49,940 matches
-
un nivel primordial al muzicii (în sensul lui C. G. Jung), funcționând "înaintea" celui semantic sau estetic, existent deci în orice fel de muzică, mai accentuat în diferite perioade (de exemplu, la Beethoven, Wagner, în comparație cu Mozart ori Brahms), dar existând întotdeauna, inevitabil. Expresia "musică arhetipală" este, din acest motiv, pleonastică: muzica nu poate fi decât arhetipală, orice muzică este arhetipală, întrebarea ar trebui să vizeze modul în care se manifestă acest nivel. Am publicat începând cu 1980 vreo zece studii pe
Înaltul cer al muzicii românești - interviu cu Corneliu Dan Georgescu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9502_a_10827]
-
îmi sună ca o expresie - poate involuntar - ușor ironică... chiar dacă înțelegem prin el de fapt Germania sau chiar Occidentul. Cred că cerul muzicii românești este foarte înalt, cel puțin la fel de înalt cât al Berlinului. Dacă acest lucru nu se percepe întotdeauna, se datorează unor tradiții central-europene de interes, respectiv dezinteres, față de unele țări din estul Europei, tradiții foarte persistente, ce amestecă în aprecierea estetică aspecte politice sau economice - sau chiar unei incapacități de a-și depăși propria perspectivă. Spun acest lucru
Înaltul cer al muzicii românești - interviu cu Corneliu Dan Georgescu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9502_a_10827]
-
vechi. Uneori îl confund cu un cuib de lilieci. Când oamenii se ceartă aiurea, zice, nici unul nu are dreptate. Dacă vrei într-adevăr pace, e greu să dai dreptate unuia sau altuia. Ca persoană, ca bărbat, în calitate de columbian o să fiu întotdeauna de partea vulgului, de partea țăranului, care sfârșește prin a fi omorât. Cum ne e teamă, ne furișăm noaptea ca braconierii. Vorbim încet. Eu spun că vorbim despre morțile alea, dar nu putem face nimic pentru ele, doar amor cât
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
ruină. Cel Rău a intrat în el și l-a supt de aproape toată substanța, făcând dintr-un personaj atât de viu, imprevizibil, cuceritor, o căzătură alcoolică și mitomană: "El e blond, mărunțel, sfrijit și veștejit, dar n-a fost întotdeauna așa, fiindcă a fost și scund și trainic legat și agil ca o panteră, alunecos de n-apucai să-l atingi și țapăn de spărgea ușa cu pumnul și îndoia burlanul cu capul, și pe urmă a tot mușcat spurcăciunea
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
narcisism, dintr-o prea prelungită aplecare asupră-și sau fiindcă, din același complex, ajunsese să se deteste? Cea de a doua ipoteză ar lămuri în linie dreaptă cazul, cu probe din Jurnal: "Mi-a spus într-o seară că există întotdeauna oameni întunecați pe care nimic nu-i mulțumește, care critică totul și care simt o plăcere aproape perversă de a nu admira nimic, de a nu lăsa nici măcar pe ceilalți să fie mulțumiți. Era portretul meu exact, nu? și nu
Finis coronat opus by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9512_a_10837]
-
timp util, cu neașteptate rezerve de modernitate prin buzunări: "Mă sculai la 6 ore. Studiai englezește și scrisei rîndurile istea. Acum e 8. Mă duc să mă îmbrac și să beau cafeaua." E prezentul "operațional", dincolo de care se vede, aproape întotdeauna, un viitor "strategic". Luminozitatea lui se măsoară în traduceri isprăvite pînă la sfîrșitul gimnaziului, în crochiuri de istorie universală, în ajutor pentru Tata, în lecțiile de englezește, nemțește, latinește și grecește. Respectul pentru învățătură, în spirit, nu va să zică, numaidecît, și
Facerea lumii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9532_a_10857]
-
opri în Occident, în acele sate din Balcani unde anul trecut, în anotimpul berzelor, goliserăm atâtea pahare cu urmașii lor. După o zi de muncă istovitoare la garaj, aceste amintiri regăsite erau o fericire. Călătoria, ca o spirală, înainta revenind întotdeauna la sine. Ne chema. Nu trebuia decât să-i răspundem. Terence, foarte sensibil la clipele de fericire, destupa ultima sticlă de Orvieto. Dopul sărea, iar deficitul barului creștea cu douăzeci de rupii. Puțin îi păsa. Depășise eficiența, stilul nimeni nu
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
