37,049 matches
-
de mai multe ori restaurată, fiecare intervenție fiind marcată de grija pentru conservarea caracteristicilor inițiale ale monumentului. Ultima restaurare, de mare amploare, a avut loc între anii 1990 și 1995. Cu acest prilej, respectându-se cu rigurozitate personalitatea arhitecturală a monumentului, clădirea a beneficiat de consolidările și modernizările cerute de noua concepție tematică a Expoziției permanente. Ideea care a coordonat reorganizarea tematică a Expoziției permanente a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova, a fost acea a individualizării sale în contextul
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
este cabinetul de medalistică care reunește medalii, ordine și decorații românești și străine din colecțiile instituției noastre. În prima sală, a etajului a fost recent amenajată expoziția care prezintă principalele evenimente ale secolului XIX, începând cu mișcarea revoluționară de la 1848, monumentul Unirii Principatelor Române la 1859, luptele pentru dobândirea independenței la 1877 . Viața culturală și cotidiană din perioada modernă sunt prezentate în sala dedicată scriitorului I. A. Bassarabescu și Prahova interbelică. O impresionantă colecție de timbre și cărți poștale este etalată
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
descoperit un depozit de piese de metal, având printre altele în inventar 11 monede bizantine din bronz emise pe parcursul secolului al XI-lea. În 1941 la Ploiești, în punctul Triaj s-a întreprins o săpătură de salvare într-unul din monumentele funerare de tip tumular, urmată apoi în perioada 1942-1944 de cercetare sistematică a unui al doilea tumul, dezvelindu-se complexe funerare eneolitice din prima epoca a fierului și sarmatice, precum și o așezare datată în secolele al III-lea - al IV
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
de peste 17 ha. al rezervației au fost identificate și cercetate vestigii, care de-a lungul timpului s-au concretizat în valoroase contribuții privind înțelegerea habitatului uman, situl arheologic de la Târgșoru Vechi fiind considerat în anul 1991, de către “Comisia Națională a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice”- “Rezervație de interes public național”, ce a scos la lumină urme de locuire ce definesc toate epocile din paleolitic și până în secolul al XIX-lea. Epoca romană este una dintre cele mai bine reprezentate în cuprinsul
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
etc aparținând secolelor al II-lea - al III -lea și provenind din diverse locuri ale provinciei Dacia. Dintre piesele litice medievale se remarcă cele provenind de la conacul cantacuzin de la Mărgineni (stâlpi, capiteluri, baze de coloane, ancadramente de uși și ferestre), monument de arhitectură, care prefigurează repertoriul decorativ al artei brâncovenești. Alături de acestea mai pot fi văzute diverse monumente funerare și pietre tombale, în mare parte datorate școlii de meșteri pietrari de la Parepa. Rezervatia arheologica Budureasca este situată în zona dealurilor subcarpatice
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
Dintre piesele litice medievale se remarcă cele provenind de la conacul cantacuzin de la Mărgineni (stâlpi, capiteluri, baze de coloane, ancadramente de uși și ferestre), monument de arhitectură, care prefigurează repertoriul decorativ al artei brâncovenești. Alături de acestea mai pot fi văzute diverse monumente funerare și pietre tombale, în mare parte datorate școlii de meșteri pietrari de la Parepa. Rezervatia arheologica Budureasca este situată în zona dealurilor subcarpatice, în estul județului Prahova la o distanță de aproximativ 5 km nord de orașul Mizil, încadrată administrativ
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
În acest moment cercetările arheologice ce se realizează în Valea Budureasca sunt printre puținele din Muntenia care abordează situri din a doua jumătate a mileniului I p. Chr., cercetarea acestei perioade fiind într-un regres vizibil. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având . Clădirea muzeului este monument de arhitectură și a fost construită în 1865, în stil neoclasic. A avut diverse destinații: 1865 - 1878 gimnaziu; 1878 - 1898 liceu de stat; 1898 - 1944 internat, școală comercială, 1944 - 1967 liceu de fete, școală
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
se realizează în Valea Budureasca sunt printre puținele din Muntenia care abordează situri din a doua jumătate a mileniului I p. Chr., cercetarea acestei perioade fiind într-un regres vizibil. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având . Clădirea muzeului este monument de arhitectură și a fost construită în 1865, în stil neoclasic. A avut diverse destinații: 1865 - 1878 gimnaziu; 1878 - 1898 liceu de stat; 1898 - 1944 internat, școală comercială, 1944 - 1967 liceu de fete, școală pedagog
