4,549 matches
-
obicei să ofere sfaturi celor de curând decedați sau la un pas de moarte despre cum să supraviețuiască și să prospere în viața de apoi. Exemplul cel mai faimos de literatură funerară este din Egiptul antic, "Cartea morților", care se înmormânta alături de cel proaspăt decedat pentru a-l ghida prin diversele etape pe care le-ar întâlni cel mort înainte de a fi admis în viața de apoi. Cartea morților a urmat o tradiție a literaturii egiptene funerare ce datează înainte de secolul
Text funerar () [Corola-website/Science/318102_a_319431]
-
a călugărit în anul 1903, si a lucrat ca infirmieră pentru mai mulți ani. Și-a petrecut restul vieții în Franța. A murit în 1941 la St. Denis (Franța). Memoriile sale se păstrează în Muzeele Vaticane. Regina Natalia a fost înmormântată în cimitirul din Lardy, o localitate la 37 km sud-vest de Paris.
Natalia Obrenovici () [Corola-website/Science/318127_a_319456]
-
strălucire, reputația lui în continuă creștere fiind asigurată de expoziții retrospective ([[1950]]: Expoziție personală la [[Bienala de la Veneția]]) cu lucrări realizate mai demult. Maurice Utrillo moare pe [[5 noiembrie]] [[1955]] în [[Dax]], localitate balneară unde se găsea împreună cu Lucie. Este înmormântat în cimitirul Saint-Vincent din Montmartre. În pictura lui Maurice Utrillo se disting trei perioade: Maurice Utrillo a pictat mai ales peisaje citadine, în care apar grupuri de case, străzi, colțuri din diverse localități, în special vederi din [[Montmartre|cartierul Montmartre
Maurice Utrillo () [Corola-website/Science/318223_a_319552]
-
Șamil a fost găzduit ca oaspete al sultanului la Palatul Topkapî, după care a plecat spre Mecca pe o corabie oferită de către sultan. După terminarea pelerinajului la Mecca, Șamil a murit la Medina în 1871, în timp ce vizita orașul. A fost înmormântat în cimitirul Al-Baqi', unde sunt înmormântate mai multe personalități ale istoriei islamice. Cei doi fii mai mari ai lui Șamil, Cemaleddin și Muhammed Șefi, pe care a fost obligat să-i lase în Rusia pentru a primi permisiunea să plece
Imam Șamil () [Corola-website/Science/318226_a_319555]
-
al sultanului la Palatul Topkapî, după care a plecat spre Mecca pe o corabie oferită de către sultan. După terminarea pelerinajului la Mecca, Șamil a murit la Medina în 1871, în timp ce vizita orașul. A fost înmormântat în cimitirul Al-Baqi', unde sunt înmormântate mai multe personalități ale istoriei islamice. Cei doi fii mai mari ai lui Șamil, Cemaleddin și Muhammed Șefi, pe care a fost obligat să-i lase în Rusia pentru a primi permisiunea să plece la Mecca, au devenit ofițeri ai
Imam Șamil () [Corola-website/Science/318226_a_319555]
-
islamul. El a fost numit de Profet ca successor al său, conform șiiților. Ali a fost al patrulea calif, ultimul dintre cei patru. După ce a fost calif timp de cinci ani, Ali a fost ucis de către adepții grupului Khawarij și înmormântat în orașul Najaf din Irak. Al Hasan a fost fiul cel mai mare al lui Ali și al Fatimei. El a ocupat poziția de calif timp de șase luni, după moartea tatălui său. După ce pierde în fața lui Mu’awiyah, el
Imam () [Corola-website/Science/318227_a_319556]
-
Ja’fari. Musa a trăit în perioada lui Al Mansur și Harun Al Rashid și este fiul celui de-al șaselea Imam. Și-a petrecut și marea parte a vieții la Medina, însă moare în închisoarea din Bagdad și este înmormântat în Kadhimiya în Irak. După moartea sa, Imamilor nu li s-a mai permis să locuiască în reședința lor tradițional din Medina. Ali este fiul celui de-al șaptelea Imam și este cunoscut și sub numele de Al Rida. Ali
Imam () [Corola-website/Science/318227_a_319556]
-
Rida. Ali a trăit într-o perioadă dificilă din cauza revoltelor șiite. Al Ma’mun este cel care îl desemnează Imam, pentru a aplana acele conflicte. Se spune că Al Râdă a murit otrăvit de către Al Ma’mun și a fost înmormântat în Iran. Muhammad este fiul celui de-al optulea Imam și este cunoscut sub numele de Al Taqi. El s-a căsătorit cu fiica lui Al Ma’mun și a rămas în Bagdad. Muhammad reușește să se întoarcă la Medina
Imam () [Corola-website/Science/318227_a_319556]
-
regele George al V-lea i-a scris o scrisoare de condoleanțe iar Prințul de Wales a participat la funerarii. La 26 aprilie 1929 la vârsta de 67 de ani moare și Marele Duce Mihail după ce a contactat gripă. afost înmormântat alături de soția sa la cimitirul Hampstead.
