5,478 matches
-
că rândurile scrise au fost concepute cu oarecare timp înainte de a ne cunoaște. Faptul că nu mi le-a arătat niciodată, îmi dovedește, încă o dată, marea discreție, precum și caracterul ei autentic de scriitoare gravă, pe care soarta nu s-a îndurat s-o lase să se realizeze. Constantin Țoiu Plouă așa de vertical, de tare și de des, încît ți se pare că plouă doar în fața ferestrei și că dacă ai să-ți treci palmele printre șiroaiele de apă, ca printre
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
extaz de ordin cvasi-mistic, căruia nu-i urmează decât moartea (la figurat vorbind sau chiar literalmente). Or, râsul relativizează o fericire ce aspiră la absolut și veșnicie ("die tiefe, tiefe Ewigkeit"!), făcând-o, poate, mai ușoară sau mai ușor de îndurat.
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
nu doar de circumstanțele istorice maștere (războil, refugiul din Basarabia, sărăcia etc.), ci și de mediul proxim, familial. Al unui copil "lehămisit de indiferența celorlalți", care se apără instinctiv "prin muțenie, nu prin supunere", care, "plin de ghimpi pe dinăuntru, îndură". în pofida cunoscutei atracții freudiene a fetei către tată, părintele autoarei apare dezamăgitor precum un tată kaftian cu fizionomia mult agravată, împătimit colecționar al "înjurăturilor picante, asasine", "creații ingenioase demne de iadul cel mai adânc", pe care le utiliza cu delicii
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
picante, asasine", "creații ingenioase demne de iadul cel mai adânc", pe care le utiliza cu delicii, degajînd un aer tiranic: "n-am curaj nici să respir în prezența lui, darmite/ să-l fac atent că-mi displace la el ceva. îndur stând/ locului, cu grijă să nu-mi scârțâie scaunul,/ să nu mi se facă sete, să nu mă doară burta,/ să nu tușesc, să nu casc gura./ Și tocmai în aceste momente de teroare,/ când nu se aude nici musca
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
adesea, așa cum e firesc, unele și aceleași persoane cu participanții la evenimentele din decembrie? Pe ce statistici ori sondaje se bazează? Cum își permite a-i înjosi pe cei veniți în Piață, socotindu-i niște lași, care nu s-au îndurat să ia parte la Revoluție și care-și strigau, tardiv, "teama" (?) în "libertate"? Lăsăm la o parte circumstanța că "libertatea" iliesciană nu era decît un surogat compatibil nu doar cu risipirea brutală a manifestanților din Piața Universității, ci și cu
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
bilanț sufletesc făcut pe îndelete și în chip creștinesc. Fără grabă, fără tresăriri narcisice, dar și fără blîndețuri de judecată. Sunt memoriile unei femei care și-a părăsit țara în 1984, la vîrsta de 51 de ani, fiind silită să îndure trauma stabilirii într-un alt climat cultural. Ce ridică nivelul acestor memorii este tocmai perspectiva spirituală. Fără ea, nuanțele poveștii ar părea excesiv de vindicative, autoarea acoperindu-se de bănuiala că suferința i-a acrit ochiul descriptiv. Așa însă, toate peripețiile
Gustul vieții în exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7172_a_8497]
-
de tranzit în care a așteptat primirea vizei, și apoi țara de destinație, RFG. Amintirile urmăresc drumul de la Atena la Patmos - insula în care apostolul Ioan și-a scris "Apocalipsa" - și apoi șirul de umilințe pe care Lidia Stăniloae le îndură în lagărele de refugiați din Germania. În fine, așezarea în Freiburg, orașul în care autoarea trăiește și astăzi, oraș în care de altfel, după 1944, un numeros eșantion al exilului românesc s-a stabilit definitiv. Memoriile unui fugar este cartea
Gustul vieții în exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7172_a_8497]
-
să inspecteze situația la München, să salveze ce se putea lua din fostul domiciliu, să sorteze maldărul de manuscrise, documentele depozitate. A căpătat de la curierii ad-hoc un raport alarmant, că nu mai persistă o cale de întoarcere, că trebuie să îndure ipostaza de proscris, să hoinărească de aici înainte cu cortul, să fie hărțuit ca o pradă de vânat. Ceea ce i-a scos din sărite printre altele pe ideologii grandomaniei naziste a fost intuiția lui T.M. care declarase că urâtul nu
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
