4,165 matches
-
Era o plăcere să-l urmărești. Ca și când ai fi fost pe urmele unei femei nărăvașe, care trebuie îmblânzită. Mă gândeam cum ar reacționa o femeie ori de câte ori îi vedeam urma piciorului lângă vreun izvor. Era vreo cacealma? Sau vreo dublă cacealma? încotro se-ndrepta de-adevăratelea? întotdeauna m-am bazat pe instinct. Capeți un simț al căutării mai puternic decât orice miros. Dacă semnele nu se potrivesc cu simțul tău, ignori semnele. Asta-i diferența dintre un căutător de doi bani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se va mai întoarce oare, spășită, târându-se și cerând iertare? Iocasta ar fi vrut să creadă că da, dar și-a amintit și ea de Liv; și a știut că Media nu se va mai întoarcedecât dacă n-avea încotro, numai dacă nu va avea încotro... Iocasta a ieși pe coridor, așa tăcut cum era, și a fost prinsă de o a treia sincopă exact acolo, singură. După ce totul a trecut, a icnit și s-a rezemat de perete. Elfrida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
târându-se și cerând iertare? Iocasta ar fi vrut să creadă că da, dar și-a amintit și ea de Liv; și a știut că Media nu se va mai întoarcedecât dacă n-avea încotro, numai dacă nu va avea încotro... Iocasta a ieși pe coridor, așa tăcut cum era, și a fost prinsă de o a treia sincopă exact acolo, singură. După ce totul a trecut, a icnit și s-a rezemat de perete. Elfrida Gribb a ieșit din cameră, serioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să faci nimic din ce nu-ți dorești să faci. Totul trebuie să pornească de la tine, de la ceea ce vrei cu adevărat. Eu am răbdare să aștept să te hotărăști dacă mă vrei sau nu. Tu încă ești debusolată, nu știi încotro să te îndrepți. Cu mine ai avea fericirea după care tânjești, sau poate nu. Nu e ușor să fii cu un om ca mine, dar îți promit că niciodată nu voi face ceva care să te rănească, să suferi. Nu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
nimic. Ești dezorientată, nu mai știi ce să crezi. Te-ai îndepărtat pentru a-ți găsi liniștea, dar asta a lăsat în urmă un mare gol. Ești la o răscruce în care nici un drum nu pare cel potrivit. Nu știi încotro să te îndrepți. - Spre mine. De mine uit de fiecare dată. Alții sunt o prioritate întotdeauna. - Dar asta nu-ți aduce bucurie, nu te face fericită, nu te simți împlinită. - Nici nu mai știu ce m-ar face fericită. Am
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de sânge izvorâtă din mine și Împrăștiată peste tot acest univers făcut praf și pulbere? Mă numesc Șontâc Sunt un om bătrân. Bătrân și Împuținat la trup (mai ales după oribilul accident). Mă aflu la trecerea timpului... și nu am Încotro. Vulnerabil, neputincios, Într-o veghe continuă, asemeni animalului slăbit din mijlocul preeriei, Înconjurat de colți flămânzi și neîndurători. Sunt la discreția timpului. Și asta este, poate, cea mai mare nedreptate! Sunt și un om singur. Aș putea spune chiar foarte
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
tumefiate și dureroase. Mai mult ca oricând, mă descopăr acum În limpezimea oglinzii. Și mă Înspăimânt! Arăt ca o mască din cârpă, răsfirată și găurită de prea multă folosință. Sunt la discreția timpului. Sunt la... disprețul timpului. Și nu am Încotro! Deși nu am dorit cu nici un chip să iasă așa (altfel Îmi planificasem timpul acesta de viață, alta fusese hotărârea mea În trecut), cred că Începe să-mi lipsească Melanie. Simt asta mai ales atunci când nu este cu mine (voiam
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-și bage piciorul Încălțat cu pantofi roșii În televizor. Am avut o discuție lungă, adică eu am vorbit și ea a ascultat, despre cum trebuie să lași lucrurile să se Întâmple pentru că și atunci când ajungi la partea Înfricoșătoare, povestea știa Încotro se Îndreaptă și nu poate fi oprită, oricât de mult ți-ai dori. Și partea bună e că știi că finalul va fi fericit. Dar ea a dat din cap cu tristețe și mi-a zis: — Nu, rulează, mami, rulează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
în seamă... MUȚI: Prostul! Numai gura îi de el. De-o iubește pe Brizeis de ce-o dă ca un mișel? I-aș fi dat eu lui mireasă... - să fi fost eu acolo, - Ii umpleam de bodaproste, de nu știau încotro, Ii făceam pe toți tocană, rupeam gîtu ca la vrăbii Și-mi duceam apoi a casă Mirmidonii pe corăbii. ANA; Foarte rău și fără cale, dragul meu... și nu-ți ascunz Chiar nesuferit ești astăzi, îndărătnic și - răspunzi. {EminescuOpIV 533
