6,555 matches
-
victimelor a fost de 156 de persoane, așa cum rezultă din memoriile pe care conducerea comunității le-a trimis la cererea lui Wilhelm Filderman. În ceea ce privește reacția autorităților, trebuie să spunem că acestea au 319 participat la anchetă, au dat autorizații de înmormântare, însă, nu trebuie neglijat faptul că, județul Dorohoi a pierdut câteva localități care au fost ocupate de sovietici, iar problema refugiaților era una din cele mai grave, pentru care autoritățile trebuiau să asigure hrană și adăpost. Instaurarea regimului național-legionar a
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
subsemnatul Șulimovici secretarul Comunității evreilor din Dorohoi, cunoașteți împrejurările în care s-a făcut pogromul de la Dorohoi în 1 iulie 1940, care s-a soldat cu 156 victime. În acea zi am fost delegat de comunitate să iau parte la înmormântarea unui soldat evreu care s-a făcut în cimitirul izraelit și ceremonialul cuvenit așa cum s-a stabilit în programul stabilit de comunitate. După înmormântarea soldatului, eu și 35 de persoane am fost împresurați de un pluton de soldați în retragere
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
soldat cu 156 victime. În acea zi am fost delegat de comunitate să iau parte la înmormântarea unui soldat evreu care s-a făcut în cimitirul izraelit și ceremonialul cuvenit așa cum s-a stabilit în programul stabilit de comunitate. După înmormântarea soldatului, eu și 35 de persoane am fost împresurați de un pluton de soldați în retragere sub comanda unui locotenent și scoși din casa mortuară pentru a ne executa. În acest scop am fost încadrați între arme și duși la
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Țara Loviștei și de pe valea Lotrului, zonă bogată în elemente etnofolclorice și lingvistice arhaice. Intenția a fost de a epuiza repertoriul, în special pe acela al poeziei obiceiurilor, cartea fiind prevăzută cu ample note despre obiceiurile la naștere, nuntă și înmormântare. Eposului popular îi este dedicată și Fata munților. Basmele și poveștile Loviștei (2003). M. a îngrijit o culegere de ghicitori, Cinel-cinel (1964), a reeditat în 1994 colecția de colinde din Transnistria a lui Constantin A. Ionescu, distrusă în decembrie 1944
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288206_a_289535]
-
necazurilor se adunaseră la orizont amenințând să se prefacă în furtună. Ruxanda fiind din ce în ce mai vlăguită de boală, în scurtă vreme a răposat. Fetele ei, speriate că ar fi avut o boală molipsitoare, nu au catadixit să vină ca să pregătească pentru înmormântare, tot greul pregătirii a revenit lui Costache și Mariei, ajutați cum se cuvine de copiii mai mărișori, Emilia și Mihăiță, precum și de Gheorghiță care împlinise zece ani. Cealaltă fată, Maricica a purtat de grijă celor mai mici, adică Elena și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pregătirii a revenit lui Costache și Mariei, ajutați cum se cuvine de copiii mai mărișori, Emilia și Mihăiță, precum și de Gheorghiță care împlinise zece ani. Cealaltă fată, Maricica a purtat de grijă celor mai mici, adică Elena și Dumitru. La înmormântarea Ruxandei fetele ei stăteau mai departe de frica molipsirii, dar au fost atente la împărțirea lucrurilor ce se dau de pomană la mort, ca de obicei. Ion Gheorghiu deși îndurerat de moartea soției sale, a rânduit în amănunțime cum se
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ei stăteau mai departe de frica molipsirii, dar au fost atente la împărțirea lucrurilor ce se dau de pomană la mort, ca de obicei. Ion Gheorghiu deși îndurerat de moartea soției sale, a rânduit în amănunțime cum se va desfășura înmormântarea, cine trebuia să primescă pomenile și ce anume, așa că Maria și Costache au fost cei care au dus la îndeplinire cele hotărâte de bătrân. Un rol deosebit l-a jucat preotul parohiei Pungești, Alexandru Mironescu , care venise de vreo doi
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
rol deosebit l-a jucat preotul parohiei Pungești, Alexandru Mironescu , care venise de vreo doi ani în locul preotului Stamate. Deși nou , preotul cel tânăr aflase multe despre atmosfera și conflictele din familia Gheorghiu și s-a străduit ca ceremonia de înmormântare să aibă loc fără întâmplări neplăcute. Capitolul VII „Doamne, dă-ne sănătate Că mă apăr eu de toate” înserarea coboară tot mai mult peste dealul Inăriei. Oamenii începuseră să-și curețe sapele cu care prășiseră toată ziua. Porumbul crescuse și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