o gheretă unde un paznic somnolent ascultă radioul. În spatele gheretei stăpânește umbra. Cine ajunge aici scapă de vipie și poate să-și tragă sufletul pe una dintre băncile străvechi, palimpsesturi ale iubirilor scrijelite stângaci și febril în piatra silită să îndure. As filhas do Mondego a morte escura Longo tempo chorando memorarao E, por memoria eterna, em fonte pura As lagrimas choradas transformarao. O nome lhe puserao, que inda dura, Dos amores de Ignez que ali passarao. Vede que fresca fonte
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
este anevoios să treci dintr-un regim în celălalt și câtă flexibilitate interioară presupune o asemenea traversare de timpuri. M.I.: Și care a fost răspunsul? B.E. : I-am spus că nu atât flexibilitate se cere, mai exact putere de a îndura - pentru că asta a fost, ca să spun așa, condiția supraviețuirii mele, în timpul regimului comunist - ci, mai cu seamă, păstrarea intactă a resurselor de scepticism. M.I.: Cum erați când s-a terminat războiul? B.E.: Când s-a terminat războiul eram un tânăr
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
spre-acela Ce fericire-mi oferea, cu-al lui cuvânt Și-am ignorat învățătura sfântă, Că totul e deșărtăciune, o simplă goană după vânt. Când am privit în ochi realitatea, Un gând chinuitor m-a ars cumplit Cât ai să mai înduri o scump Isuse, Să te trădez mereu...la nesfârșit? Mi-acopăr ochi-ncet cu mâna... Te strig cu sufletu-mi rănit, O iartă-mă de vrei te rog Isuse, Prea mult cu viața mea Te-am necăjit! Răbdare multă ai
Risipitoarea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83248_a_84573]
-
unei cărți fără subiect, la prima vedere, lipsită de clasicul conflict, compusă din secvențe, în care fantasticul se îmbină cu realul, pentru ca în final să realizezi ampla ei arhitectură de pe fațada căreia se desprinde o dioramă enormă a destinului dramatic îndurat de țăranul român. Ariton creează cu migală portrete memorabile (eroii își poartă semnalmentele [ranga, pușca, pipa, varicele, ,,nu vreau la azil"] de-a lungul întregului roman), creând figuri țărănești tipice perioadei istorice traversate, mișcându-i în întâmplări pline de haz
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
o sudură a ființei cu materialitățile care-și semnalizează misterul fără a ieși din cercul prezenței lor. Apare astfel o poezie ce oferă imagini ,obiectivate", plăsmuite parcă fără voia și deplina înțelegere a autorului, precum un vis care nu se îndură a cristaliza în simbol, păstrîndu-se într-o enigmatică imanență. înregistrăm un soi de descripții sau anecdote în care detaliul nu se distinge de esențial, tîlcul nu se dezlipește de aparență: ,vedea, din spate, un copilaș încercînd să se suie pe
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
un an sau doi, trage lângă trotuar o mașină cu bruneți care încep prin a-mi spune săru’mâna pe ungurește și îmi oferă niscaiva tigăi. Cred că la mijloc e figura mea de, cum să zic, că nu mă îndur să zic... Ins cu totul inofensiv, lipsit de minimă putere socială, atrag proasta creștere ca magnetul pilitura de fier. Ana Ahmatova: Eu merg pe tristu-mi drum ca ieri, Mai drept, mai cum îmi vine, Spre niciodată, nicăieri... La Lugdunum mi-
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3057_a_4382]
-
înmulțit copios după moarte, spre a se grupa, în final, în două curente. Primul e cel al „acusmaticilor”, un soi de sihaștri mizantropi punînd accent pe asceză, potrivit credinței că viața e o pedeapsă pe care sufletul trebuie s-o îndure în carcera trupului. Din această perspectivă, viața e o penitență acerbă, singurul lucru pe care îl poți face fiind să înăbuși carnea în vederea slăbirii legăturii ei cu lumea. De aici nuanța care va face carieră în gîndirea greacă: trupul e
Arheul numeric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3761_a_5086]
-
faci sex e păcat în postul mare Eu întrevăd care-i fasonul Să fie respectat canonul: În sfânta cuminecătură Să se adauge și bromură. Interpretare firească ‘Ți-nșeli nevasta? Ești mișel Și criticat pentru greșeală, Dar păcălitul este el Că-ndură dublă păcăleală. Femeile și Babele din martie De chestiune, un impertinent A prezentat părerea înțeleaptă: Aceste zile sunt avertisment Prefigurând destinul ce le-așteaptă. Indulgență Poți o concesie să faci Femeii, fapt foarte firesc: Nu-ți pare rău să aibă
CONSTANTIN IURA?CU-TATAIA by CONSTANTIN IURA?CU-TATAIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83927_a_85252]
-
