KorAP: Find »[drukola/base=înghețat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...145 146 147 ...174 >

4,343 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

sufoca sub mulțimea lor, zidurile blocurilor erau mânjite de lacrimi murdare, coaja copacilor de șiroaiele de lumină ale norilor mânjiți de sânge bolnav, în canalizări bolboroseau șuvoaie de iarnă zoioasă. Cu sunetele din orga copilăriei, râsete, foșnet păstrat în moleculele înghețate, nostalgia zilelor de vară din atomii de gheață, notele școlare puse la păstrare în fuioarele de aburi ale vremurilor de atunci, strigătele victorioase ale băieților către frumoasele privind de la geamuri. A șa i-am cunoscut pe repetenții din Zagna își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
poală. Mângâie broasca flască, bală neagră, care-și scutură capul râios și, după câteva scâncete orăcăite, se întoarse cu fața spre noi, luminând înscrisul aurit de la picioare: Căpcăunu per Ptolemeus. D eschideți gurile, vino cu furtuni care să despice intersecțiile înghețate, încarcă acoperișurile cu plăpumi albe, întinde poduri de gheață, plimbă sloiuri pe mațele goale ale orașului, cuțitele frigului să taie în carnea pământului, din brazdele cerului să cadă grindina speranțelor deșarte, rugăciunile să picure pe buzele uscate de setea dragostei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
se executa lent, infernul ne înghițea trecutul, tăcut și încet, nou-născuții betonați cu elasticitate dinamică, aveau variație statică, în funcție de efortul creșterii în vârstă a fiecăruia, de compresiune sau încovoiere și păstrând coeficientul Poisson, betonul devenea elastic, zumzăind Cu ultima suflare înghețată, ne-am unit trecutul cu necrologul prezentului, încercând zdrobirea durabilității imbecile a betonului cu zdrobirea frecvenței de rezonanță după n cicluri de îngheț-dezgheț, dar netrebniciile au apelat la Jones și Welch și ne-au zgâriat urechile nămoloase cu simfonia roșie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
se scurse într-o clipă, soarele-și trimise o rază într-un ciob de lentilă și, pe când brațul macaralei se rotea ușurat de sarcină, betoniștii și începură să-și arunce vibratoarele în balta de mortar, fără ca nimeni să observe balotul înghețat în cămașa de forță a cofrajului. Scrisoare în Re orange Inadaptații D in clipa în care oprea trenul, studenții coborau timizi și-și aruncau privirile spre cer, care se sprijinea chiar pe acoperișul sub care scria Gara Brăila; taxi-urile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
să spună ceva Lunii, și dispărând, fără să facă niciun val, în adâncuri. Nu se mai știe dacă era joi. Putea la fel de bine să fie luni sau toamnă. Cu siguranță însă trebuie să fi fost iarnă, pentru că se prăbușeau nori înghețați și brăilenilor le crăpau ochii de atâta întins de zare netedă și una cu cerul mohorât. Parcă era mai bine atunci când ți se oprea privirea în grâu! spuse paznicul de sector al câmpiilor dintre Mogador și Albina. Colegul de la Baldovinești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
se întoarcă în baracă. Un miros de vechi îi întoarse privirea. Cu greu desluși întrupându-se din pâclă o șleahtă de soldați mizeri, cu însemnele naziste pe vestoanele decolorate. În spatele lor, o bubuitură îi făcură să se lipească de pământul înghețat. Câțiva mutilați se opriră cu mâinile ridicate în fața soldaților. Se auziră câteva focuri de avertisment în aer, dar din stolurile de ciori înghețate nu se clinti niciuna. Paznicul înțelese că ceva nu e în regulă și asmuți din baracă dulăul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
cu însemnele naziste pe vestoanele decolorate. În spatele lor, o bubuitură îi făcură să se lipească de pământul înghețat. Câțiva mutilați se opriră cu mâinile ridicate în fața soldaților. Se auziră câteva focuri de avertisment în aer, dar din stolurile de ciori înghețate nu se clinti niciuna. Paznicul înțelese că ceva nu e în regulă și asmuți din baracă dulăul care dormea lângă sobă. Străinii s-au oprit privind bestia. Un soldat trase un glonț. Glonțul trecu prin câine și ricoșă în pământ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
străpunge cu sulița balaurul dorințelor și Liubelor din mine, Liuba copil, care a deschis ochii geroși spre cel mai vajnic român al românilor, lăsat prins de ruși pentru a-și duce românii acasă, drept pentru care trupul ei de cedru înghețat deveni mlădios ca o creangă de pin, boț de lut sub cupele palmelor lui de sculptor-modelator al dragostei, amprentându-i trupul și sufletul cu tot ce ar fi dorit să fie și a fost, Războiul Mondial era în toi, vânătorul Satelitu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762

