4,751 matches
-
forța Divină, instalată pe un loc de frunte, pentru a putea fi admirată din toate patru zări ale zonei, am început să cobor în linie dreaptă fiind atras de peisaj; nu era nicio cărare, doar diferite tufe și copăcei ce împodobeau această latură a muntelui. Timpul s-a scurtat, iar peripeția a devenit mai interesantă, optând pentru calea cea mai scurtă, în linie dreaptă, pentru a ajunge la cabană. Ziua a luat sfârșit la fel ca cea anterioară, terminându-se cu
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
ele alcătuiau o lume puțin primitivă, reală sau fantastică, privindu-i parcă exprimau gândurile autorilor lor. Oameni stângaci în mânuirea uneltelor și naivi în redarea personagiilor care, totuși, aveau viață, gazda apreciind atât pe făuritori cât și chipurile care îi împodobeau casa, odaia de lucru. Altfel, nu le-ar fi păstrat și ocrotit. Pe masa de lucru a poetului cărțile și manuscrisele erau o îngrămădire și neorânduială, „o ordine” care nu-l deranja. Din contra, masa lui parcă îl inspira. Îi
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
se înțelege, desigur, Maiorescu), ce se lamentează, urmărindu-l: "pot să te asigur că m-a durut și mă doare nespus suferința Dtale și soarta care ți-a frânt impulsul creator într-un moment culminant când limba Țării a fost împodobită cu comoara "Luceafărului". Soartă dureros de potrivnică. Ah, cât ți-am dorit eu longevitatea creatoare a unui Goethe!" În fine, actul al treilea ne pune în ipostaza posterității Poetului, când se poartă discuții (complementare) între Filosoful, Poetul tânăr, O Voce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
volumul Păcate mărturisite, Iași, 1904. Cel mai important eveniment petrecut în timpul cât Gane era prefect de Dorohoi a fost vizita domnitorului Cuza, fapt prezentat pe larg în volumul Zile trăite: "O mulțime nebună foia acum pe strade și dădea orașului împodobit cu steaguri tricolore și arcuri de triumf un aspect de mare sărbătoare... Și nu era un entuziasm de comandă care mișca aceea sumedenie de oameni, ci era sincer, viu, pornit dintr-un adânc simțimânt de iubire pentru primul domn al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
timpurile lui Mihai Sturdza nu avusese fericirea să vadă în zidurile sale o față domnească. Toată lumea își pierduse capul. Nu mai era Dorohoiul cel sărac, nepopulat, monoton din toate zilele. O mulțime nebună foia acum pe strade și dădea orașului împodobit cu steaguri tricolore și arcuri de triumf un aspect de mare sărbătoare. Parcă se trezise locuitorii dintr-un lung somn și acum se bucurau de viață. Și nu era un entuziasm de comandă care mișca acea sumedenie de oameni, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
-și joace rolul, chestiunea fu dezlegată în sensul părerei optimiste. Apoi, altă discuțiune, cum să se numească gazeta. Dar timizi, cum eram la început, pentru a nu-i da un nume pretențios ca Facla, Lumina, Zorile, Renașterea, cu care se împodobiseră altădată niște ciuperci sporadice ce au trăit cât roza lui Malherbe, ne-am oprit cu toții asupra titlului modest: Convorbiri literare. După ce lucrul fu hotărât definitiv în mijlocul unui ura frenetic, ne-am dus cu toții la Franțoz și am scăldat copilul nou-născut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dosar, câțiva dintre membrii cei mai nerăbdători strigară pe nas ca dascălii din biserică: "Ușile!... Ușile!"... și în aceeași clipă ușa care dădea în odaia de alăturea se deschise în două laturi, lăsând să se vază o masă întinsă frumos, împodobită cu tot soiul de mezeluri pe care străluceau vreo două duzini de butelci cu vinuri vechi de coloarea rubinului și a chihlimbarului. Caracuda, al cărei șef era Miron Pompiliu, precum bine a zis Panu în amintirile sale din Săptămîna, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un moment surprins, se înroși și declară că cuvintele sale trebuie să le cred sincere, deoarece el nu știa că le adresase tocmai persoanei cu pricina. Altă dată am primit de la o călugăriță din monastirea Varaticul o perină de mătasă împodobită cu flori cusute de mâna ei în semn de mulțămire pentru plăcerea ce i-a făcut cetirea novelei mele Andrei Florea Curcanul. Iarăși altă dată eram pe terasa cazinului de la băile Slănic, la o masă nu departe de doi domni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
