37,159 matches
-
lui la succesiunea tronului a fost inițial descurajata de către companionii de rang înalt ai lui Abu Bakr. Cu toate acestea, Abu Bakr a decis să îl aleagă pe ‘Umăr ca succesor al său. ‘Umăr încă era vestit pentru extraordinară să voința, inteligență, viclenie politică, imparțialitate, justiție și grijă pentru cei săraci și defavorizați iar Abu Bakr era pe deplin conștient de puterea și abilitățile lui ‘Umăr pentru a-i succedă la conducere. Înainte de moartea sa, Abu Bakr l-a chemat pe
Umar () [Corola-website/Science/319336_a_320665]
-
prefăcea că ezită și refuză puterea. Trebui să fie așezat cu forța pe tron să, i se pună aproape fără voia lui mitra roșie pe cap, să fie îmbrăcat cu mantia imperială. În sfârșit, el consimți să se încline în fața voinței populare și, după câteva zile, când fu încoronat în Sfânta Sofia, el auzi cu plăcere numele său figurând înaintea celui al lui Alexe, în aclamațiile oficiale. Atunci, spune un cronicar, pentru prima dată el se arătă vesel; privirea lui aspră
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
Ceea ce spun eu, afirma într-o zi celor din jurul lui, nu sunt vorbe spuse în vânt. Dacă poruncile mele nu sunt executate la vreme, temeți-vă de mânia mea: grea, neiertătoare, ea va cădea asupra celor care vor lucra împotriva voinței mele și nu vor urma întrutotul instrucțiunile mele imperiale. El spunea încă: Nu degeaba poartă un împărat sabia și declara deschis funcționarilor săi: Trebuie să alegeți: ori să încetați de a fi nedrepți, ori să încetați de a trăi. În
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
participat la toate manifestările pe care aceasta le-a organizat în timpul vieții sale. În anul 1903 a debutat la expoziția "Tinerimea artistică" cu un "Studiu de cap", iar în critica de artă a debutat sub pseudonimul Ion Grozea la ziarul "Voința Națională". George Demetrescu Mirea a considerat că studenții trebuie mai întâi să facă studii care să-i ducă la deprinderea și aprofundarea desenului pentru ca, prin observarea atentă a modelului, acesta să fie cât mai fidel redat. Mirea a insuflat tinerilor
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
muncă și concentrare, un fel de devinație firească și suprafirească, au umplut această lacună care pentru un altul ar fi putut fi dezastruoasă"”. Pictorul Baltazar a început activitatea publicistică în domeniul istoriei artei în anul 1904, când a publicat în "Voința Națională" mai multe cronici despre expozițiile acelor timpuri. În domeniul picturii el a expus în mod constant an de an în cadrul expozițiilor pe care "Tinerimea artistică" le-a organizat. În anul 1907 a deschis la Ateneul Român o expoziție personală
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
publicat, a identificat promițătoarele începuturi ale lui Gheorghe Petrașcu, Jean Steriadi, Iosif Iser și Theodor Pallady și a spus adevăruri despre alți pictori mediocri. Articolele sale le-a semnat cu pseudonimele Ioan Groza și Spiridon Antonescu, în special în ziarul "Voința Națională" și prin revistele "Convorbiri Literare" și "Viața Românească", precum și în "Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice". O mare parte din toate considerațiile sale s-au confirmat de-a lungul timpului. Prima cronică a fost publicată în ziarul "Voința națională" în ediția
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
special în ziarul "Voința Națională" și prin revistele "Convorbiri Literare" și "Viața Românească", precum și în "Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice". O mare parte din toate considerațiile sale s-au confirmat de-a lungul timpului. Prima cronică a fost publicată în ziarul "Voința națională" în ediția din 7 - 20 noiembrie 1903, într-o rubrică intitulată "Convorbiri artistice". La această rubrică a ziarului a scris critică și cronică plastică până în anul 1905 semnând cu Baltazar sau cu pseudonimul Ioan Grozea. Cu pseudonimul Spiridon Antonescu
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
prințului Alexe, a putut după puțină vreme, să justifice faimosul pronostic. Rând pe rând, în anul 1143, cei doi frați mai mari ai lui Manuel, Alexe și Andronic, dispărură brusc în câteva săptămâni. Manuel devenea astfel moștenitorul tronului, substituit de voința tatălui său muribund, lui Isac, fratele mai în vârstă. Or, pentru un basileu bizantin, stăpânul unuia din tronurile, cele mai mărețe ale epocii, era un lucru mai mult decât mediocru să se însoare cu o simplă contesă germană. Pe lângă aceasta
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
