4,115 matches
-
abătută. — Păi, am auzit că nu e sigur, zise ea cu îndrăzneală, deși refuza să spună de unde auzise așa ceva. Și, dacă mă întrebi pe mine, așa-i trebuie. Dar nimeni nu te-a întrebat, nu? zise Hugo, cu un calm înșelător. Cel puțin, eu nu-mi aduc aminte. Se uită în jur, la micul grup, fiind, în mod clar, pe punctul de a întreba dacă vreunul dintre noi o întrebase așa ceva pe Helen într-un moment temporar de neatenție. — Păi, noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aceea așa de frumoasă și tot El mi-o scosese în cale. Piața Ezbekieh se umplea încet, pe măsură ce se goleau moscheile, căci era obiceiul tuturor cairoților să se adune acolo după ceremonie ca să joace zaruri, să plece urechea la vorbele înșelătoare ale povestașilor, să se piardă uneori pe ulicioarele învecinate unde anumite taverne ofereau o cale mai scurtă spre Rai. N-o vedeam încă pe circaziana mea, dar saltimbancul cu măgarii era acolo, înconjurat deja de o sumedenie de gură-cască al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
1527) Am intrat atunci în al patruzecilea an al vieții mele, cel al ultimei speranțe, cel al ultimului abandon. Giovanni al Cetelor Negre trimitea de pe front veștile cele mai liniștitoare, îmbărbătându-l pe papă, Curia și Roma întreagă cu impresia înșelătoare că războiul era foarte departe și că acolo va și rămâne. Imperialii se află la nord de Pad și nu-l vor trece niciodată, făgăduia condotierul. Iar din Trastevere până în cartierul Trevi, cu toții ridicau în slăvi vitejia acestui Medici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
decizie, trebui să se hotărască dacă avea cu adevărat încredere în Uri. Instinctul, în această lumină slabă a zorilor, îi spunea că urmează o râpă și că saltul peste margine îi garanta moartea. Totuși Uri îi spusese că unghiul era înșelător, că panta era lină. Putea oare să-l creadă? În ultimele două zile trăiseră și respiraseră împreună aproape oră de oră. Ea găsise cadavrul mamei lui. Îi povestise ce se întâmplase în Africa. Și cu câteva ore în urmă făcuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
abonată domnișoara Norcott, reproducea scene de război pictate de artiști japonezi arătând cum locomotivele rusești - reprezentate În mod ciudat de pictorii japonezi ca niște jucării - se vor scufunda În apă, dacă armata noastră va Încerca să instaleze șine peste gheața Înșelătoare a lacului Baikal. Dar dacă mă gândesc mai bine, În mintea mea există o amintire și mai timpurie despre acel război. Într-o după-amiază, la Începutul aceluiași an, În casa noastră din St. Petersburg am fost dus din camera copiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de asemenea acolo cu guvernanta noastră englezoaică; Îmi amintesc cum zăngăneau geamurile În adierea ușoară a brizei și surprinzătoarea durere produsă de o picătură de ceară de sigiliu fierbinte pe degetul meu. Cu ajutorul flăcării unei lumânări (care căpătase o paloare Înșelătoare din cauza razelor de soare ce scăldau lespezile de piatră pe care stăteam În genunchi), eram foarte preocupat să transform stalactitele ce picurau din sigiliu În, bobițe colorate stacojiu, albastru și alămiu, frumos mirositoare. În clipa următoare, zbieram Întins pe pardoseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
izbești cu degetele treapta următoare. Această ascensiune lentă, ca de somnambul, efectuată Într-o Întunecime autoimpusă, comporta câteva plăceri evidente, cea mai mare era aceea de a nu ști când urma ultima treaptă. În vârful scării, ridicai automat piciorul la Înșelătoarea chemare: „Treaptă“, și apoi, cu o senzație monumentală de panică plăcută, Îți contractai puternic mușchii, te prăbușeai În fantasma unei trepte, de parcă erai căptușit cu materialul infinit de elastic al propriei tale inexistențe. Procedeul de Întârziere a orei de culcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
crea din nimic (pereți abstracți, tavan și podea pierzându-se În depărtare) să se unească Într-un punct ipotetic, cu o precizie amăgitoare și sterilă. Amăgitoare pentru că mă ducea cu gândul la șinele de cale ferată, ce convergeau simetric și Înșelător În fața ochilor injectați ai măștii mele preferate, un mecanic de locomotivă plin de funingine; sterilă pentru că odaia aceea rămâne nemobilată și pustie, lipsită chiar și de acele statui neutre pe care le Întâlnești În prima sală neinteresantă a unui muzeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
