3,653 matches
-
ecourilor caragialiene persistă prin replici care traversează instantaneu distanțele prin aluzii intertextuale directe, de pildă în paralogismul din "balcoanele reprezintă încununarea unor sudori vărsate"90, similitudinile cu absurdul conversațional din schițele lui Caragiale sunt de suprafață. Personajele nu se mai îmbată cu vorbe, nu-și umplu așteptarea cu balastul flecărelii, al discuțiilor fără miez în care vârtelnița banalităților, a clișeelor și a nonsensurilor diluează esența comunicării, sugerând falimentul limbajului, ca ultim bastion al umanului capturat de absurd. În Există nervi, lipsa
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care transporta toate animalele create (inclusiv termitele)18 putem citi prima mențiune a viței-de-vie, a vinului 19 și a efectelor sale asupra omului : Atunci a început Noe să fie lucrător de pământ și a sădit vie. A băut vin și, îmbătându-se, s-a dezvelit în cortul său". Încă de la intrarea în universul biblic, vița de vie a fost învestită cu o valoare simbolică de primă importanță. Creată odată cu celelalte plante în ziua a treia, fructele sale, ca și toate celelalte
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
pe care poetul Hesiod o definea astfel: "Mai întâi trei părți de apă, de vin a patra". Dar proporția de apă nu depindea de gustul fiecăruia dintre meseni: aceasta era aceeași pentru toți, după cum participanții la banchet decideau să se îmbete repede sau lent. Simposiarhul decidea de asemenea și numărul de cratere (craterae) pe care fiecare mesean putea să la golească. Dionisos însuși, după spusele poetului Eubolos, stabilise deja regulile băutului: "Amestec trei cratere doar pentru oamenii cumpătați. Primul, îl golim
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
o amforă și care cere vinului să-i alunge singurătatea: Îmi place vinul de Massica, cel care îmi aduce uitarea", scria el. De asemenea, odată cu Horațiu, acest poet al "après boire"-ului, dixit Rabelais, se conturează profilul bețivului, a celui îmbătat cu vin, pe scurt, apare ceea ce într-un mod agreabil se numește "estetica bețivanului"100. Începând cu Horațiu până la saga alcoolică a lui René Fallet, trecând prin romanele naturaliste ale secolului al XIX-lea, personajul bețivanului va îmbiba literatura franceză
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
lucie pe o lume ca din povești: copaci de zahăr, câmp de cristal, iaz de oglindă. Și-n cuprinsul larg, uriașul policandru al cerului își aprinde, una câte una, luminile, ca într-o nemăsurată sală de dans. Viețuitoarele pustietății sunt îmbătate de farmecul acesta: păsările zbor ca ziua; lupul poposește pe labe, în hățișuri, și privește nemișcat; vulpea stă lângă vizuină și nu se-ndură să meargă la vânat; veverița pleacă creangă lângă creangă și hoinărește, ca o deșucheată, pădurea-ntreagă
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
cuvinte cu sens opus pentru: noapte, uriaș,prieten ; 7. Explică expresiile date: „noapte lucie” , „ copaci de zahăr”, „câmp de cristal”, „iaz de oglindă”, „ și-n cuprinsul larg”, „uriașul policandru al cerului”, „ într-o nemăsurată sală de dans”, „ viețuitoarele pustietății sunt îmbătate de farmecul acesta”; 8. Scoate comparațiile din text și motivați rolul acestora. 9. Argumentează faptul că în textul dat, E. Gârleanu îmbină narațiunea cu descrierea. 10. Analizează gramatical primele trei substantive însoțite de adjective din text. 11. Găsește cuvinte înrudite
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
ce mai stăruie încă în instituțiile noastre, să critice oficiul de închirieri etc, trece acum pe stradă cuprins de visuri, de dragoste, de chemări tainice, și nu mai vede nimic în jurul său. Atât de roză i se pare realitatea, încât, îmbătat de atâta visare și contemplație, nu discerne decât trandafirul. Viziunea idilică are, la Frunză, o rază mai largă: în poezia lui, lupta de clasă apare - pe plan intern - cu totul convențional prin câteva versuri sau chiar strofe lipite ici și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
astăzi că poezia noastră este o poezie cu tendință, cu tendința de-a exprima adevărul vieții pătrunsă de înaltele idealuri umane ale socialismului și comunismului. Ea nu vorbește câtorva «rafinați», gustători de «chintesențe» ale decadentismului burghez, ale acelora care se îmbată de miasmele putreziciunii capitaliste, proslăvindu-le și făcând apologia descompunerii și a morții ca lege universală (...). Că poezia noastră își atinge din acest punct de vedere ținta, nu rezultă numai din faptul că din cei 32 poeți publicați în antologie
