5,491 matches
-
nefirescul ei, la sfârșitul anului m-am pomenit printre premianți. Faptul uimi pe ai mei și tata nu mai zise nimic, când, în toamnă, îi spusei că vreau să urmez și pe-a patra. Dar tot nu-mi luă cărți. încetul cu încetul însă se răspândi întîi printre copii, apoi și printre vecini, ideea că eu aș ști atâta carte încît era clar că după terminarea cursului primar trebuia să fiu dat să urmez mai departe, la liceu sau la școala
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
la sfârșitul anului m-am pomenit printre premianți. Faptul uimi pe ai mei și tata nu mai zise nimic, când, în toamnă, îi spusei că vreau să urmez și pe-a patra. Dar tot nu-mi luă cărți. încetul cu încetul însă se răspândi întîi printre copii, apoi și printre vecini, ideea că eu aș ști atâta carte încît era clar că după terminarea cursului primar trebuia să fiu dat să urmez mai departe, la liceu sau la școala normală de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
somn și veghe. Venise însoțit de cinci-șase inși și am înțeles că era un eveniment sosirea mea acolo. A început să se agite, să aducă sandviciuri și sticle de pe undeva din curte, am început să mâncăm și să bem și încetul cu încetul m-am pomenit luat la întrebări... Ce era la București, ce se întîmpla? Ce să se întîmple, le-am răspuns, nimic deosebit... Cum nimic, când a căzut Pătrășcanu, care a spus la Cluj că... L-au arestat, ce
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
veghe. Venise însoțit de cinci-șase inși și am înțeles că era un eveniment sosirea mea acolo. A început să se agite, să aducă sandviciuri și sticle de pe undeva din curte, am început să mâncăm și să bem și încetul cu încetul m-am pomenit luat la întrebări... Ce era la București, ce se întîmpla? Ce să se întîmple, le-am răspuns, nimic deosebit... Cum nimic, când a căzut Pătrășcanu, care a spus la Cluj că... L-au arestat, ce i-au
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
TREZI DINTR-UN VIS PE JUMĂTATE UITAT. VISUL ÎL CHINUIA CU AMINTIREA LUCRULUI FAMILIAR. ȘI TOTUȘI, ERA CA ȘI CÂND UMBLASE PRIN PREA MULTE LOCURI STRĂINE ȘI VĂZUSE ȘI AUZISE LUCRURI CARE NU FĂCEAU PARTE DIN VIAȚA LUI. BUIMĂCEALA SOMNULUI SE DESTRĂMA ÎNCETUL CU ÎNCETUL. NU SIMȚEA FRICĂ SAU NELINIȘTE ȘI NU ÎȘI AMINTEA CAUZELE CARE ÎL FĂCUSERĂ SĂ-ȘI PIARDĂ CUNOȘTINȚA. DESCHISE OCHII ȘI DESCOPERI CĂ ZĂCEA PE UN PAT DE CAMPANIE, ÎNTR-UN COLȚ AL CAMEREI ÎN CARE SE ÎNTÂLNISE CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
UN VIS PE JUMĂTATE UITAT. VISUL ÎL CHINUIA CU AMINTIREA LUCRULUI FAMILIAR. ȘI TOTUȘI, ERA CA ȘI CÂND UMBLASE PRIN PREA MULTE LOCURI STRĂINE ȘI VĂZUSE ȘI AUZISE LUCRURI CARE NU FĂCEAU PARTE DIN VIAȚA LUI. BUIMĂCEALA SOMNULUI SE DESTRĂMA ÎNCETUL CU ÎNCETUL. NU SIMȚEA FRICĂ SAU NELINIȘTE ȘI NU ÎȘI AMINTEA CAUZELE CARE ÎL FĂCUSERĂ SĂ-ȘI PIARDĂ CUNOȘTINȚA. DESCHISE OCHII ȘI DESCOPERI CĂ ZĂCEA PE UN PAT DE CAMPANIE, ÎNTR-UN COLȚ AL CAMEREI ÎN CARE SE ÎNTÂLNISE CU SAVANTUL. NU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
un spital prin grija doctorului Estiotu și cu ajutorul ocârmuitorului [județului], aprovizionat cu toate cele necesare; a fost deschis un azil pentru cei care se socoteau mai înainte lipsiți de orice sprijin; bolnavii îmbărbătați au prins puteri și s-au refăcut încetul cu încetul. Locuitorii, înștiințați de venirea Măriei Sale, s-au grăbit a se întoarce la casele lor și, văzând pe domnitor vizitând și apropiindu-se de bolnavi acolo unde se aflau, fie în oraș, fie în împrejurimi, au avut prilejul să
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
prin grija doctorului Estiotu și cu ajutorul ocârmuitorului [județului], aprovizionat cu toate cele necesare; a fost deschis un azil pentru cei care se socoteau mai înainte lipsiți de orice sprijin; bolnavii îmbărbătați au prins puteri și s-au refăcut încetul cu încetul. Locuitorii, înștiințați de venirea Măriei Sale, s-au grăbit a se întoarce la casele lor și, văzând pe domnitor vizitând și apropiindu-se de bolnavi acolo unde se aflau, fie în oraș, fie în împrejurimi, au avut prilejul să se convingă
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
stele se zămisleau fără odihnă și țurțurii lor scânteietori se desprindeau întruna și începeau să alunece pe nesimțite către zare. Janine nu-și butea lua ochii de la acele lumini plutitoare. Se rotea o dată cu ele și aceeași mișcare încremenită o apropia, încetul cu încetul, de străfundurile ființei ei, în care se înfruntau acum frigul și dorința. În fața ei stelele cădeau una câte una, stingându-se printre pietrele deșertului, și, cu fiecare din ele, Janine se împotrivea tot mai slab nopții. Respira în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