să combine cărțile lui Fenimore Cooper cu propriile lui născociri fantastice. Eu priveam jocurile noastre cu mai multă detașare și Încercam să respect scenariul. Spectacolul se ținea de obicei În parcul de la Batovo, unde aleile erau mai Întortocheate și mai Înșelătoare decât cele de la Vira. În vânătoarea noastră reciprocă de oameni foloseam pistoale cu arc care lansau cu o forță considerabilă bețe lungi cât niște creioane (de pe ale căror vârfuri de alamă scosesem cu Îndemânare micile ventuze protectoare). Mai târziu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
sclipitoare, de figurile lui de stil funcționale și alte asemenea lucruri. Cititorii ruși care fuseseră educați În franchețea robustă a realismului rus și taxaseră cacealmalele impostorilor decadenți, au fost impresionați de unghiurile pe care propozițiile lui clare, dar bizar de Înșelătoare, le așezau ca pe niște oglinzi În fața noastră și de faptul că realitatea din cărțile lui se revărsa În figurile lui de stil, pe care un critic le-a comparat cu „ferestre ce dau spre o lume Învecinată, un corolar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
prezumtivă care o rezolvă (la fel cum Într-o operă de ficțiune de prima mână adevăratul conflict nu este Între personaje, ci Între autor și lume), astfel Încât o mare parte din valoarea problemei este dată de numărul de „Încercări“ - mutări Înșelătoare de deschidere, piste false, strategii de joc aparent plauzibile, pregătite cu viclenie și cu dragoste pentru a deruta potențiala persoană care o va rezolva. Dar orice aș spune despre chestiunea compunerii de probleme, nu izbutesc să transmit În mod satisfăcător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
coborârea în text. Nu-mi imaginam că poate exista așa ceva. Nu credeam - n-aveam cum să cred - în acei ani că viața are altfel de durată, că există și alte dimensiuni ale ei decât triada știută, habar n-aveam de înșelătoarele profunzimi temporale ale spațiului și multe altele. Nici acum nu am habar de ele. Doar că le simt. Știu acum că temporalitatea este însăși esența vieții. Că sunt făcut nu din această carne bolnavă, amăgitoare, plină de ciudățenii și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
scufunde o ambarcațiune la un moment dat, iar Oberlus Își dădu seama de asta cînd se afla foarte aproape de coastă. - Apucă timona! porunci el. Ține mereu pupa spre valuri, căci dacă bat pieziș ne răstoarnă și curenții aici sînt foarte Înșelători - scuipă În mîinile jupuite, pregătit să facă un ultim și suprem efort. Haide acolo! exclamă el. Dacă faci ce-ți spun, curînd vom fi pe pămînt... Începu să vîslească tot mai abitir, făcînd baleniera să Înainteze din ce În ce mai repede, imprimîndu-i viteza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că toată povestea nefericită cu Stacey ar fi rămas la fel de insignifiantă cum părea - o aberație trecătoare care nu-nsemna nimic și care va păli curând. Sau poate pentru că știam că e scris s-o văd din nou mă simțeam atât de înșelător de împăcat și lipsit de griji. Soarele strălucea când am cotit pe Victoria Street, reflectându-se în ornamentele de tinichea atârnate de-a lungul străzii de parcă erau niște reflectoare, făcându-le să lumineze și să sclipească. M-am uitat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
lacrima în colțul ochilor, asupra a ceea ce era convenabil să ia cu ele și ceea ce trebuiau să lase. Cum genul uman este așa cum îl știm, nu puteau lipsi capriciile egoiste, neatențiile simulate, falsurile apeluri la sentimentalisme ieftine, manevrele de seducție înșelătoare, dar au fost și cazuri de admirabile renunțări, din acelea care încă ne permit să credem că, dacă perseverăm în aceste gesturi și în altele de meritorie abnegație, vom sfârși prin a ne îndeplini cu prisosință mica noastră parte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
plaga până acum, vom spune că orbirea din acele zile s-a întors sub o nouă formă, vom atrage atenția oamenilor asupra paralelismului dintre albeața orbirii de acum patru ani și votul în alb de acum, comparația e grosolană și înșelătoare, sunt primul care o recunosc, și nu vor lipsi cei care o vor respinge inițial ca pe o ofensă la adresa inteligenței, a logicii și a bunului simț, dar e posibil ca mulți oameni, și sper că se vor transforma repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Drumul până aici fusese un labirint. Știam, cu aproximație, direcția spre strada Berzei, dar parcă nu mai eram bucureștean, orașul se juca cu mine, mă păcălea la fiecare colț. Perspectiva era alta, casele erau altfel. Luminile puține, de la felinare, distanțele înșelătoare, iar semne de orientare n avusesem deloc. Regretam că nu cunoșteam nici bisericile ale căror nume nu mă obosisem să le rețin, deși femeia mi le spusese, vedeam numai câte un acoperiș lucind ca un dinte de viplă. Oameni care