Marele Duce Mihail Mihailovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318316_a_319645]
-
mințile rătăcite, îl înjunghie mortal pe căpitanul Petrea și apoi se sinucide. Cu acest prilej, Nicoară află de la asaulul cazac Elisei Pokotilo și de la presvitera Olimbiada că bătrânul oștean era tatăl fraților Potcoavă. Cei doi luptători (tată și fiu) sunt înmormântați două zile mai târziu lângă biserica de lemn Sfântul Nicolae cel Sărac de sub dealul Copoului, organizându-se tot atunci și pomenirea lui Ion-Vodă cel Viteaz. După ospățul domnesc, Nicoară Potcoavă anunță că renunță la domnie și se întoarce la Pragurile
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
dorit să-și primească personal vizitatorii. Anual, mii de vizitatori de pe toate meridianele lumii au trecut pragul acestui muzeu, la sfârșitul anului 1979 fiind trecuți în jurnal aproape 70.000 vizitatori. Toader Hrib a decedat în 1991 și a fost înmormântat în cimitirul bisericii Arbore. În prezent, Muzeul de la Arbore este închis și părăsit, iar exponatele au fost risipite, fiind vândute de urmașii lui Toader Hrib. Scriitorul Mircea Radu Iacoban găsea în 2005 în curtea casei lui Toader Hrib ""doar bălării
Toader Hrib () [Corola-website/Science/319528_a_320857]
-
Saint-Antoine. Cimitirul fusese inițial destinat parizienilor din zona celor patru arondismente de pe malul drept al Senei(al cincilea, al șaselea, al șaptelea și al optulea, la acea dată). Dar cimitirul nu corespundea dorințelor parizienilor, care au fost reticenți să fie înmormântați intr-o zona înaltă, din afara Parisului, într-un cartier sărac. În 1804, cimitirul Père Lachaise avea doar 13 morminte. În anul următor, cimitirul numără 44, apoi 49 în 1806, 62 în 1807 și 833 în 1812. În 1817, pentru a
Cimitirul Père-Lachaise () [Corola-website/Science/319543_a_320872]
-
monumente dedicate unor personalități sau grupuri de persoane: În cimitir sunt înhumați și o serie de români, între care: Martha Bibescu, Ana, contesa de Noailles, George Enescu, Nicolae Penescu, George Apostu, Dumitru Milcoveanu, Ștefan Gane. Deoarece multe persoane au fost înmormântate acolo și datorită simbolicii locului, cimitirul Père Lachaise a fost și este încă un loc de manifestații și de comemorări, legate în special de Comună din Paris. Aceste comemorări sunt cea mai mare parte organizate de partidele socialiste și comuniste
Cimitirul Père-Lachaise () [Corola-website/Science/319543_a_320872]
-
o zi după naștere. Cuplul l-a adoptat pe nepotul Mariei Cristina - fiul fratelui ei Leopold și a Mariei Ludovica a celor Două Sicilii (ambii au murit în 1792 de foarte tineri) - Arhiducele Carol de Austria. Maria Cristina a fost înmormântată la Viena împreună cu soțul și fiica ei.
Arhiducesa Maria Christina, Ducesă de Teschen () [Corola-website/Science/319596_a_320925]
-
de la un curier și a intrat în șoc. Chiar și Prințul de Orange a izbucnit în lacrimi iar soția lui a poruncit doamnelor de la curte să poarte doliu. Cel mai mare efect l-a simțit Prințul Leopold. Prințesa a fost înmormântată cu copilul la picioare în capela Castelului Windsor, la 19 noiembrie 1817. Regina și Prințul Regent au fost blamați că n-au asistat la naștere deși Charlotte a cerut în mod expres să stea departe. Mulți l-au blamat pe
Prințesa Charlotte Augusta de Wales () [Corola-website/Science/319620_a_320949]
-
16 ani a născut primul ei copil, María Isabel. După ce Isabela a II-a a fost detronata, familia a plecat în exil. Mai tarziu, după ce a devenit văduva, Luisa s-a întors la Sevilla unde a și murit. A fost înmormântată la El Escorial. Luisa Fernanda și Antoine au avut nouă copii, însă numai cinci au ajuns adulți. 1) Infantele Alfonso (1886-1975), al 5-lea Duce de Galliera (1930-37), care s-a căsătorit cu Prințesa Beatrice de Edinburgh, fiica lui Prințului
Infanta Luisa Fernanda a Spaniei () [Corola-website/Science/319694_a_321023]
-
datorită politicii sale represive, precum și datorită legăturii cu metresa Lola Montez. A abdicat la 20 martie 1848, în favoarea fiului săi Maximilian al II-lea al Bavariei. Ludovic I al Bavariei a decedat la Nisa, în 29 februarie 1868. A fost înmormântat la Abația Sfântul Bonifaciu din München.