acasă. A doua zi de dimineață, când lumina zilei începea să biruie întunericul, Costache înhămă caii la căruța pregătită de cu seară, cu care el, Maria, Emilia și Gheorghiță trebuiau să ajungă la Cursești-Deal, să ia parte la slujba de înmormântare și s-o petreacă pe ultimul drum pe mama, soacra și bunica lor. − Maria, Emilia, ați luat tot ce am vorbit aseară? − Da, Costache, cred că n-am uitat ceva...ia să văd...pânză albită este, ceară de albine pentru
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
aseară? − Da, Costache, cred că n-am uitat ceva...ia să văd...pânză albită este, ceară de albine pentru lumânări mari și toiag am pus. Am luat și zahăr și bomboane și busuioc și tămâie...tot ce trebuie la o înmormântare... O podidiră iar lacrimile acestea scurgându-se pe obrajii crestați de riduri, parcă mai adâncite de durerea mare ce o îndura acum. își șterse lacrimile cu amândouă palmele și apoi își zvântă mâinile cu șorțul cel nou, cusut de Emilia
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pe nașul Dârdală cu care am vorbit, sau pe vecinul Pâslă. Tu ești mare, Mihăiță, știi tot ce trebuie făcut! Pe aceste ultime cuvinte îndeamnă caii și căruța iese pe hudița ce duce spre târg. De aici luă pomenile de înmormântare ce le comandase decuseară, niște lumânări și colăceii ce se împart la înmormântare. De altfel Costache se înțelesese cu cumnatul Vasile Cocuz care lucra la primăria din Cursești-Deal și l-a chemat la telefonul din Pungești. Nici nu trecuseră bine
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mare, Mihăiță, știi tot ce trebuie făcut! Pe aceste ultime cuvinte îndeamnă caii și căruța iese pe hudița ce duce spre târg. De aici luă pomenile de înmormântare ce le comandase decuseară, niște lumânări și colăceii ce se împart la înmormântare. De altfel Costache se înțelesese cu cumnatul Vasile Cocuz care lucra la primăria din Cursești-Deal și l-a chemat la telefonul din Pungești. Nici nu trecuseră bine de moara lui Marcopol și din norii deși începură să cearnă fulgi mari
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
oi a lui Leonte și a omorât pe cioban și vreo cinci oi; Da, cumnate, mi-aduc aminte, ce nenorocire a fost și atunci; − Nici acum nu-mi iese din minte preotul îmbrăcat în odăjdiile acele strălucitoare, slujind slujba de înmormântare a acelui băiat tânăr, pe care l-a omorât el, din trufia de a arăta că se pricepe să conducă un camion. și tocmai la acel preot vrei să-l trimiți pe Săndel să se spăvăduiască? − De, cumnate, ai mare
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în apele reci ale dezghețului de primăvară. Ajunși acasă, nenorocirea a continuat, Costache, desnădăjduit că feciorul iubit , Dumitru, a avut parte de un astfel de sfârșit, n-a mai rezistat și a plecat și el pe urmele fiului. La îndoita înmormântare, toată lumea a fost martoră la purtarea acelei asistente medicale, Clara Ionescu, ce fusese prietena lui Dumitru: a venit îmbrăcată în mare doliu și cu părul despletit, plângând cu mare jale pe prietenul plecat spre ceruri, Nu numai Maria și surorile
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și o cămăruță pentru clopotar. Biserica este construită în pur stil moldovenesc și nu are turlă, iar pictura - foarte expresivă - a fost realizată pe la 1527-1531, în vremea lui Petru Rareș. În 1607, domnitorul Simion Movilă a zidit un paraclis pentru înmormântarea fiului său Pavel iar, Racovițeștii au refăcut biserica pe la 1663 și au ridicat clădirea anexă din curte. Îți și aud întrebarea: „Și acum ce vine la rând?” Dealul Mare sau Hadâmbul. Ce alteceva? Dar, ca să ajungem acolo, trebuie să luăm
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
cu a tatălui său alături de care primea expresiile de compasiune ale vizitatorilor, cu o teatralitate ce făcea să se risipească în pur rit social, în convenții rigide, faldurile cețoase ale durerii); cu fumuri aristocratice, înveșmântat pururea ca de nuntă sau înmormântare, ceremonios, amabil și pedant, parcă totdeauna primindu-te sau despărțindu-se de tine pe treptele castelului existând doar în imaginația lui fixă și vană, puștiul fiind copie fidelă a părintelui său, ce-l produsese parcă în laborator, prin sciziparitate; avea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mi-am spus mai târziu): știam cine e, căci eram cumva rude prin alianță: fiica lui se căsătorise cu vărul primar al mătușii mele, Elenuța, dar nu-l salutam, căci dânsul habar nu avea de existența mea. A vorbit la înmormântarea bunicului meu, în calitate de „ultim memorandist“ (fuseseră deci împreună la Viena, „la împăratul“, în 1892). L-am revăzut acum întâmplător, poate la mătușă-mea, și, auzind că scriu poezii, m-a invitat la dânsul, să i le arăt. De fapt, bătrânul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