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
libere. Știu că am luat-o pe jos, încet, absolut singur, strecurându-mă printre semenii mei bucuroși nevoie mare, l-am căutat pe Vasile Lupu (pe atunci, nu existau telefoane mobile!) și, deși am fost mereu antialcoolic, atunci m-am îmbătat. D-l Lupu nu-i băutor nici el, dar niciodată nu a refuzat un prieten. Ce era să facă? Ne-am îmbătat împreună. Nu mai eram singur. Liviu Antonesei: Nu mai țin minte exact de când e în-tâmplarea asta, dar era
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
pe Vasile Lupu (pe atunci, nu existau telefoane mobile!) și, deși am fost mereu antialcoolic, atunci m-am îmbătat. D-l Lupu nu-i băutor nici el, dar niciodată nu a refuzat un prieten. Ce era să facă? Ne-am îmbătat împreună. Nu mai eram singur. Liviu Antonesei: Nu mai țin minte exact de când e în-tâmplarea asta, dar era iarnă, poate în 1991 sau 1992, când la un miting în Piața Unirii, Ion Rațiu, îmbrăcat cu un frumos cojoc cu motive
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Sau a fost să fie atât de încet și atât de greu, că mulți au și obosit să mai aștepte și au plecat, care dincolo de lumea aceasta, care pe alte meleaguri mai primitoare, mai apropiate de normalitate. Tu te-ai îmbătat la alegerile din 1990, deci? Eu, atunci, nu, pentru că nu-mi făceam iluzii privind vreo victorie, simțeam pulsul popular destul de bine, așa că speram doar niște proporții mai echilibrate. Însă, am pățit același lucru în ziua alegerilor din 1992, când chiar
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
vine sfârșitul lumii și că nu vor mai avea urmași (soții lor, ginerii lui Lot, au murit), fiicele lui Lot s-au hotărât, cu orice preț, să aibă moștenitori. De aceea, s-au gândit la socrul lor, Lot, l-au îmbătat și din relația lor s-au născut strămoșii unor popoare corupte amoniții și moabiții. Desfrânatele și judecata lui Solomon. Solomon, fiul lui David și al Batșebei, este al treilea rege al Israelului și a domnit aproximativ în perioada 962-922 î
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
nesuferite: O pietricică prinsă în tuș care face hârșt-hârșt pe hârtie. Bărbați la beție. Invidioșii, plângăreții, bârfitorii. Javra care latră la un oaspete venit în taină. Primești un bărbat peste noapte și el sforăie. Poftim!... Lucruri de rușine: S-a îmbătat ibovnicul și uite cum îți spune întruna același lucru. În fața unui om învățat, un necioplit pomenește în gura mare numele înțelepților... În textul jurnalului sunt intercalate încercări și realizări poetice de genul celor cu formă fixă, tanka. Poeziile ei sunt
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
bărbații, și fără să-l înșele pe cel care se duce la ea sau care o cheamă la el, și fără să sară de gâtul bărbaților. Și dacă vreodată e plătită să se ducă la vreun banchet, nici nu se îmbată ăsta e un lucru de rușine, iar bărbaților nu le plac asemenea fete nici nu se-ndoapă ca o prost-crescută, ci abia apucă mâncarea cu vârful degetelor, mănâncă fără zgomot și nu-și umple cu bucături amândoi obrajii, bea sorbind încet
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
sângele, că bea ferocitatea dintr-o sorbitură. Departe de a-și întoarce ochii, el fixează spectacolul și-l absoarbe fără a fi conștient de frenezia sa. Lupta îl fascinează prin ceea ce face din ea o crimă; o voluptate sângeroasă îl îmbată. Nu mai este același ca la sosire, ci un individ în mulțimea pe care a venit s-o întâlnească și tovarășul, în sensul cel mai exact al cuvântului, celor care l-au adus acolo. Pe scurt, strigă, arde, și ia
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
că ea este falsă mai mult. Între personajele în peplu care se plimbă cu confidenții lor și discută fără încetare despre pasiunile lor, și personajele în haina lor scurtă cu aere de războinici și care se agită ca niște bondari îmbătați de soare, nu ai ce să alegi, și unii și alții sunt la fel de perfect inacceptabili. Niciodată oamenii ăștia nu au existat. Eroii romantici nu sunt decât niște eroi tragici, pișcați într-o zi de Lăsata Secului de tarantula carnavalului, împăunați
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
apuna. În prima versiune, zeul furtuniixe "zeul furtunii" este ajutat de fiica sa Inaraxe "Inara", care reușește să-l facă pe balaur să iasă din grota În care locuia, invitându-l la o sărbătoare Împreună cu fii săi. Balaurul, lacom, se Îmbată și este legat de ¾upașiya, un om la care a apelat Inara și căruia i-a dăruit iubirea sa. Acum, zeul furtunii reușește În sfârșit să ucidă balaurul. Apoi este ucis și ¾upașiya, care, nesupunându-se poruncii zeiței, Își vizitase
