispoziție genetică la o anumită alergie. Eu nu am avut niciodată probleme cu alergiile până când un vecin a împrăștiat un erbicid și eu am avut ghinionul de a mă afla în zonă. Vântul a dus erbicidul până la mine, învăluindu-mă într-un nor și acoperindu-mi grădina. Mi-am pierdut buburuzele pe care le-am crescut de-a lungul timpului. De asemenea, am suferit de astm bronșic timp de mai mulți ani. Incidentul
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
cât de mult vă distrați când vă prindea ploaia în copilărie! Când eram mică îmi plăcea tare mult să mă joc în ploaie. Mi-am învățat copiii un joc pe care îl jucam când eram mică. Îl numeam „fugind în vânt”. Obișnuiam să îl jucăm chiar înainte de furtună. Chiar și acum fug pe veranda din față ca să privesc cu vine furtuna. Cred că dragostea mea pentru natură se datorează faptului că am putut participa la schimbarea anotimpurilor. Învățați să vă bucurați
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
asemenea, cred că prin învățarea cooperării cu natura și învățarea aprecierii momentelor de relaxare putem să ne salvăm viața. E de ajuns să studiem câteva din legile naturii să învățăm să le folosim în viețile noastre. Copacii se pleacă în vânt pentru a nu se rupe. Putem folosi acest sfat în viață. Dacă învățăm să ne plecăm atunci când vremurile sunt grele, putem să le depășim. Schimbarea anotimpurilor ne învață că și noi avem schimbări în viață. Învățați să le apreciați. Învățați
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
la foc mic 30 de minute. Strecurați și adăugați la apa de băut a animalelor. Ar trebui să își facă efectul în 15 minute. Pot fi folosite și semințele de fenicul, deoarece și acestea sunt bune pentru a colici și vânturi. Acestea sunt provocate de aer în esofag și provoacă disconfort. Tratament împotriva viermilor Cred că poate fi greu să dați animalului dvs. usturoi în fiecare zi. Încercați acest remediu o dată pe lună pentru a menține mai ușor animalul dvs. fără
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
, revistă apărută la Craiova, lunar, în iunie și în iulie 1927. Colectivul redacțional nu este menționat. Const. Jaleș, „ideologul” publicației, pledează pentru „literatura sănătoasă”, tradițională, opunându-se curentului „nestăvilit de originalism”, care „suflă ca un vânt puternic în cutia craniului fiecărui individ, dezechilibrând naturalul, îmbolnăvind simțurile, făcând o lume neserioasă, ridicolă” (Originalitate). Poezie dau Ion Buzdugan, Const. Jaleș, Marcel Romanescu, Const. Craiovitza (Constantin I. Manea), iar proză semnează Augustin Ivanovici și Gh. I. Chițibura. Articolele de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290132_a_291461]
-
Sunt prezentate în special publicistica politică, pe baza articolelor din „Curierul de Iași” și „Timpul”, polemicile critico-filosofice, articolele teoretice asupra teatrului și literaturii populare, iar din proza artistică sunt analizate doar nuvelele Sărmanul Dionis, Cezara, poveștile Făt-Frumos din lacrimă, Borta vântului și „micile povestiri” La aniversară, Sf. Gheorghe în oraș și la țară și Sinucidere. Cu toate acestea, opera lui Eminescu este corect încadrată în mișcarea romantică și în gândirea filosofică europeană, în special germană, cu care poetul a avut cele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289585_a_290914]
-
zeilor contrazic atât simțul comun și observațiile empirice, cât și măreția și puritatea lumii divine: Milesienii construiesc teorii meteorologice și cosmologice naive, dar În care mitologia nu Își mai găsește loc: tunetul nu se datorează egidei agitate de Zeus, ci vântului care iese cu putere din nori. Pentru a explica fulgerul, Anaximenes face o analogie cu sclipirea strălucitoare născută din lovirea apelor mării de către ramele corăbiilor. Pentru el, soarele și luna plutesc ca niște frunze Între pământ și bolta cerească, unde
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
căldura căminului și a familiei În care a copilărit. Aceste trăiri sunt exprimate prin imaginea dorului, concretizare a dragostei familiei și aspirației către aceasta: dorul se poate materializa și poate fi transmis cu ajutorul elementelor naturii - de aici și rugămintea adresată vântului de a-i aduce semnele afecțiunii veșnice a fraților, surorilor și părinților. Acest cântec contrastează cu orațiile care preamăresc evenimentul nunții, calitățile mirelui, belșugul sărbătorii și fericirea noii familii: prin sinceritatea lui, contrastează cu ansamblul excesiv ceremonializat și alegorizat al
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În cele patru colțuri ale casei: Zorilor, surorilor,/ Mândrelor, voi zânelor!/ Ian grăbiți voi de ziliți,/ Și pe Ion Îl Întâlniți/ Și-l Întoarceți Înapoi,/ Să vină el iar cu voi,/ L-astă lume luminată/ De Dumnezeu bun lăsată./ La vânt, ploaie și la soare/ Și la apă curgătoare./ - Noi acum vezi că grăbim,/ Iaca deloc că zilim,/ Dar nu-ntoarcem Înapoi,/ Pe Ion a veni cu noi,/ Ci că vremea ne-a venit,/ De pornit la răsărit,/ Unde-un măr
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În interiorul oului, Amma a desenat jaloanele unei noi lumi. Dar mai Întâi Amma a deschis ochii asupra lumii astfel prefigurate. Ieșit din sânul propriu, ochiul lui devenise o lumină, iluminând universul și dezvăluind Întregul lucrurilor În formare. Amma Însuși era vânt, era un vârtej și, În această a doua creație, primul lucru creat a fost sămânța de po, cel mai mic lucru cu putință (po este conceput ca vânt - n. M.C.) În interiorul acestui po, cel mai mic lucru, se afla un
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
lumină, iluminând universul și dezvăluind Întregul lucrurilor În formare. Amma Însuși era vânt, era un vârtej și, În această a doua creație, primul lucru creat a fost sămânța de po, cel mai mic lucru cu putință (po este conceput ca vânt - n. M.C.) În interiorul acestui po, cel mai mic lucru, se afla un lucru și mai mic, iar acest lucru era viața. Iar viața aceasta s-a dezvoltat Într-o mișcare volburoasă.” (I.-P. Laleye, 1996) Dacă privim cu atenție aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
volburoasă.” (I.-P. Laleye, 1996) Dacă privim cu atenție aceste versiuni, observăm că cele asiatice și cele africane se referă strict la un act cosmogonic: ele descriu modul În care, pornind de la haosul primordial și indistinct, Divinitatea creează un element (vântul, pământul), punând astfel bazele lumii așa cum o cunoaștem. Creația poate fi reușită sau poate eșua, iar efortul cosmogonic este reluat pentru a corecta greșeliele inițiale. În celelalte versiuni, gestul cosmogonic este continuat prin acte teogonice (aducerea pe lume a divinităților
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]