din depărtare și a micuțelor case și biserici, o linie portocalie apăru ca o sabie de flăcări în noapte. Despică întunericul, separându-l în pământ și cer. Atunci mi se făcu frig! Ca și cum aș fi fost scufundat într-o apă înghețată, pielea mi se făcu ca de găină și totul începuse să încetinească în jurul meu. Creierul îmi înghețase! Inima îmi pompa gheață prin venele cristaline. Totul în jurul meu se mișca mai greu, încetinit, parcă, de frigul care mă cuprinsese pe mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
încordasem și simțeam că îmi va plesni capul. Închisesem ochii și nu se mai auzeau nici înjurăturile lui Sergiu, nici oftările celor care smulgeau plantele din pământ, nici sunetul surd făcut de metalul care se înfigea în pământul pe jumătate înghețat. Nici orașul care se trezea la viață nu mai exista. Nimic. Mă învăluia un întuneric absolut. Nu mi-e frică de întuneric. Mi-e frică de ce voi găsi în el. Apoi dispăru tot vălul negru de pe ochii mei și mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
celulă, în cel mai mărunt fir de păr. Era, pur și simplu, copleșitoare. Eram paralizat de plăcere, dar totuși nu am căzut pradă preocupărilor și disperării. Era o atingere atât de plăcută... Acum urca. Degetele se răsfirau pe pielea mea înghețată și încet, încet, se îndreptau spre obrazul meu ce îmi părea albastru din pricina gheții ce o simțeam în el. O gheață sensibilă, o piele de piatră cu care simțeam mai mult decât până acum. Pe măsură ce căldura îmi invada obrazul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
țeava sa era îndreptată spre mine. Mă împușcase! Nu mi-am văzut viața într-o secundă, înaintea ochilor. Tot ce am văzut era fața speriată a copilului și plumbul care trecuse prin mine. E în regulă, zisei ca să sparg atmosfera înghețată. E antiglonț. Ridicasem mantia și o arătasem. Nu era nici o gaură în ea. Trebuia să fie antiglonț, dacă Davirum era întreg, nu? "Chiar sunt antiglonț?" " Da, Corvium, sunt", răspunse Vladimir imediat. Altfel nu avea nici un rost să primim mantii dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
greu de căldura degetelor sale, despărțindu-se de mâna sa cu o nostalgie vizibilă, asemeni unui prunc ce realizează că nu mai are voie la pieptul matern. Când, însă, simți răceala ființei mele și a sângelui ce mie îmi pare înghețat, se lipi cu foame de podul palmei mele și parcă-mi implora degetele să se închidă în jurul mânerului său și să o accepte. Eram cu totul absorbit de întâmplare. Simțeam, în sabia din mâna mea, o voință ce o depășea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
am fost orb. Întotdeauna dau ajutor celor care au nevoie de el. Ar trebui să te duci la infirmerie... sau unde este nevoie de tine. Suntem în război, Ano! Îmi puse mâna pe obraz și căldura ei îmi dezmorți pielea înghețată. Mă privi într-un mod în care mândria, admirația și dragostea se împleteau fără șansa de a le deosebi. Ești rece. Să-ți mai aduc ceva de îmbrăcat din cantină? Nu. Du-te la infirmerie! Nu vroiam s-o mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
degete și picura pe dalele îngălbenite de vreme. Atât de mizerabil! M-am uitat la ele. Și totuși... mâinile mele erau la fel de curate ca atunci când am intrat în subsol. Erau palide spre cristalin și venele îmi erau de un albastru înghețat. La ce te gândești, băiete? zise el amenințător. Deci îmi citește mintea." Mi-am întins mâna, îndreptând pistolul spre el. Era singura soluție logică. Și dacă tot am sufletul întinat, atunci o crimă în plus nu îl va întina mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
despre contactul nostru? "Nimic. Parcă l-a înghițit pământu' , că și alții întreabă de el." Bine, dumnezeule, continuă-ți creația! Urmează-mă, Cronicarule! dictă el. De unde... De-ai ști doar, mă întrerupse el luându-mi capul în mâinile sale. Nemișcarea înghețată mă străbătuse din vârful capului până în călcâiele picioarelor! Simțeam fiecare piatră, fiecare fir de praf, fiecare fulg de nea care valsa spre pământ. Oh, Dumnezeule! Infinitul atins! Trebuie precizat pentru viitoarele generații de cronicari că legătura dintre un Împărat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