câteșișapte călări, cu puștile pe umăr, urcam ca niște voinici la munte și în urma noastră venea o ceată de hăitași 125 cu Catrințaș, pristavul pădurarilor, în frunte. Nu știu zău câți urși va fi împușcat Codreanu, căci el le cam împodobea; dar Catrințaș, om nalt cât un brad, care călca sănătos, vorbea răspicat și cu temei și avea niște ochi pricepuți de parcă-ți gâceau gândul, știu bine că era dintre acei care se băgau în vizuina ursului cu lumânărică aprinsă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ochii acestui moșneag, urmaș al unei generații trecute, cum ședea încă drept ca lumânarea, cum îi vibra corpul împreună cu strunele cobzei; era mai ales frumos de văzut cadrul încunjurător de verdeață prin spărturile căruia se întrezăreau dealurile păduratice ale Iașului, împodobite cu monastiri vechi, istorice, foste cetăți de apărare, rămășiți și aceste din timpuri apuse și care se împărecheau așa de bine cu cântecul bătrânesc. Iată că în momentul când el cânta mai cu foc, Buiucliu și Burada se ridicară iute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
încetul au prins și ei gust și fără nici un dascăl, numai din ce-au văzut la mine, au început și ei la rândul lor să desemneze, să picteze, încât an cu an, zi cu zi, s-au înmulțit tablourile care împodobesc astăzi păreții odăilor noastre. Desigur, această galerie sui generis, dacă nu are o valoare artistică, ceea ce recunosc cu bună inimă, are însă în ochii mei marele merit de a fi rodul muncii noastre proprie. Ce frumoase, ce odihnitoare îmi par
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
toți porii. Inima îmi era deschisă la orice emoțiuni. Aveam bucurii care acum nu le mai simt. Un lucru de nimic, un copac, un părăoaș, o floare mă făcea să visez. Parcă nu calcam pe pământ; parcă întreaga natură se împodobea în haine frumoase anume pentru mine, ca să-mi înveselească ochii și să-mi desfete sufletul. O, ce frumoasă e această vrâstă zisă ingrată, tocmai din cauza naivităței ei și ce pacat că trece așa de iute! Căci, îndată ce ai calcat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
părea mai mare. Dar, în schimb, ce frumos, ce pitoresc era drumul acesta care șerpuia de-a lungul pe lângă poalele Carpaților. Aveam în stânga lanțul munților păduratici, a căror vârfuri se înălțau semeț spre ceri, imens decor de verdeață care ne împodobea calea, ne ținea umbră și răcoare; în dreapta aveam șesul întins cu perspectiva depărtărilor, cu satele, cu luncile, cu lanurile de pâne printre care se strecurau ac niște șerpi cu solzi de argint: Moldova, Râșca, Topolița, Ozana, Pipirigul, ape de munte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mesteacăn și după o oară și jumătate de mers în voie, am ajuns în vârf. Dar odată ajunși acolo, Doamne sfinte, ce panoramă! De o parte, cât străbați cu ochiul, șesul îmbracat cu ogoare, strălucitor de lumină și de verdeață, împodobit cu nenumărate sate și livezi; de ceilaltă parte, munții care se rădică împrejurul cetăței, negri, fioroși, acoperiți cu păduri seculare și care parcă anume au fost clădiți ca să străjuiască în jurul ei. Iar din vechea și falnica cetate n-au mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
prindea rădăcini, creștea întocmai ca copilul în sânul mamei, apoi odrasla intelectuală ajunsă la maturitate, năștea de la sine sub forma unui op literar mai frumos sau mai slut, mai interesant sau mai banal, după cum mă pricepeam și eu să-l împodobesc pentru noua viață a tiparului. Cu sau fără succes, așa am procedat totdeauna și niciodată nu m-am silit să scriu ceva fără să mă simt mișcat, fără să fiu sub stăpânirea unei emoțiuni. Dacă voi fi avut fericirea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
În acest timp, câte un consumator de oxigen: au tăiat câte un porc. Deci suntem chit. Numai că, cotețul va fi ocupat cât de curând, iar peste un an va fi alt porc de tăiat; pentru ca un brad să poată Împodobi casa, Îi trebuie Însă măcar 15 ani, adică câte rânduri de ramuri plus alți trei, anume cât durează maturizarea seminței și Încolțitul ei. Și când te gândești că acest masacru nu e un obicei românesc, ci german, achiziționat de vreo
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
lipsit de rațiune, care a respectat Întotdeauna sacrificiul adus de plante. Nici un animal nu distruge florile cu bună știință. Mai mult, chiar Într’un măr viermănos tot vom găsi măcar o sămânță viabilă. Animalul nici nu mănâncă, nici nu se Împodobește cu flori. Instinctul Îi spune că aceste frumuseți sunt și chezășia vieții lui de mâine. Cu omul e mai complicat, căci el nu respectă ofranda plantei. Ce e trist, și acesta e handicapul plantei, ea are un fel de drept
