8,846 matches
-
plutitoare. E bine prins: e cald și primitor și atât de intim legat de Zogru, care nici nu mai știe dacă și-l aduce aminte pe Pampu din realitatea celor 40 de zile ori din pictura aceasta luminată prin fereastra îngustă și înaltă a bisericii din Comoșteni. Nu e lipit doar de imaginea lui Pampu, ci și de clipele pe care le-a trăit alături de Zugrav, holbându-se la zidul care prindea viață, și mai simte încă oboseala din capul pieptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
era casa părintească, de care nu se mai desprinsese nici după moarte. Pe el îl văzuse Zogru în urmă cu numai câteva luni - Doamne, cât de mult i se părea că a trecut! -, îl văzuse stând lângă fereastra înaltă și îngustă, îmbrăcat în uniforma lui de căpitan și privind ulița pe care niște bărbați împingeau o Dacie ruginită, încercând s-o urnească. Băieții lui Gică au murit tineri, în accidente pe care uneori Zogru se gândea că ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
zâmbit de faptul că, atunci când a ajuns pe marginea șanțului, făptura neînsuflețită, murdară de noroi repeta mecanic: mama! mama! mama! Pentru ea, acest cuvânt nu mai avea nicio semnificație. Ploaia își continua repertoriul, deși vântul se mai domolise nițel. Drumul îngust devenise pustiu. Doar o fetiță de zece ani și un câine mare, lățos tulburau noaptea monotonă de toamnă. Pățeau alături ca doi vechi prieteni pe care îi aștepta un drum lung. Gândul nebunesc care îi străbătu pentru câteva secunde mintea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
adrenalină posibilitatea de a face: parasailing, windsurfing, kiteboarding, bungee jumping de pe o instalație amplasata pe un mal tăiat în stâncă, dotată cu lift și macara de recuperare a sportivilor. Da, erau ceva mai bine organizați în această privință, dar plaja îngustă cu nisip fin, devenea mizerabilă la intrarea în apă a câtorva zeci de oameni, iar dimineața grămezile de alge, crustacee și moluște aduse de valuri răspândeau miasme otrăvitoare. Din acest punct de vedere noi am nimerit-o bine. În cele
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Arheologia, vestigiile istorice au o sacră și misterioasă pioșenie, care impune respect și de care nu te poți atinge tulburându-i tainele mai mult sau mai puțin cunoscute. La întoarcere mi-a prins bine popasul de pe o insuliță cu plajă îngustă de nisip fin. M-am răcorit în apa limpede, iar căpitanul vasului ne-a servit cu tradiționalul grătar la malul mării. La sugestia lui am aruncat bucățele de pâine în apă și sute de pești de toate mărimile, din vreo
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Unde-a dispărut simfonia frunzelor atinse de ploaie și adiate de vânt? Unde-s copacii tăcuți de veacuri, discreți și curați, râul din vale și mușchiul moale și rece? Deschid cu frică de-afară ochii: în stânga mea, un dulap nici îngust, nici lat. În dreapta, perete. Privirea-mi cade pe un tablou agățat în pripă într-un cui. Văd pădurea. O văd, dar n-o simt. E și nu e, totuși, ea. Din liniștea ei au mai rămas doar pete de culori
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
necunoscută, nu ar fi interesată de un criminal care ar putea fi pe urmele ei. Mulțumesc! Trebuie să plec, ne vedem mai târziu. Am ieșit din magazin și am mers unde am văzut cu ochii. Am ajuns pe o stradă îngustă, întunecată și pustie. Am căzut în genunchi. Lacrimile șiroiau din ochii mei căprui. Simțeam că am murit, că cineva a înfipt un cuțit ascuțit, foarte ascuțit în piept. Mă doare sufletul! Cum am putut să fac așa ceva, cum am putut
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mult îmi plăcea să dorm atunci când purtam copilulk, spunea Zilpa. Am călătorit atât de departe în așternuturile mele în acele luni. Dar când a venit timpul, copilul a întârziat să vină și Zilpa s-a chinuit. Șoldurile ei erau prea înguste, iar travaliul a ținut de la apus la apus, timp de trei zile. Zilpa plângea și se văita, sigură că fiica ei va muri sau că ea va muri înainte s-o vadă, pe ea, pe Ashrat a ei, pentru că îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o făcea pe Lea să roșească de fericire așa cum credeam că doar eu pot. Pentru prima dată îmi dădeam seama că tatăl meu era bărbat. Vedeam