4,649 matches
-
că durase o veșnicie până le urcasem. Treptele erau acolo unde le știam, dar arătau altfel În lumina crepusculară a apusului. Încă obișnuită cu zilele scurte și oribile de iarnă, mi s‑a părut straniu că cerul abia acum se Întuneca, deși era deja ora șase și jumătate. În seara aceea treptele arătau cu adevărat regește. Erau mai frumoase decât Treptele Spaniole sau decât cele de la biblioteca Universității Columbia, chiar mai ceva decât cele timorante de la clădirea Capitoliului din Washington. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Îmi pare atât de rău! Nu am vrut să spun nimic rău. Ești o adevărată sfântă că o suporți pe vrăjitoarea asta, mă auzi? Vino cu mine. M‑a luat de mână și m‑a condus pe un alt coridor Întunecat către un birou. — Hai, stai jos aici un minut și uită cum arată toți proștii ăia. Mi‑am tras nasul și am Început să mă simt ridicol. — Și să nu te simți prost, mă auzi? Am senzația că ții toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ei bizară de a mă ajuta să obțin contracte, dorința ei de a contacta oameni de la alte reviste care ar putea fi interesați de o persoană independentă care scrie. Tocmai asta mă adusese la cafeneaua Starbucks În după‑amiaza ceea Întunecată de iarnă - mă duceam din nou În Elias‑Clark Building. Trebuise să ducă destulă muncă de lămurire ca să mă convingă că Miranda nu avea să mă vâneze din clipa În care intram pe ușă și nu o să mă doboare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mari Într-un mod straniu, pentru că era ea acolo. Numai dacă n-ar fi venit domnul Mundy! Nu-l lăsa pe Duncan o clipă În pace. Îi făcuse plăcere să stea pe treapta aia și să vadă cum cerul se Întunecă. Dar nu suporta cînd Începeau să vorbească așa, cu inima ușoară, despre Închisoare; o scotea din sărite. Toată apropierea și dragostea pe care le simțise față de Duncan cu o clipă Înainte Începură să se dizolve. Se gîndi la tatăl ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a fost. Lumea Îmi spunea: „O să te descurci“. Dar eu știam că n-o să pot. Stătură fără să-și spună o vorbă, de parcă amîndoi erau epuizați. Fraser Își scoase chibriturile și pipa. Acum flacăra era mult mai strălucitoare, pentru că se Întuneca. Își coborî mînecile și-și prinse butonii, iar Duncan simți că tremură. Urmăriră mișcările fluviului. Doar În cîteva clipe, suprafața apei Își pierduse aspectul agitat, neliniștit. Țărmul se Îngustase deja, apa se strecura Înainte de parcă ar fi fost limba aspră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu avea energie suficientă pentru teamă sau jenă sau chestii de genul ăsta. Se ridică În picioare și-l urmă pe Fraser pînă la treptele dinspre fluviu și o luară Împreună spre nord, spre White City, pe străzile care se Întunecau tot mai mult. 3 — Tu nu știai că s-a terminat războiul? o Întrebă pe Kay insul de cealaltă parte a tejghelei. O abordase așa, Încercînd să se amuze pe seama pantalonilor și tunsorii ei; dar ea auzise asemenea lucruri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe spate să se uite la cer. — Nu-i prea cald azi, zise ea. — Nu, nu prea, răspunse Helen. Presupun că ne vom plînge curînd din cauza frigului. Helen avu În față imaginea iernii apropiindu-se - ca un tunel lung și Întunecat pe o linie de cale ferată. — N-o să fie atît de frig, cum a fost iarna trecută, nu crezi? — Sper că nu. — N-o să fie, sigur! Viv Își frecă brațele. Un tip scria În Evening Standard că iernile noastre vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o atrăsese, i se părură repugnante În comparație cu grăsimea elastică a pulpei. Tăietura era prea exactă. Crestăturile pe care și le făcuse se umpleau cu sînge, iar acesta se ridica Încet, totuși - de parcă s-ar fi Împotrivit - și părea că se Întunecă și se coagulează instantaneu. Marginile cărnii se Închideau deja; puse lama jos și le deschise. SÎngele Începu să curgă ceva mai repede. În cele din urmă, se revărsă și Începu să se Împrăștie dezordonat. Îl urmări o vreme; Își trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
