3,787 matches
-
profesorului Iuliu Valaori. După absolvire devine profesor de greacă și latină liceul din Alexandria (1912) și mai apoi la Seminarul Central din București (1913). În anul 1922, își dă doctoratul cu teza „"Tradiție și cugetare în literatura greacă"”, avândul ca îndrumător pe D. Burileanu, în fața comisiei formată din Nicolae Iorga, Iuliu Valaori, D. Evolceanu și R. Ortiz. Din 1923, Cezar Papacostea îndeplinește funcția de profesor de limba și literatura elină din cadrul Universității din Iași unde a avut printre elevi pe Orest
Cezar Papacostea () [Corola-website/Science/307101_a_308430]
-
a trecut la cele veșnice la 5 aprilie 1996, în orașul Caransebeș. Episcopul Emilian Birdaș a publicat studii de teologie și istorie, dintre care amintim: De asemenea, a publicat predici și articole în revistele: “Glasul Bisericii", “Mitropolia Ardealului", ”Telegraful Român", ”Îndrumătorul bisericesc de la Sibiu" și "Îndrumătorul pastoral de la Alba Iulia", pe care l-a inițiat, începând cu anul 1977 ș.a. A editat "Îndreptarul Ortodox", "Cartea de rugăciuni", volumul "Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei" (1987). A reeditat "Noul Testament
Emilian Birdaș () [Corola-website/Science/307113_a_308442]
-
la 5 aprilie 1996, în orașul Caransebeș. Episcopul Emilian Birdaș a publicat studii de teologie și istorie, dintre care amintim: De asemenea, a publicat predici și articole în revistele: “Glasul Bisericii", “Mitropolia Ardealului", ”Telegraful Român", ”Îndrumătorul bisericesc de la Sibiu" și "Îndrumătorul pastoral de la Alba Iulia", pe care l-a inițiat, începând cu anul 1977 ș.a. A editat "Îndreptarul Ortodox", "Cartea de rugăciuni", volumul "Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei" (1987). A reeditat "Noul Testament de la Bălgrad din 1648" (1988
Emilian Birdaș () [Corola-website/Science/307113_a_308442]
-
de Organizare a două Conferințe Internaționale a Grâului (din Ungaria - 2000 și Argentina - 2005), precum și a unei Conferințe care a avut loc în Rusia. În prezent este profesor universitar asociat la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară București, fiind îndrumător de doctorate, sub conducerea sa obținând titlul de doctor 9 specialiști. În perioada 1964 - 1970, Săulescu își aduce contribuția la crearea soiurilor: "Montana", "Lovrin 231", "Lovrin 10", "Lovrin 13", "Lovrin 24". Prin hibridizări a creat primele grâne semipitice de toamnă
Nicolae N. Săulescu () [Corola-website/Science/307128_a_308457]
-
cu A. A. Rusu) Noi date privind activitatea unor pictori români în Sălaj în secolul al XVIII-lea, în Acta Musei Porolissensis, XII, 1988, p.883-892. · 500 ani de la zidirea bisericii arhiepiscopale din Feleac, ctitoria lui ᗠtefan cel Mare, în Îndrumător bisericesc, Albă Iulia, XII, 1988, p. 29-36. · Pictură veche maramureᗰeană, tezaur de istorie ᗰi artă, în Îndrumător bisericesc, Cluj-Napoca, 1989, p.149-151. · Frescele de la Răchitova, în Anuarul Institutului de Istorie ᗰi Arheologie Cluj- Napoca, XXIX, 1989, 103-115. Expoziᘰia Icoane vechi
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]
-
-lea, în Acta Musei Porolissensis, XII, 1988, p.883-892. · 500 ani de la zidirea bisericii arhiepiscopale din Feleac, ctitoria lui ᗠtefan cel Mare, în Îndrumător bisericesc, Albă Iulia, XII, 1988, p. 29-36. · Pictură veche maramureᗰeană, tezaur de istorie ᗰi artă, în Îndrumător bisericesc, Cluj-Napoca, 1989, p.149-151. · Frescele de la Răchitova, în Anuarul Institutului de Istorie ᗰi Arheologie Cluj- Napoca, XXIX, 1989, 103-115. Expoziᘰia Icoane vechi româneᗰti din Transilvania, un autentic eveniment cultural la Cluj-Napoca, în Revistă Muzeelor, XXVII, 1990, nr. 5, p.