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Atunci cînd e implicată dorința sexuală, natura furnizează și infrastructura. Eu nu fac decît să stimulez transportul. GÎndește-te doar ce bine-arată toți acum. — Așa-i. Acuși o să vezi că se mută Paula Hamilton În Marbella, ce să mai facă aici... Încotro mai departe? L-am așteptat să-mi răspundă, dar el ațipise, cu capul sprijinit aproape de umărul meu. În copilărie, Frank adormea deseori sprijinit de mine cînd Îmi făceam temele. Crawford, cu figura lui neconturată și cu sprîncenele blonde, semăna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
care locuiesc aici, au lucrat ani de zile la producții britanice. Mai avem și un cuplu, soț și soție, care face documentare - ăștia pot să predea cursuri de film. Vreau să fii tu producătorul, să supraveghezi totul, să dirijezi fondurile Încotro e nevoie. Betty Shand e foarte dornică să sprijine artele. Se Întîmplă atîtea lucruri, și e nevoie să fie Înregistrate. Mă uitam la el cum Își expunea În detalii strălucitul proiect, fără să conștientizeze că un documentar despre Residencia Costasol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și fără el. Odată ce s-a pornit caruselul, nu mai are nevoie de-atîtea brînciuri să rămînă În mișcare. — Așa crezi tu, spuse ea, privind la pueblele din zare Înșirate de-a lungul țărmului, cu zidurile lor albe strălucind În soare. Încotro pleacă? — Mai departe pe linia țărmului. Calahonda - e un complex uriaș. SÎnt la vreo zece mii de englezi acolo. — Mare surpriză o să le facă. Deci pleacă mai departe, le duce cordon bleu și lecții de tango Îngrămădiților locuitori ai pueblelor. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să mă conducă spre ieșire, cu urechile ciulite la orice posibil zgomot dinspre dormitor. Întoarceți-vă la Londra, pînă nu vă văd lîngă Crawford În Închisoarea Zarzuella. El v-a schimbat, domnule Prentice. Acum Îi acceptați logica fără să Înțelegeți Încotro vă duce. Amintiți-vă de incendiul de la casa Hollinger și de tragedia tuturor acelor decese... Auzind un murmur dinspre dormitor, Își strînse halatul pe trup și părăsi terasa. CÎnd am ieșit pe ușa din față, el ședea pe pat lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mai contau. Ajunsese afară. O muțenie stranie se vărsa peste tot și nu oprea nimeni la semnele lui. Între timp, mai mersese o bucată pe jos, spre autostradă. Era la amiază și, când o camionetă încetini, el aproape că înghețase. — Încotro te duci, omule? zise cel din cabină. Omar nu pricepu. — Poți să-mi spui în engleză? se rugă el. Când sări din mașină să îl ajute, în urma bărbatului coborî o pisică neagră ca un tăciune. — Frumos animal, își dădu cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
-său. Teheranul de nord, unde locuiau, era o cazarmă cu mobilă stil, în care ei toți își țineau respirația. Și? Unde venise? Parcă adormise pe puntea unei vechi corăbii de lemn și atunci se trezea în larg, fără să-nțeleagă încotro merge. Când Godun îi deschisese ușa mansardei, fusese luat de leșin, ca și cum ar fi stat deasupra unei prăpăstii: era o cutie ca de instrument muzical, lambrisată cu fag, cu pereții presărați cu tablouri. Dar se asemănau prin ceva: Godun prefera
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fost și, lipsiți de asta, nici nu vom afla spre ce mergem!... I-auzi, dom’ne! Păi, în cazul ăsta, trebuia să stai, frumușel, la tine în țară, în Teheran, și să faci politică!... Poate îi deslușeai și pe alții încotro e raiul, ce zici? De ce-ți trece ție prin cap că asta se-ntâmplă doar la tine acasă, în Orient? — Poate e ca tine, Godune, și nu vreau s-accept. Dacă tot m-ai cules de pe drumuri și-ai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
care dispăru într-o bortă. Brusturi cu frunzele grase și ciulini cu flori vineții, aproape trecute. Gâze de lăstăriș și cărări înecate în tăcerea plină a locului, ca în ochiuri adânci de apă. Nu știa prea bine ce face și încotro se îndrepta. Era chiar în mijlocul unui rai vegetal și înșelător sau doar indiferent și tenace. Calul i se neliniști și începu să tresalte. Se cabră odată cu el, dar nu era ceea ce așteptase. O porni sforăind în galop, până când se- nălță