zămisleau fără odihnă și țurțurii lor scânteietori se desprindeau întruna și începeau să alunece pe nesimțite către zare. Janine nu-și butea lua ochii de la acele lumini plutitoare. Se rotea o dată cu ele și aceeași mișcare încremenită o apropia, încetul cu încetul, de străfundurile ființei ei, în care se înfruntau acum frigul și dorința. În fața ei stelele cădeau una câte una, stingându-se printre pietrele deșertului, și, cu fiecare din ele, Janine se împotrivea tot mai slab nopții. Respira în voie, uitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
inima ei tulburată să coboare pacea și să se facă tăcere. Ultimele stele ale constelațiilor căzură în ciorchini, mai jos, pe cerul deșertului, și încremeniră. Atunci, lină și chinuitoare, apa nopții începu s-o umple pe Janine, înecă frigul, urcă încetul cu încetul din străfundurile tainice ale ființei sale, și se revărsă în valuri neîntrerupte până la gura-i plină cu gemete. O clipă mai târziu, răsturnată pe pământul înghețat, primea deasupra cerul întreg. Când Janine se întoarse, ferindu-se cu aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
tulburată să coboare pacea și să se facă tăcere. Ultimele stele ale constelațiilor căzură în ciorchini, mai jos, pe cerul deșertului, și încremeniră. Atunci, lină și chinuitoare, apa nopții începu s-o umple pe Janine, înecă frigul, urcă încetul cu încetul din străfundurile tainice ale ființei sale, și se revărsă în valuri neîntrerupte până la gura-i plină cu gemete. O clipă mai târziu, răsturnată pe pământul înghețat, primea deasupra cerul întreg. Când Janine se întoarse, ferindu-se cu aceeași grijă, Marcel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ca urmele melcilor după ploaie. O, Dumnezeule, îndură-te și dă o ploaie, o ploaie adevărată, o ploaie care să nu se mai sfârșească, o ploaie cu bășici, o ploaie binecuvântată! Ros de puhoaie, orașul cumplit s-ar surpa cu încetul, fără putință de scăpare, și, topit pe de-a-ntregul într-un șuvoi vâscos, i-ar târî către nisipuri pe cruzii lui locuitori. Îndură-te, Dumnezeule, și dă o singură ploaie! Domnesc peste casele lor sterpe, peste sclavii lor negri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și Valéry își băgă din nou nasul în balercă, nerăspunzându-i nimic patronului. Lassalle, puțin surprins, rămase o clipă în fața tânărului, apoi ridică din umeri și se întoarse către Marcou. Acesta, călare pe banc, tocmai terminase de subțiat, cu mișcări încete și precise, marginea unui fund de butoi. - Bună ziua, Marcou, spuse Lassalle, pe un ton ceva mai sec. Marcou nu răspunse, străduindu-se să scoată cu rindeaua așchii cât mai subțiri. - Ce v-a apucat, spuse Lassalle cu o voce puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ale unei biserici în stil colonial, spoită în alb și'ân albastru. Peste acest decor sărac plutea, venind dinspre estuar, un miros de sare. Prin mijlocul pieței rătăceau câteva siluete, ude leoarcă. Pe lângă case umbla, cu pași mărunți, cu mișcări încete, o mulțime pestriță de gau-chos, de japonezi, de indieni metiși, precum și o seamă de personalități locale, ale căror haine elegante, de culoare închisă, păreau aici exotice. La trecerea mașinii se dădeau la o parte, apoi rămâneau pe loc, urmărind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
a aruncat aici boneta ? se auzi, parcă, în preajmă. Se aplecase, apucă boneta. O privi cu un fel de duioșie. O ridică, o lovi de pervaz s-o scuture de praf. O perie, apoi, cu palma. O așeză, cu mișcări încete și grijulii, pe capul ras. Se apropie și mai mult de fereastră. Își vârâse capul până la gratii, să primească aerul și lumina rece a zilei, fugind de vocea care o urmărea. Vuiau parcă sirene, le auzea și nu le auzea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fi ascultat până la capăt pateticele viziuni despre fericirea festivă și despre seninătatea rapidelor despărțiri de viață. Tot mai surpată de bătrânețe, tot mai vagă și rară plăcere de a primi lumina, de a atinge lucrurile încă vii din preajmă, persistența înceată și subțire a oboselii, presimțirea, prin ceață, a morții, pândind, misterioasă, slăbiciunea de a nu voi să dispari, de-a nu fi de ajuns de puternic sau de învins. Bătrân, incapabil să mai țină pensula în mână, fără a renunța