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
funcționează într-o clădire construită între anii 1902-1903, în stil baroc, situată pe Strada Ștefan cel Mare nr. 33, în centrul municipiului Suceava. Clădirea Muzeului Bucovinei a fost inclusă, sub denumirea de "Fosta prefectură, azi Complexul Muzeal „Bucovina”", pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004, având codul de clasificare . Clădirea care în prezent găzduiește sediul Muzeului Bucovinei și secțiile de istorie și de artă ale acestuia a fost construită la începutul secolului al XX-lea, în perioada în
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
muzeului sucevean, care devine Complexul Muzeal Bucovina, iar apoi, în 1994, Muzeul Național al Bucovinei, în subordonarea directă a Ministerului Culturii. În prezent, instituția este cunoscută ca Muzeul Bucovinei sau Muzeul Național al Bucovinei. Birourile sale se află în clădirea monument istoric din Strada Ștefan cel Mare nr. 33, alături de secția de istorie, care constituie Muzeul de Istorie din Suceava. Instituția are secții de arheologie, istorie, științele naturii, artă, memoriale, observator, bibliotecă (cu peste 82.000 de volume), laborator zonal de
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
Muzeului de Istorie. Deși este o reconstituire, Sala Tronului are la bază documente, descoperiri arheologice și fresce datând din epoca lui Ștefan cel Mare. La începutul anului 2014, ca urmare a începerii lucrărilor de consolidare, extindere și modernizare la clădirea monument istoric a muzeului, Sala Tronului a fost relocată temporar la Iulius Mall Suceava pentru a fi disponibilă vizitatorilor. Printre piesele excepționale ale muzeului se numără: tronul de la Lipcani (eneolitic), idolul androgin de la Mioveni (eneolitic), pandantiv de aur cu almandine de la
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
tot posibilul să încurce moștenirea grea. În același timp, referindu-se la noul ministru de finanțe ziarul "Adevărul" scria că "nimeni n-a uitat cuvântările sale din parlament, ca ministru de finanțe și mai în urmă de interne, care erau monumente de inconștiență și inabilitate. Trecerea sa prin aceste două departamente și modul cum le-a administrat vor rămâne de pomină". Iar Petre P. Carp caracteriza astfel competența ministerială a generalului Manu: "Domnul ministru de finanțe de atunci poate nu și-
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
astăzi fiind Sf. Dumitru. Biserica „Sfântul Dumitru” din Zaharești se încadrează în seria de clădiri bisericești construite în stilul epocii lui Ștefan cel Mare (1457-1504), având și elemente noi. Ansamblul bisericii „Sf. Dumitru” din Zaharești a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004, având codul de clasificare și fiind alcătuit din următoarele 2 obiective:
Nicoară Hâra () [Corola-website/Science/334071_a_335400]
-
jumătate din numărul oficial al victimelor). 57 de turiști străini se numără printre victime, alți 52 fiind răniți, iar 109 încă sunt dați dispăruți. Prim-ministrul Nepalului Sushil Koirala avertiza că numărul victimelor ar putea depăși cifra de 10.000. Monumente istorice aparținând patrimoniului mondial UNESCO, printre care Piața Durbar și Turnul Dharahara înalt de 62 m, au fost distruse sau au fost grav avariate. Pagubele totale însumează circa 15-20% din PIB-ul Nepalului, adică 5 miliarde de dolari. Potrivit ONU
Cutremurul din Nepal (2015) () [Corola-website/Science/334079_a_335408]
-
de cutremur includ Templul Manakamana din Districtul Gorkha, templul hindus Janaki Mandir, precum și Piața Durbar din Patan. De asemenea, templele din Piața Durbar, Basantapur, au fost distruse într-o proporție de 80%. Istoricul Prushottam Lochan Shrestha afirma: "Am pierdut majoritatea monumentelor care au fost desemnate situri ale patrimoniului mondial în Kathmandu, Bhaktapur și Lalitpur. Ele nu pot fi readuse la starea lor originală." Udav Prashad Timalsina, oficial nepalez, afirma că în multe sate din Districtul Gorkha, 70% din case au fost
Cutremurul din Nepal (2015) () [Corola-website/Science/334079_a_335408]
-
neobaroc. Ulterior aici locuia familia lui Constantin Mimi pe timp de iarnă. La începutul secolului clădirea a fost închiriată Direcției Accize a Guberniei Basarabia. În anul 1940 este atestată drept sediu al Spitalului de Copii. Actualmente vila lui Mimi este monument de arhitectură de însemnătate națională introdusă în registrul monumentelor de istorie și cultură a mun. Chișinău. Vila lui Mimi a fost renovată în anii 2008-2009 cu susținerea Uniunii Europene în cadrul programului de vecinătate, costul renovării fiind de un milion lei