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
injecție cu cofeină intramusculară, care ajută la înviorare, ca să mai aibă putere să vorbească deslușit. Îi preveni însă că la unii muribunzi clipa de luciditate e în tăcere deplină, numai ochii vorbesc, la alții e cu vorbe greu de înțeles, înșelător logice, la unii cu țipete sfâșietoare, la alții cu extaz. Și le povesti câteva cazuri, între care cel mai încurajator fusese, acum câteva zile, al unei femei care înainte de-a muri spusese că vede o lumină mare și că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de jos, niciodată nu zăream cerul printre crengile lui. Iar când ploua mă adăposteam la rădăcina lui ca sub o uriașă umbrelă. Să nu adormi la umbra nucului, că este foarte periculos! îmi zicea bunicul, deoarece umbra acestui copac este înșelătoare. Te atrage cu răcoarea ei, dar poți răci în plină vară. În timp ce creștea, nucul ocupa mai mult spațiu, umbrind mai mult teren din livadă și lăsându-i în urmă pe ceilalți copaci. Bunicul îi scurta din crengi, mai tăia câte
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
înțelege de ce fluviul uitării îneacă cu aceeași egală indiferență, Binele, Răul, Utilul, Inutilul, Frumosul, Urâtul, Meritul etc., de ce cel care nu uită este considerat nebun... Eroii, indiferent de numele pe care-l poartă, par să joace aceeași piesă, un puzzle înșelător și să (re)trăiască neîntrerupt, un vis într-un alt vis, într-un alt vis etc., schimbându-și doar măștile ("alte guri, aceeași gamă", Eminescu) și ascultând fascinați /seduși, cântecul de sirenă al începutului, identificat cu suprema iluzie: libertatea umană
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a construi Filderman moara și canalul. E lesne de imaginat plăcerea deosebită pe care o simțea, alături de prietenii săi când, în zilele de caniculă, ținându-se strâns de mână unul de celălalt pentru a învinge atât forța valurilor precum și alunecușul înșelător de pe suprafețele încărcate cu vegetație acvatică ale grinzilor și a bolovanilor de granit care-i trăgeau înapoi, se strecurau încet și înaintau până la baza cascadei. Acolo, după ce-și primeau recompensa, un duș scurt însă răcoritor, alunecau obligatoriu în ghiol
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pare, îndeobște, foarte ager și vânjos, mai ales când este vorba despre acei reprezentanți ai speciei, pentru care natura a fost darnică. Însă, dacă o să privim mai atent, vom observa numaidecât că asta-i doar o aparență ticăloasă și extrem de înșelătoare; în realitate, nu-i deloc așa. Chiar și un singur ac, dacă știi exact locul unde să l înfigi, acel om imediat va cădea la pământ ca secerat, mort într-o clipă. Acesta este omul, de fapt! Lumea n-ar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
au apucat-o și alții înaintea ta și care lor le-a adus negreșit câștig și beneficii trainice, care satisfac oricând. Nu te aventura pe poteci îndoielnice și vagi, care ar putea sfârși în mijlocul pustietății. Este, de departe, cea mai înșelătoare cale, din cauza căreia puținii temerari, ce o aleg - adică scriitorii și artiștii, în general -, sunt oricum socotiți de cea mai multă lume tot numai niște nebuni, niște minți neînțelese, niște suflete continuu rătăcite, care caută toată viața un echilibru și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
neînsemnată... În fața morții, nimeni, dar absolut nimeni, nu are vreun cuvânt hotărâtor de spus. Dintre toți, singura stăpână pe ea este doar moartea, ai observat? Ea face și desface tot; vine când dorește, pleacă când crede. Este într-atât de înșelătoare și de alunecoasă, încât umblă mereu cu două fețe în așa fel, încât, pentru cei ce își așteaptă sau își merită sfârșitul, de multe ori aceasta nu mai vine, iar, pentru cei tineri și puternici, cu gânduri pașnice și care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
tu, de fapt, atât de puternic, atunci când spui că speri? Mai precis, către ce zări fericite îți zboară ție mintea, în momentele în care speri? La ce îți servește să te încrezi, cu atâta tărie și siguranță, în acest cuvânt înșelător, cel mai plin de prefăcătorie și de neadevăr dintre toate câte există și, totuși, cel mai invocat de către oameni? Pe drept cuvânt, mie îmi pare că această vorbă este, ca de obicei, doar o iluzie ieftină, un dar gratuit, pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]