și rele care le facem și eu nevrednica sunt printre cei ce le fac. Regret, cuget șimi pare nespus de rău pentru ele știind că-L rănesc pe Stăpân! Foarte des gândesc la Patimile Domnului Iisus Hristos, care le-a îndurat pentru mine păcătoasa și pentru noi toți și pentru tine dragă cititorule și pentru toată lumea! El! El a dat o jertfă unică! Pentru noi toți ca să ne facă Fericiți! Ce dăm noi în schimb?...Doamne, Doamne zilnic mă gândesc la
Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
l-am supărat pe Domnul, anul acesta a plouat numai de două ori. Nu mergem la biserică și lucrăm și-n ziua de Sfânta Duminică... Perplex, omul exclama : - Na ! - Va veni vremea să n-avem pâine, zice Domnul, și veți îndura lipsuri mari. Pocăiți-vă, iar Domnul o să dea ploaie cu pâne din cer, ca pe vremea lui Moisea. Nu lipsită de o dorință nevinovată, această ultimă declarație stârnea veselia tuturor. Unul câte unul trecătorii se adunau în jurul lui Neculai. Având
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
a vesti lumii că, în curând, sosește Marea Sărbătoare a creștinătății, Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, și a ne aminti că la Sfânta Sa Naștere, pe cer a apărut o Stea călăuzitoare. Copiii, bucuroși de frumusețea iernii, nu se mai îndură să intre în casă, se trag cu săniile pe derdeluș și se bat cu bulgări de zăpadă. E larmă și veselie și cu greu reușesc mamele și bunicile să-i facă să părăsească joaca și să îi aducă în casă
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Numelui Tău, 49. ascultă din ceruri din locul locuinței Tale, rugăciunile și cererile lor: și fă-le dreptate; 50. iartă poporului Tău păcatele lui și toate fărădelegile făcute împotriva Ta; trezește milă celor ce-i vor ține robi, ca să se îndure de ei, 51. căci sunt poporul Tău și moștenirea Ta, și Tu i-ai scos din Egipt din mijlocul unui cuptor de fier! 52. Ochii Tăi să fie deschiși la cererea robului Tău și la cererea poporului Tău Israel, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
46, a fost limpede că nu mai era cale de întoarcere, bunica aștepta o fetiță, ca mine acum, și se chinuia să aprindă cu un rest de petrol vechea mașină de gătit a străbunicii, pe care apoi nu s-au îndurat s-o arunce. Ce vremuri, Herr Doktor, iar eu mă plâng acum, suntem atât de fragili, atât de nestatornici, față de tăria pe care ați avut-o voi, erați făcuți din altă plămadă... Pun laptopul pe o pernă și scriu cu
Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
în ziua de azi, și din pricina fărădelegilor noastre am fost dați noi, împărații noștri și preoții noștri, în mîinile împăraților străini, pradă săbiei, robiei, jafului, și rușinii care ne acoperă astăzi fața. 8. Și totuși, Domnul, Dumnezeul nostru, S-a îndurat de noi, lăsîndu-ne cîțiva oameni scăpați, și dîndu-ne un adăpost în locul Lui cel sfînt, ca să ne lumineze ochii și să ne dea puțină răsuflare în mijlocul robiei noastre. 9. Căci suntem robi, dar Dumnezeu nu ne-a părăsit în robia noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
de sine cu care au plecat. În bagajele ascunse prin tainițele inimii se nasc adevărate drame, pe care doar ei le vor ști vreodată. Poate nu vor povesti nimănui cum le-a fost terfelită demnitatea de om, ce umilințe au îndurat și câte deziluzii poartă în gențile de voiaj. Poate că așa va păți și mama Rozei, cine știe! Sunt tristă, ca o gară părăsită. Încă mă ține captivă imaginea de adineaori, de pe drum: o fetiță zgribulită, murdară de noroi, care
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
punând lângă fiecare farfurie tacâmurile corespunzătoare, pentru că eu și fratele meu nu mâncam decât cu tacâmurile pe care le alesesem de când aveam vârsta de șase ani; Lângă tacâmuri punea întotdeauna un șervețel. Petrișor, ca de obicei, s-a lăsat așteptat, neîndurându-se să lase jocul de fotbal. În timp ce se spăla pe mâini își lua de la mama săpuneala meritată. Începând să mănânce din supa cu găluște pe care mama o turnase în farfurie, brusc se opri din mâncat și exclamă răstit: - Eu
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
Ioana, umbrită de gânduri. A stat cu noi mai întâi la Roma, într-un vechi palazzo, iar după un an am dus-o la Paris, orașul tinereții și al iubirii ei cu tata. Se bucura infinit de toate, după mizeria îndurată în țară. — Se spune că suferința te apropie de Dumnezeu. Tu ce crezi? am întrebat-o atunci. — Mă gândesc la datoria mea morală față de suferința celor din jur. I-am ajutat pe ai mei de departe, dar nu destul... Adesea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]