KorAP: Find »[drukola/base=îngheța & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...145 146 147 ...208 >

5,200 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361

spună ceva În șoaptă lui Ed. Exley se aplecă spre cei doi: Vreunul dintre voi a fost amenințat cu șantajul? Încă o dată de două ori „nu“. Doi poponari care nădușeau Într-o cameră răcoroasă, plăcută. Bud șopti „Johnny Stompanato“. Poponarii Înghețară. Bud spuse: — Mizerii culese de la Badge of Honor. Asta voia? Valburn Începu să vorbească, dar Billy i-o reteză cu un „Șșșșt!“ Exley: ÎNCET-ÎNCET. Omul amețit ascuns În capul lui White spunea NU. Avea informații compromițătoare despre tatăl tău? Despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252

turnul televiziunii, cu luminițele sale roșii în vârf, sau către turnurile și mai îndepărtate ale Casei Scânteii pe care nu reușea să le distingă întotdeauna în orizontul tulbure și mâncat de noapte, ascultând zgomotele rare și înfundate ale străzii. Până îngheța cu totul și se acoperea repede cu plapuma, străduindu-se cu toate puterile să adoarmă. Dar, până atunci, zgomotele înfundate ale orașului, mersul câte unui trecător întârziat cine știe unde, ai cărui pași izbeau nerăbdător caldarâmul, fâșâitul de săgeată al taxiurilor erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
mâini într-o fără de speranță încercare de a-i opri pledoaria și, când unul dintre ceilalți din birou a întrebat doar atât: dar cine spune că nu ați avea dreptate, tovarășă?, cu un glas care îi făcuse pe toți să înghețe, nu atât pentru intensitatea tonului, cât pentru că dezvăluia pe neașteptate adevărata ierarhie pe care o știau puțini și în fața căreia orice se spulbera, șeful doritor să dispară cât mai repede sub scaun semnase deja cererea ei și îi punea o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Pricepi?“ Probabil leșinase în cele din urmă. S-a trezit, n-ar putea spune după câtă vreme, în același întuneric subțiat de sclipirile lunii noi, ajunsă în burta cerului acum. S-a trezit tot cu dureri, dar nu la fel de mari. Înghețase, sudoarea se răcise pe ea, abia a avut puterea să aducă peste tot trupul cearceaful care se făcuse ghemotoc într-o parte. Numai la sonerie nu reușea să ajungă, de fapt nici nu mai voia să ajungă. Își zicea: n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
m-am străduit? și a izbucnit în plâns. „O, Doamne! o să apuc ziua în care să uit astea și să ajung din nou ce-am fost?“ Dar văzând cum toate împietresc dintr-odată sub o forță imensă. Cum Ileana Roman îngheață ghemuită într-o poziție nefirească, în timp ce se întoarce pe o parte, cu o mână pe jumătate scoasă de sub pledul în carouri; cum pasărea care fluturase o clipă lângă geam rămâne suspendată în aer într-o fâlfâire ce nu se mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
scurta ei îmblănită, în pantaloni și cizmulițe, cu părul, vârfurile urechilor și fruntea vârâte în căciula din blană cu fir lung, moale și lucios, și un șal de lână portocalie înfășurat de două ori în jurul gâtului. În jurul lor pământul era înghețat, ici și colo pete de zăpadă plouată se transformaseră în mușuroaie cenușii de gheață, câteva petice de iarbă uscată sau fire de un verde murdar culcate la pământ se acoperiseră cu o folie de cristale mărunte, ca într-un congelator