că era nu doar înalt, dar și bine făcut, cu umerii largi și talia îngustă. Deși pe atunci probabil trecuse de patruzeci de ani, spatele îi era semeț, avea aproape toți dinții și privirea îi era limpede. Tatăl meu era un bărbat frumos, îmi dădeam seama. Tatăl meu era demn de mama mea. Descoperirea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Innana! Regina nopții! Acceptă ofranda de sânge a fiicei tale, în numele mamei ei, în numele tău. În sângele ei să trăiască, prin sângele ei să dea viață. Nu m-a durut. Uleiul a făcut-o să alunece ușor înăuntru, iar triunghiul îngust mi s-a potrivit perfect când a intrat. Mă uitam spre apus în timp ce micuța zeiță se uita spre răsărit atunci când mi-a rupt sigiliul pântecului. Când am țipat, a fost mai puțin de durere și mai mult de surpriză, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și pe mine să mă simt deșteaptă, iar forța mușchilor care construiseră fortăreața mă făcea să mă simt și eu puternică. Nu-mi puteam lua ochii de la acele ziduri. De-abia așteptam să intru acolo, să văd piața templului, străzile înguste și casele îngrămădite. Știam câte ceva despre forma locului de la Iosif, care fusese în Salem cu frații noștri. Iosif povestea că palatul în care locuia regele Hamor împreună cu soția lui egipteancă și cu cele cincisprezece concubine avea mai multe camere, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
prezentase această dilemă și bunei ei stăpâne, iar Ruddedit o implorase să rămână și-i trimisese vorbă că și eu îmi puteam oricând găsi un loc sub acoperișul ei. Dar soțul doamnei nu era deloc ca Nakht-re. Era un tiran îngust la minte și nervos, care câteodată se răcorea pe spinarea servitorilor, și chiar și Ruddedit se ținea departe de el. Viața mea ar fi fost strânsă ca-ntr-un clește și ascunsă dacă m-aș fi dus în acea casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care îl văzusem. În soarele fierbinte de după-amiază, copacii înșiruiți de-a lungul străzilor pustii păreau strâmbi și murdari. Casele se îngrămădeau una în alta, lipite, cu sutele, toate la fel de banale și de cenușii. Ușile lăsau să se vadă coridoare înguste și întunecate și m-am întrebat dacă o să încap pe cea mai mare dintre ele. Străzile nu păreau să aibă grădini, culori și nici alte lucruri care fac viața mai bună. Cumva, Menna a recunoscut o stradă de alta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
acel cuțit mare pe care încă nu-l văzusem asupra lui, ni l-a vârât sub nas, spunându-ne să privim cu atenție, că e o baionetă adevărată, provine din același mormânt ca și casca, iar șanțul acela lung și îngust de pe lamă e făcut special ca să se prelingă sângele pe-acolo, iar dacă nu-i respectăm ordinele întocmai, atunci să nu ne mirăm dacă o să vedem propriul nostru sânge curgând pe acolo, și că jură cu mâna pe inimă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am început să alergăm cu toții spre lanul de grâu. Ajungând acolo, ne-am pus pe burtă și am început să ne târâm prin lan, cu grijă ca dârele pe care le lăsam în urmă, prin grâu, să fie cât mai înguste, pentru că tulpinele culcate la pământ sub greutatea noastră rămâneau așa, iar dacă urmele ar fi fost mai late, ar fi devenit vizibile de departe, și riscam în felul ăsta să ne trezim cu bombe de noroi în ceafă, ceea ce putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
s-o pui pe pariziancă pe jăratec, nu-i așa? A-ți bate joc de o burgheză Îți oferă probabil o schimbare față de pleava obișnuită! Te credeam mai presus de lucrurile astea, Marie Kermeur, dar ești la fel ca ceilalți. Îngustă la minte și lipsită de imaginație. Se lăsă să cadă pe una din canapelele din piele albă, cu capul În mîini. Descurajarea. Marturisirea nu avea să Întîrzie. Marie simți brusc nevoia să termine. - Brățara asta nu e a lui Aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ne-am jurat. Luminile erau acum stinse, cu excepția luminii albăstrui, slabe, a lămpilor de securitate. Prin fereastra zăbrelită a celulei, lumina opalescentă a lunii contura vag silueta lui Pérec. Nu se mai mișcase de ore Întregi, stînd lungit pe patul Îngust, cu fața la perete. Stéphane, răsturnat pe scaun, ținea ochii Închiși. Zăvorul ușii de intrare Începu să se miște ușor, pe tăcute, apoi drugul ivărului se lăsă Încet În jos, iar ușa se Întredeschise. Chipul Mariei abia se vedea printre șuvițele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