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
covoarele și, în afară de Soarele nopții, care îl însoțea ca o luntre cârpită, totul era ață și plastic, și simboluri strivite sub încercarea de-a fi modern. N-avea rost să te-nverșunezi: lumea se schimba cu repeziciune, fără să cunoască încotro e drumul. Uneori reușea să rămână cu ceilalți și să țină direcția, ca într-o banchiză de pești, însă cel mai ușor se îndrepta singur, mergând ca un rac, înainte și înapoi, către un capăt neînțeles. Își plătise cu bani
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
totdeauna obligatoriu să-ți smulgă unghiile. E de ajuns să te facă să-ți fie frică să spui altceva decât e îngăduit. Mai târziu, vei spune de bunăvoie ceea ce ei îi place să audă. Vei fi încredințat că n-ai încotro. Trebuie să ai o slujbă, să publici cărți, să cercetezi stelele. Ce rost are să te expui? Riști rugul, în vreme ce toți ceilalți, mai înțelepți decât tine, se vor mărgini, cel mult, să te căineze în șoaptă. Și, cu cât ipocrizia e
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
dea? Ți-am spus, nu țin, ca Giordano Bruno, să reformez lumea. N-o să schimb eu natura umană. Dacă vreunul ar zice: "Galilei, ai abjurat", i-aș putea răspunde: Da, am abjurat Și ce-i cu asta? N-am avut încotro. Faceți voi să nu mai existe inchiziții și atunci n-o să mai abjure nimeni..." Dar nu sunt sigur că voi alege asta. ― Ai înțeles, sper, că tot ce am așteptat de la tine a fost să accepți că totul ne privește
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ciumarul chemase o trăsură și se urcaseră. Până acasă, Stere a dormit cu capul pe umărul ei. Femeia ascultase trapul cailor pe caldarâmul Griviței. Calea Negustorilor era pustie la ora aceea. Lămpile cu gaz aruncau lumina lor pe trotuarele pustii. - Încotro, cucoană? întrebase birjarul. - La Cuțarida! răspunsese Lina, și privise cerul de vară. La podul Basarab, semafoarele verzi și roșii clipeau deasupra liniilor ferate. În dreptul Grantului o cotiră spre mahalaua lor. Simți de departe aerul rece și tăios, plin de miresme
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
te întreb, câte mii de lei ai sub pernă? Și de unde le ai, domn' Bică, de unde le ai? Din munculiță mea, a altora, a proștilor de te slugăresc cinstit și-ți dau banii până la ultima ultimii. Calul nu mai știa încotro s-o apuce. A luat-o spre Cuțarida. S-a trezit Mielu în capul mahalalei, făcut pământ, sus, în scaunul droaștei. Lumea, pflc, în față la Stere. Îl așteptau de cu dimineață. Se uitau babele spre Grivița, copiii spre Filantropia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trei pâini grele, ascunzîndu-le. Zicea într-una Aglaiei: - Să fie înaintea mă-si! Dumnezeu să primească. În ușa cârciumii ieșise și Stere. Privea. Ce-l găsise pe Mielu? Acesta terminase și se scutura pe mâini, fericit. Oamenii se împrăștiaseră care încotro. Negustorul 1-a chemat mai aproape: - Mă, tu știi cât costă un camion d-ăsta cu pîine? - Știu. - Și cine-l plătește? -Eu. Cârciumarul nu credea. - Cu ce? - Uite bani, colea! Și-a scos tașca lui din brâu. Îi trecuse
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
așa de negru! Ține-te bine, numai pe Stăpân să nu-l vindem, c-a mai omorât trei pentru asta. Altfel, e mișto, mai vezi și tu lumea! Toți ponții pe la Mititică trec întîi și pe urmă îi duce, care încotro... - Gura! strigă la ei un sergent și-i cară după el. I-a bătut și ziua, și noaptea și tot au spus. Au dat vina în Nicu-Piele, dus în pușcării, căruia n-aveau ce-i mai face, numai să-i
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Privea numai cerul albicios și salcâmii despuiați ai Griviței. Copitele cailor loveau caldarâmul și în celelalte trăsuri se auzeau chiuiturile hoților. Lămpile albastre cu gaz aerian lăsau sub ele, pe trotuarele pustii, umbre albastre. Birjarii întrebau din când în cînd: - Încotro? - Înainte, făcea Gheorghe și iar se lăsa pe spate, fumând. - Dii! îndemnau vizitiii caii somnoroși. Răceala dimineții învinețise obrazul frumos al Didinei. Paraschiv nu-și mai lua ochii de pe ea. Într-un timp, ibovnica se întoarse cu frică și-l
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]