clipă stătu acolo, În curte, privind cerul. CÎnd se Întoarse În salon, domnul Mundy se Învîrtea prin Încăpere scuturînd pernele și pregătindu-se de culcare. În timp ce Duncan Îl urmărea, Începu să stingă lămpile. Trecea de la una la alta. Salonul se Întunecă, iar fețele din pozele de pe pereți și bibelorurile de pe polița șemineului se retraseră În umbră. Era ora zece. Urcară Împreună sus, Încet, pășind rar. Domnul Mundy Îl ținea pe Duncan de cot, și sus trebui să se oprească, cu mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aproximativă, pe care o memorase, așa că acum, cînd se dădu jos din tren, o luă repede, fără să se Învîrtească inutil. Era Îmbrăcată În hainele ei sobre de birou, cu o pelerină albastru marin și un batic, iar afară se Întunecase de-a binelea. Trecea ca o umbră prin străzile camuflate din jurul zonei Euston, Îndreptîndu-se spre nord. Pe aceste străzi erau o mulțime de mici hoteluri. Unele erau mai frumoase decît altele. Altele nu erau deloc frumoase - arătau ca locuri În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
era o dungă de lumină de un albastru bolnăvicios, iar, pe verticală, În centrul ușii, la un metru și jumătate de la podea, un vizor acoperit. În timp ce urmărea, dunga de lumină fu Întreruptă iar vizorul se lumină o clipă, apoi se Întunecă. Domnul Mundy stătea uitîndu-se Înăuntru. Pentru că, așa cum știa să meargă delicat, știa și cînd unul dintre oamenii lui avea probleme și nu putea dormi... Stătu acolo, nemișcat, preț de un minut. — În regulă? Întrebă el foarte blînd. La Început, Duncan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o grădină. Era genul acela de loc În care n-ai fi avut acces Înainte de război; acum, desigur, grilajele dispăruseră și intrară direct. Găsiră o bancă, la distanță de tufele dese, În partea cea mai liniștită a piațetei. Nu se Întunecase de tot, dar se Întuneca În continuare, iar Betty aruncă o privire În jur și zise: — Ei, ori o să fim violate, ori cineva o să creadă că sîntem fete ușoare și o să ne ofere bani. Nu știu ce crezi tu, dar dacă prețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de loc În care n-ai fi avut acces Înainte de război; acum, desigur, grilajele dispăruseră și intrară direct. Găsiră o bancă, la distanță de tufele dese, În partea cea mai liniștită a piațetei. Nu se Întunecase de tot, dar se Întuneca În continuare, iar Betty aruncă o privire În jur și zise: — Ei, ori o să fim violate, ori cineva o să creadă că sîntem fete ușoare și o să ne ofere bani. Nu știu ce crezi tu, dar dacă prețul ar fi bun, aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Asta-i o poveste de moașă, nu-i așa? — Ei, oare ele nu știu cîte ceva? De-aia sînt moașe, și nu... — Și nu o nu-știu-ce ca mine? N-am vrut să spun asta. Viv privi Într-o parte. Se Întunecase de-a binelea. De pe trotuarele de dincolo de grădină apăreau umbre nedeslușite de la lanterne, raze care scădeau, se-mprăștiau și țîșneau. Dar casele Înalte, simple, care mărgineau piațeta erau cufundate În tăcere. O simți pe Betty tremurînd, și Începu și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la prețul ăla...“ O trase pe Julia de mînă. — Haide. — Încotro? — La fluviu. Merseră pînă la jumătatea podului, apoi Își stinseră lanternele și priviră spre apus. Fluviul curgea fără nici o rază de lumină sub cerul lipsit de stele, atît de Întunecat Încît putea fi din melasă sau gudron - sau nici măcar fluviu, ci un canal, un jet ieșind din pămînt, a cărui adîncime n-o puteai măsura... Senzația de a te simți sprijinit, la o anumită Înălțime deasupra lui, de un pod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vîrstă să patruleze pe acoperișurile bisericilor să Înlăture bombele incendiare cu periuțele! atunci, ce valoare are? CÎt este ea cu adevărat În centrul inimii omului? Helen se cutremură - brusc impresionată de tristețea nemăsurată a cuvintelor Juliei și sesizînd o latură Întunecată a ei - una Înspăimîntătoare, intimidantă. Îi atinse brațul. — Dacă aș gîndi ca tine, Julia, spuse ea moale, mi-aș dori să mor. Julia rămase nemișcată o clipă, apoi se puse În mișcare - urcă o treaptă, o mătură cu piciorul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Helen de mînă. În timpul celei de-a doua explozii văzuse un fel de zid de protecție construit vis-a-vis de intrarea Într-un birou sau Într-o bancă. Spațiul pe care Îl crea era lat, cu miros de iută, neverosimil de Întunecat: intră În el de parcă ar fi trecut de o perdea de cerneală, și o trase și pe Helen după ea. Rămaseră fără să vorbească, trăgîndu-și sufletul; În spațiul acela tampon, respirația lor suna mai tare decît zgomotele și haosul străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