buzunar aș fi simțit! N-am dormit aproape deloc, vă jur! Fersen, prost dispus, Îi ceru lui Morineau să n-o mai facă pe prostul. Tipul Începea să-l sîcÎie cu adevărat. Apoi se Întrerupse. Tocmai văzuse, pus pe patul Îngust, un dreptunghi de hîrtie. Marie, care Îi urmărise privirea, deschise ușor ușa celulei și-l lăsă pe Lucas să apuce cu precauție ceea ce părea a fi un plic. Stéphane nu se putu Împiedica să nu intervină. - E la fel! La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ei, cînd Milic pornea la pescuit spre Terra-Nova sau spre insulele Kerguelen, iar ea venea să Îngenuncheze pentru a o implora pe sfînta Anna să i-l aducă Înapoi. Se afla acolo, singură, În penumbra pe care o Întrețineau vitraliile Înguste, saturate de sare, dar și zorii unei zile mohorîte. Cu capul În mîini, se ruga lui Dumnezeu s-o absolve de păcate. - Am făcut ce credeam că e drept, așa cum am făcut odinioară, doar ca s-o ocrotesc. Fie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o s-o ia de la... Se opri brusc. Sub ochii lor uluiți, o bucată din perete Începu să basculeze În timp ce un fascicol de lumină țîșnea din creștet, izbind soarele săpat În inima altarului. Se făcu iarăși liniște. Încremeniți, contemplară micile trepte Înguste tăiate În stîncă și care urcau pînă la faleză. Marie le urcă prima, cu un sentiment de reculegere. Avînd senzația că Își așază pașii În urmele strămoșilor și că trăiește o clipă unică. Ieșiră la lumină unul după altul sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Lucas o prinsese de braț și o trăgea după el: nu aveau timp de pierdut, trebuia să pună cît mai iute mîna pe Stéphane. TÎnărul jandarm Își alesese domiciliul pe o străduță din spatele portului. Închiriase de la primărie una din acele Înguste case de pescari, sumar reabilitate, În care doar turiștii locuiau vara. Se crăpa de ziuă cînd ajunseră cu discreție În fața ușii lui Morineau. Lucas o deschise În tăcere cu un șperaclu. Pătrunseră iute cu armele În mîini. În penumbră, explorară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
slăbi apăsarea. Nu-i venea să creadă. - Ai un minut ca să te explici. PM nu mai era În situația de a trage de timp. Vezica lui Îl trădase. - CÎnd marea a atins plafonul grotei, ne-am cățărat cu toții În galeria Îngustă. Unul cîte unul. Dacă eu am trecut ultimul, preciză el cu amar, e pentru că ceilalți nu mi-au dat de ales. CÎnd am ajuns În criptă, nu mai era nimeni. Am urcat treptele și tocmai ieșeam la aer liber, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai În spate, studia modul de Îmbinare al blocurilor. - Îmi dai voie? Aici e treabă de bărbat. O dădu la o parte pe Marie și apăsă În mai multe locuri. Cea de-a treia tentativă se dovedi bună, o parte Îngustă a stîncii pivotă. - Iată. Te-am impresionat, nu-i așa? - Mda, nu e rău, zise ea cu rea-credință. Ia-o Înainte, te urmez... O porni, cu Marie pe urmele lui, printr-un culoar Îngust care se lărgea devenind un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tentativă se dovedi bună, o parte Îngustă a stîncii pivotă. - Iată. Te-am impresionat, nu-i așa? - Mda, nu e rău, zise ea cu rea-credință. Ia-o Înainte, te urmez... O porni, cu Marie pe urmele lui, printr-un culoar Îngust care se lărgea devenind un loc de trecere destul de Înalt ca să poată Înainta abia Încovoindu-se. În mod vizibil, nu era ceva recent, pereții din granit grosolan cioplit păreau că Înfruntaseră timpul, aerul era Închis, dar perfect respirabil. Merseră timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Într-o pungă din plastic În care, ca lest, mai puse o sticlă de bere și aruncă totul la toboganul de gunoi. Ce altceva să facă? Să-i cânte veșnica pomenire? Nu știuse niciodată unde ducea acest tobogan cu gura Îngustă (suficientă Însă pentru corpul unui canar). Cu toate astea, visă pubele uriașe, pline cu filtre de cafea, cu ravioli În sos și cu organe sexuale tăiate. Viermi uriași, la fel de mari cât pasărea și Înarmați cu ciocuri, Îi atacau cadavrul. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]