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mult, să-i opun tradiția, adică perenitatea și un alt mod de a gândi - ecologic - deosebit de acela care ne Îngăduie orice atac Împotriva naturii sub pretextul de a fi oameni, adică - pe atunci - stăpânii lumii. E vorba de ceea ce tăiem, “Împodobim” - de parcă natura n’a pus În el destulă frumusețe - și-i cântăm “o, brad frumos”, deși agonia nu-i deloc frumoasă... Iar pe urmă, dacă e molid, Îl Înjurăm măturând ácele scuturate, ce sfârșesc, laolaltă cu scheletul, undeva la marginea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
are datoria de a săvârși totdeauna fapte bune, plăcute lui Dumnezeu, pentru că numai așa își poate dobândi mântuirea sufletului. Creștin adevărat nu se poate numi cel care, câteodată, din întâmplare, săvârșește câte o faptă bună, ci cel care, constant, își împodobește viața cu astfel de fapte. O astfel de viață se numește viață virtuoasă, dar, pentru a ajunge la această stare, creștinul trebuie să-și încordeze puterile sale sufletești spre a opri pornirile rele și a birui ispitele care se apropie
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
stâlpi și zugrăvit și învălit și acela cu plumb. Și făcu scara bisericii tot de piatră scobită, cu flori și cu 12 trepte asemănându se celor 12 seminții ale lui Israel și pardosi toată biserica cu marmură albă și o împodobi pe dinăuntru și pe dinafară foarte frumos și toate scobiturle pietrelor dinafară le vopsi cu lazur albastru și florile le polei cu aur.” în construcție s-a folosit piatră calcaroasă, șlefuită, de la Albești, marmură și mozaic din Constantinopol. Se pare
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
scârțăitul zăpezii ne însoțea vesel la fiecare pas. Steaua o confecționam din vreme din rama de lemn a unei site pentru făină, căreia îi montam niște conuri de carton ca să arate ca o stea cu raze, și pe care o împodobeam cu multă „beteală”, iar în interior puneam o imagine colorată cu Nașterea Domnului, cu ieslea și păstorii, iar în fața acestei fotografii, puneam o lumânare, căci becuri electrice nu aveam la îndemână în vremea aceea. Copil fiind, așteptam împreună cu fratele meu
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
necruțătorul timp. Am vizitat nu demult Roma, cu monumentele și minunile sale arhitecturale și artistice și într una din cele 3600 de biserici și catedrale aflate acolo, am văzut o imagine zguduitoare. Era o femeie tânără și frumoasă, îmbrăcată și împodobită cu lucruri scumpe, prețioase, rare, dar în partea de jos a imaginii, în stânga, de sub covorul bogat și viu colorant, se afla o mână scheletică ridicată, care ținea spre vedere o clepsidră, un schelet învăluit într-o haină lungă, neagră și
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
aibă o mare importanță. O autoritate în domeniu l-a descris pe împărat ca transformat într-un monarh oriental, divin și absolut. Aranjamentele lui Dioclețian au desăvîrșit transformarea. "Proskynesis" sau "adoratio" (ceremonia orientală a genoflexiunii adresată divinității), robele purpurii, diademele împodobite cu bijuterii, centurile și sceptrele au devenit părți componente permanente ale tradiției imperiale. Împăratul, conducător prin grație divină, era unicul izvor al legii. Recluziunea, o practică orientală prin care persoana conducătorului era ferită de contactul cu mediul profan, era contracarată
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
ce se putea de la autobuze dezasamblate, geamuri înguste de autobuz pe care le pusese în loc de ferestre, canapele pentru gravide pe hol, perdele de RATB. De obicei, se întâmpla ca șoferii să își transforme cabina într-o replică a locuinței. O împodobesc cu tot felul de fanioane, portrete de la nuntă, fotografia lu’ ăla mic, când a luat premiu sau stând tolănit în puța goală pe o blană de urs. Mă rog, o problemă de identitate. Omul se legitimează azi cu profesia, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de pe stradă și din împrejurimi ne adunam în curtea celui ce organiza acest obicei. Aici, de obicei în imediata vecinătate a canalului din curte, modelam cu mânuțele noastre dibace, din lut și apă, o păpușă denumită „Caloian” pe care o împodobeam cu flori proaspete și coji de ouă strânse de fiecare dintre noi. Formam apoi cortegiul funerar la care participam toți copii, mămicile noastre așezându-ne doi câte doi consecutiv, iar perechea fiind constituită din frații cei mici. Păpușa era așezată
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]