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]
-
(n. 26 noiembrie 1826, Aușeu, Bihor - d. 15/27 septembrie 1897, Sebeș) a fost un om politic român transilvan, îndrumător cultural, publicist, membru fondator al Academiei Române, unul dintre primii profesori români care a ținut prelegeri și a predat în limba română în Transilvania. Studiile primare și secundare le-a terminat la Beiuș și Oradea. A urmat studiile superioare la Universitatea
Alexandru Roman () [Corola-website/Science/307161_a_308490]
-
de Matematică și Fizică din 1948), în 1950 luându-și licența în matematici. Își pregătește doctoratul între anii 1954-1957, în 1957 susținând lucrarea intitulată: „Proprietăți ergodice ale unor lanțuri cu legături complete” („"Ergodic Properties of some Chains with complete Connections"”), îndrumători științifici: Octav Onicescu, Cassius Ionescu Tulcea. În 1950 a fost numit asistent la Facultatea de Matematică și Fizică din București. În anul 1955 este avansat lector, iar în 1960 devine conferențiar. De la data de 1 octombrie 1966 devine profesor titular
George Ciucu () [Corola-website/Science/307172_a_308501]
-
tânărul teolog Vasile Suciu, doctor în filosofie și teologie, îl întâlnim în calitate de profesor la Seminariul teologic din Blaj, prefect de studii, profesor de religie la liceul de băieți, precum și bibliotecar al Bibliotecii arhidiecezane. Purta o barbă îngrijită, tradițională în rândul îndrumătorilor sufletești români. A intrat în politica militantă, ca membru al Partidului Național Român, și a obținut succese în circumscripția Vințu de Jos, din actualul județ Alba. În anul 1912, când era deja canonic, a fost trimis la Roma, de către mitropolitul
Vasile Suciu (mitropolit) () [Corola-website/Science/307267_a_308596]
-
titular (1950-1982). Pentru scurte perioade, a îndeplinit funcțiile de prorector (ianuarie 1970 - iulie 1971) și apoi de rector al Institutului (1980-1982). După pensionare, a continuat să lucreze ca profesor consultant la aceeași catedră, în cadrul Institutului Teologic Universitar București. A fost îndrumător de doctorat în domeniul liturgicii, printre studenții săi numărându-se viitorul mitropolit al Ardealului, prof. dr. Laurențiu Streza și arhimandritul mitrofor al Bisericii Armene, dr. Zareh Baronian. Profesorul Braniște a îndeplinit și funcții în administrația patriarhală, cum ar fi cea
Ene Braniște () [Corola-website/Science/308491_a_309820]
-
o scrisoare, prin care-l încuraja să aleagă Princeton. Familia a fost atrasă de situarea geografică a universității, deoarece se afla mai aproape de Bluefield decât Harvard. A fost admis la Princeton, unde a urmat studii post-universitare în matematică. Profesorul și îndrumătorul lui Nash R.J. Duffin, i-a scris o scrisoare de recomandare compusă dintr-o singură propoziție: „Acest om este un geniu”. Nash a fost acceptat la Universitatea Harvard, dar președintele departamentului de matematică de la Princeton, Solomon Lefschetz, i-a oferit
John Forbes Nash, Jr. () [Corola-website/Science/308530_a_309859]
-
Cronică Episcopiei Hușilor, cuprinzând 6 volume cu studii, file de cronică, mărturii ale continuității și spiritualității românești. De asemenea a publicat în numeroase reviste bisericești, peste 100 de studii și articole, majoritatea în Mitropolia Moldovei și a Sucevei sau în Îndrumătorul bisericesc al Eparhiei Românului. Preasfințitul , Episcop al Hușilor, a murit pe 24 aprilie 2009, la reședința episcopala din Huși. Preasfințitul Părinte Ioachim Mares a văzut lumina zilei la 12 martie 1927 în comuna Măgiresti, județul Bacău, la botez primind numele
Ioachim Mareș () [Corola-website/Science/308638_a_309967]
-
Român, 1988), “Conștiința și slujire preoțeasca”. E editat “Cronică Episcopiei Românului și Husilor”, în 10 volume (Român, 1985-1994); “Cronică Episcopiei Husilor”, în 10 volume (1995-2004), a publicat 96 de studii și articole, majoritatea în “Mitropolia Moldovei și Sucevei” sau în “Îndrumătorul bisericesc al Eparhiei Românului”. Preasfinția Să a fost membru al Sfanțului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române precum și în diferite asociații din țară.