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
se acoperiseră cu o folie de cristale mărunte, ca într-un congelator. O tufă văduvită de frunze încremenise într-o poziție nefirească, îndoită de la brâu, cu crenguțele subțiri și firave trosnind la fiecare adiere a vântului uscat. În fața lor, lacul înghețase într-o mișcare ușor încrețită, verzui-albicios, deasupra pluteau în elipse largi cârduri de ciori și de corbi croncănitori și se părea că li se aude fâlfâitul rar al aripilor puternice când coborau pe întinderea de gheață, săltau țopăind un timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
fâlfâitul rar al aripilor puternice când coborau pe întinderea de gheață, săltau țopăind un timp, apoi se înghesuiau unii în alții, încremenind cu ciocurile în vânt în jurul câtorva găuri ce vor fi fost copci părăsite. Nici o altă mișcare. Toate erau înghețate până pe malul celălalt și chiar și acolo, debarcaderul, bărcile trase pe uscat, casele răsărite dintre arborii goi și înțepeniți, cu acoperișurile maronii și verzi, turla bisericii înălțată deasupra lor se distingeau într-o lumină cenușie și murdară, nefirești și străine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
maronii și verzi, turla bisericii înălțată deasupra lor se distingeau într-o lumină cenușie și murdară, nefirești și străine. Se auzea hămăitul plictisit și singuratic al unui câine care nu se vedea, repetat de câteva ori de ecou, în pădurea înghețată din apropiere. Plecaseră imediat după prânz, venise să-l ia cu mașina, „hai să ieșim undeva din orașul ăsta, oriunde“, îi zisese, „hai la Snagov“. Străzile erau aproape goale, șoseaua pustie, oamenii dormeau încă sau rămăseseră pe la casele lor după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
s-a trezit cu Răzvan Brancu alături, care îl învelea cu una din acele haine de blană parfumată, îl întreba cum se mai simte, și-a întins mâna înțepenită sub cap, și-a pipăit cu cealaltă fruntea pe care sudoarea înghețase, s-a ridicat, durerile cele mari pieriseră, mai persista doar o jenă leneșă. Cât dormise? „La ce te gândești?“, îl întrebă Ioana Sandi, vârându-și în buzunare mâinile înmănușate și așezându-și capul pe umărul lui. A ridicat din umeri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
tot ce văd trece prin mintea mea și se transformă în gânduri și te simt alături și gândesc asta și îmi și amintește altele. Mă uitam la lacul înghețat și la ciorile care se învârt deasupra copcilor părăsite și probabil înghețate din nou, îmi ziceam. Ascultam ecoul hămăitului câinelui care cine știe prin ce ogradă o fi lătrând și îmi ziceam că se plictisește, iar lătratul lui îmi amintea niște scene asemănătoare din copilărie, dar numai așa, ca simple imagini. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
ea l-a mai strâns o dată în brațe, cu capul pe umărul lui, îndârjită, furioasă, aprigă, nebună, în timp ce, abia acum, el îi spunea că o va aștepta, după care ea a pășit cu mersul aristocratic peste zidul a cărui construcție înghețase, lăsând în urmă un gol imposibil de acoperit cu flashbackurile celor o mie de zile. Ce-a mai urmat a fost simplu. Deodată, pe neștiute, zidul a început să se înalțe. Continua să acorde trupului ceea ce acesta îi cerea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
mă simt încurcată și dominată și nu cred că trebuie să se întâmple asta, nu în iubire. Azi dimineață strălucea un soare luminos, dar e încă iarnă și sunt sătulă de iarnă, e prea multă iarnă în mine care mă îngheață. Îl caut și nu-l găsesc. Nu la propriu. Îl caut în mine și nu-l găsesc și mă uimesc de asta. Aș vrea să-l iubesc enorm și să nu mai existe nimic în lume pentru mine. Simt că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
am de unde să-l apuc. E ca într-un vis pe care l-am avut de curând, umblam pe o plajă nesfârșită, nici o ființă în afară de noi, nici măcar pescărușii, doar marea verde-neagră și înspumată sforăind în apropiere și spărgându-și crestele înghețate în nisipul moale. S-a aplecat și a ridicat un vas ciudat, nu știu de unde-l scosese, din nisip sau din apă, nu-l văzusem mai înainte, cum nu văzusem nici vreun vas asemănător altădată, mare, burduhănos, cu gât arcuit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
singură ființă, gândeau și acțiunau la unison, și ar trebui să le spun LowellHaiseSwigart - tot ce-a găsit să spună a fost «Să sperămă și moartea era la doi pași de el, o putea vedea cu ochii în spațiul acela înghețat la orizontul căruia se zărea Pămăntul, ca o stea. Nici măcar nu se temeau, ce să mai fie paralizați de ce s-ar putea întâmpla cu ei! Asta era fantastic, credința asta. Asta voia Vlad Dumitrescu să știe sau să-și reamintească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Meme a început să râdă în hohote, n-au reacționat în prima seară, nici în a doua, dar în a treia au râs și ei și pe urmă Meme a venit cu o sticlă de votcă, a deschis-o, au înghețat când l-au văzut că începe să bea, dar n-au avut avut curajul să-i smulgă sticla de la gură, nu primiseră nici o indicație cum să acționeze într-o situație ca asta, pentru că nimeni nu era atât de nebun să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