în teroare. Totul înghețase! Totul încremenise afară! Deci de asta am alergat... mersi, Corvium! Sergheiov se ridică de jos și se uită uimit la geamul de lângă el, gândindu-se la ce soartă ar fi avut dacă ar fi fost afară. Înghețat! Dumnezeule mare! Încet, încet, toți și-au reluat îndatoririle. Unii, mai sceptici, nici nu se mișcaseră din locul unde încremeniseră. Credeau că va mai fi ceva. În timp, și ei își aduseră aminte că aveau treabă de făcut. Majoritatea era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
diverse treburi, cum ar fi ridicarea moralului, spunerea de bancuri la care nu râde nimeni și, în final, sprijinirea unui perete... muncă tare obositoare. Peste tot se trăgea! Unii trăgeau din pură plăcere, alții chiar ținteau ceva, fie o frunză înghețată, fie un cap de lunetist. În jurul nostru se auzeau constantele bufnituri și nelipsitele sunete de crăpătură. Ce obositor! Nu reușeam să mă odihnesc, așa că am pornit din nou pe holuri și tot acolo, cu puțin înainte de apusul soarelui, mă prinse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
de zece minute era gata. Perir rămase cu ei. Eu am revenit la dreapta Împăratului meu. Un sfert de oră mai târziu, pe dealul acoperit de zăpadă se puteau auzi motoarele suprasolicitate ale tancurilor care abia reușeau să urce panta înghețată. Erau de un albastru închis și contrastau puternic cu omătul imaculat de pretutindeni. "Să le distrugem, Corvium!" Așa și? De unde știi că n-au armură dublă? După cum au urcat dealul aș putea spune că sunt destul de încărcate... Ajungând lângă celelalte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
ale hypermarket-ului și, la celălalt, sigla imensă a sediului local al Gardienilor. Deci erau la vreo zece minute de Gara Minoră. Ieșiseră bine. Își traseră sufletul un minut, două, discutară un plan de acțiune și îl puseră în aplicare. Aerul înghețat le intra benevol în plămâni și îi irita îngrozitor. Fugeau cât puteau de repede pentru că știau că nouă oameni îmbrăcați în mantii gri și acompaniați de cinci dulăi înalți de un metru jumătate erau o imagine dubioasă și că peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
oameni de-ai Securității care nu aveau somn și urmăreau absolut orice. Dând un colț al străzii, au văzut lumina albă a stației feroviare. S-au grăbit spre ea. Pe străzi nu era nici o țipenie de om și doar vârfurile înghețate ale copacilor se mai mișcau sub adierea vântului și sub greutatea zăpezii. Ajunși în fața gării, dăduseră de un mecanic. Helur ieși în față și din faldurile mantiei sale scoase un document ce era ornat cu Rombul Argintiu al Elitelor. Doresc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
alb și se gândea că așa trebuie să fie și moartea. Albă și nesfârșită... Noaptea veni și plecă pe nesimțite, căci între lumina zilei și întunericul serii nu era mare deosebire când norii groși învăluiau tot Pământul. Trecură de mlaștinile înghețate ale Nordului în acea dimineață. A doua zi, în jurul orei trei după-amiază, trenul se putea vedea cum spulbera troienele de zăpadă în drumul său spre gara Casei Domnului, care se ghicea la orizont. Toți își reveniră în fire. Erau mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
Era gara cu peronul scurt pe care stăteau ei, o clădire administrativă, o magazie și un cămin cu două etaje. Totul era părăsit și înghețat de multă vreme. Aerul mai vibră câteodată, când vântul devenea prea tare și izbea protecția înghețată a geamurilor de rama lor. Din când în când, se auzeau niște sunete înfricoșătoare dinspre pădurea care-și avea liziera la vreo două sute de metri în spatele bisericii. Era numai din Spini de Gheață! Aceștia sunt copaci modificați genetic să reziste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
scrum jumătate din acea clădire, dar nu pe toată. În biserică s-au gândit că n-are rost să caute, așa că s-au îndreptat spre magazie. Acolo au descoperit niște compot îmbuteliat, expirat deja de vreo doi ani, niște carne înghețată, pe care Vagabonzii au savurat-o tacticos, și câteva sticle de mied. Nimic interesant! Au cotrobăit prin căminul de locuit în fiecare cameră și au găsit, în sfârșit, o hartă înghețată care se despături cu greu. Era sub un teanc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
îmbuteliat, expirat deja de vreo doi ani, niște carne înghețată, pe care Vagabonzii au savurat-o tacticos, și câteva sticle de mied. Nimic interesant! Au cotrobăit prin căminul de locuit în fiecare cameră și au găsit, în sfârșit, o hartă înghețată care se despături cu greu. Era sub un teanc de cărți de teologie din biblioteca clădirii. Își dădură seama că ceea ce căutau nu era la Polul Nord, ci în apropierea sa. De asemenea, au văzut pe bucata veche de hârtie că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]