rîse. — Ia uită-te, vreți să mă zboare de la serviciu? Puse mîna pe capul lui Helen pentru a Îndepărta de pe frunte părul plin de praf. Gestul era unul neatent, dar cînd văzu expresia tensionată a lui Helen - ochii mari și Întunecați deasupra obrajilor acoperiți de tencuială albă, ezită. — Așteaptați o clipă, zise ea. Trebuie să arătați cît mai bine pentru cei de la S și D. Alergă la Mickey și se Întoarse la Helen cu termosul cu apă. Căută și-și scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
P.I. Inclus în peste 25 de vol. de epigrame Rara avis Sunt și femei ―și nu greșesc, De o să afirm în ăst catren; Au ieftin FONDUL SUFLETESC, Dar foarte scump FONDUL DE TEN! Familială Căsnicia nici un nor Nu le-o-ntunecă sub soare, Ea îi zice „puișor”, Socotind ce minte are! Echitate Vrând să evite-anomaliile, Împarte-n mod egal și basta, Cu o colegă bucuriile, Necazurile cu...NEVASTA! Frumoasei profesoare Spiță Ins obișnuit, din gloată De neam simplu, nu de viță
IOAN ZAHARIA by IOAN ZAHARIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83935_a_85260]
-
sămînță a fost aruncată deasupra Pămîntului, cea care a dat ca rod toate instituțiile civile moderne, vreau să spun sămînța justiției publice, lucru nemaiauzit în lumea antică, prin esența sa creștină, pe care toate pasiunile umane încearcă neobosit să o întunece, dar care, dimpotrivă, strălucește mereu, fiindcă este plină de Providența Regelui suprem care își păstrează lucrarea, acea providență care poate face totul după placul Său și care are un singur scop, gloria supremă a Prea-iubitului celui Veșnic, destinele glorioase ale
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cu nuanța părului ei, dar mi-era teamă că Zach va observa dacă îi mai trimit un mesaj. —Iubitule, hai în pat, l-am invitat, luându-l de mână. Am putea să ne giugiulim toată noaptea. O expresie ciudată îi întunecă chipul. Se ridică și începu să se îmbrace. Apoi îmi spuse: Nu te iau de nevastă. Am venit tocmai ca să-ți spun chestia asta. Am încercat să vorbesc. N-am reușit să articulez nici un cuvânt. În cele din urmă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Singura umbră care se profila peste piețele și bulevardele sale era incendiul de la casa Hollinger. După-amiaza tîrziu, cînd soarele se muta În spatele peninsulei și se călătorea spre Gibraltar, silueta conacului eviscerat se profila de-a lungul străzilor mărginite de palmieri, Întunecînd pavajul și zidurile vilelor, Înfășurînd pe tăcute orașul În giulgiul ei Întunecat. Stînd printre morminte lîngă Elizabeth Shand, În așteptarea sicriului tinerei suedeze, mi-a trecut prin cap că poate Frank pledase vinovat ca să salveze Estrella de Mar de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Își scoteau la Înaintare coapsele și sînii precum prezentatorii angajați de magazine să ofere gustări gratuite din noile delicatese. Am trecut cu mașina pe lîngă ele și mi-au făcut cu mîna din urmă, Înainte de a dispărea printr-o intrare Întunecată de lîngă bar. M-am oprit În parcarea Clubului Nautico și am stat acolo ascultînd ritmul fără sfîrșit al muzicii de la discotecă. Oare femeile acelea jucau un joc menit să le excite bărbații, ca niște versiuni moderne de Marie Antoinette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mă duc o să citesc epitafurile. E plin pe-acolo de iubiți de-ai tăi, Paula? Vreo doi, trei. Știi cum se spune, doctorii pot să-și Îngroape greșelile. Am atins umbra care se Întindea pe obrazul ei ca o pată Întunecată pe un film fotografic. — Cine ți-a Învinețit fața? A fost o plesnitură zdravănă. — Nu-i nici o scofală. (Își acoperi vînătaia cu palma.) Exersam la sală. A dat cineva peste mine din greșeală. — Se joacă dur În Estrella de Mar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
roman. Nu numai că îmi place ficțiunea, dar chiar vreau să devin scriitoare! Mă uit în ochii lui cenușii cu o privire sfidătoare, dar cu inima bubuindu-mi în piept. Mă privește și el, grav. Parcă i s-ar fi întunecat ochii. Aproape că nu mai dansăm, ne mișcăm extrem de lent pe o muzică pe care eu nu o mai aud. Nici nu mai știu dacă mai sunt și alte perechi în jur care dansează. Dintr-odată nu mai aud nimic
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]