Constantin Mimi () [Corola-website/Science/334091_a_335420]
-
timp de iarnă. La începutul secolului clădirea a fost închiriată Direcției Accize a Guberniei Basarabia. În anul 1940 este atestată drept sediu al Spitalului de Copii. Actualmente vila lui Mimi este monument de arhitectură de însemnătate națională introdusă în registrul monumentelor de istorie și cultură a mun. Chișinău. Vila lui Mimi a fost renovată în anii 2008-2009 cu susținerea Uniunii Europene în cadrul programului de vecinătate, costul renovării fiind de un milion lei. Starea dezastruasă în care se afla clădirea au convins
Constantin Mimi () [Corola-website/Science/334091_a_335420]
-
este un monument istoric situat în București, sector 4, Str. General Candiano Popescu nr. 3A, înregistrat cu . Clădirea principală se compune din corpul inițial perpendicular pe stradă și unul adosat și paralel cu strada, extins în mai multe etape, având o lungime de
Uzina electrică Filaret () [Corola-website/Science/334120_a_335449]
-
Parcul Național al Științei și Tehnicii realizat în jurul unor centre de interes cultural din Parcul Carol I: Muzeul Național Tehnic "Prof.ing. Dimitrie Leonida", Observatorul Astronomic al Academiei Române, serele din parc, Gara Filaret, Uzina electrică Filaret și alte diverse clădiri și monumente din interiorul parcului. Proiectul nu a fost inițiat, lipsind interesul factorilor decizionali.
Uzina electrică Filaret () [Corola-website/Science/334120_a_335449]
-
al forțelor navale și cel al forțelor aeriene, care s-au întrunit în 2005 în calitate de serviciul istoric al apărării. În paralel au început lucrări mari de renovare, care continuă până în prezent. Donjonul și fațade ale pavilioane clasice au fost clasați monumente istorice în 1913. La scurt timp după aceasta, Ministerul de Război le-a concesionat administrații Artelor Frumoase și a autorizat deschiderea către public, sub rezerva nevoilor ale apărări naționale. Clasarea castelului a fost extinsă la împrejurimile în 1993 și în
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
este o moschee din orașul Agadez, Niger. Aceasta este cea mai importantă construcție din oraș și unul dintre cele mai celebre monumente de arhitectură tradițională din Niger. Orașul Agadez a început să se dezvolte în secolul al XIV-lea în urma comerțului dintre triburile tuarege și statele musulmane din Africa de Nord. În anul 1500, orașul, inițial parte al unui sultanat tuareg, a fost cucerit
Marea Moschee din Agadez () [Corola-website/Science/334153_a_335482]
-
(n. 3 iulie 1728, Kirkcaldy, Scoția - d. 3 martie 1792, Londra) a fost un arhitect și decorator de interioare scoțian și părintele clasicismului britanic și reprezentantul principal al stilului Adam. În perioada 1754-1758 a studiat monumente antice în Italia și îndeosebi palatul lui Dioclețian din Spălato (Split), realizând volumul „The ruins of the Palace of Diocletian“, 1764. Pe baza acestui studiu arheologic a elaborat (împreună cu fratele său A. James 1732-1794) principii arhitectonice în care elemente ale
Robert Adam () [Corola-website/Science/334154_a_335483]
-
sau Marea Moschee din Timbuktu este o moschee din orașul Timbuktu, Mâli. Ea este cea mai mare moschee din oraș și unul dintre cele mai importante monumente istorice din țară. a fost construită în anul 1327 din ordinul lui Manșă Musa I, celebrul împărat din Mâli. Arhitectul care a proiectat construcția a fost Abu Es Haq es Saheli, un maur andaluzian stabilit în Cairo. Stilul în care
Moscheea Djinguereber () [Corola-website/Science/334167_a_335496]
-
buruiana vântului ("Seseli campestre"), rogoz ("Carex secalina"). Flora lemnoasă are în componență arbusti cu specii de migdal pitic ("Amygdalus nana") și prunus ("Prunus tenella"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, monumente de arhitectură, situri arheologice, arii naturale protejate); astfel:
Valea lui David () [Corola-website/Science/334183_a_335512]
-
este o moschee din orașul Timbuktu, Mâli. Aceasta este una dintre principalele moschei ale orașului și unul dintre cele mai importante monumente ale țării. Construcția moscheii a început în anul 1400, din ordinul șeicului El-Mokhtar Hamalla. Situată la sud de celebra Moschee Sankore, a fost nevoie de 40 de ani pentru a fi finalizată. În anul 1440, locașul a fost inaugurat de către
Moscheea Sidi Yahya () [Corola-website/Science/334197_a_335526]