Ioachim Mareș () [Corola-website/Science/308638_a_309967]
-
în ale celorlalți reprezentanți ai cultelor religioase de acolo. Cu tact pastoral și cu răbdare, a acordat asistență religioasă românilor așezați în Israel, precum și pelerinilor veniți în Țara Sfântă, pentru care era un ghid priceput și neobosit. Pe lângă misiunea de îndrumător al pelerinilor români, a desfășurat o susținută activitate de ordin gospodăresc și administrativ și s-a străduit în editarea la nivel înalt a revistei „Învierea” (Resurrection) și a suplimentului ei cultural-istoric „Spirit românesc” . Despărțindu-se cu greu de cetatea sfântă
Irineu Pop () [Corola-website/Science/308640_a_309969]
-
și mici întreprinderi locale. Școala s-a închis după ce John s-a îmbolnăvit mortal de tetanos în 1841. Tot după terminarea facultății Thoreau s-a împrietenit cu Ralph Waldo Emerson. Acesta s-a comportat ca o figură paternă și un îndrumător al lui Thoreau, introducându-l în cercul său de prieteni, care cuprindea scriitori și gânditori precum Ellery Channing, Margaret Fuller, Bronson Alcott, Nathaniel Hawthorne și cu fiul său Julian, pe atunci doar un băiețel. Dintre toți scriitorii stabiliți la Concord
Henry David Thoreau () [Corola-website/Science/308092_a_309421]
-
revistele la care a mai colaborat se pot aminti „Cuvântul liber”, „Lupta”, „Jurnalul”,„Reporter”, „Izbânda”, de asemenea pubicațiile evreiești „Adam”, „Mântuirea”, „Puntea de Fildeș”, „Curierul israelit”. După 23 august 1944 și în anii postbelici a lucrat o vreme la buletinul „Îndrumătorul cultural” și a colaborat la „Adevărul” și „Jurnalul de dimineață”, „România liberă”,„Scînteia”, la revistele Viața românească, Flacăra, „Răspântia” (a lui I. Ludo), „Viața militară”, „La Roumanie d'aujourd'hui” , „Veac nou” etc A scris numeroase reportaje literare publicate în
Filip Brunea-Fox () [Corola-website/Science/308237_a_309566]
-
între anii 1990 și 1994, timp în care a obținut diploma de studii aprofundate ( DEA) în anul 1991 și apoi doctoratul în antropologie religioasă și istorie comparată a religiilor, cu calificativul „magna cum laude” în anul 1994, avându-l ca îndrumător pe profesorul Michel Meslin. După ce s-a întors în România, a lucrat pentru o perioadă ca Director al Editurii Anastasia (1995-1997). În paralel, a predat ca lector asociat un curs de antropologie religioasă la Facultatea de Filosofie a Universității din
Teodor Baconschi () [Corola-website/Science/306555_a_307884]
-
didactice până la gradul de profesor universitar. Prof. dr. Tudorel Toader a predat următoarele cursuri universitare: Criminologie (1993-1996); Drept penal - Partea specială (din 1994); Infracțiunile prevăzute în legile speciale (din 1999) și Drept penal european (din 2000). În prezent, este și îndrumător de doctorat, specializarea Drept penal. În cadrul Facultății de Drept a deținut funcția de secretar științific al Consiliului Facultății de Drept (1993-1995), membru în Senatul Universității "Al.I. Cuza" Iași (din 1995), prodecan (1995-2003) și decan (din 2004). În anul 2004
Tudorel Toader () [Corola-website/Science/306623_a_307952]
-
însoțind cu un salut jovial și cu o vorbă bună pe toți aceia care aveau nevoie. Întâlnește în spitalul Sf. Iacob un preot zelos, Persiano Rosa, care locuia într-un fost convent franciscan, "S. Girolamo della Carità". Îl alege ca îndrumător spiritual și intră în cercul de 12 laici care vor forma cu Rosa în 16 august 1548 confraternitatea "Trinità dei Pellegrini". Scopul acestei asociații era de a primi și asista pelerinii săraci care veneau la Roma. În același timp Filip
Filip Neri () [Corola-website/Science/306662_a_307991]
-
Moldovei și Bucovinei, alături de Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, IPS Pimen Zainea și de PS Calinic Botoșăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor. PS Gherasim a scris următoarele lucrări: De asemenea, episcopul Gherasim Cucoșel a publicat diferite articole în revistele: "Mitropolia Banatului" și "Îndrumătorul Bisericesc" de la Timișoara și Arad.