ale cărui analize ultraraționale, impecabil argumentate, era mereu presărată o pulbere de ironie), Gelu Ionescu (sobru, tehnic în abordarea problemelor legate de învățământ și de cultură), ba chiar și celebrii Virgil Ierunca și Monica Lovinescu (aristocratici, superiori, a căror retorică întotdeauna gravă impunea respect). Moderatorul emisiunii, Neculai Constantin Munteanu făcea însă toți banii. Introducerile sale mustind de umor la limita corozivului (și, uneori, dincolo de ea) smulgeau hohote de râs. Cinismul său dezlănțuit la adresa "geniului Carpaților" și a "savantei", sarcasmul fiecărei fraze
În labirint by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9537_a_10862]
-
Ion Simuț Gheorghe Crăciun a scris întotdeauna proză cu un program transparent sau explicit. Proza lui a ieșit dintr-o voință teoretică de a demonstra ceva. De aceea construcția e foarte elaborată (în sensul demonstrației) pe secvențe și variațiuni, pe simetrii și paralele, pe convergențe livrești, pe
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
trăiesc din mitologiile colorate ale BD-urilor, ale seriilor manga, din eroii consumerismului nebun, din romanele de acțiune cu eroi solitari, dintr-o violență care încarcă bateriile și către care nu se întinde nici un deget acuzator de moralist. Am crezut întotdeauna că Tarantino duce pînă la ultimele consecințe în film ceea ce Andy Warhol realiza în arta plastică, prezentînd vedetele hollywoodiene în "pozele" unor atitudini languroase cu farmecul acrilic, sfumato cu care trăiesc pe peliculă și în mințile noastre. The Street of
On the Road cu Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9551_a_10876]
-
Sorescu are, în a drege povești pe care pare că nu și le mai amintește, o inventivitate fără cusur. Prima parte, Viziunea vizuinii, de dinainte de dunga unor versuri mijlocașe, e-un carambol de biografii și de passe-temps-uri, cum se spun, întotdeauna, întru însuflețirea locurilor izolate. S-au spus la Canterbury, s-au spus și la Florența. Doar că în peștera-vizuină pătrunde numai umbra lor, o formă goală umplută cu te miri ce, cu demonstrații de virtuozitate în toate genurile, de la melodramă
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
Franța se transformă într-un montaj de medalioane, care încearcă să trăiască tot, să comunice tot. Primul inter pares este, firesc, Parisul. O anume tristețe, a amînării care pune în pericol prospețimea emoțiilor, generozitatea de a le lua așa cum vin - întotdeauna, cînd speri prea mult de la ceva, întîlnirea, în fine, riscă să nu te mulțumească - e-n aerul acestui rendez-vous între iubiți trecuți de vîrstele iubirii: "lipsite de fervoarea tinereții și oarba ei credință în împliniri, zilele de acum erau ceva
Acuarele plimbate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9572_a_10897]
-
Pavel Șușară I Tolerat întotdeauna, ignorat de multe ori și cîteodată disprețuit de-a dreptul, ca o prelungire infantilă, fără finalitate și ineficientă în plan social și economic, fenomenul artistic poate, în schimb, uimi din cînd în cînd prin valoarea lui simptomatică pentru sănătatea morală
Artistul a ieșit în stradă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9571_a_10896]
-
al ineditei abordări aflându-se la confluența dintre ceea ce este citit și cel care citește. Este vorba despre "caracterul auto-hipnotic" al literaturii (sintagma îi aparține lui Matei Călinescu), potrivit căruia, citind, ne citim și pe noi înșine, subiectul aflându-se întotdeauna la limita unui adevăr metapersonal. Ideea potrivit căreia "omul nu e creator de mituri, el este creat de mituri"(p. 150) îl determină pe Culianu să-și dorească remitizarea, revrăjirea lumii europene în plină eră a revoluțiilor tehnologice, experimentul fiind
Fantasmele textului literar by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9583_a_10908]
-
mai mult de 80 de pagini (cu un material foarte util pentru lingvist, dar riscînd să devină impracticabil prin dificultatea de a găsi informația căutată: într-o viitoare formă electronică, acest neajuns ar putea fi redus). Desigur, se pot face întotdeauna observații punctuale: de pildă, cred că persistă tendința mai veche de a prefera explicația prin franceză celei prin etimologie multiplă: la cuvîntul demisie apare ca etimon doar franțuzescul démission; e greu de crezut că forma mai veche dimisie ar fi
Litera D by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9588_a_10913]
-
și accesibilă, după cum orice realitate e iluzorie. Ficțiunea romanescă e undă imaterială și corpuscul infinitezimal, ca lumina. Sună prea poetic, dacă n-ar fi prea științific: pură teorie. Romanul, cu posibilitățile lui infinite de narațiuni, lumi, destine și personaje, bate întotdeauna realitatea.