a nomenclaturiștilor. Ultimii trei ani de liceu la Cluj mi-au fost plini aproape numai de literatură (să țină oare tot de literatură împrejurarea că, la începutul acestei perioade, luasem obiceiul să vizitez cimitirul - plasat în mijlocul orașului - după-masa, la ora înmormântărilor, și să urmăresc de la oarecare distanță, pitit după un monument funerar, spectacolul, ghicind - după intonația cuvântătorului de pe marginea gropii - momentul izbucnirii valurilor de lacrimi și hohote ale participanților implicați?) și în acest răstimp am devenit, treptat, dar sigur, cu adevărat
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
câțiva ani aflată încă sub dominație străină, un elicopter al forțelor represive s-a înapoiat la bază, după survolarea unei zone insurgente, cu o săgeată înfiptă în fuselaj. Nu cu mult timp în urmă, într-o după-amiază de duminică, o înmormântare de un fast anacronic străbătea Calea Moșilor, venind dinspre Sf. Gheorghe. Tras de doi cai cu panașuri negre, dricul se clătina sub povara coroanelor fără număr, iar acordurile întristate ale fanfarei făceau să cadă tencuiala de pe ziduri. Dacă m-aș
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
descrisă de Robert Kaplan în cartea sa Balkan Ghosts, care "revela o lume fizică în care cel de-al Doilea Război Mondial tocmai luase sfârșit, plină de soldați în uniforme și caschete... și de violență, alături de ritualurile religioase care acompaniau înmormântarea victimelor, aveau un caracter teatral și morbid care arăta un popor mișcat de nevoia de a-și arăta pasiunile în fața oglinzii, iarăși și iarăși". Descrierea pe care Kaplan a făcut-o acelor evenimente se potrivea cu a mea într-o
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
să este simbolică. După cum observa Cornel Ungureanu, prefixul are două posibile semnificații ,,anti-” însemnând în sanscrita ,,față de”, ,, în prezența” lui iar personajul este dominant - sau o negație, subliniindu-i-se spiritul nonconformist ,,(...) erou al negației, este funcționar al certificatelor de înmormântare, straniu prezicător al deceselor.”, imaginația debordanta, incapacitatea de a accepta realitatea altfel decât pluriforma. Acțiunile lui sunt copii în derizoriu ale altora ce rezonau semnificant. Cornel Ungureanu vorbește despre influență unui mit oriental antic, Tao to-king. Personajul lui Bălăiță se
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Leprosul, cum menționează și textul din Proloage. În urma gestului, ucenicii se enervează și-I cer socoteală, dar Isus, așa cum ne amintim, ia apărarea femeii, spunându-le că ea a făcut ce-a făcut ca semn al apropiatei Sale Îmbălsămări și Înmormântări. Marcu (14,3-9) aduce câteva amănunte inedite. De la el aflăm că parfumul a fost obținut din nard, că este „de Încredere” și costă „foarte scump”, trei sute de dinari, echivalând cu venitul unui țăran pe un an Întreg. Femeia varsă parfumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
cea care toarnă parfum peste picioarele lui Isus, ca În Luca, și apoi i Le șterge cu părul, precum femeia păcătoasă din Luca. Iuda se revoltă, dar Isus Îi răspunde că femeia a făcut asta gândindu-se la apropiata Sa Înmormântare. Tot Ioan, În 11,2, introducând episodul Învierii lui Lazăr, vorbește despre Maria ca despre „cea care L-a uns cu parfum pe Domnul și care I-a șters picioarele cu părul ei”. E limpede că sursa lui Ioan a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
timp nici măcar să scoată sabia din teacă. A fost decapitat. A doua zi, trupul i-a fost găsit în apropierea locuinței sale. Fiii săi, Juro și Goro, i-au ridicat trupul cu mult respect și pioșenie, îngrijind de săvârșirea ceremonialului înmormântării. Cei doi fii au jurat să-l răzbune pe tatăl lor, căruia i-a fost pătată onoarea. Lașii au fost eliminați în luptă dreaptă dar, în cursul luptelor, cei doi frați au suferit multe răni grave. Pe un perete erau
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
cu o basma albă ce era trecută pe sub bărbie și înnodată sus, în creștet, și, după cum mi s-a părut timp de o secundă, cît am aruncat o privire cînd ieșeau cu el pe ușă, cu limba scoasă. În ziua înmormîntării, în tot blocul și afară, în fața blocului, mirosise a lemn lăcuit și a lumînări - acesta era de bună seamă mirosul de sicriu. După ziua respectivă, miro sul cu pricina se restrînsese la etajul unu. Văduva se purta foarte elegantă, iar
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]