Ludovic I al Bavariei () [Corola-website/Science/319779_a_321108]
-
sa publicație a fost cartea de memorii „Krieg ohne Heer, meine Verteidigung der Bukowina gegen die Russen” („Război fără armată, apărarea Bucovinei de către mine împotriva rușilor”). Cândva în timpul vieții sale s-a convertit la catolicism, data fiind necunoscută. A fost înmormântat într-un mormânt de onoare din cimitirul Hietzing.
Eduard Fischer () [Corola-website/Science/319068_a_320397]
-
românești cu Țara. O parte din aceste evocări au văzut lumina tiparului prin volumul "Basarabia pe drumul unirii" (1995). I-au rămas în manuscris numeroase lucrări științifice. Vasile Harea s-a stins din viață la 30 ianuarie 1987. A fost înmormântat la cimitirul „Sf. Vasile” din Iași.
Vasile Harea () [Corola-website/Science/319143_a_320472]
-
să obțină informații cu privire la soarta soțului ei, nici dela administrația penitenciarelor, nici de la memorialele foștilor deținuți. Un prieten din Polonia, Gheorghi Suhno a reușit să afle că Leșcenco murise la Târgu Ocna, dar că nu se știa unde a fost înmormântat. Tatăl ei murise la scurt timp după război. Cunoscuții ei o evitau, din cauza condamnării ei. După un timp a fost complet reabilitată, dar răceala în relațiile cu cunoștințele ei persistau. De aceea Vera Leșcenco s-a hotărît să părăsească Odesa
Vera Leșcenco () [Corola-website/Science/319144_a_320473]
-
A aprins flacăra din interiorul stadionului, apoi aceasta a fost dusă în turnul stadionului, unde Hannes Kolehmainen a aprins ultima flacăra. S-a stins din viață în Helsinki pe 2 octombrie 1954, la vârsta de 76 de ani. A fost înmormântat cu funeralii de stat.
Paavo Nurmi () [Corola-website/Science/319184_a_320513]
-
începutul lui noiembrie se însănătoșește într-o oarecare măsură, dar la scurt timp are o recidivă serioasă. Mai prinde nașterea fiicei Wilhelmine pe data de 10 noiembrie, dar decedează la 18 noiembrie 1827, la vârsta de 24 de ani. Este înmormântat la cimitirul Hoppenlau din Stuttgart. În cinstea lui există un premiu pentru literatură de copii și tineret.
Wilhelm Hauff () [Corola-website/Science/319281_a_320610]
-
Muntele Arafat a auzit o voce care i-a spus că nu avea să mai meargă a doua oară pe acel munte. A fost Pirouz Nahavandi care a fost însărcinat cu asasinarea lui ῾Umăr, acesta fiind înjunghiat în timpul rugăciunii. Este înmormântat la moscheea An-Nabawī ("Moscheea Profetului"), alături de Abu Bakr. Pe patul de moarte, ‘Umăr a numit un comitet de șase persoane, a căror responsabilitate era să aleagă un calif dintre ei. De asemenea, a cerut ca un grup de 50 de
Umar () [Corola-website/Science/319336_a_320665]
-
referent școlar al Societății Pedagogice Ucrainene “Рідна Школа” din Liov. Omelian Popowicz a murit la 9 iulie 1930, în localitatea Zaleszczyki din Polonia (azi orașul Zalișcikî din regiunea Tarnopol, Ucraina), în timpul vizitei la fiica sa care locuia acolo. A fost înmormântat în cimitirul din localitate, la funeraliile sale participând și o delegație ucraineană din Bucovina.
Omelian Popowicz () [Corola-website/Science/319388_a_320717]
-
Nicolae cavaler de Wassilko, uneori Nikolai Wassilko (oficial în , în , transliterat Mîkola Vasîlko) (n. 25 martie 1868, Lucavăț, Bucovina, Imperiul Austriac - d. 2 august 1924, Bad Reichenhall, Germania, înmormântat la Berlin-Tegel din familia Wassilko, a fost un proprietar de terenuri din Bucovina, jurist, reprezentant al rutenilor bucovineni în Dieta Bucovinei (1898-1918) precum în Reichsratul austriac (1907-1918) și din 1919 diplomat. El a fost unul dintre susținătorii instituirii unui stat
Nicolae de Wassilko () [Corola-website/Science/319385_a_320714]