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
carcasă roșie, Fiat 600. Își poartă cu grijă părul frumos ondulat, graseiază plăcut. Amic cu domnul Pasăre, un bărbat chel ca o farfurie, cetățean modest și bun meseriaș. Luminița Creangă : înaltă, buzată, mare schioară. Iat-o și pe Mina : grațioasă, înceată, cu vicleșuguri ademenitoare și accentul încântător, de străină. Sunt trei în jurul ei, firește : distinsul domn Varlam, cu excesul său de maniere interbelice, pietrosul Mehmed, brutal și taciturn, ca un taur, Adrian Lupu, fostul săritor cu prăjina, informator în timpul liber, se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
împărtășite, cot la cot, unii lângă alții : în același malaxor ruginit. Capul roz rotund și anacronic al lui Mișu Varlam, lungindu-se în politețuri din alte vremi. Scăfârlia îngustă și gălbicioasă a lui Caropol. Subțiatul surâs al lui Lucian. Privirea înceată a lui Manole. Ușa s-ar putea deschide în orice clipă ; nu, n-ar dori încă să-i revadă pe nici unul, buimaci, după duminică, întârziind adaptarea. Îi revede, se revede între ei, înlănțuiți, inseparabili, în gâfâitul clipei. Bonoma eleganță a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu domnul Varlam. Firește, amplasamentul ales pentru combinat mărește dificultățile și costul. Nu noi l-am ales, știți unde se decid lucrurile astea și că toate discuțiile de acest fel sunt fără rost. Domnul Varlam păstrează ticurile unei vechi generații, înceată, dispusă mereu a-și repune problemele „de principiu“. N-avem decât să ne facem treaba corect, atât ! susține Manole. Am primit o temă, trebuie s-o executăm cât mai bine. Nu discut că oțelul vine din India. Cum spui dumneata
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sufletul omului, un Dumnezeu științific, lipsit de taine și de necunoscut, un adevăr absolut, în dosul căruia să nu mai fie nimic, în care să se cuprindă și să se lămurească chiar și neantul... Seninătatea și simpatia profesorului au potolit încetul cu încetul avântul studentului. Chiar în prima vacanță universitară Apostol a venit acasă cu o "concepție de viață" pe care toată vara a explicat-o lui Alexandru Pălăgieșu, devenit notar în Parva. ― Omul singur nu e cu nimic mai mult
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
un Dumnezeu științific, lipsit de taine și de necunoscut, un adevăr absolut, în dosul căruia să nu mai fie nimic, în care să se cuprindă și să se lămurească chiar și neantul... Seninătatea și simpatia profesorului au potolit încetul cu încetul avântul studentului. Chiar în prima vacanță universitară Apostol a venit acasă cu o "concepție de viață" pe care toată vara a explicat-o lui Alexandru Pălăgieșu, devenit notar în Parva. ― Omul singur nu e cu nimic mai mult decât un
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
părea o crimă neiertată. " Totuși dacă vrei să treci mai sigur, trebuie să pleci sau pe înserate sau în zorii zilei", îi veni iar în minte același gând, stăruitor, ca o muscă pe care în zadar vrei s-o alungi. Încetul cu încetul ploaia conteni și se porni un vânt aspru, cu șuierături sinistre, mai desțelenind puțin întunericul și cotrobăind vajnic prin observatorul lui Bologa care, în curând, simți în spinare o pată udă și rece. Se ghemui mai bine, ferindu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
crimă neiertată. " Totuși dacă vrei să treci mai sigur, trebuie să pleci sau pe înserate sau în zorii zilei", îi veni iar în minte același gând, stăruitor, ca o muscă pe care în zadar vrei s-o alungi. Încetul cu încetul ploaia conteni și se porni un vânt aspru, cu șuierături sinistre, mai desțelenind puțin întunericul și cotrobăind vajnic prin observatorul lui Bologa care, în curând, simți în spinare o pată udă și rece. Se ghemui mai bine, ferindu-și spatele
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
oprise în loc gândurile. Vântul sufla mai friguros, desfundând iarăși o bură de ploaie măruntă, moleșitoare. Picurii îi țârâiau în spinare ca niște fire de nisip... Apostol își zicea că la fel îi târâie și gândurile în creieri, subțiri, nesigure, pipăitoare. Încetul cu încetul însă izbuti să le rânduiască... Vasăzică și-a atins ținta și se poate prezenta în fața generalului. Vasăzică nu va mai trebui să meargă cu divizia pe frontul românesc, asta e aproape sigur. Atunci de ce nu se bucură cum
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]