cu aceeași soartă. Numai Dumnezeu domnește în eternitate (aria: "Thou, God most high, and Thou alone"). Regina este îngrijorată de soarta Imperiului Babilonian. Intra profetul Daniel, conducătorul evreiilor din Babilonia, care o asigura pe regina că cei care se supun voinței lui Dumnezeu sunt recompesați (aria: "Lament not thus, oh Queen, în vain"). Acțiune din scenă a doua are loc în tabăra lui Cyrus sub zidurile cetății Babilon. Soldații babilonieni de pe ziduri îl batjocoresc pe Cyrus, eroul Persiei, care asediază cetatea
Belshazzar () [Corola-website/Science/315748_a_317077]
-
ca prestanta și naturalețe a cîntului, disponibilitatea de a se confruntă cu importante roluri mozartiene, Fiordiligi, Donna Elvira spre care își îndreaptă atenția. Înconjurată de afecțiunea publicului, ascensiunea carierei sale își relevă valențele spre un succes neîndoielnic pentru care, cu voință și inteligența, se îndreaptă.” (Grigore Constantinescu - „Adevărul”, 2 iulie 2005) „Die Rolle seiner Gemahlin (Grafin Almaviva) sang Cristina Radu. Bei ihrem innig gesungenen Selbstmitleid am Beginn des zweiten Akts, die Cavatine ‘Porgi amor’, wusste sie mit wohlklingendem Sopran den Opernsaal
Cristina Radu () [Corola-website/Science/315783_a_317112]
-
Frieda Vigder a fost deportata, împreună cu întreaga familie, într-un lagăr din Transnistria și poate că nedreptatea ar fi transformat-o într-o victima, asemeni celor mulți deportați ce nu s-au mai întors, daca nu ar fi avut destulă voința ca să supraviețuiască. Autohtonii au fost ospitalieri cu străinii aduși forțat în mijlocul lor și, cu sprijinul lor modest, Frieda Vigder și-a transformat locuința în școală. Toți copii familiilor deportate au învățat, pe diferite niveluri de studiu, datorită cunoștințelor profesoarei Vigder
Frieda Vigder () [Corola-website/Science/316600_a_317929]
-
printre ai săi. După cinci ani de luptă cu boala necruțătoare, cu reveniri în viața publică, atunci când părea că învinsese cancerul, luptând tot timpul cu înverșunare, dar și cu o discreție, cu o demnitate care mă obligă să-i respect voința de a nu povesti despre suferințele lui." În dimineața zilei de 21 aprilie 2008, la ora 8, la vârstă de 67 de ani, Adi Cusin trece la cele veșnice. Dorința de a fi înmormântat la Iași îi este respectată. Trupul
Adi Cusin () [Corola-website/Science/316619_a_317948]
-
ca „sucursală” în Toscana a cunoscutei École Normale Supérieure din Paris. Și-a început activitatea în 1813, dar evenimentele politice care au urmat abdicării lui Napoleon au dus, după un an, la închiderea școlii. A fost redeschisă în 1846, prin voința marelui duce Leopold II de Lorena, având funcția de a forma profesori de școală medie superioară (liceu) în Marele Ducat al Toscanei. Odată cu înfăptuirea unității Italiei a căpătat caracter de școală națională (1862), sub numele de "Scuola Normale del Regno
Scuola Normale Superiore din Pisa () [Corola-website/Science/316647_a_317976]
-
puterea necesară dictaturii absolute nu putea deriva din funcția de consul. În 23 î.Hr. a renunțat la această funcție, în favoarea altor două puteri. În primul rând, i-a fost garantată funcția de tribun, care îi permitea să convoace Senatul după voința sa și să-i stabilească agenda. De vreme ce funcția de tribun era asociată, în mod tradițional, cu plebeii, aceasta i-a consolidat poziția pentru mai târziu. În al doilea rând, a primit o nouă competență, similară unei puteri "imperiale", care îi
Imperiul Roman antic () [Corola-website/Science/314999_a_316328]
-
unor ceaiuri și poțiuni reușește să scoată din el veninul pe care îl băuse. Odată ce i-au revenit puterile, îngerii îi spun că el ar putea fi salvatorul, deoarece este singurul om care știe unde sunt vampirii și dacă are voință și crede cu adevărat îi va învinge. În acest moment Vittorio este hotărât să distrugă acel cuib de șerpi veninoși care omoară fără milă. În drum spre castel este însoțit de cei doi îngeri ai lui Fra Fillipo, și de
Vampirul Vittorio () [Corola-website/Science/315018_a_316347]
-
a copilărit tânărul adolescent de odinioară, iar după 500 de ani s-a hotărât să-și scrie povestea. O poveste, nu despre faptele sale întunecate, ci despre chinurile și suferințele prin care a trecut pentru a ajunge un vampir împotriva voinței lui! Vittorio este unic în două moduri: el poate vedea îngerii și sufletele oamenilor care pleacă după moarte. La sfârșitul cărții, el este lăsat cu "cadou" pentru a vedea sufletele oamenilor, care apar la orice persoană, ca o intensă lumină
Vampirul Vittorio () [Corola-website/Science/315018_a_316347]
-
lui, numele Comnenilor devenea iar popoular în tabere și Ana Dalassena surâdea speranțelor sale, când deodată tânărul general căzu greu bolnav în Bitinia. La această veste, mama înspăimântată aleargă în grabă la căpătâiul fiului său; printr-o supremă sforțare de voință, Manuel, aproape mort, se ridică din pat spre a o primi; se aruncă în brațele ei, abia având puterea să spună câteva cuvinte; apoi căzu și, după ce-și exprimă dorința de a fi îngropat în același mormânt în care