creadă că a murit: și cu atât mai puțin că n-a trecut nici o lună de când a fost la petrecerea de ziua mea. Slujba de pomenire a fost și ea la fel de groaznică: bunicul și bunica erau tare necăjiți, în capelă înghețam, afară vuia vântul și așa mai departe. Dar cu o seară înainte am stat chiar în casă, unde au avut loc cele mai jenante situații. La aflarea veștii, mătușa Tabs s-a țăcănit de-a binelea și a început să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
uneia dintre ferestrele cu despărțituri îi atrase atenția. O văzu doar o fracțiune de secundă: o față palidă, trasă și schimonosită, înconjurată de o claie de păr cărunt, care privea în jos spre nou-sosiți cu o răutate dementă care îți îngheța sângele în vene. Roddy se așeză pe pat și își tamponă cu o batistă de mătase fața deja roșie ca sfecla. — Pfiu! Recunosc că nu mă așteptam la asta. — M-am oferit să le car eu, spuse Phoebe, ducându-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Este evident că el vrea să scrie această carte fantastică, comică, furioasă, satirică, dar nu va reuși niciodată pentru că nu are acea... Tocmai voiam să citesc tare cuvântul respectiv drept confirmare, când am văzut brusc ce tipăriseră ei acolo. Am înghețat; era unul din acele momente când realitatea este, efectiv, atât de înfiorătoare, încât pur și simplu nu-ți vine să crezi. Am mototolit ziarul și l-am azvârlit în cameră, într-un acces de furie. Ticăloșii! Graham mă privi uimit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
bună pentru dumneavoastră. N-am înțeles la început, dar pe măsură ce mintea mea își revenea, gândindu-mă la Fiona și la sarcina urgentă de a-i găsi un pat, i-am răspuns cu un zâmbet de ușurare, neputincios. Zâmbetul mi-a înghețat pe buze când mi-am dat seama că infirmiera încerca să plaseze două sticle de plastic în mâinile mele întinse. — A mai rămas până la urmă suc de portocale, spuse ea. Și ascultați... De la radioul de la recepție se auzeau clopotele Big

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

neapărat bine. Așa că Lily o lăsase mai moale și organizase o petrecere modestă, ca să ne scutească de plata a o sută cincizeci de dolari pentru bilete la vreun club sau, mai rău, de ideea Încă și mai ridicolă de a Îngheța bocnă În Times Square. Adusesem fiecare câte o sticlă de băutură - nu prea otrăvitoare - iar ea ne confecționase trompețele din carton și coifuri lucioase, și ne-am Îmbătat criță, fericiți, și am toastat În cinstea Anului Nou cocoțați pe acoperișul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
concluzia că lipsea apa San Pellegrino. Trebuia să mă grăbesc - ea se putea Întoarce din clipă În clipă! M-am repezit Într-una dintre chicinete și am Înhățat cu mâinile câteva cuburi de gheață, suflând În ele să nu-mi Înghețe palmele. Suflatul era doar la un mic, micuț, mititel pas spre a le linge - să o fac? Nu! Fii deasupra, ridică-te deasupra unui asemenea comportament. Nu Îi scuipa În mâncare și nu-i linge cuburile de gheață. Doar ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
rapid, dar Emily a rânjit: — Mai ții minte că i‑am spus de o sută de ori că ora ei de joi la coafor și cosmeticiană a fost confirmată? Am dat din cap. Avea un aer ghiduș. Am mințit să Înghețe și apele. N‑am sunat nici măcar o singură persoană și n‑am absolut nici o confirmare! Aproape că a cântat ultima frază. — Emily! Tu vorbești serios? Ce‑ai de gând să faci acum? Tocmai te‑ai jurat cât te‑a ținut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

acoperită cu smoală și Îngrijorător de peticită. În fiecare dimineață, Mickey trebuia să se chinuiască douăzeci de minute, Împingînd și manevrînd manivela unei mici pompe infecte. WC-ul era o găleată pusă după un paravan de pînză. Iarna, conținutul găleții Îngheța. Dar interiorul ambarcațiunii era foarte plăcut. Pereții erau acoperiți cu panouri din lemn lăcuit, iar Mickey Își confecționase rafturi pentru bibelouri și cărți. Pentru iluminat folosea lămpi Tilley și lumînări divers colorate. Cambuza era ca o versiune gigantică a unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
gîndi el, În toată clădirea? Poate că doar ofițerii. Îi auzeai cum treceau: Înainte și Înapoi la fiecare oră, ca figurinele dintr-un ceas străvechi. Aveau pantofi moi, dar făceau să sune culoarul din metal: un sunet rece, care te Îngheța, urmat de o bătaie, ca pulsul sîngelui Înghețat. În timpul zilei nu-i prea auzeai, poate că era prea multă gălăgie atunci; lui Duncan i se părea că fac parte din atmosfera nopții, de parcă ar fi fost creați de nemișcare și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]