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
calce pe urme, dar nu era indicat să i-o ia Înainte. Iar În ochii lui Stalin, acesta era defectul capital al lui Tito. În ambiția lui de a Înfige stindardul comunist În sud-estul Europei, fostul general depășea previziunile sovietice. Îmbătat de succese revoluționare, devenise mai catolic decât papa. Stalin n-a ajuns la toate aceste concluzii subit, cu toate că și-a manifestat frustrarea față de „neexperimentatul” Tito Încă din ianuarie 1945. Dincolo de sentimentul pregnant, la Moscova, că Tito exagera, transformând revoluția iugoslavă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nevoilor personale. Într-o lume amenințătoare, devenise mai important să-ți aperi interesul personal decât să lupți pentru o cauză colectivă. Dar schimbarea de atmosferă era, fără Îndoială, și o reacție la abundența amețitoare a deceniului precedent. Europenii, care se Îmbătaseră În anii ’60 de explozia nemaivăzută de energie și originalitate În muzică, modă, cinema și arte plastice, aveau acum ocazia să cântărească În liniște prețul euforiei. Nu atât idealismul anilor ’60 părea brusc demodat, cât naivitatea acelor vremuri: senzația că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost primul om care a plantat viță de vie.6 Apoi viticultorul originar a gustat din producția sa de vin (Geneza, 9: 20): Atunci a început Noe să fie lucrător de pământ și a sădit vie. A băut vin și, îmbătându-se, s-a dezvelit în cortul său. Iar Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său și, ieșind afară, a spus celor doi frați ai săi. Dar Sem și Iafet au luat o haină și, punând-o pe amândoi
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
de vin rostind numele iubitei. Dacă jetul de vin atingea ținta indicată, auspiciile erau favorabile. O altă variantă a jocului prevedea ca jucătorul să bea tot atâtea cupe de vin câte litere avea prenumele femeii visurilor sale. Pentru a se îmbăta de tot, jucătorul avea în mod cert interesul ca aleasa inimii să se numească, mai degrabă, Sulpicienne, decât Pia. Pierzându-și încetul cu încetul reputația de loc rău famat, crâșmele (thermopolia) au devenit din ce în ce mai apreciate de o clientelă obișnuită, căreia
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
biturige" (fr.) adică "bețiv" și a expresiei din limba franceză "visiter la Biturie", care înseamnă de fapt a face turul cârciumilor, fiind totodată la originea expresiei populare "a bea pe săturate" (fr. prendre une bonne biture), altfel spus, a se îmbăta. De asemenea, căderea Imperiului Roman de Apus în anul 476 marchează, pentru un timp, sfârșitul dezvoltării viticulturii galice. Unitatea creată de Imperiu va fi înlocuită de universalismul creștinismului, de aceea s-a spus că: "acolo unde se află Biserica, se
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
în această zi, viticultorii ofereau primele roade din culesul viilor și se gusta din vinul nou. Degustarea acestuia se mai numește și în zilele noastre "martinée" (fr.), iar procesul de tragere a vinului nou "martinage" (fr.). Iar când cineva se îmbăta cu vin se spunea că acesta era atins de "răul Sfântului Martin" de unde și expresia "en tenir une martinée" (fr.). Episcopul de Noyon, numit și "vrednicul sfânt Eligius (Eloi)", condamnă în secolul VII "răul Sfântului Martin", care va fi etichetat
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
suflet” pe care C. știe ca puțini alții să-l descifreze. Printre „hieroglife” și „ideograme”, hermeneutul admiră cu stilizată emoție peisaje încărcate de virtualități alegorice (valea Oltului este în acest fel învestită, înainte de reportajul maiestuos retoric al lui Geo Bogza). Îmbătat de întinderea „nețărmurită” a pustiei și de reverberațiile magice ale luminii, C. cutreieră un Orient în care istoria se sublimează în metafizic (Pătrar de veghe, 1938). Moartea, atotstăpânitoare în deșertul hipnotic (tulburător prin „dumnezeiasca lui singurătate”), și viața, supusă eternelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
Eminescu, poeții de seamă și-au închinat zelul aproape exclusiv creației originale; traducerile erau lăsate la periferia interesului sau, si mai rău, în grija diletanților, câri totdeauna și-au făcut loc cu coatele în această muncă, ce atât de ușor îmbată cu iluzia creației.986 Dans un premier temps, la consolidation de la langue naționale a constitué une priorité pour leș littéraires roumains, ce qui a mis la traduction dans une position inférieure. Blaga énumère des tentatives de traduction plus ou moins
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]