Gherasim Cucoșel () [Corola-website/Science/308456_a_309785]
-
stâncă" direct pe o stâncă aflată deasupra drumului Oradea - Cluj-Napoca, clădirea având rolul de casă de vânătoare,după ridicarea unei noi biserici ,lângă vechea mânăstire,unde credincioșii se adună în fiecare dunimica la Sfânta Slujbă,în casa de vânătoare locuiește îndrumătorul călugărițelor. Întreaga incintă este întregită cu ziduri de piatră, menite a o împrejmui și a consolida terenul în pantă. Terenul aflat pe partea opusă a Crișului va fi și el împrejmuit cu un gard de piatră de 2 m înălțime
Conacul Octavian Goga din Ciucea () [Corola-website/Science/307449_a_308778]
-
Aluminiu Slatina, și-a reluat studiile: a reușit admiterea la Facultatea de Ziaristică din cadrul Academiei „Ștefan Gheorghiu”, și în 1984, a absolvit, susținîndu-și examenul de licență, cu teza „Simple observații asupra sincronismului și protocronismului” la care l-a avut ca îndrumător de lucrare, din umbră, pe Nicolae Manolescu, oficial conducătorul de lucrare fiind Ion Cristoiu. În timpul facultății, a fost distins cu mai multe premii literare și de publicistică. Adrian Păunescu i-a schimbat repartiția angajîndu-l, cu dispensă de vechime, redactor de
Aurelian Titu Dumitrescu () [Corola-website/Science/302212_a_303541]
-
2000, a lucrat pe postul de consilier în cadrul Secței Asistență Religioasă a Ministerului Administrației și Internelor. Din anul 2013, este inspector în cadrul Arhivelor Naționale. Înainte de debutul editorial, a publicat în Limba și literatura pentru elevi, Cronica, Ramuri, Convorbiri literare, Familia, Îndrumătorul cultural, Flacăra, Cutezătorii, Săptămâna, Luceafărul, România literară. Odată cu publicarea antologiei "Antumele I și II" (Editura Vinea, 2006), filosoful și eseistul Mihai Șora aprecia că: „A sosit momentul, pentru Aurelian Titu Dumitrescu, să-și adune între copertele unui volum încăpător versurile
Aurelian Titu Dumitrescu () [Corola-website/Science/302212_a_303541]
-
șlagăre de mare succes în perioada interbelică. În 1919, după ce a absolvit cursurile primare, s-a înscris la Liceul "Nicolae Bălcescu" din Brăila. A avut parte de profesori renumiți la mai toate materiile, inclusiv la muzică, unde l-a avut îndrumător pe renumitul Jean Andrian. După ce a absolvit liceul în orașul natal, Cristian Vasile a luat drumul Bucureștilor. S-a înscris la Conservator. Dorea să devină solist de operă și părea neclintit în hotărâre. În Bucureștiul plin de tentații la fiecare
Cristian Vasile (muzician) () [Corola-website/Science/302558_a_303887]
-
perioadă când vechiul regim nu prea investise nimic în noua artă, autoritatea socialistă prin investițiile făcute dorea să arate lumii întregi și să argumenteze totodată cât de mult îi pasă de "noua artă, „a șaptea artă”" cum cu „mândrie” spuneau "îndrumătorii culturali ai muncii cu filmul", numiți și "lucrători cu fleanca" de către "profesioniști" cei care făceam "cinema" din pasiune.. Aceștia erau oameni care în proporție de 90% nu aveau nicio legătură nu numai cu filmul, dar nici cu cultura, oameni care
Filmul românesc după 1948 () [Corola-website/Science/302589_a_303918]