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
gazetă două articole; merge un literat român într-o țară străină și află ceva nou și important, se mărginește să scrie câteva articole de jurnal etc. În fine, spune Sebastian, gazetăria în sensul superior al cuvântului îndeplinește câteva cerințe valabile întotdeauna și altele care devansează circumstanțele; și astfel, perspectiva lui se apropie într-o bună măsură, împreună cu Eliade și alți mari ziariști români interbelici, de mai recenta teorie a comunicării. Se înțelege că nici gazetarul despre care se vorbește aici nu
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
Gina Sebastian Alcalay Ura este și astăzi, cum a fost întotdeauna, o prim-solistă nu numai pe scenele istoriei și politicii, ci și în centrul lumii artistice și intelectuale, sau pur și simplu în viața de toate zilele. Și, cu toate acestea, ar trebui să ne întoarcem mult de tot pe
Între dragoste și ură by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9599_a_10924]
-
fel de profesiune de credință morală care m-a impresionat cu mult timp, înainte de a o cunoaște în carne și oase. Ea scria că nu poate să urască și să lovească pe nimeni din exces de imaginație, pentru că se pune întotdeauna în locul celuilalt, încercînd să-l înțeleagă, chiar nedîndu-i dreptate. Iar această înțelegere îmi slăbește reacția, mă împiedică să-l pot urî cu putere și să pot lovi cu forță". Este, dealtfel, motivul, adaugă poeta, judecîndu-și semenii dur în sufletul ei
Între dragoste și ură by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9599_a_10924]
-
marginea problemei, este acela că Dumitru Crudu nu se limitează să facă în scris ceea ce ar face un asemenea tip de autor, ci își impune și își delimitează proaspăt cuceritul statut. Prin lipsă, prin exces, prin ambiguizare, cumva-cumva el e întotdeauna prezent în textele lui. În ce ipostază? Ascultați vorbele unui personaj și căutați să deduceți, până la urmă, ce meserie are, dintre toate înșiruite, autorul piesei Oameni ai nimănui. Nu veți prea reuși, vă avertizez, decât dacă veți avea în ochi
Dramaturgi ai nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9602_a_10927]
-
s-a prins de fusta-mi, biata/ Am ieșit râzând cât roata/ lăsând larg deschisă poarta/ Sus la Kafka la Castel". Ceea ce neîntrecutul iscoditor praghez al neantului nu reușise! Regină-sclavă, semenă a Dalilei, dar și bărbat, pe alocuri, om însă întotdeauna, tânjește a-și lua zborul: "Am reușit numai în vis/ Să smulg chiar rime din abis/ Și cerul lins de vite./ Am învățat să dorm întâi/ E mare lucru. O, rămâi/ Nici somn, nici pat, nici căpătâi/ Visărilor târâți". încă
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
le-a pregătit, poate fără a-și da sama pe deplin de toată însemnătatea lor, harnicul și modestul cleric." G. Ibrăileanu era de aceeași părere când spunea că "unele (lucrări) sunt modele de muncă răbdătoare și cinstită, și vor oferi întotdeauna un material bogat cercetătorilor în domeniul folclorului românesc". Sextil Pușcariu, referindu-se la studiile lui Marian, "lipsite de zborul fanteziei", afirma apăsat că "ele vor rămânea". Doctorul C. I. Istrati avea și un alt motiv să laude scrierile lui Marian
Un secol de posteritate by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/9614_a_10939]
-
de fus orar nu a fost luată în seamă. Învinșii de la 19 fac o enormă prostie patinând pe o astfel de realitate, mai alunecoasă decât coaja de banană. Studiile de psihologia maselor arată limpede că majoritatea tăcută s-a supus întotdeauna voinței minorității active. Evident, în cazul de față numai de minoritate nu poate fi vorba, când votul vine din partea a multe milioane de oameni. Dar e dreptul liberalilor să viseze. Dacă nu vor face ei, acum, o mișcare spectaculoasă în
Retorica Îmbufnării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9624_a_10949]
-
o veste bună în contextul îmbătrânirii" societății britanice. The Independent atrage atenția celor care sugeraseră că imigranții trăiesc din ajutoare sociale, reliefând că "97% dintre muncitorii imigranți înregistrați au joburi full-time". Editorialul conchide că "deși migrația este pozitivă, vor exista întotdeauna critici", iar "demonizarea noilor veniți nu este un răspuns util" la probleme cu locuințele, școlile, spitalele și ajutorul social.
The Independent: "Opriți demonizarea noilor imigranți" by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80295_a_81620]
-
comentat, marți seară, declarația unui senator PSD, pe care l-a numit "receptaculul mesajului divin". Senatorul Nicula a intrat "în gura presei" după ce a spus că "Dumnezeu însuși" i-a trimis o idee cu privire la bugetul pentru Biserici. "Pentru biserici avem întotdeauna amendamente. Ideea mi-a venit de la Dumnezeu însuși", a declarat, marți, senatorul PSD Cosmin Nicula. Badea a spus, potrivit antena3: "Ce e în neregulă cu această afirmație a unui reprezentant al poporului, de la PSD? Cumva te întrebi cu ce se
Badea a aflat cu ce se ocupă Dumnezeu. Îi trimite idei în cap lui Nicula by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80332_a_81657]