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
care o păstra familiei Dukas întuneca atunci obișnuita claritate a judecății ei și o făcea să uite interesul evident al casei sale. Aici apăru simțul politic și siguranța dibace a lui Alexe. Mărturisind că niciodată nu va face nimic împotriva voinței mamei sale, el se păzi de a ceda insistențelor ei; cu răbdare, cu subtilitate, încercă să o facă să revină asupra ideilor ei și ajutat și de diplomația viitoarei lui soacre, sfârși prin a înlătura toate dificultățile. Ana Dalassena își
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
voi coborî de pe tronul patriarhal, spunea el, înainte de a fi încoronat cu aceste mâini pe Irina". Si de astă dată Alexearătă superioritatea geniului său politic: el își ascunse simpatiile secrete și făcu să tacă pasiunile mamei sale; și înaintea acestei voințe ferme, înaintea acestui bun simț practic, toată lumea cedă. El acordă familiei Ducas satisfacția care garanta înțelegerea lor: 7 zile după soțul ei, Irina fu încoronată basilissă a Romanilor. Pentru Maria de Alania, acesta era sfârșitul speranțelor sale: ea se retrase
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
Ana Dalassena o revanșă frumoasă pentru decepția crudă pe care o încercase în 1059. Ea se mângâiase atunci cu speranța de a fi împărăteasă; acum își realiza visul. Timp de aproape 20 de ani ea rămase asociată la imperiu prin voința fiului său și trebuie să recunoaștem că guvernă bine. Puse ordine în toate, atentă să urmărească și să organizeze detaliile celor mai neînsemnate chestiuni. Reformă moravurile cam slobode ale Palatului Sacru și i impuse atmosfera austeră și decentă a unei
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
Provence, Dauphiné și Bretania) erau fie autonome, fie aparțineau altor state medievale; existau de asemenea numeroase enclave străine, ca de exemplu Comtat Venaissin. În plus, anumite teritorii erau fiefuri personale ale unor familii nobile și acestea erau conduse indiferent de voința suveranului francez. Secolele XV, XVI și XVII au reprezentat o perioadă de importante expansiuni teritoriae ale regatului. Astfel între 1461 și 1789 au fost achiziționate următoarele teritorii: Ultimii Carolingi și-au disputat controlul asupra Lorenei cu saxonii din Germania. Ca
Regatul Franței () [Corola-website/Science/315102_a_316431]
-
rugă mama lor pentru ele; zadarnic, ținându-se strâns îmbrățișate, tinerele fete cereau plângând îndurare. Nimic nu folosi. Numai basilissa Elena fu autorizată să rămână în palat unde muri trist câteva luni mai târziu. Fiicele sale trebuiră să asculte de voința neândurată care le aruncă în mânăstire și, cu o asprime rafinată, ele fură despărțite una de alta. Zadarnic prințesele se rasculară pentru ultima oară. Când patriarhul Polyeuct puse să li se taie părul, când li se dădu haine de călugărițe
Theophano () [Corola-website/Science/315149_a_316478]
-
1312 a însemnat război civil împotriva regelui și a favoritului său - Isabela a stat cu Eduard și a trimis scrisori furioase unchilor ei d'Évreux și de Valois cerându-le sprijin. Eduard a părăsit-o pe Isabela, mai degrabă împotriva voinței ei, la Tynemouth Priory din Northumberland în timp ce a încercat, fără succes, să lupte cu baronii. Campania a fost un dezastru și în timp ce Eduard a scapat, Gaveston s-a trezit blocat la Castelul Scarborough, unde dușmanii săi baroni l-au înconjurat
Isabela a Franței () [Corola-website/Science/315257_a_316586]
-
prin lege.” „Legea poate interzice numai acțiunile dăunătoare pentru societate. Orice lucru care nu este interzis prin lege nu poate fi împiedicat și nimeni nu poate fi obligat să facă ceva ce nu este prevăzut.” „Legea este o expresie a voinței generale. Toți cetățenii au dreptul de a participa personal sau prin reprezentanții lor la formarea sa. Aceasta trebuie să fie aceeași pentru toată lumea, indiferent dacă protejează sau pedepsește. Toți cetățenii, fiind egali în ochii legii, sunt la fel de eligibili pentru toate
Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului () [Corola-website/Science/318548_a_319877]
-
În aceste împrejurări, s-a abandonat denumirea de rit occidental atât de către comunitățile evreiești, cât și de noile autorități. În 11 august 1949 comunitățile evreiești au fost reorganizate de noul regim în cadrul Federației Comunităților evreiești și a cultului mozaic. Potrivit cu voința autorităților comuniste de a ține mai bine sub control activitatea religioasă și comunitară, au fost desființate toate Uniunile componente autonome ale Federației sub forma precedentă. În acelaș spirit, autoritățile au decis la 22 septembrie 1948 desființarea societății de servicii funebre
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]